Anulare proces verbal de contravenţie . Jurisprudență Chemare în judecată (acţiuni, cereri)
| Comentarii |
|
Tribunalul VÂLCEA Decizie nr. 1366 din data de 24.10.2016
Dosar nr. 10930/288/2015
Cod ECLI ECLI:RO:TBVLC:2016:012.001366
Operator de date cu caracter personal nr. 4087
R O M Â N I A
TRIBUNALUL VÂLCEA - SECȚIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 1366/2016
Ședința publică din 24 octombrie 2016
Instanța constituită din:
Președinte - Daniel Donțete
Judecător - Nicoleta Laura Uce
Grefier - Constanța Liliana Orghidan
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelantul ... împotriva sentinței civile nr. 781/08.02.2016 pronunțată de judecătoria Râmnicu Vâlcea în dosarul nr. 10930/288/2015, în contradictoriu cu intimatul ....
La apelul nominal făcut în ședința publică, atât la prima cât și la a doua strigare, nu au răspuns părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că apelantul a depus la dosar note de ședință.
Instanța constată că prin cererea de apel și prin notele de ședință ulterioare, apelantul petent a solicitat încuviințarea probei cu martori, respectiv audierea soției sale ..., pentru dovedirea unor aspecte ce țin de situația de fapt. Cu privire la această probă, tribunalul apreciază că nu este utilă față de motivele de nelegalitate și netemeinicie a procesului verbal invocate de petent prin plângerea contravențională și prin cererea de apel, cât timp împrejurările de fapt pe care petentul urmărește să le probeze prin proba solicitată nu sunt precizate în mod concret. De asemenea împrejurările relevante în cauză pot fi dovedite - și s-au și făcut probe în acest sens la prima instanță - prin alte mijloace de probă, astfel că în speță se poate pronunța o soluție pe baza probelor deja administrate.
Nemaifiind alte cereri, instanța reține apelul în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 781/08.02.2016 pronunțată de judecătoria Râmnicu Vâlcea în dosarul nr. 10930/288/2015 a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea formulată de petentul ... împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției seria PVLX nr. 018091/12.11.2015 încheiat de către intimatul ..., prin care petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 630 lei și reținerea permisului de conducere în vederea suspendării dreptului de a conduce pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de prevăzute de art. 102 alin. 2 și art. 101 alin. 3 lit. d din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, constând în aceea că la data de 12.11.2015 a condus autoturismul marca Skoda cu numărul de înmatriculare ... pe DN 7, km 160 + 600 m, circulând cu viteza de 91 km/h în localitate și pe sensul opus de mers.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut mai întâi că, sub aspectul legalității procesului-verbal de contravenție, acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 16 și 17 din O.G. nr. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității, elementele ce atrag nulitatea absolută a actului sancționator fiind strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art. 17 din O.G. nr. 2/2001.
În raport cu acest caracter imperativ - limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le îndeplinească un asemenea act, nulitatea procesului verbal de constatare a contravenției să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act.
S-a reținut de asemenea că agentul constatator a făcut o descriere completă a faptei contravenționale, indicând toate elementele constitutive ale acesteia. Actul sancționator a fost întocmit în prezența petentului, care a semnat de primirea acestuia cu mențiunea că "urgență medicală - soția este gravidă";.
În ceea ce privește susținerea petentului în sensul nulității procesului-verbal pentru nerespectarea dispozițiilor art. 181 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, privitoare la neutilizarea ca formular de consemnare a săvârșirii contravenției a celui prevăzut de Anexa 1D din H.G.1391/2006, instanța a respins-o, reținând că dispozițiile menționate trebuie interpretate în sensul că formularul de proces-verbal potrivit Anexei 1 D se utilizează numai în cazul în care viteza de circulație a unui autovehicul este înregistrată cu un aparat radar și conducătorul autovehiculului nu este oprit in trafic pentru a i se aduce la cunoștință contravenția și pentru a fi identificat, ci procesul-verbal se completează în urma prelucrării înregistrărilor, adică ulterior obținerii fotografiei radar din care se observă autoturismul, identificat prin număr de înmatriculare, și viteza cu care acesta a circulat și ulterior stabilirii identității conducătorului de vehicul, identitatea stabilindu-se în urma descoperirii numărului de înmatriculare al mașinii, și nu prin oprirea în trafic a conducătorului. Așadar, în situația în care conducătorul de vehicul este oprit în trafic, nu este obligatorie utilizarea formularului de proces-verbal prevăzut de Anexa 1D. În speța de față, petentul a fost oprită în trafic, prin urmare susținerea sa cu privire la nulitatea procesului-verbal pentru neutilizarea formularului special din Anexa 1 D nu poate fi primită.
