Arest preventiv . Jurisprudență Arest preventiv
| Comentarii |
|
Tribunalul BACĂU Rezoluţie nr. 143 din data de 26.09.2013
Prin referatul procurorului DIICOT - Serviciul Teritorial Bacău nr.88D/P/2013 din 26.09.2013 s-a solicitat luarea măsurii arestului preventiv față de inculpații D.I. și S.B., fiecare cercetat pentru comiterea infracțiunii de trafic de persoane, prevăzută de art.12 alin.1,2 lit.a f din Legea nr.678/2001.
S-a reținut că inculpatul D.I. - în perioada decembrie 2011 - iulie 2012, personal sau prin alte persoane, au recrutat, transportat, cazat și obligat la prestarea unor activități lucrative în domeniul construcțiilor, în Berlin - Germania, cu încălcarea normelor legale privind condițiile de muncă, salarizare, sănătate, securitate, fapte săvârșite, prin înșelăciune, amenințare și acte de violență, față de un număr de 10 persoane/părți vătămate, de pe raza jud. Bacău; - în perioada septembrie 2009 - 25.09.2013 prin intermediul unui anunț publicat în ziarul D. a încercat recrutarea prin înșelăciune de persoane de pe raza județului Bacău, pentru a le obliga să presteze activități lucrative în Germania cu încălcarea normelor legale privind condițiile de muncă, salarizare, sănătate, securitate; - în zilele de 24 și 25.09.2013 a încercat să recruteze persoane pentru a le obliga să presteze activități lucrative în Germania cu încălcarea normelor legale privind condițiile de muncă, salarizare, sănătate, securitate, prin afirmații mincinoase efectuate față de martorul V.D.Ș. din Bacău și față de investigatorul acoperit cu nume de cod P.C., fără ca să fie abilitat pentru recrutarea forței de muncă pe teritoriul României sau Germaniei.
De asemenea, inculpatul S.B. în perioada decembrie 2011 - iulie 2012, personal sau prin alte persoane, au recrutat, transportat, cazat și obligat la prestarea unor activități lucrative în domeniul construcțiilor, în Berlin - Germania, cu încălcarea normelor legale privind condițiile de muncă, salarizare, sănătate, securitate, fapte săvârșite, prin înșelăciune, amenințare și acte de violență, față de un număr de 10 persoane/părți vătămate, de pe raza jud. Bacău.
Inculpații s-au prevalat de dreptul la tăcere în fața procurorului, însă au dat declarații în fața instanței prin care nu recunosc comiterea infracțiunilor pentru care sunt cercetați.
Analizând probatoriul administrat până în prezent în faza de urmărire penală, referatul procurorului și declarațiile inculpaților, instanța reține următoarele :
Începând cu luna aprilie 2011 inculpatul D.I. din mun. Bacău, jud. Bacău, a luat hotărârea infracțională de a-și asigura venituri pentru sine și familia sa, într-un mod facil, dar ilegal, din exploatarea prin muncă a persoanelor nevoiașe de pe raza jud. Bacău, dispuse să accepte să se deplaseze într-o țară străină, în baza unor promisiuni mincinoase de angajare.
În realizarea acestei rezoluții infracționale inculpatul D.I., în înțelegere cu tatăl său D.P., a desfășurat activități specifice de căutare a potențialelor victime, sens în care a contactat diverse cunoștințe de pe raza mun. Bacău, unde și-a făcut cunoscută așa-zisa "ofertă de muncă";.
Pentru a întări convingerea persoanelor recrutate cu privire la realitatea ofertei sale, inculpatul D.I. , prin contact telefonic direct cu victimele racolate în acest mod, le-a prezentat o situație de fapt neconformă cu realitatea, punând accent în mod deosebit pe importante sume de bani ce pot fi câștigate din activitățile lucrative ce se vor desfășura în construcții în Berlin - Germania.
În acest sens, transmițând informații false cu privire la condițiile de muncă în Germania a reușit să inducă în eroare un număr de 50 de persoane care, pe perioade diferite de timp, s-au arătat dispuse să accepte propunerea mincinoasă a inculpatului D.I. și să lucreze în Germania, în construcții.
