Ordonanţă preşedinţială. Sistare lucrări de construcţii. Agravarea situaţiei fondului inferior, în ce priveşte servitutea de scurgere a apelor pluviale prevăzut de art 604, al.3 NCC.
| Comentarii |
|
Tribunalul BACĂU Decizie nr. 253 din data de 28.10.2013
Prin sentința civilă nr. 5481/2013, Judecătoria Bacău a respins cererea precizată, formulată de reclamanții P.L.E. și P.I. în contradictoriu cu pârâtul M.M.A., ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
"Reclamanții sunt proprietarii terenului în suprafață de 2344,72 m.p., categoria curți construcții, situat în sat P., com. M., sola 20, parcela 202 cu nr. cadastral 3096, dobândit potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1499/3.10.2006(fila 13), teren care se învecinează pe latura de vest cu calea de acces spre proprietatea pârâtului, conform schițelor terenurilor anexate la filele 44-46 dosar. De asemenea, reclamanții sunt proprietarii terenului în suprafață de 943 m.p., pășune, situat în sat P., com. M., sola 20, parcela 212/24 cu nr. cadastral 4212, dobândit potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.520/14.06.2007(filele 39-40), teren care se învecinează pe latura de nord cu calea de acces spre proprietatea pârâtului, conform schițelor terenurilor anexate la filele 44-46 dosar. Terenurile indicate formează corp comun.
Reclamanții solicită în prezenta cauză obligarea pârâtului ca pe calea ordonanței președințiale să sisteze lucrările de construcții ce le execută în prezent pe terenul proprietatea sa, pe latura de vest a proprietății reclamanților, până la obținerea unei autorizații de construcții pe baza unui proiect care să garanteze că nu se afectează fondul inferior, care este proprietatea reclamanților și nici nu creează inconveniente mai mari decât cele rezultate din relațiile de vecinătate.
Potrivit art.996 alin.1 NCPC, "instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări";.
De asemenea, potrivit art.996 alin.2 NCPC, "ordonanța este provizorie și executorie; dacă hotărârea nu cuprinde nicio mențiune privind durata sa și nu s-au modificat împrejurările de fapt avute în vedere, măsurile dispuse vor produce efecte până la soluționarea litigiului asupra fondului";.
Reclamanții invocă executarea de către pârât a unor lucrări constând în: operațiuni de tăiere a arborilor și lucrări de nivelare a terenului prin dislocarea în adâncime a peste 4 m de pământ, formând un perete vertical; executarea unui zid de sprijin din beton, înalt de aproximativ 2,5 m, gros de aproximativ 20 cm și lung de peste 28 m. Invocă faptul că în primăvara acestui an, zidurile de bolțari au cedat, astfel încât pe data de 31.07.2013, pârâtul a început să efectueze alte lucrări de excavare cu utilaje de mare tonaj, formând alte șanțuri pentru a introduce țevi pentru scurgerea apelor pluviale pe terenul proprietatea reclamanților, precum și lucrări de umpluturi uriașe de pământ, săpăturile efectuându-se în prezent atât pe latura de vest, cât și pe latura de nord a proprietății reclamanților.
În dovedirea acestei situații de fapt, a fost depusă adresa nr.9071/20.07.2012 a Inspectoratului de Stat în Construcții, din care rezultă faptul că în urma controlului efectuat în teren s-a constatat că lucrările efectuate până la acel moment de pârât nu se autorizează conform prevederilor Legii nr.50/1991.
Pentru lucrările pretins efectuate în prezent, începând cu data de 31.07.2013, adresa menționată nu poate proba executarea acestora, fiind datată 20.07.2012, iar fotografiile anexate la dosar nu prezintă elemente din care să se stabilească data când au fost efectuate, respectiv cui aparțin terenurile evidențiate în imagini.
Așadar, reclamanții nu au dovedit efectuarea de către pârât în prezent a lucrărilor invocate.
Mai mult, măsura dispusă pe calea ordonanței președințiale este provizorie, iar dacă hotărârea nu cuprinde nicio mențiune privind durata sa și nu s-au modificat împrejurările de fapt avute în vedere, măsurile dispuse vor produce efecte până la soluționarea litigiului asupra fondului.
