Greşita aplicare a dispoziţiilor art. 1551 Cod procedură civilă
| Comentarii |
|
Tribunalul MARAMUREŞ-Secţia I civilă Decizie nr. 543/R din data de 26.11.2014
In situația în care partea în sarcina căreia s-a dispus de către instanța achitarea onorariului pentru expertiza nu se conformează, sancțiunea aplicabilă este cea prevăzuta de art. 170 Cod procedură civilă care în alin. 3, arată că neîndeplinirea obligației atrage decăderea din dovada încuviințată, în situația în care lucrarea de expertiză nu a fost efectuată., fiind greșită aplicarea în această situație a dispozițiilor art. 1551 Cod procedură civilă.
Decizia civilă nr. 543/R din 26.11.2014
Prin încheierea civilă pronunțată de Judecătoria Târgu Lăpuș în dosarul nr. 356/319/2012 la data de 11.09.2014 a fost suspendată judecarea acțiunii formulate de către reclamantul Primarul Comunei Copalnic Mănăștur în contradictoriu cu pârâții BA, MM, BD, DA, Instituția Prefectului - Comisia Județeană pentru reconstituirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Maramureș și Comisia Locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Copalnic-Mănăștur, având ca obiect fond funciar - anulare parțială titlu de proprietate, până la îndeplinirea de către reclamant a obligațiilor procesuale stabilite în sarcina acestuia.
În motivarea încheierii s-a reținut că prin încheierea de ședință din data de 23.05.2013, instanța, din oficiu, a pus în discuția părților necesitatea efectuării unei expertize judiciare în specialitatea topografie, iar la termenul următor din data de 20.06.2013, a încuviințat acest mijloc de probă, ocazie cu care s-a pus în vederea reclamantului să achite avansul de onorariu, în sumă de 700 lei, în contul expertului PCG.
În ședința publică din data de 07.11.2013, a fost încuviințat decontul final în sumă de 2.244 lei, cu această ocazie fiind depus și raportul de expertiză tehnică inițial, iar pentru fiecare din termenele de judecată ulterioare, până în prezent, reclamantul a fost citat cu mențiunea de achita contravaloarea expertizei.
Ca urmare a obiecțiunilor formulate pârâta BA, instanța a încuviințat completarea raportului, suplimentul de expertiză fiind depus la termenul din 10.04.2014.
Potrivit dispozițiilor art. 1551 vechiul Cod de procedură civilă, măsura suspendării poate fi aplicată atunci când neîndeplinirea de către reclamant a obligațiilor impuse de lege sau stabilite de instanță împiedică desfășurarea normală a cauzei.
Prin obligații "stabilite de instanță"; trebuie să se înțeleagă dispoziții fără îndeplinirea cărora nu se poate păși la judecată.
Relevant este faptul că în cauză este necesară a doua completare a expertizei judiciare topografice în care expertul să lămurească aspectele contradictorii existente între concluziile raportul inițial și primul supliment de expertiză, deoarece, pe de o parte, această inadvertență ține de esența litigiului existent între părți, iar pe de altă parte, celelalte mijloace de probă administrate nu pot înlocui puterea probatorie a unor cunoștințe de specialitate în domeniul topografiei care, în majoritatea litigiilor de fond funciar, oferă instanței fundamentul principal în vederea pronunțării unei soluții legale și temeinice.
De asemenea, ținând cont și de solicitarea d-lui expert, depusă la acest termen, rezultă că neplata de către reclamant a decontului final aferent raportului de expertiză inițial (celelalte părți refuzând expres suportarea acestor cheltuieli) este de natură să împiedice judecata cauzei.
Raportat la cererea expertului numit, de pronunțare a unei încheieri executorii prin care acesta să-și recupereze costurile ocazionate de efectuarea expertizei judiciare, instanța este de părere că la acest moment procesual, singurul mijloc legal de a sancționa atitudinea procesuală a reclamantului este suspendarea judecății urmând ca, indiferent de modalitatea în care cauza va fi soluționată, onorariul expertului să fie inclus în cheltuielile de judecată ce vor fi suportate de partea care va cădea în pretenții, în baza art.274 - 277 vechiul Cod de procedură civilă, aspect ce va fi inclus în hotărârea judecătorească finală, susceptibilă de a fi pusă în executare.