Acestora li s-a prezentat următoarea situație de fapt: în ceea ce privește locul de cazare a menționat că persoanele urmează a fi cazate într-o localitate din Germania, într-un apartament cu mai multe camere, în care aveau toate utilitățile necesare unui trai decent; în ceea ce privește transportul până în Germania, acesta urma a fi efectuat de către o cunoștință de-a sa (în fapt, tatăl său înv. D.P.), plata urmând a fi efectuată de fiecare muncitor ; referitor la munca prestată și plata acesteia, a arătat că aceasta se va desfășura la persoane fizice sau juridice din Germania în domeniul construcțiilor. Principala activitate pe care urmau a o desfășura era executarea de activități de finisaje (zidărie, tencuială, amplasare rigips ș.a). plata urma a fi efectuată lunar și consta într-un venit de 1.500 euro pe lună; cazarea și masa urmau a fi asigurate de angajatorul german.
Condiții mincinoase cu privire la venitul lunar și asigurarea condițiilor de cazare și hrană, în Germania, au ajuns la cunoștința părților vătămate, fiecare fiind asigurat că va putea realiza sume de până la 1.000 - 1.500 de euro lunar.
Afirmațiile inculpatului D.I. aveau drept scop captarea atenției persoanelor interesate, persoane care fără să cunoască scopurile acestuia au reușit să atragă fără vinovăție un număr impresionant de cunoștințe ce s-au deplasat în Germania și au fost exploatate prin muncă după cum vom arăta mai jos.
Inculpații D.I. și D.P. pentru atingerea scopului infracțional și-au împărțit sarcinile pentru exploatarea victimelor astfel : inculpatul D.P. le transporta cu microbuzul personal în schimbul sumei de 50 euro/persoană până în Ungaria, iar de aici erau preluați de inculpatul D.I. cu alt microbuz și transportați în schimbul sumei de 100 euro/persoană în Berlin la apartamentul închiriat de acest inculpat.
Pe timpul transportului Ungaria - Germania, inculpatul D.I. le preciza încă o dată condițiile de muncă, și anume că vor lucra în construcții, cu acte legale, le pune la dispoziție o locuință, chiria o vor plăti părțile vătămate, hrana zilnică le-o asigură inculpatul plătindu-le bani pentru a-și cumpăra alimente, iar salariul va fi de 1000-1500 euro pe lună.
În realitate însă, persoanele vătămate : Ț.C.C., B.L., D.D., M.B., C.G., A.V. și D.A. au fost cazate toate în apartamentul de 3 camere închiriat de inculpatul D.I., dar aceste persoane ocupau 2 camere dotate cu saltele pe jos, iar în cea de-a treia cameră locuia sora inculpatului cu familia sa.
Inculpatul D.I. locuia în același bloc, dar în alt apartament împreună cu soția, copii și soacra sa și nu cum în mod total nesincer a declarat în fața instanței că locuia la o distanță de 30 km de acest apartament în care stăteau persoanele vătămate.
Din declarațiile părților vătămate rezultă că inculpatul D.I. a stabilit condițiile contractuale telefonic cu B.L. și personal cu M.B., iar la preluarea persoanelor vătămate B., Ț., D., C., A. și D., de la frontiera cu Ungaria le-a precizat tuturor condițiile contractuale.
De asemenea, persoanele vătămate au constatat că ceea ce stabiliseră nu a fost respectat de inculpatul D.I.. Nu au fost plătiți cu salariul stabilit niciodată, inculpatul motivând că muncitorii nu au prestat o muncă calitativă și patronul german nu i-a dat banii, însă în realitate persoanele vătămate au aflat că inculpatul D.I. a primit banii de la partenerul german( declarația părții vătămate B.).
Persoanele vătămate erau transportate la muncă de inculpatul D.I. cu microbuzul său și erau păzite de inculpatul S.B. care fusese prezentat victimelor drept "cumnatul"; inculpatului D.I.. Inculpatul S.B. a fost recunoscut de părțile vătămate Ț., B., M. și D. după fotografii la organele de poliție ca fiind acel "cumnat"; al inculpatului D.I..
Programul de lucru era 8 - 17,00, după care persoanele vătămate erau aduse la locuință unde trebuiau singuri să-și găsească mâncare, inculpatul D.I. dându-le sume infirme de bani pentru aceasta (5 euro/zi).
