Arest preventiv. Jurisprudență Arest preventiv
| Comentarii |
|
Tribunalul BACĂU Decizie nr. 380 din data de 25.10.2013
Prin încheierea penală din 22. 10 2013 a Judecătoriei Bacău pronunțată în dosar nr. 4140/180/2012 s a dispus următoarele:
În baza art.160a Cpr.pen cu referire la art.143 alin.1 C. pr.pen și art.148 alin 1 lit a C.pr.pen. arestarea preventivă a inculpatului P. (actualmente V. ) F. - pe o durată de 25 zile, începând cu data punerii efective în executare a mandatului de arestare preventivă .
S-a dispune emiterea de urgență a mandatului de arestare preventivă.
În baza art.160a C.pr.pen cu referire la art.143 alin.1 C. pr.pen și art.148 alin 1 lit a C.pr.pen. s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului P.D.C., pe o durată de 25 zile, începând cu data punerii efective în executare a mandatului de arestare preventivă.
S-a dispus emiterea de urgență a mandatului de arestare preventivă.
În baza art. 192 alin 3 C.pr.pen cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
Din analiza materialului probator, existent în cauză, citații emise, mandate de aducere, verificările efectuate pentru stabilirea locului unde sa le fie comunicate actele de procedura , instanța a considerat că există indicii , probe si date că inculpații P. F. si P. D. , au fugit ori sau ascuns si de asemenea ca , vor încerca sa se sustragă de la judecat .
Potrivit prevederilor art. 160 a CPP ;
Arestarea preventivă a inculpatului poate fi dispusă în cursul judecății, prin încheiere motivată, dacă sunt întrunite condițiile prevăzute în art. 143 și există vreunul dintre cazurile prevăzute de art. 148.
Potrivit prevederilor art. 148 alin 1 lit a CPP ;
Măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prevăzute în art. 143 și există vreunul dintre următoarele cazuri:
a) inculpatul a fugit ori s-a ascuns, în scopul de a se sustrage de la urmărire sau de la judecată, ori există date că va încerca să fugă sau să se sustragă în orice mod de la urmărirea penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei;
Potrivit prevederilor art. 150 alin 1.c.pr.pen.
Măsura arestării inculpatului poate fi luată numai după ascultarea acestuia de către procuror și de către judecător, afară de cazul când inculpatul este dispărut, se află în străinătate ori se sustrage de la urmărire sau de la judecata ori se află în una dintre situațiile prevăzute în art. 1491 alin. 6.
Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, detenția este justificată doar dacă se face dovada că asupra procesului penal planează unul dintre următoarele pericole, care trebuie apreciate "in concreto"; pentru fiecare caz în parte: pericolul de săvârșire a unor noi infracțiuni ,
pericolul de distrugere a probelor,
riscul presiunii asupra martorilor,
pericolul de dispariție a inculpatului
pericolul de a fi tulburată ordinea publică.
n același sens s-a pronunțat și Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei care prin Recomandarea nr. R (80) 11 care la pct. 3 prevede că detenția provizorie nu poate fi ordonată decât dacă persoana în cauză este bănuită că a săvârșit o infracțiune și sunt motive serioase de a se crede că există unul sau mai multe dintre următoarele pericole: pericolul de fugă, cel de obstrucționare a cursului justiției, ori acela ca acuzatul să nu comită o nouă infracțiune gravă.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța a constatat că există dovezi privind existența unuia dintre pericolele apreciate, atât de Curtea Europeană a Drepturilor Omului cât și de Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei, ca fiind justificative pentru luare măsurii arestului preventiv respectiv pericolul de fuga , precum si cel de obstrucționare a cursului justiției .
Un aspect important în ceea ce privește luarea măsurii preventive adecvate , este acela ca , deși ceilalți inculpați din prezenta cauza , fie s-au prezentat personal in instanța , fie si-au angajat apărători aleși prin care sa poată fi informați asupra desfășurării procedurilor judiciare efectuate pe parcursul cercetării judecătorești ,(unul dintre inculpații care au procedat astfel fiind inculpatul R.C. , actualmente acesta aflându-se in executarea unei pedepse privative de libertate in Germania ), cei doi inculpați , P. F. si P. D. si-au schimbat adresele la care locuiau , făra a respecta obligația de a instiinta instanța de judecata .
Mai mult,inculpatul P. F. si-a schimbat numele de familie, actualmente numindu-se V. si nu se cunoaște domiciliul stabil ori reședința acestuia , afirmându-se ca , se afla in Olanda in executarea unei pedepse privative de libertate, mai apoi ca, se afla in Marea Britanie, solicitându-se tot felul de verificări , proceduri si corespondente de lunga durata cu aceste state .
