Aplicarea legii în timp
| Comentarii |
|
Legea nr. 263/2010 se aplică acelor persoane al căror drept la pensie s-a deschis (se deschide) după data de 1 ianuarie 2011. Legea nouă se aplică tuturor situaţiilor născute sau ale căror efecte s-au produs după intrarea sa în vigoare, independent de faptul că o cerere de pensionare a fost depusă sub imperiul Legii nr. 19/2000.
Secţia I Civilă, Decizia nr. 1425 din 17 octombrie 2011
Prin sentința civilă nr. 826/25.05.2011 a Tribunalului Neamț s-a admis contestația formulată de contestatorul A. M. în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii N.
A fost anulată decizia nr. 294032/21.01.2011 emisă de intimată, aceasta fiind obligată la emiterea unei noi decizii de pensionare prin care să stabilească drepturile de pensie cuvenite contestatorului, așa cum au fost solicitate prin cererea înregistrată sub nr. 294032/16.12.2010.
Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț sub nr. 1249/103/2011 din 25.03.2011 contestatorul A.M. a formulat contestație împotriva deciziei nr. 294032/21.01.2011 emisă de intimata Casa Județeană de Pensii N. solicitând anularea actului decizional contestat și stabilirea drepturilor de pensie în baza cererii înregistrate sub nr. 294032/16.12.2010.
în motivarea acțiunii, contestatorul arată că, la data de 9.02.2011 a primit de la intimată decizia nr. 294032/21.01.2011 prin care i-a fost respinsă cererea de înscriere la pensie pentru limita de vârstă, motivat de faptul că nu îndeplinește condițiile de reducere a vârstei standard de pensionare din Legea nr. 19/2000, în sensul că „stagiul de cotizare realizat în condiții speciale și grupa I nu permite reducerea necesară a vârstei standard de pensionare”. Mai precizează contestatorul că s-a născut la data de 2.08.1956 și că la data de 16.12.2010 a depus dosarul în vederea pensionării.
Revine și arată că a depus cererea la Casa Județeană de Pensii N. la propunerea angajatorului său actual SC Y. SRL Săvinești, efectuată pe carnetul său de muncă, propunere concretizată prin mențiunea propus pentru pensionare începând cu data de 02.01.2011, adică la împlinirea vârstei de 54 de ani și 5 luni.
în dovedirea susținerilor, contestatorul a depus la dosarul cauzei copii de pe decizia dedusă judecății (f. 5).
Intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată, arătând că, prin decizia de respingere nr. 294032/21.01.2011 s-a stabilit un stagiu total de cotizare realizat de 46 ani, 5 luni și 12 zile, din care 16 ani, 4 luni și 12 zile în grupa I de muncă, 8 ani și 11 luni în grupa a II-a de muncă, 9 ani, 5 luni și 23 zile în condiții normale de muncă, 1 an și 4 luni stagiu asimilat, 1 lună și 7 zile stagiu asimilat (alte drepturi de asigurări sociale), 10 ani și 3 luni stagiu aferent grupelor I și a II-a.
Mai arată intimata că petentul, conform stagiului de cotizare, nu îndeplinește condiția esențială privind înscrierea la pensia pentru limită de vârstă, respectiv condiția privitoare la vârsta standard de pensionare și având în vedere faptul că acesta a desfășurat activitate în grupa I de muncă - 16 ani, 4 luni și 12 zile, 8 ani și 11 luni - în grupa a II - a de muncă beneficiază de reducerea vârstei standard de pensionare (65 ani) potrivit prevederilor pct. 441 alin. (2) lit. a) din Cap. B Secț. VIII din Ordinul nr. 240/2001 coroborate cu prevederile art. 42 alin. (1) - tabelul nr. 1 din Legea nr. 19/2000 cu 5 ani și 6 luni.
