Revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. 1 pct. 8 cod de procedură civilă. inadmisibilitate
| Comentarii |
|
Curtea de Apel ORADEA Decizie nr. 57 din data de 02.03.2016
Revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. 1 pct. 8 Cod de procedură civilă. Inadmisibilitate
- art. 509 alin. 1 pct. 8 Cod de procedură civilă
Pentru a se putea invoca motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. 1 pct. 8 Cod de procedură civilă trebuie îndeplinite cumulativ mai multe condiții: să fie vorba de hotărâri definitive potrivnice; hotărârile să fie pronunțate în aceeași pricină; hotărârile să fie pronunțate în dosare diferite; în cel de-al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, să nu se fi discutat excepția; să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri, care s-a pronunțat cu încălcarea autorității de lucru judecat.
Secția I-a civilă
Decizia civilă nr. 57/02.03.2016 - R; dosar nr. 571/35/2015
Prin sentința civilă nr. .../2014 pronunțată de Judecătoria ..., s-a respins acțiunea formulată de reclamanta ... în contradictoriu cu pârâta ....
S-a respins ca neîntemeiată cererea de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
A fost obligată reclamanta să achite pârâtei suma de 1.860 lei onorariu avocat și suma de 2.070 lei onorariu expert.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
În conformitate cu prevederile art. 50 alin. 1 Legea nr.230/2007 asociația de proprietari are dreptul de a acționa în justiție pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit.
Conform prevederilor art. 46 din Legea nr.230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, toți proprietarii au obligația să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociației de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociația de proprietari.
Art. 49 din același act normativ statuează că asociația de proprietari poate stabili un sistem propriu de penalizări pentru orice sumă cu titlu de restanță, afișată pe lista de plată iar penalizările nu vor fi mai mari de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere și se vor aplica numai după o perioada de 30 de zile care depășește termenul stabilit pentru plată, fără ca suma penalizărilor să poată depăși suma la care s-au aplicat. Aliniatul 2 al aceluiași articol de lege dispune că termenul de plată a cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari, afișate pe lista lunară de plată, este de maximum 20 de zile calendaristice.
În cauză s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice contabile pentru a se determina dacă cheltuielile de întreținere calculate pentru perioada iulie 2012-octombrie 2013 au fost achitate de pârâtă, având în vedere că aceasta a depus dovada achitării prin banca SC ... SA, solicitându-se să se țină cont de imputația plății.
Din raportul de expertiză tehnică contabilă (f. 121) rezultă că pârâta a achitat prin virament bancar debitul aferent perioadei iulie 2012-octombrie 2013, aceasta datorând penalități de întârziere calculate pentru perioada februarie 2010-iulie 2011 și cheltuieli de judecată stabilite prin decizia civilă nr. 52/R/2011.
Având în vedere că debitul principal a fost achitat cât și faptul că prin acțiune se solicită obligarea debitoarei la plata penalităților de întârziere aferente perioadei iulie 2012-octombrie 2013, conform extrasului de la fila 18 dosar, iar din raportul de expertiză nu reiese că datorează penalități de întârziere pentru această perioadă, instanța a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantă.
În temeiul art. 453 Cod de procedură civilă, reclamanta fiind în culpă procesuală, reclamanta a fost obligată să achite pârâtei suma de 1.860 lei onorariu avocat și suma de 2.070 lei onorariu expert.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta apelantă ..., solicitând admiterea apelului cu consecința modificării sentinței atacate în sensul admiterii cererii sale de chemare în judecată, așa cum a fost formulată.
Prin decizia civilă nr. .../A din 20 mai 2015 pronunțată de Tribunalul ... s-a respins ca nefondat apelul civil introdus de apelanta ..., în contradictoriu cu intimata ..., împotriva sentinței civile nr. .../27.10.2014 pronunțată de Judecătoria ... pe care a păstrat-o în totalitate.
A fost obligată apelanta la cheltuieli de judecată în cuantum de 1240 lei în favoarea intimatei.
Pentru a pronunța astfel, instanța de apel a avut în vedere următoarele considerente:
O primă critică a apelantei vizează modul in care instanța de fond a calificat cererea reclamantei prin încheierea din 22.09.2014 ca fiind o modificare de acțiune, ce încalcă art.204 alin. 2 pct.2 Cod de procedură civilă prin raportare la art.475 alin. 5 Cod de procedură civilă, susține apelanta.
Aceste critici sunt nefondate.