Având în vedere că reclamantul nu și-a îndeplinit obligațiile procesuale de a face dovada achitării avansului onorariu pentru expert în sumă de 2244 lei, cu toate că a fost citată succesiv cu această mențiune, instanța în temeiul art. 1551 Cod procedură civilă, a suspendat judecare prezentei cauze, până la îndeplinirea de către reclamant a obligațiilor procesuale.
Împotriva acestei încheieri au formulat recurs, recurentele MM și BDA, solicitând casarea încheierii și reluarea judecării cauzei.
În motivele de recurs, recurentele au arătat următoarele: Prin încheierea de ședință din data de 11.09.2014 judecătorul fondului, din cauza nedepunerii de către reclamantul Primarul comunei Copalnic Mănăștur a onorariului cuvenit expertului în sumă de 2.244 lei, în temeiul prevederilor art. 155 indice 1 din Cod procedură civilă a dispus suspendarea soluționării cauzei până la îndeplinirea de către reclamant a plății onorariului.
In această cauză recurentele au calitatea de interveniente - pârâte, Interesul recurentelor în promovarea recursului îl constituie faptul că din anul 2010 pârâta reclamantă BA ocupă în mod abuziv și nejustificat suprafața de teren ce a fost reconstituită antecesorului recurentelor MV din locul numit Cornet, iar prin întâmpinarea sa, depusă la dosarul cauzei, reconventional a cerut anularea titlului de proprietate emis pe numele tatălui respectiv soțului, fiind astfel interveniente forțate în acest dosar.
Reclamantei pârâte BA i-a fost reconstituit dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de teren în locul numit "Muncel,, din localitatea Copalnic, respectiv în alt loc decât în Cornet, unde i-a fost reconstituit dreptul asupra terenului antecesorului recurentelor MV. Cu toate acestea, intimata ocupă și folosește și astăzi din anul 2010 terenul atribuit lui MV în mod nejustificat. Ocupând în mod abuziv terenul atribuit lui MV și folosind acest teren, recurentelor le creează un mare prejudiciu, iar prin suspendarea soluționării cauzei, interesele recurentelor sunt prejudiciate.
Titularului cererii de chemare în judecată, Primarul comunei Copalnic Mănăștur nu-i sunt prejudiciate interesele prin suspendarea cauzei chiar dacă el este cel ce a promovat cererea de chemare în judecată împotriva numitei BA.
Analizând motivul pentru care instanța fondului a dispus suspendarea soluționării cauzei recurentele apreciază că acesta este neîntemeiat, iar luarea măsurii suspendării este profund nelegală.
In opinia recurentelor, nedepunerea la dosar a chitanței atestând achitarea onorariului sau a diferenței de onorariu pentru expertul judiciar nu atrage incidența art. 155 indice 1 Cod procedura civilă.
In situația în care partea în sarcina căreia s-a dispus de către instanță achitarea onorariului pentru expertiză nu se conformează, sancțiunea aplicabilă este cea prevăzută de art. 170 Cod procedură civilă care în alin. al 3-lea, arată că "neîndeplinirea obligației atrage decăderea din dovada încuviințată,, în situația în care lucrarea de expertiză nu a fost efectuată.
In situația de față expertiza tehnică judiciară dispusă de instanță în sarcina expertului judiciar a fost efectuată și depusă la dosar, dar așa cum corect a reținut instanța fondului, reclamantul principal (care a cerut anularea titlului de proprietate emis pe numele lui BA nu a achitat onorariul pentru expertiză, stabilit de către instanță în condițiile art. 22-23 din OG 2/2000 modificată, instanța avea posibilitatea să aplice dispozițiile prev. art. 213 alin. 2 Cod procedură civilă, respectiv să oblige reclamantul la plata onorariului pentru expert prin încheiere executorie, dată cu citarea părților.