Analizând probatoriul administrat în cauză față de susținerile părților, instanța a constatat că acțiunea formulată este întemeiată motivat de următoarele considerente:
Prin decizia nr. 294032/21.01.2011, cererea contestatorului privind înscrierea la pensie pentru limită de vârstă, formulată în data de 16 decembrie 2010, a fost respinsă motivat de neîndeplinirea condițiilor de reducerea a vârstei standard de pensionare din Legea nr. 19/2000, în sensul că, vârsta de pensionare redusă datorită stagiului realizat în condiții deosebite și legilor speciale nu poate fi mai mică decât vârstele prevăzute la art.42 din același act normativ (f.6).
S-a stabilit astfel că, vârsta standard de pensionare a contestatorului este de 60 de ani și că aceasta a realizat un stagiu total de cotizare de 46 ani, 5 luni și 12 zile, din care 16 ani, 4 luni și 12 zile în grupa I de muncă, 8 ani și 11 luni în grupa a II-a de muncă, 9 ani, 5 luni și 23 zile în condiții normale de muncă, 1 an și 4 luni stagiu asimilat, 1 lună și 7 zile stagiu asimilat (alte drepturi de asigurări sociale), 10 ani și 3 luni stagiu aferent grupelor I și a II-a.
Potrivit dispozițiilor art. 41 alin. (1) din Legea nr. 19/2000, „Pensia pentru limită de vârstă se acordă asiguraților care îndeplinesc, cumulativ, la data pensionării, condițiile privind vârsta standard de pensionare și stagiul minim de cotizare realizat în sistemul public”.
La același articol, alin. (2), se prevede că, vârsta standard de pensionare este de 60 de ani pentru femei și 65 de ani pentru bărbați, atingerea vârstei standard de pensionare urmând a se realiza în termen de 13 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, prin creșterea vârstelor de pensionare, pornindu-se de la 57 de ani pentru femei și de la 62 de ani pentru bărbați, conform eșalonării prevăzute în anexa nr. 3.
în acest context, s-a apreciat că, susținerile intimatei conform cărora vârsta standard de pensionare a contestatoarei este stabilită potrivit Anexei 9 la Ordinul Ministrului Muncii nr. 340/2001 pentru aprobarea Normelor de aplicare a Legii nr. 19/2000, sunt neîntemeiate, urmând a fi înlăturate, ca tare, motivat de următoarele :
Ordinul nr. 340/2001, stabilește la pct. 3 că, vârstele standard de pensionare și stagiile de cotizare sunt cele prevăzute în Anexa 3 la Legea nr. 19/2000, detailată în funcție de data nașterii în Anexa nr. 9 la ordin.
însă, art. 74 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă elaborarea actelor normative dispune că ordinele și alte asemenea acte date în executarea unui act normativ trebuie să se limiteze strict la cadrul stabilit de actele în executarea cărora au fost emise, neputând conține soluții care să contravină prevederilor acestora.
Or, în condițiile în care art. 41 alin. (2) și (3) din Legea nr. 19/2000 prevăd în mod expres că, în ceea ce privește pensia pentru limită de vârstă, stagiul de cotizare și vârsta standard de pensionare sunt cele stabilite în Anexa nr. 3 la Legea nr. 19/2000, Ordinul nu poate să modifice aceste dispoziții, statuând că, de fapt, vârstele standard și stagiul de cotizare sunt cele reglementate în Anexa nr. 3 la lege, detailată în Anexa nr. 9, la ordin.
Instanța a apreciat că este vorba de două anexe total diferite și care se aplică distinct, întrucât Anexa nr. 9 este stabilită în raport cu data nașterii asiguratului, iar Anexa nr. 3 se raportează la data formulării cererii.
Drept urmare, s-a apreciat că, în situația de față, vârsta standard de pensionare este cea stabilită în Anexa nr. 3 la Legea nr. 19/2000, respectiv de 54 ani, raportat la perioada în care se încadrează data cererii contestatorului (16.12.2010), la care se aplică reducere de 5 ani, în conformitate cu prevederile art. 42 alin. (1) - tabelul nr. 1 din aceeași lege.
Astfel, în conformitate cu prevederile art. 42 (1) din Legea nr. 19/2000, Asigurații care au realizat stagiul complet de cotizare și care și-au desfășurat activitatea total sau parțial în condiții deosebite de muncă au dreptul la pensie pentru limită de vârstă, cu reducerea vârstelor standard de pensionare conform tabelului nr. 1.