Nici unul dintre cei doi inculpați nu si-a angajat apărător ales , in mod evident pentru a nu primi termen in cunoștința prin intermediul avocatului ales si astfel instanța sa nu poată efectua cercetarea judecătoreasca cu celeritate .
Nici unul dintre cei doi inculpați nu s-a prezentat in instanța , deși au fost citați la adresele pe care le-au indicat , fie nu sunt găsiți de organele de politie la aceste adrese , fie s-au mutat si nu mai locuiesc la aceste adrese .
De asemenea , nici unul din cei doi inculpați nu a prezentat in scris , măcar prin corespondenta , vreo justificare pentru lipsa de la termenele de judecata sau cauza obiectiva care ii împiedica sa participe la desfășurarea procedurilor judiciare in fata instanței .
La nici unul din nenumăratele termene dispuse de către instanța (peste 15 termene ) , de la înregistrarea dosarului pe rolul instanței , nu s-a putut realiza procedura de citare , nici executarea mandatelor de aducere emise pe numele celor doi , astfel ca nu sau putut efectua audieri ale inculpaților prezenți ori a martorilor din lucrări , administrarea de probe in apărare pentru ceilalți inculpați care s-au prezentat in instanța ori a celorlalte mijloace de proba , înregistrări video , etc, toate demersurile fiind doar pentru efectuarea procedurii de citare a celor doi inculpați in condiții de legalitate , pentru a se putea pași la judecarea cauzei .
Toate aceste aspecte confirma in mod evident dorința celor doi inculpați de a se ascunde , pentru a nu putea fi trași eventual la răspundere , fie sa obstrucționeze cursul justiției , prin împiedicarea administrării probelor si a mijloacelor de proba , pentru ca ulterior indiferent de soluția adoptata pe fondul cauzei , sa reclame un ,,abuz"; al autoritarilor , respectiv încălcarea dreptului la apărare , la un proces echitabil sau chiar nesoluționarea cauzei intr-un termen rezonabil , invocând , ca nu au fost legal citați si nu au avut cunoștința de derularea procedurilor judiciare efectuate in prezenta cauza.
Este mai mult decât evident ca , in acest mod , cei doi inculpați urmăresc o eventuala prescriere a răspunderii penale si in mod cert o obstrucționare a cursului justiției .
În cauza prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău nr.8061/P/2011 din 22.03.2012 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților :
1. P.(actualmente V.) F.- pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.2 alin.1 pct.1 din Legea 61/1991 rep. și art.321 alin.2 C.pen., cu aplicarea art.33 lit.a C.pen., constând în aceea că:
În noaptea de 24/25.09.2011, în jurul orelor 3,30-4,00 inculpatul P. F. împreună cu alți 6 inculpați au provocat scandal în incinta Complexului Comercial C.P. din mun.Bacău, în urma căruia au fost distruse mai multe bunuri din interiorul Clubului K., a fost întrerupt programul de divertisment (discotecă), iar peste 200 clienți au părăsit localul, indignați și speriați de manifestarea antisocială a inculpaților. De asemenea, inculpatul P. F. a purtat fără drept, în împrejurările descrise mai sus, un box metalic, cu care l-a agresat pe inculpatul I.Ș.
2. P.D.C., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.321 alin.2 C.pen., constând în aceea că:
În noaptea de 24/25.09.2011, în jurul orelor 3,30-4,00 inculpatul P. D.- C. împreună cu alți 6 inculpați au provocat scandal în incinta Complexului Comercial C.P. din mun.Bacău, în urma căruia au fost distruse mai multe bunuri din interiorul Clubului K., a fost întrerupt programul de divertisment (discotecă), iar peste 200 clienți au părăsit localul, indignați și speriați de manifestarea antisocială a inculpaților.
Analizând actele din dosarul de urmărire penală, există indicii ce conduc la presupunerea rezonabilă că inculpații ar fi fost prezenți la locul săvârșirii faptei reținută în rechizitoriu și că ar fi participat la această faptă reținută în rechizitoriu și în conse4cință, în cauză, sunt aplicabile disp.prev. de art.143 C.pr.pen.
Aplicarea unei alte măsuri preventive respectiv, a obligării de a nu părăsi țara sau localitatea , în raport cu infracțiunile grave săvârșite , cat si atitudinii adoptate de cei doi inculpați in cursul cercetării judecătorești , este insuficientă si lipsita de efect la momentul de fata , mai ales datorita faptului ca nu se cunoaște locul unde se afla fiecare din cei doi inculpați, motiv pentru care instanța va dispune arestarea preventivă a celor doi inculpați , potrivit dispozițiilor art 160a CPP cu referire la art. 148 alin 1 lit. a CPP.
Împotriva acestei soluții au declarat recurs , în termen legal inculpatul inculpații - prin apărător.
