Anulare sentinţă cu reţinere spre rejudecare. Încălcarea principiului disponibilităţii şi al contradictorialităţii.
| Comentarii |
|
Tribunalul GORJ Decizie nr. 691/2015 din data de 28.05.2015
Anulare sentință cu reținere spre rejudecare. Încălcarea principiului disponibilității și al contradictorialității.
Potrivit art. 9 alin.2 Cpr civ. obiectul și limitele procesului sunt stabilite prin cererile și apărările părților și în același context, conform art. 22 alin.6 cod pr.civ, judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut , fără a depăși limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel.
Ca atare, deși dispozițiile legale sus enunțate arată că instanța judecătorească este obligată să statueze asupra celor solicitate de părți, fără a putea depăși cadrul procesual trasat de către acestea în exercitarea acțiunii civile, atât sub forma cererilor în justiție cât și a apărărilor, instanța de fond a încălcat aceste dispoziții prin pronunțarea sentinței atacate.
Totodată, se constată că , prin recalificarea obiectului cererii de chemare în judecată din partaj de bunuri comune în pretenții, din oficiu, instanța a încălcat și principiul contradictorialității prevăzut de art. 14 C.pr.civ., care arată la alin.1 că instanța nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfățișarea părților, dacă legea nu prevede altfel, iar la alin.5 că instanța este obligată să supună discuției părților toate cererile, excepțiile și împrejurările de fapt sau de drept invocate.
Dosar nr
Cod operator 2443
R O M Â N I A
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA I CIVILĂ
Decizia nr. 691
Ședința publică din 28 mai 2015
Completul constituit din:
Președinte
Judecător
Grefier
Pe rol se află judecarea apelului declarat de apelantul pârât R D împotriva sentinței civile nr. 17 din 08.01.2015 pronunțată de Judecătoria Tg-Cărbunești în dosarul nr. … în contradictoriu cu intimata pârâtă R I și cu intimata reclamantă M E R, având ca obiect partaj bunuri comune/lichidarea regimului matrimonial.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul pârât R D, personal și asistat de avocat P N, în baza împuternicirii avocațiale nr.0058259 din 27.05.2015, depusă la dosar în ședință publică, lipsind intimata pârâtă R I, reprezentantă de avocat P N, în baza împuternicirii avocațiale nr.0058250 din 27.05.2015, depusă la dosar în ședință publică și intimata reclamantă M E R, reprezentată de avocat M B I, în baza împuternicirii avocațiale nr. 0058070 din 28.05.2015, depusă la dosar în ședință publică.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că prin serviciul registratură, la data de 11.05.2015, apelantul pârât a depus la dosarul cauzei chitanța nr. 8241/04.05.2015 emisă de Primăria Tg-Cărbunești, privind achitarea taxei judiciare de timbru.
Avocat M B I depune la dosar chitanța nr.170 din 28.05.2015, privind plata onorariului de avocat.
Interpelate părțile arată că nu mai au alte cererii de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, astfel încât instanța declară deschise dezbaterile asupra apelului formulat.
Avocat P N, pentru apelantul pârât R D a arătat că în realitate instanța de fond a fost învestită cu un partaj de bunuri comune și din oficiu, fără a fi pusă în discuție recalificarea cererii de chemare în judecată, a recalificat cererea ca fiind o cerere în pretenții încălcând mai multe principii de drept, printre care principiul disponibilității și al contradictorialității, precum și al dreptului de apărare. A arătat că s-a dispus conceptarea din oficiu a numitei R I, în calitate de pârâtă, în cauză ar fi putut fi vorba de o cerere de intervenție forțată prev. de art. 68 C.pr.civ., însă o astfel de cerere poate fi formulată numai de părți și nu de instanță din oficiu. Precizează că nu s-a solicitat restituirea sumei de 1050 euro de nici o parte, însă instanța s-a pronunțat doar cu privire la această sumă și nu cu privire la cererea având ca obiect partaj de bunuri comune. A solicitat admiterea apelului, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii arătând că din probele administrate nu rezultă că părțile ar fi realizat împreună bunurile a căror partajare se solicită.
De asemenea, a arătat că R I a trimis celor doi soți sume de bani pentru edificarea gospodăriei și în această situație părțile ar fi avut la îndemână doar un drept de creanță.