Astfel prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 5141,90 lei reprezentând 3611,52 cheltuieli comune de întreținere pentru perioada iulie 2012-octombrie 2013 și 1530,38 penalități de întârziere.
În ședința publică din 22.09.2014, la cel de al patrulea termen de judecată, reclamanta a depus o cerere intitulată precizare de acțiune prin care solicită cu titlu de debit suma de 7319,89 lei reprezentând debit restant în cuantum de 4735,66 lei aferent perioadei decembrie 2012 parțial - august 2014 și 2.583,23 lei penalități de întârziere, solicitate și în continuare, cerere depusă după efectuarea expertizei încuviințate în probațiune și administrarea probelor încuviințate.
Ceea ce se modifică astfel prin cererea ulterior formulată este nu doar cuantumul sumei solicitate ci și perioada pentru care se solicită această sumă, adică obiectul acțiunii, nefiind incidente în cauză prevederile art.204 alin 2 pct.2 Cod de procedură civilă, care ar fi incidente numai dacă s-ar fi solicitat majorarea sau micșorarea pretențiilor privind același obiect, respectiv aceeași perioadă inițială iulie 2012-octombrie 2013, or în cauză avem de a face cu o veritabilă schimbare de obiect intervenită cu depășirea primului termen de judecată, sancțiunea fiind decăderea dacă nu există un acord expres al pârâtului exprimat în condițiile art.204 alin 3 Cod de procedură civilă.
În consecință în mod legal instanța de fond a aplicat sancțiunea decăderii reclamantei din dreptul de modificare a cererii, față de opoziția expresă a pârâtei, în condițiile art.204 Cod de procedură civilă.
Nici dispozițiile art.478 alin 5 Cod de procedură civilă nu sunt incidente deoarece acestea vizează cereri formulate în căile de atac, respectiv acordarea pe viitor a unor dobânzi, rate, venituri ajunse la scadență și solicitate în condițiile legii, ceea ce însă nu este cazul în prezenta cauză, cererea cu obiectul modificat fiind formulată în fața instanței de fond, ca o cerere principală și nu vizează vreo despăgubire invită după darea hotărârii așa cum indică textul de lege.
Celelalte critici vizează modul în care judecătorul fondului a apreciat pertinența în cauză a expertizei.
Și aceste critici sunt nefondate.
Față de obiectul cererii care viza datorii la cheltuielile de întreținere calculate exclusiv de creditoarea reclamantă, expertiza contabilă este cea mai relevanță probă științifică esențială deoarece se fundamentează pe înscrisuri și expertiza unui specialist capabil să deceleze în mod profesionist, asupra modului în care creditorul și-a calculat creanța.
Criticile legate de calcularea datoriilor pârâtei pentru perioada anterioară anului 2012 respectiv din 2009, nu sunt cuprinse în concluziile raportului de expertiză care răspunde clar întrebărilor instanței, iar faptul că în anexele expertizei se regăsesc mențiuni cu privire la achitarea unor sume în anul 2009 în baza unor sentințe nu prejudiciază cu nimic interesul reclamantei și nici nu are efect asupra concluziilor expertizei privind perioada care face obiectul acțiunii.
Cât privește modul în care expertul a calculat imputația plății și in acest caz criticile sunt nefondate deoarece in baza dispozițiilor art.1507 alin. 3 cod civil debitorul este cel care face imputația plății, atunci când plata se face prin virament bancar deoarece consemnează expres în ordinul de plată obiectul plății.
Regulile erau identice și sub imperiului Codului civil de la 1865 potrivit căruia imputația plății era făcută de debitor și doar în cazul în care acesta nu indica concret destinația sumei achitate, respectiv care este datoria achitată potrivit art.1110 Cod Civil, interveneau criteriile subsidiare reglementate de art.1113 Cod Civil incidente doar atunci când debitorul nu spune nimic despre imputație.
În speță însă avem de a face cu o imputație a plății făcută de debitor in condițiile legii și in acest caz nu s-ar putea reține nici un fel de putere de lucru judecat din alte hotărâri ce au dedus judecății un alt obiect.
Nici criticile apelantei privind preluarea de instanță a opiniei expertului fără a fi cenzurată nu sunt întemeiate.