Cum petentul a desfășurat activitate în grupa a II-a de muncă, 8 ani și 11 luni în grupa a II-a de muncă, reducerea vârstei sale standard de pensionare, așa cum este reglementat prin textul de lege sus invocat, este de 5 ani.
Rezultă că, la data solicitării înscrierii la pensie vârsta standard de pensionare a contestatorului este de 54 ani (59 de ani - 5 ani).
Or, la data solicitării drepturilor (16.12.2010), contestatorul avea vârsta de 54 de ani și 4 luni, situație în care s-a apreciat că acesta îndeplinea cumulativ condițiile impuse de dispozițiile Legii nr. 19/2000 pentru a putea beneficia de înscrierea la pensie pentru munca depusă și limită de vârstă.
împotriva sentinței s-a formulat recurs de către Casa Județeană de Pensii N., care a criticat-o, în esență, pentru următoarele motive:
- Instanța de fond, motivându-și soluția, din eroare a aplicat reducerea de 5 ani la vârsta standard prevăzută (la data formulării cererii, de anexa 3 la Legea nr. 19/2000) pentru femei, în timp ce contestatorul este bărbat.
- Contestatorul nu îndeplinește condiția privitoare la vârsta standard de pensionare (condiția stagiului complet fiind îndeplinită).
- Aplicând reducerea cea mai avantajoasă (9 ani și 7 luni) la vârsta prevăzută de anexa 3 rezultă că vârsta intimatului la data solicitării de înscriere la pensie este de 54 ani și 5 luni, vârstă pe care a împlinit-o în ianuarie 2011. Or, începând cu data de 01.01.2011 Legea nr. 19/2000 se abrogă potrivit dispozițiilor art. 196 lit. a) coroborate cu art. 193 din Legea nr. 263/2010. Mai mult, potrivit art. 158 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 „ perioadele de vechime în muncă realizate în grupele I și a II-a de muncă până la data de 01.04.2011, constituie stagiu de cotizare în condiții deosebite în vederea reducerii vârstelor de pensionare...”.
Recursul este fondat, urmând a fi admis pentru cele ce succed:
A. Sub aspectul competenței de soluționare a cauzei, instanța a apreciat că este legal învestită. Astfel, deși decizia a fost emisă după 1 ianuarie 2011(când erau în vigoare dispozițiile art. 149 din Legea nr. 263/2011) întrucât aceasta -decizia- cuprinde mențiunea că poate fi atacată în termen de 45 de zile la instanța judecătorească competentă, ar fi nerezonabil să i se ceară contestatorului să se adreseze Comisiei Centrale de Contestații. în plus, contestatorul ar fi lipsit de accesul efectiv la justiție, de vreme ce demersul său ar fi fără sorți de izbândă, întrucât i s-ar opune tocmai dispozițiile art. 149 alin. (3) din aceeași lege.
B. Contestatorul, născut la 2 august 1956, a depus cererea de pensionare la 16 decembrie 2010, dată la care era în vigoare Legea nr. 19/2000.
Potrivit legii în vigoare la momentul depunerii cererii, reducerea aplicată pentru activitatea prestată în grupa I de muncă era de 9 ani și 7 luni (conform tabelului 4, art.1671 din Legea nr. 19/2001).
Față de vârsta standard cuprinsă în anexa 3 a Legii nr. 19/2000 pentru luna decembrie 2010 - data formulării cererii- (având în vedere decizia în interesul legii nr. 4/04.04.2001 a înaltei Curți de Casație și Justiție) contestatorul ar fi împlinit vârsta de pensionare la 2 ianuarie 2011 ( 64 ani - 9 ani și 7 luni = 54 ani și 5 luni).
însă, la 2 ianuarie 2011 intrase în vigoare noua lege a pensiilor - Legea nr. 263/16.12.2010. Potrivit noii legi, față de dispozițiile art. 158, art. 53 și art. 55 contestatorul devine pensionabil abia la 2 februarie 2015.