Sub aparența că le ia actele de identitate pentru a le întocmi permise legale de ședere persoanelor vătămate, inculpatul D.I. în realitate le-a luat aceste acte pentru ca victimele, nemulțumite de condițiile de trai și neplătite și care și-au manifestat intenția de a pleca, să nu poată face acest lucru.
Mai mult, inculpații D.I. și S.B. chiar le-au aplicat unora din persoanele vătămate corecții fizice și psihice (B. și M.) determinând o stare de teamă și în rândul celorlalte victime pentru integritatea lor fizică astfel încât acestea au fost nevoite să fugă cum au putut.
Astfel, într-o seară, părțile vătămate B.L., C.G. și D.D. au plecat din imobilul unde erau cazați, fără a lua bagajele personale și au plecat la Ambasada României din Berlin.
Acolo, întrucât inculpatul D.I. a refuzat să le restituie actele de identitate și le-a reținut în scopul de a-i obliga la muncă fără plată, cei trei au obținut titlul de călătorie provizoriu pentru întoarcerea în România.
Cu sprijinul lucrătorilor Ambasadei României cei trei au contactat rudele lor din comuna L.C., jud. Bacău care le-au expediat bani cu care și-au achitat biletul de reîntoarcere în țară.
Părțile vătămate B.L. și D.D. completează în declarațiile lor tabloul acțiunilor agresive (descris și de partea vătămată M. B.) la care au fost supuși de către inculpatul D.I., sprijinit de către inculpatul S.B., în condițiile în care și-au solicitat propriile lor acte sau plata contravalorii muncii prestate.
Pe același fond, după plecarea celor trei muncitori, partea vătămată M. B. împreună cu alte două persoane din București au luat hotărârea să își asigure și ei plecarea prin fugă, fapt pentru care după ce și-au preluat documentele de identitate din camera inculpatului D.I. (când acesta nu se afla acolo) au escaladat fereastra camerei unde erau cazați și au sărit de la etajul 1 al imobilului.
La momentul contactului cu pardoseala din beton, partea vătămată M. B. a simțit dureri în zona ambelor picioare și ulterior după câțiva metri nu a putut să se deplaseze fiind preluat de către celelalte două persoane cu care a fugit din imobil și îngrijit aproximativ o lună de zile cât au locuit în Berlin - Germania.
În tot acest timp cei trei muncitori au fost căutați de către inculpații D.I. și S.B. pentru a fi readuși în imobil și a li se aplica corecțiile fizice datorate fugii acestora, dar nu au putut fi depistați, reușind ca după vindecarea leziunilor și strângerea unor sume de bani, aceștia să se întoarcă în România.
Părțile vătămate audiate până în prezent se constituie părți vătămate/părți civile în procesul penal cu diverse sume reprezentând salariul promis și neachitat de către inculpați, precum și contravaloarea suferințelor fizice și morale îndurate în Germania ca urmare a faptelor săvârșite de către inculpați.
Ca urmare a cercetărilor s-a constatat că activitatea infracțională a inculpaților a continuat în același scop de obținere a unor foloase materiale ilicite din exploatarea muncii altor persoane și după revenirea în România, în august 2013.
Întrucât numitul V.D.Ș. din Bacău, municipiul Bacău dorea să își deschidă o societate de recrutare forță de muncă a telefonat la numărul indicat în anunț din ziarul "D."; la care a răspuns inculpatul D.I., care i-a precizat că începutul colaborării dintre ei va fi demarat printr-o întâlnire în Bacău de către un reprezentant al firmei din Germania ce se va deplasa în acest scop în Bacău.
În fapt, inculpatul D.I. nu deținea nici o firmă de prestare de activități lucrative în Germania, nefiind autorizat în acest sens de către autoritățile germane.
În ziua de 24.09.2013 inculpatul D.I. l-a contactat telefonic pe martorul V.D.Ș. și dându-se reprezentant al societății ce asigură locuri de muncă în Germania și-a stabilit o întâlnire cu martorul pentru data de 25.09.2013.
Fiind audiat martorul V.D.Ș. a arătat că demersurile sale nu pot fi aduse la îndeplinire întrucât nu deține nici o firmă de recrutări persoane, intențiile sale rămânând doar la stadiul de sondare a pieții în acest domeniu.