Instanța a pronunțat hotărârea în baza tuturor probelor administrate la fond, inclusiv a expertizei dar și a înscrisurilor probatorii iar prin achiesare la concluziile expertizei a avut în vedere toate temeiurile de fapt și de drept care au stat la baza acestei probe, fără a fi necesară o reluare a tuturor temeiurilor de drept în condițiile în care reclamanta însăși prin cererile formulate în fața instanței de fond nu face nici o critică în privința imputației plății, reiterând însă sistematic cererile din acțiunea modificată respinse ca efect al decăderii, motive pentru care nu se impunea ca instanța să se pronunțe asupra unor aspecte ce nu s-au cerut sau criticat.
În consecință toate criticile legate de modul în care expertul a realizat lucrarea de expertiză, modul în care a operat imputația plății, felul în care instanța a apreciat pertinența probei cu expertiză sunt total nefondate.
Pentru toate aceste motive de fapt și de drept, reținând că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, în baza art.480 alin. 1 Cod de procedură civilă, s-a respins ca nefondat apelul civil formulat de apelanta ... în contradictoriu cu intimata ..., împotriva sentinței civile nr. .../27.10.2014 pronunțată de Judecătoria ... pe care a păstrat-o în totalitate.
În baza art.453 alin. 1 Cod de procedură civilă, față de căderea în pretenții a apelantei și culpa sa procesuală în exercitarea prezentei căi de atac instanța a obligat-o pe apelantă la cheltuieli de judecată în cuantum de 1240 lei în favoarea intimatei, suma reprezentând onorariu avocat ales ... dovedit cu chitanța nr. ... din 12.05.2015, depusă în original la dosarul cauzei. Nu s-au acordat cheltuieli de judecată apelantei care a căzut în pretenții și se află în culpă procesuală, deși le-a dovedit.
Prin cererea de revizuire înregistrată la Tribunalul ... la data de 22 iunie 2015 revizuenta ... a solicitat revizuirea deciziei civile nr. .../20 mai 2015 a Tribunalului ..., arătând în motivarea cererii de revizuire faptul că sentința civilă nr. .../2014 încalcă autoritatea de lucru judecat a sentinței civile nr. .../2012 și a sentinței civile nr. .../2010, în condițiile în care astfel cum rezultă din considerente, întreaga soluție are la bază expertiza contabilă efectuată în cauză.
Or, conform conținutului raportului de expertiză, calculele expertizei au început și au avut în vedere inclusiv perioada iunie 2009 - ianuarie 2010 soluționată prin sentințele civile nr. ... și ... ceea ce a denaturat complet rezultatul pentru perioada litigioasă, respectiv perioada iulie 2012 - octombrie 2013. Astfel, arată că solicită anularea sentinței civile nr. .../2014.
În ceea ce privește decizia civilă nr. .../A/2015 a Tribunalului ..., arată că invocă motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. 1 pct. 8 și alin. 2 din Noul Cod de procedură civilă, arătând că această hotărâre încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. .../R/2013 a Tribunalului ....
Prin Decizia civilă nr. .../A/2015 s-a soluționat apelul împotriva sentinței civile nr. .../2014 a Judecătoriei ....
Prin decizia civilă nr. .../R/2013 s-a soluționat recursul împotriva sentinței civile .../2012 a Judecătoriei ....
Astfel, susține că Decizia civilă nr. .../A/2015 încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. .../R/2013, în condițiile în care, astfel cum rezultă din considerente întreaga soluție are la bază expertiza contabilă efectuată în cauză.
Subliniază că, potrivit dispozițiilor art. 430 Noul Cod de procedură civilă autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul precum și considerentele pe care acestea se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă.
În același sens, revizuenta face trimitere și la Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1/1995 privind obligativitatea deciziilor sale pronunțate în cadrul controlului de constituționalitate, în sensul că "puterea de lucru judecat ce însoțește actele jurisdicționale deci și deciziile Curții Constituționale se atașează nu numai dispozitivului, ci și considerentelor pe care se sprijină acesta.";
Decizia nr. .../R/2013 a Tribunalului ... a statuat cu autoritate de lucru judecat, când a obligat pârâta la plata penalităților pentru perioada iunie 2009 - ianuarie 2010 că atunci când pentru un debit principal se datorează accesorii (dobânzi, penalități, majorări de întârziere) sunt incidente dispozițiile art. 111 Cod civil, respectiv că plata se impută întâi asupra accesoriilor indiferent că debitul ar indica că înțelege să stingă doar datoria principală.
