Recurs tardiv. Formularea cererii de recurs în termenul indicat în hotărâre
| Comentarii |
|
Tribunalul GORJ Decizie nr. 198/2015 din data de 13.05.2015
Recurs tardiv. Formularea cererii de recurs în termenul indicat în hotărâre
Calea de atac formulată împotriva sentinței civile a fost calificată ca fiind recurs în ședința publică în contradictoriu cu părțile. A avut în vedere instanța dispozițiile art. 24 C.pr.civ. potrivit cu care dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acestui în vigoare.
Dosar nr.
Cod operator 2443
R O M Â N I A
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA I CIVILĂ
Decizia nr. 198
Ședința publică din 13 mai 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE X
Judecător X
Judecător X
Grefier X
Pe rol fiind judecarea recursul civil declarat de recurenta pârâtă V.I.V împotriva sentinței civile nr. .../16.02.2015 pronunțată de Judecătoria Motru în dosar nr. ...în contradictoriu cu intimata reclamantă PM, având ca obiect revendicare.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelanta pârâtă V.I.V personal și asistată de avocat … și intimata reclamantă P.M personal și asistată de avocat ....
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință după care interpelate părțile arată că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Din oficiu, instanța invocă excepția tardivității formulării recursului și acordă cuvântul părților pe această excepție.
Avocat G M solicită respingerea excepției. Susține că recursul este formulat în termen având în vedere împrejurarea că s-a declarat înăuntr-ul termenului de 30 de zile, termen indicat de către judecătorul de fond care a apreciat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile noului cod de procedură civilă raportându-se la data formulării cererii reconvenționale. Recursul fiind formulat în termenul indicat de judecător acesta nu este tardiv și este formulat în termen.
Avocat ... solicită respingerea recursului ca tardiv formulat. Arată că din actele dosarului rezultă că sentința civilă a fost comunicată recurentei la data de 02.03.2015, iar recursul a fost formulat la data de 24.03.2015, deci mult după termenul legal de 15 zile de declarare și motivare a recursului. În temeiul art. 274 C.pr.civ. solicită să fie obligată recurenta la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocat.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față.
Prin cererea disjunsă din dosarul ...(filele 3,4 13 și 14) reclamanta PM. a chemat în judecată pârâta V.I.V solicitând obligarea acesteia să lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de teren de 232 m.p., teren intravilan și să ridice construcția coteț amplasată pe acest teren.
În motivarea cererii a arătat reclamanta că a devenit proprietară pe acest teren în anul 2008 potrivit unui act de adjudecare emis de BEJ D.C, iar pârâta refuză să lase terenul în liniștită posesie.
A mai arătat reclamanta că, poate să-și dovedească proprietatea asupra terenului revendicat.
În drept cererea a fost motivată pe dispozițiile art. 480 C.civ. din 1864 sau art. 563 C.civ. În dovedirea cererii reclamanta a solicitat administrarea probei cu martori și interogatoriul pârâtei arătând că înțelege să se folosească și de raportul de expertiză administrat în dosarul ....
Cererea reclamantei a fost înregistrată sub nr. ….
În privința disjungerii, prin sentința civilă 2494 din 16.12.2013, pronunțată în dosarul ..., s-a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 119 alin. 3 C.proc.civ. din 1865, act normativ aplicabil în dosarul ..., cererea reconvențională depusă peste termen este obligatoriu a fi disjunsă.
De asemenea, prin aceeași sentință civilă s-a reținut că sunt aplicabile dispozițiile art. 17 C.proc.civ. din 1865 și art. 99 alin. 4 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, situație în care cauza disjunsă a rămas să fie soluționată de același complet.
În ceea ce privește actul normativ aplicabil, în materie de procedură, ținând cont de data înregistrării reconvenționale (fila 3) instanța a apreciat că sunt aplicabile dispozițiile Codului de procedură civilă.
Pârâta, legal citată nu a formulat întâmpinare, dar prezentă în instanță a solicitat administrarea probei cu martori.
Prin încheierea de ședință din 24.02.2014 a fost încuviințată proba cu martori pentru părți și proba cu interogatoriul pârâtei, probă solicitată de reclamantă.
În cauză au fost audiați martorii A.M, S.I, P.D.M, C.L. A fost administrată proba cu interogatoriul pârâtei.
La termenul de judecată din 18.04.2014, în temeiul dispozițiilor art. 413 alin. 1 pct. 1 C.proc.civ. cererea a fost suspendată întrucât pârâta a atacat actul invocat de reclamantă în dovedirea cererii sale și anume actul de adjudecare emis de BEJ D.C, în dosarul ....
Prin sentința civilă 1063 din 18.06.2014 a fost respinsă cererea formulată de pârâta din prezenta cauză, sentința civilă intrând în puterea de lucru judecat.