Or, judecata, așa cum rezultă din hotărârea atacată, pe temeiul faptului că nu a fost achitat onorariului expertului a fost suspendată pe temeiul art. 155 indice 1.
Potrivit art. 155 indice 1 Cod procedură civilă: alin. 1: "Când constată că desfășurarea normală a procesului este împiedicată din vina părții reclamante, prin neîndeplinirea obligațiilor prevăzute de lege ori stabilite în cursul judecații, instanța poate suspenda judecata, arătând în încheiere care anume obligații nu au fost respectate.";
Analizând din perspectiva altor dispoziții legale ce reglementează suspendarea unei cauze, recurentele apreciază că hotărârea instanței fondului este nelegală.
Astfel în conformitate cu dispozițiile art. 244 indice 1 Cod procedură civilă, asupra suspendării judecării procesului instanța se pronunța prin încheiere care poate fi atacată cu recurs în mod separat.
Recursul se poate declara cât timp durează suspendarea cursului judecării procesului, atât împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea cât și împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de repunere pe rol a procesului.
Recurentele nu au formulat cerere de repunere pe rol, deși apreciază că ea era întemeiată tocmai pentru că la termenul de judecată din 11.09.2014 expertul a formulat și el o cerere prin care solicită obligarea reclamantului la plata onorariului iar la această cerere instanța dat un răspuns ce și acesta excede cadrului legal.
In ceea ce privește nedepunerea la dosar a dovezii achitării decontului final al lucrării de expertiză, împrejurare reținută în practicaua încheierii recurate, recurentele apreciază că trebuie reținut că, potrivit art. 22 din OG 2/21.01.2000 privind organizarea activității de expertiză tehnică judiciară și extrajudiciară - , astfel cum aceasta a fost modificată prin Legea 37/2009 și Legea 178/2009, raportul de expertiză, însoțit de nota de evaluare a onorariului, împreună cu toate cheltuielile necesare pentru efectuarea expertizei, dacă este cazul, se depun la organul cu atribuții jurisdicționale care a încuviințat expertiza.
Aceste obligații au fost îndeplinite de expertul desemnat.
După stabilirea onorariului definitiv, precum și, dacă este cazul, a cuantumului cheltuielilor de transport, cazare, diurnă, sau al altor cheltuieli necesare pentru efectuarea expertizei, organul cu atribuții jurisdicționale încuviințează biroul local de expertize în vederea efectuării plății.
Potrivit art. 23 din OG 2/2000 modificată, onorariul definitiv pentru expertiza tehnică judiciară se stabilește de organul care a dispus efectuarea expertizei, în funcție de complexitatea lucrării, volumul de lucru depus și de gradul profesional ori științific al expertului sau al specialistului, ceea ce presupune analizarea în prealabil a lucrării de expertiză depuse la dosar de către expert.
In situația în care partea în sarcina căreia s-a dispus de către instanța achitarea onorariului pentru expertiza nu se conformează, sancțiunea aplicabilă este cea prevăzuta de art. 170 Cod procedură civilă care în alin. al 3- lea, arată că neîndeplinirea obligației atrage decăderea din dovada încuviințată, în situația în care lucrarea de expertiză nu a fost efectuată.
Dacă expertiza tehnică judiciară a fost efectuată și depusă la dosar iar partea refuză achitarea onorariului pentru expertiză, stabilit de către instanța în condițiile art. 22-23 din OG 2/2000 modificată, instanța are posibilitatea să aplice art. 213 alin. 2 Cod procedură civilă, obligând la plata onorariului pentru expert prin încheiere executorie, dată cu citarea părților.
Nedepunerea la dosar a chitanței atestând achitarea diferenței de onorariu pentru expertul judiciar nu atrage incidența art. 155 indice 1 Cod procedură civilă, sarcina probei incumbând reclamantului, și nicidecum instanței de judecată.