Decizia nr. .../A/2015 încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. .../R/2013 atunci când statuează în sens contrar, având în vedere implicit perioada iunie - 2009 - ianuarie 2010 anume că atunci când debitorul indică faptul că înțelege să stingă exclusiv datoria principală deși este purtătoare de accesorii imputația se va face conform voinței debitorului mai întâi asupra capitalului, datoriei principale.
Susține în concluzie că, Tribunalul ..., la pronunțarea deciziei atacate nu numai că încalcă autoritatea de lucru judecat, dar mai mult, ignoră un principiu elementar în materie de imputație și anume că, într-adevăr dreptul de alegere asupra datoriei pe care înțelege să o execute aparține debitorului dar, cu toate acestea, imputația plății se va face mai întâi asupra cheltuielilor, dobânzilor și la sfârșit asupra capitalului.
Tribunalul ..., reținând în ședință publică din 15 octombrie 2015 că a fost sesizat cu două cereri de revizuire și anume, decizia civilă nr. .../20 mai 2015 a Tribunalului ... și revizuirea sentinței civile nr. .../2014 a Judecătoriei ..., care se soluționează de instanțe diferite, a dispus disjungerea celor două cereri, declinând competența de soluționare în privința deciziei civile nr. .../A/20 mai 2015 a Tribunalului ... în favoarea Curții de Apel ....
Intimata ... prin întâmpinarea depusă în fața Tribunalului ... precum și prin notele scrise înregistrate la data de 25 ianuarie 2016 a invocat pe cale de excepție nulitatea cererii de revizuire precum și excepția de inadmisibilitate a aceleiași cereri. Pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii.
În susținerea excepției nulității, arată că art. 511 alin. 4 Cod procedură civilă prevede în mod expres faptul că motivarea revizuirii sub sancțiune nulității se face prin însăși cererea de revizuire sau înlăuntrul termenului de exercitare a acestei căi de atac.
Decizia civilă nr. .../2015 a Tribunalului ... a rămas definitivă la data pronunțării, 20 mai 2015, revizuenta înțelegând să introducă cererea la data de 22 iunie 2015, fără a invoca însă în mod expres vreunul dintre motivele stabilite în mod limitativ de art. 509 alin. 1 Cod procedură civilă sau fără a motiva în fapt cererea de revizuire.
Legat de solicitarea de repunere în termen prin raportare la prevederile art. 186 Cod procedură civilă, justificată prin nemotivarea și necomunicarea deciziei atacate arată că motivul invocat nu se subscrie sintagmei "motive temeinic justificate.";
Referitor la excepția inadmisibilității cererii de revizuire arată că admisibilitatea revizuirii pentru contrarietate de hotărâri este condiționată de neinvocarea puterii de lucru judecat în cel de-al doilea proces, sau dacă a fost invocată, instanță să fi omis a se pronunța asupra ei, soluția contrară fiind de natură să nesocotească autoritatea lucrului judecat, rezultând din cea de-a doua hotărâre.
Ori, prin apelul declarat împotriva sentinței civile nr. .../2014 a Judecătoriei ..., revizuenta s-a prevalat de puterea lucrului judecat rezidând din decizia civilă nr. .../2013 a Tribunalului ... instanța pronunțându-se în considerente asupra puterii lucrului judecat, constatând că aceasta nu poate fi reținută, cele două dosare având obiecte diferite, astfel că formularea cererii de revizuire pentru motivul prevăzut la art. 509 alin. 1 pct. 8 Cod procedură civilă e inadmisibilă.
Pe fondul cauzei, arată că pentru a fi aplicabil motivul de revizuire la art. 509 pct. 8 Cod procedură civilă se prevede condiția ca prin hotărârile potrivnice să se încalce autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri în sensul că trebuie ca hotărârile potrivnice să întrunească cerința triplei identități, de cauză, obiect și de părți.
Identitatea de cauză și obiect nu subzistă în cazul deciziei civile nr. .../2015 a Tribunalului ... raportat la decizia civilă nr. .../2013 a Tribunalului ...,nefiind încălcată autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.
Astfel, dosarul nr. .../2012 al Judecătoriei ..., soluționat definitiv prin decizia civilă nr. .../2013 a avut ca obiect penalitățile de întârziere aferente cheltuielilor de întreținere din perioada iunie 2009 - ianuarie 2010, iar dosarul nr. .../2013 al Judecătoriei ... soluționat prin decizia civilă nr. .../2015 a avut ca și obiect cheltuielile de întreținere aferente perioadei iulie 2012 - octombrie 2013.
