Anularea hotărârii primei instanţe şi trimiterea cauzei pentru rejudecare
| Comentarii |
|
Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ Decizie nr. 378/R din data de 04.09.2014
Cum procesul dedus judecății a fost înregistrat pe rolul primei instanțe la data de 1 aprilie 2004, prin urmare, înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010, instanța de apel a făcut în mod greșit aplicarea în cauză a prevederilor art. 297 alin. 1 din Codul de procedură civilă, astfel cum acestea au fost modificate prin legea menționată, iar nu în redactarea anterioară respectivei modificări - care nu limita numărul desființărilor cu trimitere spre rejudecare și nici nu impunea condiția ca cel puțin una dintre părți să fi solicitat luarea respectivei măsuri prin cererea de apel sau întâmpinare.
- Codul de procedură civilă: art. 297 alin. 1;
- Decizia Î.C.C.J. nr. 2/2013.
- Legea nr. 202/2010: art. I pct. 27.
Prin Decizia civilă nr. 87/27 februarie 2014, Tribunalul Mureș a admis apelurile declarate de reclamantul J. D. și de pârâții C. G. - J., C. O. - N., P. M. - D. și T. O. - D. împotriva Sentinței civile nr. 67/12 ianuarie 2012, pronunțată de Judecătoria Sighișoara în dosarul nr. 1765/308/2007, în sensul că a anulat integral hotărârea atacată și a stabilit termen pentru evocarea fondului la data de 3 aprilie 2014.
În adoptarea acestei soluții, Tribunalul a reținut că petitul principal al acțiunii deduse judecății este acela de constatare a dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune asupra terenului înscris în C.F. nr. 3081 Sovata, nr. top 3115 și 3116, de către M. G. , persoană de la care reclamantul a cumpărat apoi imobilul în anul 1987, însă prima instanță nu a analizat pe fond respectiva cerere, prin verificarea existenței sau inexistenței condițiilor necesare pentru dobândirea în această modalitate a dreptului de proprietate.
S-a mai arătat că este corectă reținerea instanței de fond referitoare la faptul că Titlul de proprietate nr. 145379/1994, emis în favoarea lui C. M. și P. I., ca și certificatele de moștenitor emise după decesul titularilor înscriși în titlul de proprietate menționat, nu au fost distinct atacate în instanță, însă cauza dedusă judecății nu este o revendicare, în cadrul căreia să se compare titlurile părților, ci o acțiune prin care se solicită constatarea dobândirii dreptului de proprietate ca efect al uzucapiunii, aspect cu privire la care se impun și clarificări relative la identificarea terenului în cauză (având în vedere lămuririle pe care expertul topograf le-a adus cu privire la suprapuneri).
Prin urmare, Tribunalul a reținut că devin incidente în cauză prevederile art. 297 alin. 1 din codul de procedură civilă (așa cum acestea au fost modificate prin Legea nr. 202/2010), potrivit cărora trimiterea spre rejudecare poate fi dispusă o singură dată, astfel că, anulând hotărârea primei instanțe a reținut cauza în vederea evocării fondului, observând că anterior se mai pronunțase o soluție de trimitere spre rejudecare, prin Decizia civilă nr. 34/22 ianuarie 2007 a Tribunalului Mureș.
Împotriva Deciziei civile nr. 87/27 februarie 2014 a declarat recurs reclamantul J. D., solicitând - prin invocarea motivului de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, modificarea parțială a acesteia, în sensul ca, urmare a anulării Sentinței civile nr. 67/12 ianuarie 2012, să se dispună trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe - Judecătoria Sighișoara.
Prin intermediul memoriului de recurs s-a susținut că soluția reținerii cauzei în vederea evocării fondului de către instanța de apel este nelegală din perspectiva faptului că art. 297 alin. 1 din Codul de procedură civilă prevede două ipoteze pentru anularea hotărârii primei instanțe, respectiv: 1) când prima instanță a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului și, 2) în cazul în care judecata în primă instanță s-a făcut în lipsa părții care nu a fost legal citată, or, prima trimitere spre rejudecare, dispusă prin Decizia civilă nr. 34/22 ianuarie 2007, a avut în vedere doar această din urmă ipoteză, nefiind astfel exclusă posibilitatea unei noi trimiteri spre rejudecare, de această dată pentru ipoteza necercetării fondului cauzei.