Aceasta pentru ca principiul rolului activ al instanței, prevăzut de art. 129 pct. 5 Cod procedura civila nu poate fi escaladat în sensul asumării de către instanța de judecata a sarcinii probei.
In drept se invocă dispozițiile art. 299, 301, 302 și 312 Cod procedură civilă, art. 244 indice 1 alin 2 din Cod procedură civilă.
Intimata a depus întâmpinare la cererea de recurs solicitând respingerea recursului ca nefondat.
În motivarea întâmpinării, intimata a arătat că prin încheierea de ședință din data de 11.09.2014 a Judecătoriei Târgu Lăpuș pronunțată în dosar nr.356/319/2012, s-a dispus în conformitate cu dispozițiile art. 155 indice 1 Cod procedură civilă suspendarea judecării cauzei în dosarul sus menționat.
Pentru a hotărî astfel, instanța fondului a avut în vedere următoarele: La termenul din 23.05.2013, instanța din oficiu a pus în discuția părților necesitatea efectuării în cauză a unei expertize judiciare în specialitatea topografie, raportat la obiectul cererii de chemare în judecate, respectiv anulare parțială titlu de proprietate. La termenul de judecată următor, respectiv 20.06.2013, instanța fondului a încuviințat efectuarea unei expertize topografice, punând în vedere reclamantului-intimat Primarul Comunei Copalnie-Mănăștur să achite un avans onorariu expert in suma de 700 lei, în contul expertului.
Expertul numit în cauză a procedat la întocmirea expertizei ordonate a fi efectuate în cauză, fiind depusă la dosar la termenul din 7.11.201 ocazie cu care a fost încuviințat decontul final în sumă de 2.244 lei. La fiecare din termenele care au urmat (12.12.2013, 06.02.2014, 13.03.2014, 10.04.2014, 22.05.2014,12.06.2014 și 11.09.2014), reclamantul-intimat a fost citat cu mențiunea să achite contravaloarea expertizei, obligație pe care acesta nu și-a îndeplinit-o.
Ulterior, instanța a încuviințat completarea raportului de expertiză, ca urmare a obiecțiunilor formulate de intimata-pârâtă BA, această completare fiind depusă la termenul din data de 10.04.2014.
Astfel, raportat la concluziile contradictorii existente în raportul de expertiză tehnică judiciare și cele din suplimentul de expertiză, prin notei de ședință depuse la termenul din 12.06.2014, intimata-pârâtă a solicitat instanței a se reveni cu adresă la expert pentru a lămuri aspectele contradictorii cuprinse în concluziile prezentate de acesta, fiind absolut necesare în vederea soluționării prezentului litigiu.
Întrucât reclamanta nu a înțeles să-și îndeplinească obligațiile stabilite de instanță de achitare a contravalorii expertizei judiciare topografice efectuate, instanța în mod legal și corect a apreciat că fără îndeplinirea acestor obligații nu se poate păși la judecată, respectiv o completare la raport nu s-ar realiza câtă vreme nu a fost achitat nici cel inițial, astfel încât neplata de către reclamant a decontului final aferent raportului inițial este de natură să împiedice judecata.
Potrivit art.155 indice 1 Cod procedură civilă, când se constată că desfășurare normală a procesului este împiedicată din vina părții reclamante prin neîndeplinirea obligațiilor prevăzute de lege ori stabilite în cursul judecăți, instanța poate suspenda judecata arătând în încheiere care anume obligații nu au fost respectate.
Analizând încheierea civilă din 11.09.2014 pronunțată de Judecătoria Târgu Lăpuș în dosarul nr. 356/319/2012, pe baza motivelor de recurs formulate și în considerarea dispozițiilor art. 304 indice 1 Cod procedură civilă 1865, tribunalul constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:
În cauză se verifică incidența motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, motivul de nelegalitate vizând faptul că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Motivul prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă 1865 are în speță în vedere aplicarea unui text de lege străin de situația de fapt sau extinderea normei de drept la situații neaplicabile în speță.