De asemenea arată că, nu există încălcată autoritate de lucru judecat, raportat la considerentele deciziilor în ceea ce privește regulile de imputație a plății făcute de debitor având în vedere că decizia civilă nr. .../2013 a fost pronunțată cu aplicarea regulilor de imputație stabilite de Codul civil din 1865, pe când considerentele deciziei civile nr. .../2015 se fundamentează pe dispozițiile Noului Cod de procedură civilă.
Examinând cererea de revizuire s-au constatat următoarele:
Revizuenta ... a solicitat revizuirea deciziei civile nr. .../A/20 mai 2015 a Tribunalului ... prin care s-a respins ca nefondat apelul exercitat împotriva sentinței civile nr. .../27 octombrie 2014 a Judecătoriei ..., invocând motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. 1 pct. 8 Cod procedură civilă, apreciind că această hotărâre încalcă puterea de lucru judecat a deciziei civile nr. .../R/2013 a Tribunalului ....
Supunând cu prioritate analizei excepția nulității cererii de revizuire precum și excepția inadmisibilității, ca excepții peremtorii (dirimante) s-au constatat următoarele:
În ceea ce privește excepția nulității cererii de revizuire, este de precizat că, într-adevăr dispozițiile art. 511 alin. 4 Cod procedură civilă reglementează în mod expres termenul de motivare a revizuirii, respectiv faptul că revizuirea se motivează prin însăși cererea de declarare a căii de atac sau înlăuntrul termenului de exercitare a acesteia, fiind reglementată prin același text și sancțiunea aplicabilă în cazul nemotivării cererii de revizuire, respectiv nulitatea acesteia.
În acest sens se impune a se preciza că reglementările procedurale privind formalitățile și termenele trebuiesc respectate având menirea să asigure buna administrare a justiției și respectul principiului securității juridice, însă efectele interpretărilor trebuie să fie compatibile cu Convenția Europeană a Drepturilor Omului, ce are prioritate în aplicare potrivit dispozițiilor art. 20 alin. 2 din Constituția României, care prevăd că în situația existenței unor neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care constituția sau legile interne conțin dispozițiile mai favorabile.
Ori, cum Convenția nu își propune să garanteze drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete și efective, dreptul la un proces echitabil reglementat de art. 6 CEDO nu poate fi considerat efectiv decât dacă cererile și observațiile părților sunt auzite adică examinate de tribunalul sesizat.
În speță este de observat faptul că revizuenta a promovat cererea de revizuire întemeiată pe prevederile art. 509 alin. 1 pct. 8 Cod procedură civilă, urmare a redactării considerentelor ce au stat la baza acesteia, în condițiile fundamentării soluției potrivit susținerilor acesteia pe raportul de expertiză contabilă întocmit în cauză, afirmând în acest sens faptul că, calculele expertizei au avut în vedere inclusiv perioada iunie 2009 - ianuarie 2010, soluționată prin sentințele ... și ..., ceea ce a denaturat complet rezultatul pentru perioada litigioasă și anume iulie - 2012 - octombrie 2013.
Se mai invocă tot ca urmare a redactării considerentelor faptul că prin decizia civilă nr. .../R/2013 a Tribunalului ..., s-a statuat cu autoritate de lucru judecat, când a obligat pârâta la plata penalităților pentru perioada iunie 2009 - ianuarie 2010, că atunci când pentru un debit principal se datorează accesorii (dobânzi, penalități, majorări), sunt incidente dispozițiile art. 111 Cod civil, respectiv că plata se impută întâi asupra accesoriilor (dobânzi, penalități, majorări de întârziere), iar decizia .../A/2015 încălcând autoritatea de lucru judecat statuează în sens contrar având în vedere, implicit, inclusiv perioada iunie 2009 - ianuarie 2010 și anume că atunci când debitorul indică faptul că înțelege să stingă inclusiv datoria principală deși ea este purtătoare de accesorii, imputația se va face conform voinței debitorului, deci mai întâi asupra capitalului/datoriei principale.
Prin urmare, cum hotărârea e criticată în raport cu considerentele, s-a apreciat că aplicarea sancțiunii nulității prevăzută de dispozițiile art. 511 alin. 4 Cod procedură civilă ar fi deosebit de excesivă și ar fi de natură să conducă la violarea art. 6 paragraful 1 din Convenție prin încălcarea dreptului de acces la instanță, așa încât a fost respinsă excepția invocată de către intimată în acest sens.
