Anularea procesului verbal de contravenţie. Jurisprudență Contravenţii. Închisoare contravenţională
| Comentarii |
|
Judecătoria MOINEŞTI Sentinţă civilă nr. 107 din data de 27.01.2016
Constată că prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr.4426/260/2014 petentul A.V. în contradictoriu cu intimatul I.P.J. Bacău-Serviciul Rutier BDNG a solicitat anularea procesului verbal de contravenție seria CP nr. ……. /18.09.2014.
Acțiunea a fost timbrată cu 20 lei prin chitanța nr.043010203/28.10.2014 și în motivarea plângerii contravenționale petentul că procesul verbal de contravenție este lovit de nulitate absolută deoarece nu i s-a permis consemnarea obiecțiunilor pe care le-a avut față de cele întâmplate și de asemenea nu a săvârșit fapta pentru care a fost sancționat.
Plângerea a fost formulată în termen legal.
Plângerea a fost motivată în drept conform Codului de Procedură Civilă ,OG 2/2001.
Intimata a formulat întâmpinare , conform art.115-118 Cod proc. civilă și OG nr.2/2001 aprobată și modificată prin Legea nr.180/2002 , solicitând respingerea plângerii deoarece procesul verbal de contravenție este temeinic și legal întocmit.
Analizând actele și lucrările cauzei civile de față, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal seria CP nr. ......./18.09.2014., I.P.J. Bacău-Serviciul Rutier BDNG, a sancționat contravențional pe A.V. deoarece a încălcat prevederile art.49 alin.1 din OUG 195/2002 republicată , art.147 pct.1 din HG 1391/2006 , cu amendă contravențională totală de 1350 lei și reținerea permisului de conducere.
S-a reținut în cuprinsul procesului verbal că la data de 18.09.2014 , ora 8,40 , fiind pe DN 26 , localitatea L. , A.V. a condus autoturismul cu marca Peugeot 307 , cu numărul de înmatriculare ..... , pe DN 2G , în interiorul localității L. , în care se afla singur , pe direcția Bacău-Moinești , cu viteza de 108 km/h stabilită și înregistrată cu aparatura radar Autovision montat pe autoturismul poliției MAI nr..... , placă video hard BC 29.De asemenea conducătorul auto nu avea asupra sa actul de identitate și permisul de conducere.
Potrivit art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța investită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Prin plângere, petentul a invocat o cauze de nelegalitate a procesului-verbal, întemeiată pe dispozițiile art.16 pct.7 din O.G. nr.2/2001 modif., arătând că nu s-a dat posibilitatea ca să formuleze obiecțiuni .
Conform Deciziei ICCJ nr.XXII/19.03.2007 , pentru ca art.16 pct.7 să ducă la anularea procesului verbal , trebuie dovedită vătămarea produsă care nu poate fi înlăturată decât pe această cale.
Instanța apreciază că vătămarea nu a fost dovedită atât timp cât petenta își poate face toate apărările pe calea plângerii împotriva procesului verbal conform art.6 din CEDO care arată că orice persoană are dreptul de a-i fi examinată cauza în mod echitabil, public și într-un termen rezonabil, de către un tribunal independent și imparțial, stabilit prin lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor și obligațiilor cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptată împotriva sa.
Sub aspectul legalității procesului-verbal, instanța constată că au fost respectate condițiile formale prevăzute de O.G. nr. 2/2001 privind întocmirea procesului-verbal, neintervenind vreo cauza de nulitate absolută.
Acesta cuprinde toate mențiunile prevăzute sub sancțiunea nulității conform art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001, fiind încheiat cu respectarea prevederilor legale. Astfel, procesul-verbal conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, numele și prenumele contravenientei, datele din actul de identitate, fapta săvârșită, data comiterii, semnătura agentului constatator, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.