Oral , în instanță apărătorii aleși , critică ca netemeinică și nelegală soluția primei instanțe deoarece , nu se impunea luarea măsurii arestului preventiv, întrucât lăsarea în libertate nu ar prezenta pericol pentru ordinea publică, ; arată că din cauze obiective cei doi inculpați nu s-au putut prezenta în instanță; că au o situație familială deosebită ce implică prezența acestora în străinătate. .
Analizând motivele de recurs , Tribunalul constată că recursul este fondat .
Scopul măsurilor preventive precizat de art. 136 Cod procedură penală poate fi atins și prin luarea unei măsuri mai puțin severă decât cea a arestării preventive și care să constituie, în același timp, o garanție că inculpatul nu se vor sustrage de la judecată sau executarea pedepsei și nici nu va încerca să influențeze pe ceilalți participanți la proces.
Deși pericolul pentru ordinea publica nu se confunda cu pericolul social ca trăsătura esențiala a infracțiunii, aceasta nu înseamnă ca în aprecierea pericolului pentru ordinea publica trebuie făcută abstracție de gravitatea faptei; sub acest aspect existenta pericolului public poate rezulta, între altele si din însuși pericolul social al infracțiunii de care este învinuit inculpatul.
În cauza Letellier contra Frantei Curtea Europeana a drepturilor omului a stabilit că "prin gravitatea lor deosebita si prin reacția publicului la săvârșirea lor, anumite infracțiuni pot să suscite o tulburare socială de natură să justifice o detenție provizorie cel puțin o perioada de timp";.
De asemenea, consideră instanța de recurs că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de textul enunțat , față de rezonanta sociala a faptelor comise lăsarea in libertate nu ar crea o stare de insecuritate atât în rândul colectivității locale si nu ar crea in opinia publica sentimentul că justiția nu reacționează suficient de ferm împotriva unor fapte de natura celor săvârșite de recurenții inculpați.
De altfel, Convenția Europeană pentru Drepturile Omului și a Libertăților Fundamentale-art.5 paragraful 3 arată că: "Orice persoană arestată sau deținută în condițiile prevăzute de art.5 paragraful 1 lit.c, trebuie adusă de îndată înaintea unui judecător sau altui magistrat împuternicit prin lege cu exercitarea atribuțiilor judiciare și are dreptul de a fi judecat într-un termen rezonabil sau eliberat în cursul procedurii. Punerea în libertate poate fi subordonată unei garanții care să asigure prezentarea persoanei în cauză la audiere";.
Se constată că inculpații -recurenți sunt trimiși în judecată în judecată pentru infracțiunea prev. de art .321 alin 1 cod penal , faptă comisă la data de 24. 09. 2011 - iar prin perioada relativ lungă de timp scursă de la data comiterii și-a pierdut din rezonanța socială a acestei astfel că nu se impunea arestarea preventivă a acestora.
De altfel, prin încheierea nr. 99/06.10.2011 a Judecătoriei Bacău , rămasă definitivă prin respingerea recursului Parchetului, s-a dispus respingerea propunerii de arestare preventivă a inculpaților, pentru motivele arătare și care nu vor mai reluate.
Se mai constată că, față de natura faptei , prezența inculpaților - recurenți nici nu era obligatorie , instanța de fond putând să judece cauza, cu respectarea prevederilor legale de asigurare a apărării și citarea corespunzătoare a inculpaților, să treacă la administrarea de probe și judecarea cauzei.
Deși instanța de fond a dispus arestarea preventivă a celor doi inculpați pentru faptul că aceștia lipsesc de la judecată , se constată că însăși procedura de citare a acestora nu a fost corect îndeplinită, inculpații recurenții fiind consemnați că au termen în cunoștință , deși aceștia nu au fost prezenți niciodată la instanța de fond; nu au avut reprezentare în instanță prin apărător angajat; iar pentru inculpatul P. F. nu s-a dispus citarea acestuia sub noul nume de V., astfel că sub aceste aspecte hotărârea este totalmente nelegală.
Pentru toate considerentele arătate , în baza art.385 ind. 15 pct. 2 lit d cod pr-.penală, se vor admite recursurile formulate de inculpații V. F. - fost P. și P.D.C. împotriva încheierii penale din data de 22 .10. 2013 pronunțată de Judecătoria Bacău în dosarul nr. 4140/180/ 2012, pe care o va casa în totalitate;
Se va reține cauza spre rejudecare și în consecință se va respinge sesizarea din oficiu , privind arestarea preventivă a inculpaților V. F. - fost P. și P.D.C..
Se va constată că inculpații - în recurs - au fost reprezentați de apărători aleși.
In baza art. 192 al.3 C.p.p., cheltuielile judiciare vor rămâne in sarcina statului.
| ← Ordonanţă preşedinţială. Sistare lucrări de construcţii.... | Arest preventiv. Jurisprudență Arest preventiv → |
|---|
