Aplicarea dispoziţiilor art. 312 pct. 5 Cod procedură civilă
| Comentarii |
|
Tribunalul MARAMUREŞ-Secţia I civilă Decizie nr. 521/R din data de 19.11.2014
Sesizată fiind cu o cerere de constatare a componenței masei succesorale, prima instanță era datoare să se pronunțe, urmare a analizării probelor administrate, asupra a cât și a ceea ce s-a dovedit de către reclamanți ca formând activ patrimonial în masa succesorală a defunctului .Formularea unei pretenții nu atrage automat necesitatea unei soluții de admitere în tot ori, în caz contrar, de respingere a cererii reclamantului, dacă probele administrate susțin doar în parte legitimitatea cererii deduse judecății, iar instanța de fond avea posibilitatea de a pune în discuția părților situația de fapt și motivarea în drept a pretenției reclamanților , conform prevederilor art. 129 alin. 4 Cod procedură civilă 1865.
Decizia civilă nr. 521/R din 19.11.2014
Prin sentința civilă nr. 10668 din 31.10.2013, pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr. 13894/182/2011 s-a respins formulată de reclamanții GA, OF, MG, MA, MM în contradictoriu cu pârâta MF.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că reclamanții au solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta să constate că masa succesorală după defunctul MG, decedat la data de 12.12.2008 este formată din imobilul în natură apartament situat în Baia Mare, str. Victor Babeș nr. 3/8, identificat în CF 10082 topo 4206/6, format din 2 camere și dependințe, cu drept de superficie asupra terenului în indiviziune în suprafață de 18 mp în cotă de 1/1; să se constate că reclamanții au vocație succesorală în cotă de 1/5 fiecare, în indiviziune, dispunând întabularea lor la CF a dreptului de proprietate astfel dobândit pe numele acestora.
În motivare s-a arătat că defunctul, decedat la data de 12.12.2008 în Franța, a fost unchiul reclamanților. Acesta a dobândit în cota de 1/1 imobilul mai sus-identificat. Defunctul nu a avut copii. Încă de la cumpărare, având în vedere împrejurarea că era cetățean francez și că locuia efectiv în Franța, imobilului obiect al litigiului a fost în administrarea și folosința reclamanților, până în prezent.
S-a mai arătat că reclamanții nu au cunoscut-o pe pârâta, aceasta nu a fost prezentă la data cumpărării apartamentului. Defunctul unchi al reclamanților și-a cumpărat acest apartament în ideea de a reveni în țară pe perioade mai lungi de timp, eventual definitiv, neamintind de existența vreunei soții. Fosta soție, pârâta, nu și-a manifestat în nici un fel, nici expres nici tacit, vocația succesorală, în termen legal în aceste condiții fiind renunțătoare la succesiune.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
Reclamanții au solicitat să se constate că masa succesorală după defunctul MG, este formată din imobilul în natură apartament situat în Baia Mare, str. Victor Babeș nr. 3/8, identificat în CF 10082 nr. topo 4206/6, cu drept de superficie asupra terenului în indiviziune în suprafață de 18 mp în cotă de 1/1.
Potrivit art. 651 Cod civil, succesiunile se deschid prin moarte. Decesul unchiului reclamanților, a survenit la data de 12 decembrie 2008 astfel cum rezultă din certificatul de deces eliberat de Primăria municipiului Baia Mare in data de 01.09.2009 (f. 64). Dreptul de proprietate asupra apartamentului nr. 8 situat în Baia Mare, str. Victor Babeș, nr. 3, înscris în C.F. nr. 10082 Baia Mare, nr. topo 4206/6 și dreptul de superficie asupra terenului în indiviziune în suprafață de 18 m.p., a fost dobândit de către defunctul MG prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 4154/09.09.2004 . Defunctul a cumpărat apartamentul ca bun comun, fiind căsătorit cu pârâta MF, potrivit mențiunilor contractului de vânzare - cumpărare.
În C.F. nr. 10082 Baia Mare nr. topo 4206/6 (f. 97) este înscris dreptul de proprietate asupra apartamentului situat în Baia Mare, str. Victor Babeș, nr. 3, ap. 8 și dreptul de superficie asupra terenului de 18 mp în favoarea lui defunctului și a soției acestuia, pârâta în cauză.
Bunurile dobândite de către soți în timpul căsătoriei sunt bunuri comune ale soților (art. 30 codul familiei). Prin urmare, bunurile cu privire la care s-a solicitat a se constata că fac parte din masa succesorală a defunctului, fiind dobândite în timpul căsătoriei, sunt bunuri comune ale defunctului și ale soției acestuia - pârâta.