Prin întâmpinarea formulată, pârâții au solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că prevederile art. 297 alin. 1 din Codul de procedură civilă dispun în sensul că, în cazul în care prima instanță a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului, instanța de apel va anula hotărârea și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe, dacă părțile au solicitat expres luarea acestei măsuri prin cererea de apel sau întâmpinare, or, în cauză nu este îndeplinită această condiție, niciuna dintre părți neformulând o atare solicitare.
Examinând recursul dedus judecății, prin raportare la motivele invocate, precum și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 306 alin. 2 din Codul de procedură civilă, Curtea a reținut următoarele:
Prin dispozițiile art. I pct. 27 din Legea nr. 202/25 octombrie 2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor (publicată în Monitorul Oficial nr. 714/26 octombrie 2010 și intrată în vigoare la data de 25 noiembrie 2010, potrivit art. XXVIII din lege), au fost modificate prevederile art. 297 alin. 1 din Codul de procedură civilă, în sensul că:
"În cazul în care S-a constatat că, în mod greșit, prima instanță a soluționat procesul fără a intra în judecata fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părții care nu a fost legal citată, instanța de apel va anula hotărârea atacată și va judeca procesul, evocând fondul. Cu toate acestea, în cazul în care prima instanță a soluționat procesul fără a intra în judecata fondului, instanța de apel va anula hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare, o singură dată, primei instanțe sau altei instanțe egale în grad cu aceasta din aceeași circumscripție, dacă părțile au solicitat în mod expres luarea acestei măsuri prin cererea de apel ori prin întâmpinare. De asemenea, instanța de apel va anula hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare, o singură dată, primei instanțe sau altei instanțe egale în grad cu aceasta din aceeași circumscripție, în cazul în care judecata în primă instanță s-a făcut în lipsa părții care nu a fost legal citată, iar partea a solicitat în mod expres luarea acestei măsuri prin cererea de apel. Dezlegarea dată problemelor de drept de către instanța de apel, ca și necesitatea administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului."
În redactarea anterioară modificării aduse prin Legea nr. 202/2010, dispozițiile art. 297 alin. 1 din Codul de procedură civilă prevedeau că: "În cazul în care S-a constatat că, în mod greșit, prima instanță a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părții care nu a fost legal citată, instanța de apel va desființa hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe";.
Prin Decizia nr. 2/18 februarie 2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii declarat de prim-adjunctul procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție (publicată în Monitorul Oficial nr. 313/30 mai 2013) s-a stabilit că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. XXII alin. 2 din Legea nr. 202/2010, dispozițiile art. 297 alin. 1 din Codul de procedură civilă, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 27 din Legea nr. 202/2010, nu se aplică proceselor în care prima instanță a fost învestită înainte de intrarea în vigoare a acestei legi.
Cum potrivit dispozițiilor art. 3307 alin. 4 din Codul de procedură civilă, dezlegarea dată problemelor de drept judecate prin recursul în interesul legii este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial, iar procesul dedus judecății a fost înregistrat pe rolul primei instanțe (Judecătoria Sighișoara) la data de 1 aprilie 2004, prin urmare, înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010, Curtea a constatat că instanța de apel a făcut în mod greșit aplicarea în cauză a prevederilor art. 297 alin. 1 din Codul de procedură civilă, astfel cum acestea au fost modificate prin legea menționată, iar nu în redactarea anterioară respectivei modificări - care nu limita numărul desființărilor cu trimitere spre rejudecare și nici nu impunea condiția ca cel puțin una dintre părți să fi solicitat luarea respectivei măsuri prin cererea de apel sau întâmpinare.
Față de cele ce preced, constatând incidența motivului de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, Curtea a admis recursul examinat și a modificat în parte decizia atacată, în sensul că, urmare a anulării Sentinței civile nr. 67/12 ianuarie 2012 a Judecătoriei Sighișoara, a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare acestei instanțe.
| ← Acţiune în repararea prejudiciului. Jurisprudență... | Cerere de repunere în termenul de recurs. Netemeinicie → |
|---|