Cauza a fost repusă pe rol la cererea reclamantei.
Prin sentința civilă nr. .../16.02.2015 pronunțată de Judecătoria Motru în dosar nr. ...a fost admisă în parte cererea în revendicare și obligația de a face formulată de reclamanta P.M în contradictoriu cu pârâta V.I.V
A fost obligată pârâta să lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de teren de 232 mp, cu lățime medie de 10,10 m, 23 m lungime pe latura vestică și 28,90 m pe latura estică cu vecinii: N - P F. M, E - P F. M, S - V I V, V - P P M, așa cum acest teren a fost identificat în raportul de expertiză aflat la fila 71 din dosarul .... A fost respins capătul de cerere referitor la ridicarea construcțiilor. A fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 820 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că cererea reclamantei este o acțiune în revendicare prin care reclamanta solicită ca pârâta să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie un teren în suprafață de 232 mp cu vecini la N - rest proprietate pârâtă, la E - P F. Ma, la S - drum județean și la V - PP M, susținând că acest teren a fost dobândit în urma unui act de adjudecare ce poartă nr. …E/2008 la BEJ D C.
S-a reținut de către instanță că, acest act de adjudecare a fost atacat de pârâtă dar prin sentința civilă nr. 1063 din 18.06.2014, stată în dosarul ... a fost respinsă cererea pârâtei.
De asemenea, a apreciat instanța de fond că, dezlegarea pricinii de față presupune analiza condițiilor acțiunii civile în revendicare potrivit Codului civil în vigoare.
Acțiunea în revendicare este acea acțiune reală prin care proprietarul a pierdut stăpânirea bunului său și cere restituirea acestui bun de la cel care îl deține fără temei juridic.
Art. 563 cod civil prevede că proprietarul unui bun poate intenta acțiunea în revendicare, atât împotriva posesorului cât și împotriva unei alte persoane care stăpânește bunul revendicat.
Regula potrivit căreia cel care face o propunere în fața instanței trebuie să o dovedească este aplicată și în materia dovedirii dreptului de proprietate în cadrul acțiunii în revendicare.
În speță, s-a reținut că reclamanta face dovada dreptului său de proprietate cu actul de adjudecare.
În acest sens, instanța a arătat și faptul că, potrivit dispozițiilor art. 516 pct. 8 și art. 517 C.proc.civ. din 1865, act normativ aplicabil în legătură cu efectele ce pot fi produse de actul de adjudecare, actul de adjudecare constituie titlu executoriu și poate fi folosit ca titlu de proprietate inclusiv pentru înscriere în cartea funciară.
În cuprinsul raportului de expertiză întocmit în dosarul ...este identificat acest teren (fila 71 din acest dosar).
Instanța a reținut și faptul că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 565 Cod civil întrucât reclamanta nu a invocat existența unei cărți funciare cu privire la imobile.
Din cuprinsul acestui act de adjudecare rezultă că a fost emis în executarea sentinței civile 2906/2007, pronunțată de Judecătoria Motru, iar ulterior acestuia a fost întocmit un proces verbal de punere în posesie a reclamantei pentru terenurile ce fac parte din actul de adjudecare, proces verbal întocmit de executorul judecătoresc.
Totodată, s-a reținut că, în prezent, pârâta deține posesia asupra terenului și refuză să lase terenul în deplină proprietate.
Față de considerentele arătate mai sus, instanța a admis cererea și a obligat pârâta să lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de teren de 232 mp, cu lățime medie de 10,10 m, 23 m lungime pe latura vestică și 28,90 m pe latura estică cu vecinii: N - P. F. M., E - P. F. M., S - V. I. V., V - P. P. M., așa cum acest teren a fost identificat în raportul de expertiză aflat la fila 71 din dosarul ....
Dezlegarea pricinii de față presupune mai întâi stabilirea dreptului aplicabil având în vedere, pe de o parte momentul realizării construcțiilor și pe de altă parte data intrării în vigoare a Codului civil.
În acest sens instanța a reținut, mai întâi că toate construcții edificate de pârâtă au fost realizate ori modificate anterior intrării în vigoare a Codului civil.
Apoi, instanța a arătat că prezenta cauză se subsumează verificării efectelor accesiunii imobiliare artificiale.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 58 din Legea 71/2011 în toate cazurile în care accesiunea imobiliară artificială presupune exercitarea unui drept de opțiune de către proprietarul imobilului, efectele accesiunii sunt guvernate de legea în vigoare la data începerii lucrării.
Așadar, existând un drept de opțiune al proprietarului imobilului teren, efectele accesiunii imobiliare artificiale în prezenta cauză sunt guvernate de dispozițiile Codului civil din 1864.