În raport de criticile formulate și analizând încheierea recurată prin prisma dispozițiilor legale incidente în cauză tribunalul constată că instanța a făcut o greșită interpretare a dispozițiilor art. 155 indice 1 Cod procedură civilă 1865.
Astfel, potrivit textului legal menționat, instanța poate suspenda judecata atunci când constată că desfășurarea normală a procesului este împiedicată din vina părții reclamante, prin neîndeplinirea obligațiilor prevăzute de lege ori stabilite în cursul judecății.
În speță, aspectele reținute de prima instanță în considerentele încheierii atacate nu intră sub incidența art. 155 indice 1 Cod procedură civilă.
In situația în care partea în sarcina căreia s-a dispus de către instanță achitarea onorariului pentru expertiză nu se conformează, sancțiunea aplicabilă este cea prevăzută de art. 170 Cod procedură civilă care în alin. al 3-lea, arată că "neîndeplinirea obligației atrage decăderea din dovada încuviințată,, în situația în care lucrarea de expertiză nu a fost efectuată.
In situația de față expertiza tehnică judiciară dispusă de instanță în sarcina expertului judiciar a fost efectuată și depusă la dosar, dar așa cum corect a reținut instanța fondului, reclamantul principal (care a cerut anularea titlului de proprietate emis pe numele lui BA nu a achitat onorariul pentru expertiză, stabilit de către instanță în condițiile art. 22-23 din OG 2/2000 modificată, instanța avea posibilitatea să aplice dispozițiile prev. art. 213 alin. 2 Cod procedură civilă, respectiv să oblige reclamantul la plata onorariului pentru expert prin încheiere executorie, dată cu citarea părților.
Or, judecata, așa cum rezultă din hotărârea atacată, pe temeiul faptului că nu a fost achitat onorariului expertului a fost suspendată pe temeiul art. 155 indice 1.
Potrivit art. 155 indice 1 Cod procedură civilă: alin. 1: "Când constată că desfășurarea normală a procesului este împiedicată din vina părții reclamante, prin neîndeplinirea obligațiilor prevăzute de lege ori stabilite în cursul judecații, instanța poate suspenda judecata, arătând în încheiere care anume obligații nu au fost respectate.";
Potrivit art. 23 din OG 2/2000 modificată, onorariul definitiv pentru expertiza tehnică judiciară se stabilește de organul care a dispus efectuarea expertizei, în funcție de complexitatea lucrării, volumul de lucru depus și de gradul profesional ori științific al expertului sau al specialistului, ceea ce presupune analizarea în prealabil a lucrării de expertiză depuse la dosar de către expert.
In situația în care partea în sarcina căreia s-a dispus de către instanța achitarea onorariului pentru expertiza nu se conformează, sancțiunea aplicabilă este cea prevăzuta de art. 170 Cod procedură civilă care în alin. al 3- lea, arată că neîndeplinirea obligației atrage decăderea din dovada încuviințată, în situația în care lucrarea de expertiză nu a fost efectuată.
Dacă expertiza tehnică judiciară a fost efectuată și depusă la dosar iar partea refuză achitarea onorariului pentru expertiză, stabilit de către instanța în condițiile art. 22-23 din OG 2/2000 modificată, instanța are posibilitatea să aplice art. 213 alin. 2 Cod procedură civilă, obligând la plata onorariului pentru expert prin încheiere executorie, dată cu citarea părților.
Raportat la considerentele ce preced, în baza art. 312 alin. 3 și 5 Cod procedură civilă 1865, tribunalul va admite recursul, va casa încheierea atacată și va trimite cauza spre continuarea judecății aceleiași instanțe.
| ← Dispoziţiile art. 261 alin. 1 pct. 5 Cod procedură – norme... | Aplicarea dispoziţiilor art. 312 pct. 5 Cod procedură civilă → |
|---|