La deces, comunitatea de bunuri a încetat, trebuind să se determine partea cuvenită soțului defunct din această comunitate, care urma să intre în masa succesorală a acestuia, și partea ce revenea pârâtei în calitate de codevălmaș din bunurile dobândite în timpul căsătoriei - bunuri incluse de către reclamanți la masa succesorală în cotă de 1/1.
Raportat la cele expuse, s-a reținut că bunurile cu privire la care se solicită a se constata că fac parte din masa succesorală, nu au aparținut defunctului la data deschiderii succesiunii în cotă de 1/1.
În ceea ce privește petitele privind constatarea calității de moștenitori a reclamanților după defunctul și întabularea în C.F. a dreptului de proprietate astfel dobândit în favoarea reclamanților acestea s-a impus a fi respinse. De vreme ce nu s-a constatat existenta dreptului de proprietate asupra apartamentului și a dreptului de superficie asupra terenului în cotă de 1/1 în patrimoniul defunctului înseamnă că aceste bunuri nu fac parte din masa succesorală iar reclamanții nu pot dobândi mai multe drepturi decât avea antecesorul acestora asupra imobilelor în cauză, neputându-se dispune nici întabularea în cartea funciară. Mai mult, cu privire la solicitarea de a se constata calitatea de moștenitori a reclamanților, s-a reținut că aceștia nu au făcut acte de acceptare a succesiunii. Din declarațiile martorilor audiați în cauză (f. 84, 85, 219) a rezultat că singurul bun al defunctului, despre care au cunoștință martorii - apartamentul situat în Baia Mare, str. Victor Babeș, nu a fost folosit/locuit de nimeni. Singura persoană care a mers la apartament pentru a face curățenie și a aerisi apartamentul a fost reclamanta GA, care a achitat și taxele pentru apartament. În cuprinsul acțiunii, s-a învederat faptul că apartamentul a fost în administrația reclamanților, motivat de faptul că defunctul locuia în Franța. Prin urmare, raportat la cele declarate de martori și cele susținute de reclamanți, s-a apreciat că faptele materiale săvârșite de către reclamanta GA, reprezintă simple acte de conservare și administrare care nu implică acceptarea moștenirii.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții solicitând admiterea recursului și în principal casarea sentinței civile nr. 10668 din 31.10.2013, pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr. 138/182/2011, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare primei instanțe, raportat la prevederile art. 312, alin. 3 Cod procedură civilă 1865, respectiv prima instanță a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului; în subsidiar, modificarea sentinței civile nr. 10668 din 31.10.2013, în sensul admiterii acțiunii introductive de instanță așa cum a fost formulată, raportat la prevederile art. 304 pct. 9 coroborat cu art. 304 indice 1 și 312 alin. 5 Cod procedură civilă 1865, cu cheltuieli de judecată în toate fazele procesuale.
În motivarea recursului s-a învederat Tribunalului că presupunând că într-adevăr defunctul ar fi fost căsătorit la data achiziționării apartamentului, iar apartamentul ar fi avut caracter de bun comun, instanța ar fi trebuit să admită în parte acțiunea introductivă și să constate că intră în masa succesorală doar cota de ½ parte din imobil, restul fiind cota de bun comun al soției supraviețuitoare, în nici un caz să respingă acțiunea, raportat la principiul qui potest plus, potest minus.
Recurenții au susținut că raportat la prevederile art. 673 indice 5 Cod procedură civilă 1865, instanța ar fi trebuit să pronunțe o încheiere prin care să constate că în masa succesorală intră cota de ½ parte din imobil (ipotetic), restul fiind cota de bun comun.
Din interpretarea art. 673 indice 5 Cod procedură civilă 1865, rezultă că instanța nu este ținută de susținerile părților în cadrul acțiunilor de sistare a stării de indiviziune, ci stabilește, în baza probelor administrate, componența masei de împărțit, calitatea de coproprietar, cotele ce se cuvin părților.
Recurenții au susținut că prima instanță nu a analizat un aspect esențial al cauzei, respectiv conținutul contractului de vânzare-cumpărare prin care defunctul a dobândit dreptul de proprietate asupra apartamentului în litigiu. Nu se află în dosarul notarului copia certificatului de căsătorie al lui. Prin urmare, notarul a consemnat în contract că MG este căsătorit cu MF doar în baza declarației acestuia. Mai mult, cei trei martori audiați au declarat că defunctul nu a fost niciodată căsătorit. Pasul firesc pentru judecător, în opinia recurenților, ar fi trebuit să fie analizarea forței probante a actului autentic, ceea ce nu face.