Potrivit dispozițiilor art. 492 Cod civil din 1864 orice construcție, plantație sau lucru făcut în pământ sau asupra pământului, sunt prezumate a fi făcute de proprietarul acelui pământ.
Art. 494 Cod civil din 1864 reglementează situația în care o persoană a edificat construcții, plantații sau lucrări pe terenul altuia. Proprietarul terenului pe care au fost făcute construcțiile devine, prin accesiune, proprietarul acestor construcții.
Efectele accesiunii diferă după cum constructorul a fost de bună sau de rea credință.
În speță, din probele administrate a rezultat că pârâta a fost constructor de bună credință.
În acest sens, prima instanță a reținut că pârâta a avut posesia asupra terenului în temeiul unui titlu pe care l-a considerat valabil, titlu care a produs efecte până la emiterea actului de adjudecare de către executorul judecătoresc.
De altfel, titlul pârâtei nu a fost contestat până la apariția actului de adjudecare care constituie titlul de proprietate potrivit dispozițiilor legale arătate mai sus.
În cazul constructorului de bună credință, în mod obligatoriu, proprietarul terenului devine și proprietarul construcției, fără a putea cere dărâmarea acesteia sau ridicarea lucrărilor efectuate.
Dar, pentru a nu se îmbogăți pe seama constructorului proprietarul terenului trebuie să-l despăgubească. Întinderea obligației de despăgubire este determinată de partea finală a dispozițiilor art. 494 C.civ. din 1864, care dă posibilitatea proprietarului terenului să opteze între plata contravalorii materialelor și a prețului muncii sau plata unei sume egale cu sporul de valoare dobândit de teren.
Proprietarul terenului are posibilitatea să aleagă între valorile rezultate, valoarea cea mai mică.
În speță, reclamanta a solicitat ridicarea construcțiilor amplasate pe terenul revendicat, considerând că pârâta este constructor de rea credință, fără să formuleze un capăt de cerere care să acopere situația în care pârâta este de bună credință.
În aceste condiții, instanța a respins capătul de cerere referitor la ridicarea construcțiilor întrucât, așa cum s-a arătat, pârâta este de bună credință și reclamanta nu a solicitat analizarea acestei situații fapt ce impune instanței respectarea principiului de drept potrivit căruia nu se poate acorda mai mult sau mai puțin decât a cerut reclamanta.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, instanța a reținut aplicabilitatea dispozițiilor art. 453 C.proc.civ., pârâta fiind obligată la plata către reclamantă a sumei de 820 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentate de taxă timbru și onorariu avocat.
La data de 24.03.2015 a formulat apel pârâta V.I.V ce ulterior în ședința publică din data de 29.04.2015 a fost recalificat de către instanță ca fiind recurs.
A solicitat recurenta admiterea recursului și pe fondul cauzei respingerea acțiunii formulată de intimata reclamantă. Privitor la primul capăt de cerere apreciază că instanța l-a admis în mod greșit fără a analiza în profunzime raportul de expertiză ce a fost efectuat de către expert G L. Astfel, se poate observa atât din schița efectuată de către expert NC și cât din raportul de expertiză efectuat în dosarul cu nr. ...că nu au fost individualizate corect suprafețele de teren din actul de adjudecare întrucât nu există specificate lungimile acestor bucăți de teren și sunt trecute doar lățimile care fac parte din terenul situat în pct. "Cureaua cu casa";, respectiv suprafața de 232 mp și suprafața de 666 mp, care face obiectul actului de adjudecare, și nici suprafața de 290 mp curți construcții, practic suprafața cu care a rămas scriptic dar care în teren nu se regăsește deoarece nu au fost identificate și măsurate corect terenurile nefiind trecute lungimile acestora, astfel că într-o eventuală executare silită nu poate fi identificat terenul în suprafață de 232 mp și ar fi lipsită de un drept de proprietate.
Solicită efectuarea unei expertize având ca obiectiv identificarea terenului curți construcții în suprafață de 290 mp și în continuare suprafața de 232 mp pe care se află amplasat cotețul și care la momentul în care expertul ...a măsurat terenul în dosarul de executare nr.252/E/2008 nu a trecut intenționat lungimile terenurilor, iar expertul G.. L.. a copia efectiv raportul lui N. C., astfel că la acest moment nu are decât suprafața de 290 mp.
Precizează că acest obiectiv nu a fost propus de instanță astfel că este un obiectiv nou. Pentru soluționarea corectă a cauzei este absolută nevoie ca cele două suprafețe de teren să fie identificate în teren.
A doua critică vizează faptul că instanța de fond trebuia să o oblige la jumătate din cheltuielile de judecată sau să le compenseze întrucât a fost admisă doar în parte cererea de chemare în judecată.