La data de 25.09.2013 investigatorul acoperit cu nume de cod P.C. s-a întâlnit în parcarea din incinta magazinului L. - zona N., cu inculpatul D.I., ocazie cu care acesta din urmă i-a menționat aspectele privind posibilitatea oferirii unor locuri de muncă în construcții, în zona orașelor Posdam și Berlin din Germania prin firma pe care o posedă, oferind un salariu de 8 euro pe m2 construit sau un venit negociabil pe ore lucrate.
Inculpatul D.I. a mai precizat că la acea dată avea muncitori în Germania în vederea realizării unei lucrări de construcții la un număr de aproximativ 300 de apartamente pentru care a și făcut oferta de recrutare de persoane prin anunțul publicitar din Cotidianul D.
Trebuie precizat că inculpatul D.I. deși nu posedă nici o societate autorizată privind recrutarea de forță de muncă și nici o societate ce să fie abilitată a desfășura activități lucrative în Germania, desfășoară activități ilicite de recrutare persoane și obligare la muncă, în construcții în Germania, în scopul obținerii de foloase materiale ilicite.
Relevant este faptul că, deși inculpatul D.I. nu are înregistrată vreo ocupație în România sau Germania, împreună cu familia sa au obținut diverse bunuri (autoturisme și imobile) pe numele a diferite persoane, existând suspiciuni rezonabile că acestea au fost obținute cu sume de bani realizate din exploatarea prin muncă în Germania a peste 50 de persoane.
Trebuie evidențiat și faptul că, urmare a activității de supraveghere a inculpatului D.I., pe perioada cât s-a aflat în România, rezultă în mod evident că acesta este ajutat la recrutare de persoane de către inculpatul S.B., întâlnirile dintre aceștia fiind evidențiate cu ocazia activității de filaj.
Astfel, la data de 24.09.2013, în discuția purtată dintre cei doi inculpatul D.I. îi menționează celuilalt inculpat că mai are nevoie de un om până la momentul când va pleca din țară, aspecte care coroborate cu discuțiile interceptate în mediul ambiental arată că inculpații doreau în continuare să își asigure continuarea activității infracționale de exploatare a diverse persoane în Germania.
Faptul că aceștia au colaborat rezultă și din transferul din data de 24.12.2012 în care soția învinuitului D.I., respectiv D.M.A., îi transmite lui S.B. sume în euro prin Western Union.
Potrivit art. 148 alin. 1 cod procedură penală măsura arestării preventive poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 143 cod procedură penală și dacă există vreunul din cazurile prevăzute de art. 148 lit. "a-f";. Potrivit art. 143 alin. 1 cod procedură penală pentru privarea de libertate a unei persoane este necesar să existe probe sau indicii temeinice că a săvârșit o faptă penală .Astfel , în cazul în care nu sunt probe ,sunt suficiente indiciile cu condiția ca acestea să îndeplinească condițiile prevăzute de art. 68 indice 1 cod procedură penală. Astfel potrivit acestei dispoziții legale sunt indicii temeinice când din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează acte premergătoare sau acte de urmărire penală a săvârșit fapta sau faptele.
De asemenea potrivit dispozițiilor art. 5 din CEDO și art. 23 din Constituție măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice a crede în necesitatea de a împiedica să se săvârșească o anumită infracțiune fiind necesară, astfel, apărarea ordinii publice a drepturilor și libertăților cetățenilor, desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
Totodată potrivit jurisprudenței CEDO detenția este justificata doar daca se face dovada ca asupra procesului penal planează unul dintre următoarele pericole, care trebuie apreciate in concreto, pentru fiecare caz in parte:pericolul de săvârșirea unor noi infracțiuni, pericolul de distrugere a probelor, riscul presiunii asupra martorilor, pericolul de dispariție a inculpatului sau pericolul de a fi tulburata liniștea publica.