Actul autentic face dovada până la înscrierea în fals cu privire la mențiunile făcute de notarul public în baza atribuțiilor care îi sunt conferite de lege. În privința celorlalte mențiuni din actul autentic, făcute în baza declarațiilor părților, actul autentic face dovada doar până la proba contrară, care poate fi făcută cu orice mijloc de probă. Dovedind cu martori că defunctul nu a fost căsătorit, în contra declarației făcute de defunct cu ocazia cumpărării apartamentului, reiese o altă stare de fapt decât cea reținută de prima instanță. Dacă instanța nu ar fi fost lămurită, există obligația de la lege pentru judecător de a stărui, prin toate mijloacele legale, pentru aflarea adevărului.
Intimata nu a formulat întâmpinare.
Analizând sentința recurată, cu aplicarea prevederilor art. 304 indice 1 Cod procedură civilă 1865, Tribunalul reține următoarele:
Prima instanță a fost sesizată cu o cerere de dezbatere a moștenirii defunctului MG, strict în ce privește apartamentul situat în Baia Mare, strada V. Babeș nr. 3/8, înscris în CF nr. 10082 nr. topo 4206/6, reclamanții solicitând a se constata că au vocație succesorală în cotă de 1/5 fiecare, în indiviziune, asupra acestui apartament, proprietatea defunctului în cotă de 1/1.
Întrucât acest apartament era înscris în CF nr. 10082 Baia Mare sub B292 în proprietatea lui MG căsătorit cu MF, instanța de fond a apreciat că imobilul nu era în cotă de 1/1, proprietatea defunctului și a respins acțiunea, reținând ulterior (penultimul paragraf al sentinței), că aceste bunuri nu fac parte din masa succesorală.
De asemenea, prima instanță a considerat că reclamanții nu au făcut acte de acceptare a moștenirii.
În aprecierea Tribunalului, sentința recurată a fost pronunțată urmare a unei insuficiente cercetări a fondului cauzei, ce echivalează cu necercetarea pricinii, sens în care, în aplicarea prevederilor art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă 1865, se impune casarea hotărârii primei instanțe și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Sesizată fiind cu o cerere de constatare a componenței masei succesorale, prima instanță era datoare să se pronunțe, urmare a analizării probelor administrate, asupra a cât și a ceea ce s-a dovedit de către reclamanți ca formând activ patrimonial în masa succesorală a defunctului MG. Formularea unei pretenții nu atrage automat necesitatea unei soluții de admitere în tot ori, în caz contrar, de respingere a cererii reclamantului, dacă probele administrate susțin doar în parte legitimitatea cererii deduse judecății, iar instanța de fond avea posibilitatea de a pune în discuția părților situația de fapt și motivarea în drept a pretenției reclamanților de includere a întregii cote de 1/1 din apartament (și dreptul de superficie) în succesiunea defunctului, conform prevederilor art. 129 alin. 4 Cod procedură civilă 1865.
În privința reclamantei GA s-a apreciat de către prima instanță că, faptul că aceasta a achitat taxele pentru apartament reprezintă un simplu act de conservare și administrare care nu implică acceptarea moștenirii, fără a se stabili în beneficiul cui s-ar fi realizat o eventuală administrare, câtă vreme defunctul decedase în Franța, relații cu presupusa soție a acestuia nu se păstrau și de cuius nu avea copii.
Sub acest aspect, era o probă utilă chemarea reclamanților la interogatoriu, pentru a se lămuri circumstanțele deschiderii succesiunii, situația administrării în timp a apartamentului, exercitarea dreptului de opțiune succesorală, explicitarea situației concrete a pârâtei în contextul în care deși au susținut că nu au cunoscut-o, totuși reclamanții au indicat fostul nume (D) și o adresă care nu figura în contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4154 din 9.09.2004 și nici în cartea națională de identitate a defunctului, anume cea din Franța,
Conform certificatului de deces depus la fila 59 din dosarul primei instanțe, MG a decedat în localitatea franceză Bondy, probabil având ultimul domiciliul în Paris, str. Jules Valles nr. 14 . Nu s-a lămurit dacă acesta a păstrat cetățenia română și se impunea analizarea situației juridice cu element de extraneitate (defunctul având naționalitate franceză), dar bunuri succesorale în România.
De asemenea, era oportun ca instanța să pună în discuția părților, pentru deplina lămurire a cauzei, emiterea unei solicitări către autoritățile franceze competente pentru a se determina statutul civil concret al defunctului la data decesului (situația maritală), dacă s-a dezbătut succesiunea defunctului și eventualii moștenitori.
Raportat la toate aceste aspecte, Tribunalul va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe, aceasta urmând a proceda la administrarea tuturor probelor concludente, pertinente și utile, pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele.
| ← Greşita aplicare a dispoziţiilor art. 1551 Cod procedură civilă | Rolul judecătorului în aflarea adevărului. Obligaţia de a... → |
|---|