Cu privire la legalitatea înregistrărilor efectuate si a admisibilității acestora ca probe în prezenta cauza, instanța a reținut că potrivit art.3.2.6 din Norma de metrologie legala NML 021-05, cinemometrul trebuie sa fie prevăzut cu o funcție de autotestare, care sa poată pune în evidenta orice defect sau dereglare funcțională, ce pot avea influenta asupra exactității de măsurare, testarea putându-se face si manual daca se considera necesar. Aceasta funcție a cinemometrului de a se autotesta este activata la fiecare punere în funcțiune. Verificarea metrologica privește inclusiv existenta si eficacitatea acestei funcții.
În urma analizării actelor din dosar, instanța a constatat că în speță intimatul a făcut dovada veridicității constatărilor din procesul verbal de contravenție. Astfel, intimatul a depus la dosar înregistrarea radar din care rezultă cu certitudine faptul că la data de 12.11.2016 orele 11.45, autovehiculul marca Skoda cu nr. de înmatriculare ..., pe DN 7 pe raza localității Milcoiu, a fost înregistrat circulând pe sensul opus de mers cu viteza de 91km/h în localitate, depășind cu 41 km/h limita maximă de viteză admisă pe sectorul de drum respectiv.
Petentul, deși a menționat în cuprinsul actului sancționator că a fost constrâns de împrejurări obiective să încalce normele de circulație soția fiind gravidă și a depus în instanță înscrisuri medicale, acestea sunt lipsite de relevanță, fapta contravențională fiind săvârșită în data de 12.11.2016 iar internarea soției în unitatea medicală rezultând a se fi efectuat în data de 19.01.2016 (fila 37). Petentul nu a fost în măsură să probeze în vreun fel ce legătură exisă între înscrisurile depuse la dosar și motivul ce l-a determinat să încalce regulile de circulație.
În consecință, instanța a reținut, din probele administrate, că intimatul a făcut dovada temeiniciei procesului verbal de contravenție și că petentul nu a adus nicio dovadă contrară care să înlăture cele consemnate în procesul-verbal. Față de această situație de fapt, dovedită de către intimat prin înscrisurile depuse, instanța a constatat că prin procesul-verbal de contravenție s-a dat o încadrare corectă faptei săvârșite și aceasta a fost legal sancționată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel petentul ..., solicitând admiterea apelului și modificarea sentinței în sensul anulării procesului-verbal de contravenție. În motivare a susținut, în esență, că în procesul-verbal nu este identificat prin marcă, tip și serie cinemometrul folosit la constatarea contravențiilor, că nu este îndeplinită condiția ca faptele sancționate să fi fost constatate cu ajutorul unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, că faptele reproșate nu corespund realității, iar instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor cererilor sale.
Analizând apelul prin prisma dispozițiilor legale aplicabile, tribunalul îl apreciază ca fiind nefondat, pentru considerentele următoare:
Mai întâi, se constată că prima instanță a dat o rezolvare corectă criticilor de nelegalitate a procesului-verbal, reținând că acesta a fost încheiat cu respectarea prevederilor art. 17 din OG nr. 2/2001.