Avocat M B I, pentru intimata reclamantă M E R a solicitat respingerea apelului cu cheltuieli de judecată, arătând că intimatei trebuie să i se rețină o cotă de contribuție la edificarea bunurilor comune întrucât aceasta a îngrijit gospodăria timp de 10 ani, prestând diferite munci și în plus a fost ajutată și de membrii familiei sale.
Avocat P N, în replică, a arătat că sentința instanței de fond se impune a fi anulată și trimisă cauza spre rejudecare.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față.
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg-Cărbunești la data de 26 noiembrie 2013, sub nr. .., reclamanta M E R a chemat în judecată pe pârâtul R D, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să dispună partajarea bunurilor comune realizate în timpul căsătoriei respectiv: un beci cu o cameră deasupra din lemn, baie, bucătărie, dotate cu gresie, faianță, cadă, 2 boilere electrice, mașină de spălat, mobilă bucătărie, ladă frigorifică, combină frigorifică, 2 sobe teracotă, TV plasmă, două aragazuri, mobilă sufragerie, fântână, gard beton și fier, hidrofor la fântână și instalație în casă, centrală pe gaze cu calorifere, garaj cu acoperiș, gard beton de 21,65 m., gard de lemn cu fundație de beton și țevi de fier, coteț păsări și porci, platformă de beton în curtea casei, magazie de lemne, instalație de apă curentă în casă.
A mai menționat reclamanta că aceste lucrări au fost făcute la imobilul casă de locuit proprietatea mamei pârâtului în care a locuit până a plecat la muncă în Italia.
De asemenea, a mai arătat că i-a trimis pârâtului între lunile ianuarie - august 2012 suma de 1050 euro cu care pârâtul a construit peste drum de locuință: o baie și bucătărie dotate cu cabină de duș, soba tip șemineu, ușă și geam termopan, un gard pe lungimea de 37 m. din tablă și țeavă pătrată bunuri pentru care solicită partajarea.
Pentru dovedirea acțiunii, reclamanta a depus la dosar facturi fiscale, chitanțe privind expedierea unor sume de bani, sentința civilă nr. 106 din1 5.01.2013 a Judecătoriei Tg-Cărbunești,
La data de 13.12.2013 reclamanta și-a completat acțiunea conformându-se rezoluției din data de 27.11.2013, iar la data de 23.12.2013 a depus la dosar chitanța privind achitarea taxei de timbru
În cauză a formulat întâmpinare pârâtul prin care a solicitat respingerea acțiunii, arătând că toate bunurile mobile și imobile menționate în acțiune sunt ale numitei R I, iar reclamanta nu a fost niciodată angajată în câmpul muncii.
În același scop a mai menționat că reclamanta a urmat cursurile unei facultăți și ale școlii de șoferi cu banii trimiși de el din SUA
În ședința publică din data de 27 martie 2013 s-a luat o declarație pârâtului care a fost consemnată și atașată la dosar (f.48).
În ședința publică din data de 24 aprilie 2014 au fost audiați martorii La termenul din data de 22 mai 2014 a fost audiat martorul D C declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosar (f.69).
Prin încheierea de ședință din data de 22 mai 2014, instanța a dispus conceptarea și citarea în cauză în calitate de pârâtă a numitei R I, reținându-se că bunurile imobile s-au edificat pe terenul acesteia.
La data de 15.09.2014, pârâta R I a depus la dosar întâmpinare (f.77).
La data de 19 octombrie 2014 s-a luat un interogatoriu reclamantei M R E la solicitarea pârâtului R D, interogatoriul fiind la fila 66 din dosar
Cu această ocazie reclamanta a menționat că a locuit împreună cu pârâtul R D din vara anului 2001 până în luna ianuarie 2012 când a plecat în Italia, reîntorcându-se în țară pe data de 20 ianuarie 2013 când se pronunțase hotărârea de divorț
În perioada menționată, respectiv vara anului 2001 până în luna ianuarie 2012, reclamanta a arătat că nu a fost încadrată în câmpul muncii și că a locuit în imobilul casă de locuit al pârâtului R D unde se ocupa de treburile gospodărești în sensul că creștea păsări, un porc pe fiecare an și a muncit grădina în suprafață de aproximativ 5 ari.