în contextul prezentat mai sus se pune întrebarea ce prevalează: legea în vigoare la momentul formulării cererii de pensionare sau cea în vigoare la momentul îndeplinirii condițiilor de pensionare?
Dacă s-ar aplica legea în vigoare la momentul cererii de pensionare, aceasta ar echivala cu ultraactivitatea legii civile care nu este posibilă decât dacă aceasta a fost prevăzută expres, ceea ce nu este cazul în speță.
între cele două momente: momentul depunerii cererii și cel al îndeplinirii condițiilor de pensionare, reperul trebuie să fie cel al îndeplinirii condițiilor, el fiind raportat la un criteriu obiectiv și echitabil, independent de voința persoanei.
Astfel, ar fi inechitabil și lipsit de orice rațiune logică a aprecia că două persoane, născute în aceeași zi și având aceeași vechime și lucrând în aceleași condiții să primească un tratament diferit doar pentru că au formulat cererea la momente de timp diferite sau chiar, deși depuse în același timp, Casa Județeană de Pensii a emis deciziile la date diferite ( spre exemplu uneia i-a fost emisă decizia pe 17 decembrie 2010, iar alteia pe 5 ianuarie 2011).
Rațiunea pentru care legiuitorul a introdus termenul de 30 de zile calendaristice înainte de îndeplinirea condițiilor de pensionare a fost aceea de a înlătura „sincopele” care existau anterior între momentul încasării ultimului salariu și cel al încasării pensiei.
în niciun caz rațiunea nu a fost acea de a da datei formulării cererii valoarea unui act capabil să modifice raporturi juridice.
Ipoteza este aceeași și în cazul în care, spre exemplu, după 1 ianuarie 2011 s-ar fi prevăzut drepturi suplimentare sau condiții mai favorabile. Astfel, eventuala cerere depusă la 16 decembrie 2010 nu l-ar fi privat pe contestator de noile drepturi sau condiții.
Mai bine spus, eventualul drept stabilit în baza cererii depuse în 2010 era afectat de condiția ca legea (sub imperiul căreia se depusese cererea sau chiar se emisese decizia) să fie în vigoare la momentul deschiderii dreptului la pensie.
Este adevărat că potrivit legii noi, condițiile de pensionare au devenit mult mai aspre (reducerea pentru fosta grupă I s-a „egalizat” cu cea pentru grupa a II-a, anexa 6 la Legea nr. 263/2010 a prevăzut expres și rubrica „luna și anul nașterii” pentru a înlătura controversele legate de vechile anexe 3 și 9) însă statul, în raport de condițiile socio-economice concrete (buget, speranță de viață, etc.) are dreptul de a modifica legislația în materie de pensii, cu condiția ca noua lege să fie aplicată nediscriminatoriu (legislația nu este una imuabilă ea suferind modificări continue: Decretul nr. 292/1959, Legea nr. 27/1966, Legea nr. 3/1977, Legea nr. 19/2000, Legea nr. 263/2010).
Or, Legea nr. 263/2010 se aplică acelor persoane al căror drept la pensie s-a deschis (se deschide) după data de 1 ianuarie 2011.
Astfel, legea nouă se aplică tuturor situațiilor născute sau ale căror efecte s-au produs după intrarea sa în vigoare.
Faptul că în cuprinsul deciziei emise la 21 ianuarie 2011 Casa Județeană de Pensii Neamț face trimiteri la Legea nr. 19/2000 nu poate duce la admiterea contestației, întrucât nu sunt vizate aspectele de fond ale cauzei deduse judecății - nemulțumirea contestatorului constă în imposibilitatea pensionării la 2 ianuarie 2011.
Va admite, în consecință recursul, va modifica, în tot sentința, decizia nr. 294032/21.01.2011 emisă de intimata Casa Județeană de Pensii fiind una corectă prin prisma considerentelor și textelor legale expuse.
(Judecător Anamaria-Monica Busuioc)
| ← Partaj. Imobil dobândit după celebrarea căsătoriei... | Modul de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor privind... → |
|---|