Tribunalul constată că prima instanță a reținut în mod corect lipsa de temeinicie a plângerii petentului, realitatea faptelor contravenționale imputate acestuia fiind dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă, iar susținerile petentului fiind vădit neîntemeiate. Astfel, depășirea vitezei legale în localitate de către petent a fost constatată cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, astfel cum reiese din buletinul de verificare metrologică depus la dosar, valabil pentru cinemometrul utilizat la constatarea contravenției imputate petentului. Contrar celor susținute de petent, nu există nicio normă legală care să impună indicarea elementelor de identificare a aparatului radar în procesul-verbal, iar în speță cinemometrul folosit la constatarea faptelor imputate petentului poate fi identificat în mod neechivoc pe baza înregistrării depuse la dosar, coroborată cu mențiunile din buletinul de verificare metrologică a aparatului radar, permițând astfel stabilirea calității acestuia de mijloc tehnic omologat și verificat metrologic.
Înregistrarea efectuată de aparatul radar și depusă la dosar pe suport optic (DVD), cuprinde mențiunile prevăzute de art. 3.5.1 din NML 021-05 (data și ora la care a fost efectuată măsurarea, valoarea vitezei măsurate și imaginea autovehiculului, din care să poată fi pus în evidență numărul de înmatriculare al acestuia), îndeplinind condițiile pentru a servi drept probă pentru aplicarea legislației rutiere. Din înregistrare se observă că autovehiculul condus de petent circula cu viteza de 91 km/h în localitate, fiind de asemenea vizibil cum acesta pătrunde pe sensul opus de mers fără a se afla în efectuarea vreunei manevre de depășire.
Mai este de menționat că, în ce privește contravenția constând în circulația pe sensul opus, aceasta a fost constatată și în mod direct și nemijlocit de către agentul de poliție rutieră aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, iar procesul-verbal de contravenție beneficiază de o prezumție de legalitate și veridicitate, iar cu toate că valoarea probatorie a acestui act nu este absolută, petentului îi revine sarcina de a-și aproba apărările și susținerile.
Se mai reține ca fiind lipsită de orice relevanță, în ceea ce privește încheierea valabilă a procesului-verbal, împrejurarea că procesul-verbal ar fi fost întocmit, în calitate de agent constatator, de un alt agent de poliție decât cel care a operat aparatul radar, în condițiile în care fapta imputată petentului a fost constatată cu un mijloc tehnic, potrivit art. 109 alin. 2 din OUG nr. 195/2002, caz în care agentul de poliție nu face decât să prelucreze înregistrările și să stabilească identitatea conducătorului auto. Calitatea de "agent constatator"; este atribuită de lege funcționarului care încheie procesul-verbal, indiferent dacă acesta a perceput sau nu el însuși săvârșirea faptei contravenționale pe care o sancționează, niciun text de lege neprevăzând cerința ca cel care constată nemijlocit fapta să încheie și actul.
Tribunalul mai consideră că în mod corect a reținut prima instanță lipsa de temei a susținerile petentului referitoare la situația medicală a soției sale, care l-ar fi obligat să încalce viteza legală, în condițiile în care înscrisurile medicale depuse la dosar sunt cu mult ulterioare datei săvârșirii faptelor imputate.
Referitor la critica petentului referitoare la faptul că prima instanță nu s-a pronunțat asupra cererii petentului de înlocuire a sancțiunilor aplicate prin procesul-verbal cu avertismentul, tribunalul constată că împrejurarea invocată nu este de natură să conducă la o altă soluție decât cea pronunțată de prima instanță, fiind suficient să se rețină că nu există niciun element de natură a caracteriza faptele imputate petentului ca fiind mai puțin grave decât altele de același fel, astfel că nu există niciun temei pentru reindividualizarea sancțiunilor aplicate de agentul constatator.
În consecință, în conformitate cu dispozițiile art. 480 alin. 1 C.pr.civ., tribunalul va respinge apelul declarat de apelantul-petent ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelantul ..., domiciliat în comuna…, împotriva sentinței civile nr. 781/08.02.2016 pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea în dosarul nr. 10930/288/2015, în contradictoriu cu intimatul ..., cu sediul în.., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 24.10.2016.
Președinte, Judecător,
Daniel Donțete Nicoleta Laura Uce
Grefier,
Constanța Liliana Orghidan
Red..D.D. / 4 ex.
Jud. fond C.C. Ilina - Jud. Rm. Vâlcea
| ← Contestatie la executare. Jurisprudență Contestaţie la executare | Anulare proces verbal de contravenţie . Jurisprudență Chemare... → |
|---|