În termen legal intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, respingerea cererii de a se efectua o altă expertiză în cadrul apelului, întrucât motivarea instanței s-a bazat pe expertiza efectuată de către ...în dosarul nr. ....
Terenul revendicat susține că a fost clar individualizat în raportul de expertiză, că intimata în calitate de reclamată a făcut dovada dreptului său de proprietate cu procesul verbal de licitație și actul de adjudecare nr. ../E/2008 întocmit de BEJ D.C, iar dovada ocupațiunii s-a făcut cu recunoașterea recurentei.
Mai mult, între proprietățile celor două părți s-a stabilit care este linia de hotar și prin sentința civilă nr 2906/2007 s-a stabilit linia de hotar, linie care este reprezentată de gardul vechi conform schiței din raportul întocmit de expert C. I..
În raport de această sentință, prin decizia nr. 128 a Tribunalului Gorj și decizia nr. 685 a Curții de Apel Craiova s-a respins recursul declarat de recurentă. Această sentință a fost pusă în executare, s-a deplasat la fața locului executorul judecătoresc care a amplasat linia de hotar și a bătut țăruși care se află și în prezent.
Urmează pe cale de consecință să fie respins primul motiv ca neîntemeiat, iar al doilea motiv ce vizează cheltuielile de judecată să fie de asemenea, respins întrucât partea care pierde procesul urmează a suporta cheltuielile de judecată.
Tribunalul analizând excepția tardivității formulării recursului reține următoarele:
Calea de atac formulată împotriva sentinței civile nr. 263/16.02.2015 a fost calificată ca fiind recurs în ședința publică din data de 29.04.2015 în contradictoriu cu părțile. A avut în vedere instanța dispozițiile art. 24 C.pr.civ. potrivit cu care dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acestui în vigoare.
În cauză în cadrul procesului început la data de 03.04.2012 s-a formulat cerere reconvențională ce a fost disjunsă prin sentința civilă nr. 2494/16.12.2013, cerere reconvențională ce are ca obiect revendicare și obligație de a face. Acestei cereri ce a fost formulată în dosarul din care a fost disjunsă i se aplică aceleași reguli de procedură ca și procesului în cadrul căruia a fost formulată, așadar regulile procesual civile de la 1865, chiar dacă cererea reconvențională a fost formulată după intrarea în vigoare a noului cod de procedură civilă, aceasta fiind formulată în cadrul unui proces deja început.
În temeiul art. 282 ind. 1 C.pr.civ. 1865 nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în cererile introduse pe cale principală al căror obiect are o valoare de până la 100000 lei inclusiv, indiferent de calitatea părților profesioniști sau neprofesioniști, astfel hotărârea pronunțată în litigiul de față este supusă recursului.
Potrivit dispozițiilor art. 301 C.pr.civ. 1865 termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii dacă legea nu dispune altfel.
Comunicarea sentinței către partea recurentă s-a realizat potrivit dovezii de înmânare la data de 02.03.2015, iar recursul a fost formulat la data de 24.03.2015, potrivit înscrisului de la fila 5, recursul fiind înaintat prin poștă instanței judecătorești.
Potrivit art. 103 C.pr.civ. 1865 neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurarea mai presus de voința ei.
Potrivit art. 101 alin. 1 C.pr.civ. 1865 termenele se înțeleg pe zile libere neintrând în socoteală nici ziua când a început, nici ziua când s-a sfârșit termenul.
În speță, termenul de recurs a expirat la data de 18.03.2015, recursul fiind promovat mult după împlinirea acestui termen, astfel încât sancțiunea care intervine este decăderea din dreptul de a-l exercita.
Recurenta nu a solicitat repunerea în termenul prevăzut de lege, astfel încât pe cale de consecință excepția tardivității se privește a fi întemeiată, urmând a fi admisă și respins recursul ca tardiv formulat.
În temeiul art. 274 C.pr.civ. 1865 recurenta fiind căzută în pretenții și în culpă procesuală va fi obligată la plata către intimată a cheltuielilor de judecată în cuantum de 600 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurenta pârâtă V.I.V împotriva sentinței civile nr. .../16.02.2015 pronunțată de Judecătoria Motru în dosar nr. ...în contradictoriu cu intimata reclamantă P.M, ca tardiv formulat.
Obligă recurenta pârâtă V.I.V la plata către intimata reclamantă P.M a cheltuielilor de judecată în cuantum de 600 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 13 mai 2015, la Tribunalul Gorj.
PREȘEDINTE X
Judecător X
Judecător X
Grefier X
Red. .
Tehnored. .
Jud. fond
2 ex/25 mai 2015
| ← Constatare nulitate act. Jurisprudență Chemare în judecată... | Contestaţie la executare. Apel tardiv.. Jurisprudență Chemare... → |
|---|