Instanța, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 și față de dispozițiile legale sus-amintite și, analizând mențiunile din procesul verbal de contravenție, constată că procesul verbal întrunește condițiile de formă impuse de art. 16 din O.G. nr. 2/2001 și că nu există vreo cauză de nulitate absolută prevăzută de art. 17 din același act normativ.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii contravenționale, instanța apreciază că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii, din economia textului art. 34 din O.G. nr. 2/2001 rezultă că procesul-verbal contravențional este un mijloc de probă care face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul. În privința materialului probator, art. 34 din O.G. nr. 2/2001 prevede că instanța va administra orice probe prevăzute de lege pentru a stabili temeinicia și legalitatea procesului-verbal.
De aici rezultă că afirmațiile contestatorului pot avea o valoare probatorie proprie, dacă se coroborează cu alte mijloace de probă, ori cel puțin cu anumite date cuprinse în procesul-verbal și dacă în urma aprecierii nemijlocite a sincerității declarației, instanța și-a format convingerea intimă că petentul a relatat adevărul.
Instanța constată că procesul-verbal reprezintă un mijloc de probă și conține constatări personale ale agentului de poliție aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, faptele constatate personal de agentul constatator fiind suficiente pentru a da naștere prezumției potrivit căreia situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Martorul propus de intimată , B.L.G. confirmă faptul că petentul a fost înregistrat cu viteza de 108 km /h în localitate , văzând personal pe aparat acest lucru și că a fost solicitat ca martor de către agentul constatator deoarece petentul a refuzat semnarea procesului verbal de contravenție.
Petentul prin apărător a renunțat la proba testimonială solicitată inițial.
Totodată, instanța apreciază că sunt întrunite condițiile prevăzute în art. 1 din O.G. nr. 2/2001 pentru existența contravenției: prevederea în lege (legalitatea) și săvârșirea faptei cu vinovăție (imputabilitatea).
Astfel, fapta reținută în sarcina petentului este prevăzută și sancționată în art.49 alin.1 din OUG 195/2002 republicată și art.147 pct.1 din HG 1391/2006, texte legale care întrunesc cerințele accesibilității și previzibilității, prevăzute de jurisprudența CEDO.
Pe de o parte, actele normative menționate sunt publicate în Monitorul Oficial, fiind întrunită cerința accesibilității (cauza Kokkinakis c. Greciei), iar pe de altă parte, ele sunt redactate suficient de precis astfel încât orice persoană să fie în măsură să înțeleagă ce acțiuni sau inacțiuni sunt interzise pentru a-și putea regla comportamentul, fiind întrunită și cerința previzibilității (cauza Cantoni c. Franței).
Din analiza materialului probator administrat și a textelor legale incidente în cauză, instanța constată că fapta concretă reținută în sarcina petentului realizează o corespondență cu modelul abstract descris în norma de incriminare a contravenției.
De asemenea, petentul a comis fapta cu vinovăție sub forma prevăzută de lege și nu a făcut dovada unei împrejurări care înlătură caracterul contravențional al faptei comise, astfel încât instanța va reține și îndeplinirea acestei condiții legale.
Astfel, din ansamblul materialului probator existent la dosar (raport agent constatator ce a constatat faptele prin propriile simțuri, coroborat cu procesul-verbal, depoziția martorului și vizionarea suportului CD ), rezultă săvârșirea faptei contravenționale reținută în procesul-verbal, astfel încât prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal nu a fost răsturnată, petentul nefăcând dovada contrară a celor reținute de organul constatator.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii, instanța o va aprecia examinând procesul-verbal în conformitate cu competența oferită de art. 34 alin.1 teza finală din O.G. nr.2/2001 și cu criterii prevăzute de art. 21 alin.3 din O.G. nr.2/2001, conform căruia " Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.";
Potrivit art. 7 alin. (2) și (3) din O.G. nr. 2/2001 "Avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă. Avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.";
Având în vedere aceste texte legale și împrejurările concrete ale comiterii contravenției reținute, instanța apreciază că fapta sancționată cu amendă prezintă un pericol social ridicat fiind oportună o sancțiune pecuniară atât de severă .
Față de cele arătate anterior , va fi respinsă plângerea ca nefondată și menținut procesul verbal de contravenție.
| ← Pretenţii. Jurisprudență Plăţi | Revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. 1 pct. 8... → |
|---|