Recomandarea nr. R(80)11 a Comitetului de Miniștri a Consiliului Europei prevede la pct. 3 ca detenția provizorie nu poate fi ordonata decât daca persoana in cauza este bănuita ca a săvârșit o infracțiune si sunt motive serioase de a se crede ca exista unul sau mai multe dintre următoarele pericole:pericolul de fuga, cel de obstrucționare a justiției ori acela ca acuzatul sa nu comită o noua infracțiune grava. Pct.4 al recomandării specifica in plus ca ,daca existenta nici unuia dintre pericolele enunțate nu a putut fi stabilita, detenția provizorie s-ar putea totuși, justifica ,in mod excepțional, in anumite cazuri in care se comite o infracțiune deosebit de grava.
Analizând aceste texte de lege prin prisma actelor si lucrărilor dosarului instanța constata ca la dosarul cauzei exista dovezi certe privind existenta unuia dintre pericolele apreciate, atât de Codul de procedura penala,Constituția României,CEDO cat si de Recomandarea nr. R(80)11 a Comitetul de Miniștri ai Consiliului Europei ca fiind justificative pentru luarea măsurii arestului preventiv si anume comiterea unor infracțiuni deosebit de grave sau orice alt delict de natura sa pericliteze bunul mers al societarii civile.
Din probatoriul administrat până în prezent, rezultă că sunt întrunite condițiile luării măsurii arestării preventive prevăzute de art.148 lit.f Cod pr.penală, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta de trafic de persoane, este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea inculpaților în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, iar măsura arestării preventive se impune pentru desfășurarea în bune condiții a urmăririi penale.
Instanța consideră că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol pentru ordinea publică, datorită caracterului grav al faptelor comise, prin însăși natura acestora și periculozitatea inculpaților, care unul este recidivist postcondamnatoriu (D.I.), celălalt are o sancțiune administrativă, dar ambii pentru fapte cu violență.
Măsura preventivă se impune și este necesară pentru a asigura atât buna desfășurare a urmăririi penale și cât și sentimentul de securitate al opiniei publice, prin reacția promptă a autorităților judiciare în vederea bunei înfăptuiri a justiției în cazul infracțiunilor care aduc atingere drepturilor persoanelor la muncă și patrimoniul.
Instanța nu poate reține ca temei al arestului preventiv și dispozițiile art.148 lit.b cod procedură penală, întrucât nu există nici o probă sau dată din care să rezulte că vreunul dintre inculpați încearcă să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea vreunui martor sau să distrugă, altereze ori sustrage vreun mijloc de probă.
Ca atare, instanța va reține ca temei al măsurii arestului preventiv doar dispozițiile art.148 lit.f cod procedură penală.
Instanța nu poate reține apărările inculpaților privind nevinovăția lor, deoarece așa cum am arătat anterior, există probe și indicii temeinice care nasc bănuială rezonabilă că au comis faptele pentru care sunt cercetați.
Declarațiile inculpaților sunt nesincere, în totală contradicție cu cele ale părților vătămate audiate.
Referitor la inculpatul S.B. instanța constată că toate părțile vătămate audiate, l-au indicat fără nici un dubiu la recunoașterea din fotografii pe acesta ca fiind acel "cumnat"; al inculpatului D.I., care îi păzea la lucru și i-a agresat fizic și verbal.
Față de toate acestea, instanța apreciază că cererea privind arestarea preventivă a inculpaților are temei legal, fiind pe deplin dovedita existenta pericolului pe care inculpatul îl reprezintă, pericol de natura sa amenințe buna desfășurare a procesului penal in curs , din actele dosarului reiese în mod indubitabil existenta si persistenta unor indicii grave de vinovăție ce constituie conform jurisprudenței CEDO "factori pertinenți care legitimează o detenție provizorie";; și care să fie conformă scopului instituit prin art. 5 al CEDO.
Pentru toate aceste motive, instanța va admite propunerea procurorului DIICOT și va lua măsura arestului preventiv față de inculpații D.I. și S.B., cercetați fiecare pentru comiterea infracțiunii de trafic de persoane prevăzut de art.12 alin.1,2 lit.a din Legea 678/2001, pe o perioadă de 29 zile, începând cu 26.09.2013 și până la 24.10.2013 inclusiv.
Se va dispune emiterea mandatelor de arestare preventivă a inculpaților.
Conform art.192 alin.2 cod procedură penală, cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
| ← Acţiune oblică. Partaj bunuri comune. Inadmisibilitatea... | Procedură penală. Jurisprudență Infracţiuni prevăzute în... → |
|---|