A mai precizat că în perioada anilor 2007-2009 a urmat cursurile facultății de psihologie, iar cheltuielile ocazionate de aceste cursuri au fost suportate de R D.
În perioada anului 2012 - 2013 a fost plecată la muncă în Italia de unde a trimis 1000 euro cu care s-au realizat o bucătărie, o toaletă și un gard de tablă ondulată.
Începând cu anul 2012 nu a mai locuit și nu s-a mai gospodărit împreună cu pârâtul întrucât a fost plecată în Italia și de unde a trimis suma de 1.000 euro așa cum a menționat anterior.
Aceeași reclamantă a relatat că nu s-a încadrat în perioada anilor 2001-2012 întrucât pârâtul a refuzat să o ia cu el în SUA, motiv pentru care a fost nevoită să plece în Italia
Tot reclamanta a precizat referitor la cursurile Facultății de Psihologie că au fost cursuri la distanță și se prezenta doar la examene în cadrul Facultății Spiru Haret din Tg-Jiu.
În anul 2008 a urmat cursurile școlii de șoferi amatori care au fost plătite tot de către pârâtul R D, acestea ridicându-se la suma de 600-700 lei.
A mai arătat reclamanta că păsările și porci pe care îi creștea în gospodărie le folosea pentru consumul propriu în afară de faptul că mai vindea ouă ( f.83).
Prin sentința civilă nr.17 din 08.01.2015 pronunțată de Judecătoria Tg-Cărbunești în dosarul nra fost admisă în parte acțiunea având ca obiect partaj bunuri comune formulată de reclamanta M E R, împotriva pârâților R D și R I.
A fost obligat pârâtul R D să plătească reclamantei suma în cuantum de 1050 euro sau contravaloarea în lei la data plății
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că în timpul căsătoriei s-au realizat bunurile din acțiune la care o contribuție mai mare a avut-o pârâtul R D și mama sa R I care lucrau în SUA
Martorii audiați în cauză au relatat această stare de fapt, menționând că reclamanta, în această perioadă, se ocupa de treburile gospodărești.
De altfel, chiar reclamanta, prin interogatoriul ținut la data de 16.10.2014 a scos în evidență această realitate.
Coroborând probele de la dosar, instanța a reținut că deși, reclamanta a efectuat activități casnice, în perioada căsătoriei, pârâtul a sprijinit-o financiar să urmeze cursurile unei facultăți și ale unei școli de conducători auto.
În atare situație, instanța a reținut că a intervenit o compensație în ce privește contribuția părților cu privire la bunurile menționate în acțiune până în luna ianuarie 2012.
Începând cu luna ianuarie 2012, reclamanta a plecat la muncă în Italia de unde a trimis pârâtului R D suma de 1050 euro ce a fost investită în unele construcții din gospodărie.
De altfel, în această perioadă, pârâtul a și introdus acțiune de divorț împotriva pârâtei, în care sens s-a pronunțat sentința civilă nr. 106 din 15.01.2013 a Judecătoriei Tg-Cărbunești dată în dosarul nr…..
Întrucât părțile s-au despărțit în fapt după începutul anului 2012, instanța a apreciat că se impune obligarea pârâtului R D la plata sumei de 1050 euro către reclamantă, sumă pe care aceasta i-a expediat-o din Italia.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul R D, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului, schimbarea sentinței în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamantă.
În dezvoltarea motivelor a arătat că sentința pronunțată este nelegală în raport cu prevederile art. 9 alin. 2 și art. 397 alin. 1 C.pr.civ. având în vedere că instanța de fond a încălcat principiul disponibilității prin pronunțarea acestei sentințe, principiu care arată că părțile pot determina nu numai existența procesului prin declanșarea procedurii judiciare și prin libertatea de a pune capăt procesului, ci și conținutul procesului prin stabilirea cadrului procesual în privința părților, obiectului și cauzei.
Arată că cererea de chemare în judecată inițială a avut ca obiect partaj de bunuri comune, că pe parcursul judecării cauzei nu s-a pus problema modificării cererii de chemare în judecată din partaj de bunuri comune în pretenții, însă cu toate acestea prin sentința apelată a fost obligat să plătească reclamantei suma de 1050 euro sau contravaloarea în lei la data plății.