Referitor la excepția inadmisibilității, este de precizat că pentru a se putea invoca motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. 1 pct. 8 Cod procedură civilă trebuiesc îndeplinite cumulativ mai multe condiții, și anume; să fie vorba de hotărâri definitive potrivnice, hotărârile să fie pronunțate în aceeași pricină, deci să fi existat tripla identitate de elemente; aceleași părți, același obiect și aceeași cauză; hotărârile să fie pronunțate în dosare diferite, în al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau dacă a fost indicată să nu se fi discutat excepția; să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri, care s-a pronunțat cu încălcarea autorității de lucru judecat.
În speță, s-a constatat că obiect al dosarului nr. .../2013 al Judecătoriei ... în care s-a pronunțat sentința civilă .../2014 a Judecătoriei ..., menținută prin decizia civilă nr. .../A/20 mai 2015 a Tribunalului ... împotriva căreia s-a formulat cererea de revizuire îl constituie acțiunea înaintată de reclamanta ... împotriva pârâtei ... având ca obiect obligarea acesteia la plata sumei de 5.141,90 lei din care 3.611,52 lei reprezentând cheltuieli comune de întreținere pentru perioada iulie 2012 - octombrie 2013 și 1.530, 38 lei penalități de întârziere, iar obiect al dosarului nr. .../2012 al Judecătoriei ... în care s-a pronunțat sentința civilă nr. .../2 iulie 2012, menținută prin decizia civilă nr. .../R/2013 a Tribunalului ..., în raport de care s-a invocat contrarietatea de hotărâri îl formează cererea reclamantei de obligare a pârâtei ... la plata sumei de 1.082, 27 lei reprezentând penalități de întârziere aferente cheltuielilor comune de întreținere pentru perioada iunie 2009 - ianuarie 2010.
Așadar, s-a constatat că cele două dosare au un obiect diferit, condiția identității de obiect ca element al autorității lucrului judecat nefiind îndeplinită prin urmare în cauză.
De remarcat este faptul că revizuenta invocă puterea de lucru judecat a deciziei civile nr. .../R/2013 a Tribunalului ... și nu autoritatea de lucru judecat a acesteia, cele două expresii nefiind sinonime.
Astfel, autoritatea de lucru judecat este o parte a puterii lucrului judecat, cu alte cuvinte existența unei hotărâri judecătorești putând fi invocată în cadrul unui alt proces cu autoritate de lucru judecat atunci când se invocă exclusivitatea hotărârii sau cu putere de lucru judecat, când se invocă obligativitatea sa fără ca în cel de-al doilea proces să fie obligatoriu aceleași părți, ca acesta să aibă același obiect sau aceeași cauză.
Prin urmare, nereținerea puterii de lucru judecat a unei hotărâri judecătorești reprezintă o chestiune de judecată, care nu deschide calea revizuirii reglementată de dispozițiile art. 509 pct. 8 Cod procedură civilă, ce presupune, după cum s-a arătat, pronunțarea unei hotărâri cu încălcarea autorității lucrului judecat a primei hotărâri, deci cel de-al doilea proces să întrunească cerința triplei identități de părți, obiect și cauză, ceea ce nu e cazul în speță. Mai mult, e de remarcat și faptul că, chestiunea litigioasă a existenței puterii de lucru judecat a fost supusă analizei, în cadrul deciziei nr. .../A/2015 a Tribunalului ... a cărei revizuire se solicită, reținându-se inexistența acesteia, urmare a lipsei identității de obiect între dosarele în cauză, așa încât apărarea nu mai poate fi oricum reiterată pe calea revizuirii, statuările instanței sub acest aspect opunându-se cu putere de lucru judecat.
Fața de cele anterior expuse, neputându-se reține existența condițiilor de admisibilitate a revizuirii reglementate de art. 509 pct. 8 Cod procedură civilă, s-a dispus respingerea cererii ca inadmisibilă, în temeiul dispozițiilor art. 513 Cod procedură civilă.
Fiind în culpă procesuală revizuenta a fost obligată în temeiul dispozițiilor art. 451 alin. 1 Cod procedură civilă raportat la art. 453 Cod procedură civilă la 1000 lei cheltuieli de judecată în favoarea intimatei, sumă ce reprezintă onorariu avocațial.
| ← Anularea procesului verbal de contravenţie. Jurisprudență... | Uzucapiune. Jurisprudență Uzucapiune (Prescripţia achizitivă) → |
|---|