Totodată, a arătat că instanța nu a pus în discuția părților recalificarea cererii de chemare în judecată fiind încălcat în mod evident principiul contradictorialității dar și dreptul la apărare al său prevăzut în art. 13 C.pr.civ.
În continuarea motivării arată că dreptul la apărare reprezintă un principiu constituțional consacrat în art.24 din Constituția României, în conținutul căruia se include și dreptul oricărei părți din proces de a propune probe, de a face apărări și de a-și prezenta susținerile în scris și oral.
Apreciază că prin modalitatea în care instanța de fond, din oficiu și după acordarea cuvântului pe fond a modificat obiectul cererii de chemare în judecată din partaj de bunuri comune în pretenții, i-a încălcat dreptul la apărare în sensul că nu a mai avut nici o posibilitate de a se apăra.
Apelantul a precizat că așa cum rezultă din cupoanele de expediției a sumei de 1050 euro din Italia reclamanta a trimis aceste sume după data de 01.01.2012, respectiv data despărții în fapt, aspect care rezultă fără putere de tăgadă din hotărârea de divorț atașată la dosarul cauzei și din răspunsul la interogatoriu al pârâtei.
Astfel, a rezultat în mod clar că această sumă de bani nu putea fi trimisă cu scopul realizării bunurilor comune din moment ce părțile erau despărțite în fapt și pe rolul instanței se judeca acțiunea de divorț
A mai precizat apelantul că părțile nu au mai realizat nici un bun comun în timpul căsătoriei invocând în acest sens disp. art. 577 alin. 1 C.civ. conform căruia proprietarul imobilului devine și proprietarul construcțiilor, plantațiilor și oricăror altor lucrări efectuate asupra acelui imobil.
Intimata pârâtă R I a formulat întâmpinare față de motivele de apel și a solicitat admiterea apelului arătând că terenul pe care sunt edificate construcțiile arătate în cererea de chemare în judecată este proprietatea sa, că toate bunurile mobile și imobile sunt bunuri proprii ale sale realizate prin contribuția exclusivă a sa.
Arată că în perioada în care au locuit împreună nici unul dintre soți nu erau încadrați în muncă și nu realizau venituri, că le trimitea sume de bani din America în mod frecvent pentru a se întreține.
Cu privire la susținerea intimatei pârâte în sensul că a trimis din Italia suma de 1050 euro pentru a realiza anumite bunuri comune a precizat că aceasta nu poate fi primită întrucât aceste sume au fost expediate după data de 01.01.2012, dată de la care în gospodăria sa nu s-a mai realizat nici un bun mobil sau imobil
A mai precizat că înainte de data sus menționată cei doi soți erau despărțiți în fapt și că fusese introdusă și acțiunea de divorț, aspect recunoscut și de reclamantă.
Intimata reclamantă a formulat întâmpinare față de motivele de apel depuse de apelant și a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca temeinică și legală arătând că suma de 1050 euro a fost trimisă de aceasta în perioada în care a lucrat în străinătate pentru a continua lucrările pe terenul familiei R. și că în mod corect s-a reținut că această sumă a fost folosită în interes comun fiind îndreptățită la restituire.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul constată următoarele,
Prin acțiunea civilă dedusă judecății, reclamanta M E R a chemat în judecată pe pârâtul R. D., solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să dispună partajarea bunurilor comune realizate în timpul căsătoriei respectiv: un beci cu o cameră deasupra din lemn, baie, bucătărie, dotate cu gresie, faianță, cadă, 2 boilere electrice, mașină de spălat, mobilă bucătărie, ladă frigorifică, combină frigorifică, 2 sobe teracotă, TV plasmă, două aragazuri, mobilă sufragerie, fântână, gard beton și fier, hidrofor la fântână și instalație în casă, centrală pe gaze cu calorifere, garaj cu acoperiș, gard beton de 21,65 m., gard de lemn cu fundație de beton și țevi de fier, coteț păsări și porci, platformă de beton în curtea casei, magazie de lemne, instalație de apă curentă în casă, aceste lucrări fiind efectuate la imobilul casă de locuit proprietatea mamei pârâtului în care a locuit până a plecat la muncă în Italia.
Prin sentința apelată, instanța de fond a admis în parte cererea și a fost obligat pârâtul R. D. să plătească reclamantei suma în cuantum de 1050 euro sau contravaloarea în lei la data plății.
Tribunalul constată caracterul fondat al criticilor formulate de apelantul pârât, în cauză fiind incidente dispozițiile art. 480 alin.3 Cod proc.civ., întrucât în mod greșit prima instanță a soluționat procesul fără a intra în judecata fondului, astfel că se impune admiterea apelului, anularea sentinței primei instanțe și reținerea procesului spre judecare, pentru evocarea fondului.
Reține tribunalul că instanța de fond, deși a fost investită cu o cerere de chemare în judecată având ca obiect partaj de bunuri comune, nu s-a pronunțat cu privire la obiectul cauzei, ci a obligat pârâtul la plata sumei de 1050 euro către reclamantă, recalificând practic obiectul cererii în pretenții, fără însă ca această cerere să fi fost formulată de niciuna dintre părți sau să fie pusă în discuția contradictorie a părților.
Astfel instanța de fond a pronunțat sentința cu încălcarea principiului disponibilității reglementat în dispozițiile art. 9 din Codul de procedură civilă, potrivit cu care părțile pot determina nu numai existența procesului, prin declanșarea procedurii judiciare și prin libertatea de a pune capăt procesului înainte de a interveni o hotărâre asupra fondului pretenției supuse judecății, ci și conținutul procesului, prin stabilirea cadrului procesual, în privința părților, obiectului și cauzei, precum și a etapelor pe care l-ar parcurge.
Potrivit art. 9 alin.2 Cpr civ. obiectul și limitele procesului sunt stabilite prin cererile și apărările părților și în același context, conform art. 22 alin.6 cod pr.civ, judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut , fără a depăși limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel.
Ca atare, deși dispozițiile legale sus enunțate arată că instanța judecătorească este obligată să statueze asupra celor solicitate de părți, fără a putea depăși cadrul procesual trasat de către acestea în exercitarea acțiunii civile, atât sub forma cererilor în justiție cât și a apărărilor, instanța de fond a încălcat aceste dispoziții prin pronunțarea sentinței atacate.
Totodată, se constată că , prin recalificarea obiectului cererii de chemare în judecată din partaj de bunuri comune în pretenții, din oficiu, instanța a încălcat și principiul contradictorialității prevăzut de art. 14 C.pr.civ., care arată la alin.1 că instanța nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfățișarea părților, dacă legea nu prevede altfel, iar la alin.5 că instanța este obligată să supună discuției părților toate cererile, excepțiile și împrejurările de fapt sau de drept invocate.
Principiul contradictorialității reprezintă o garanție a unui proces echitabil prin prisma exigențelor cerute de art. 6 paragraf 1 din Convenția Europeană , procedurii de judecată propriu-zise.
Tribunalul constată că prin maniera de soluționare a cauzei, instanța de fond nu a intrat în judecata fondului și nu a judecat cauza prin prisma cererilor , apărărilor părților și al obiectului cererii de chemare în judecată, impunându-se anularea sentinței pronunțate și reținerea procesului spre judecare, pentru evocarea fondului, în raport de disp. art. 979 și urm. Cod proc. civ.
Văzând disp. art. 480 alin.3 C.pr.civ,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de apelantul pârât R D, domiciliat în … împotriva sentinței civile nr. 17 din 08.01.2015 pronunțată de Judecătoria Tg-Cărbunești în dosarul nr. … în contradictoriu cu intimata pârâtă R I, domiciliată în comuna S…., județul Gorj și cu intimata reclamantă M E R, domiciliată în …
Anulează sentința civilă nr. 17 din 08.01.2015 pronunțată de Judecătoria Tg-Cărbunești în dosarul nr. …..
Acordă termen la 11 iunie 2015 în vederea evocării fondului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 28 mai 2015, la Tribunalul Gorj.
| ← Fond funciar.Excepţia lipsei interesului reclamanţilor. | Constatare nulitate act. Jurisprudență Chemare în judecată... → |
|---|