În dosarul civil nr.12326/180/2011 al Judecătoriei Bacău, sunt analizate lucrările efectuate de pârât pe latura de nord, iar nu pe latura de vest a proprietății reclamanților, astfel încât o eventuală ordonanță de sistare a lucrărilor efectuate pe latura de vest nu s-ar putea dispune până la soluționarea litigiului asupra fondului din cadrul dosarului nr. 12326/180/2011.
În condițiile în care nu s-au dovedit lucrările pretins executate de pârât și nici existența unui litigiu cu privire la aceste lucrări pe latura de vest, pe calea dreptului comun, în condițiile în care nu se poate stabili dacă potrivit prevederilor legale lucrările efectuate de pârât se supun avizării sau autorizării de către instituții sau autorități competente, constatând că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.996 NCPC, instanța va respinge cererea precizată, ca neîntemeiată.";
Împotriva acestei sentințe, reclamanții au declarat în termen legal apel, motivat și legal timbrat.
În motivarea apelului, reclamanții au arătat, în esență, că instanța de fond nu a analizat încălcarea raporturilor de bună vecinătate, raportându-se exclusiv la dispozițiile art. 996 N.C.pr.civ.
Astfel, pe fondul cauzei s-a arătat de către reclamanți că exercitarea dreptului de proprietate al pârâtului este limitat de dispozițiile art. 604, 605 și art. 768 din NCC, iar instanța putea dispune pe această cale măsuri provizorii necesare pentru prevenirea pagubei.
Pentru dovedirea urgenței, reclamanții au invocat existența dosarului nr. 12326/180/2011 și au sesizat Inspectoratul de Stat în construcții, neputând produce alte dovezi, iar răspunsul acestei instituții le-a parvenit după pronunțarea hotărârii apelate.
Din acest răspuns rezultă efectuarea lucrărilor de către pârât, încălcarea raporturilor de vecinătate și nulitatea autorizației de construcție emisă de primăria M., pe considerentul că nu deține o structură de specialitate.Ca atare, instanța de apel este îndreptățită să restabilească echilibrul între cei doi proprietari.
Se mai arată de către apelanți că zidul realizat de către pârât poate ceda în orice moment, provocând alunecări de teren pe proprietatea acestuia, că pământul realizat din săpături depășește înălțimea gardului dintre părți, în care pârâtul a practicat deschideri, astfel încât apele pluviale se scurg în cantități mari pe terenul reclamanților, situație ce depășește inconvenientele normale ale raporturilor de vecinătate.
Apelanții învederează că, în speță, condiția urgenței este îndeplinită pentru păstrarea dreptului lor de proprietate și pentru prevenirea unei pagube iminente care nu s-ar putea repara, măsura ar avea caracter provizoriu, întrucât ar subzista până la obținerea autorizației de construcții pe baza unui proiect care să garanteze că lucrările nu vor afecta proprietatea reclamanților, sistarea lucrărilor nu prejudiciază fondul, iar aparența dreptului rezultă din exercitarea excesivă a dreptului de proprietate a fondului superior.
Se solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii.
În drept, au fost invocate disp. art. 466 și următoarele din NCPC și art. 604, 605, 630 și 768 din NCC.
La cererea de apel au fost atașate înscrisuri.
Pârâtul nu s-a prezentat la judecată, însă a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, arătând, în esență, că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate ale ordonanței președințiale.
Astfel, măsura nu este vremelnică, ci definitivă, nu există o cerere pe rol prin care să se soluționeze fondul cauzei, fiind încălcată condiția neprejudecării cauzei, în prezenta cauză fiind necesară verificarea temeiniciei susținerilor apelanților, privire la chestiuni ce țin de dreptul de proprietate și de exercitarea lui.
În ceea ce privește urgența, se susține de către apelanți că ar fi vorba de lucrări vechi, executate în iulie 2013, iar în prezent intimatul nu mai execută nici un fel de lucrări pe proprietatea sa.
Prin întâmpinare intimatul a invocat excepția lipsei de interes, deoarece apelanții vor doar să îl șicaneze, nedovedind un prejudiciu care să justifice intervenția instanței, simpla existență a unor construcții nefiind suficientă, excepția lipsei calității procesuale pasive, deoarece nu se învecinează cu apelanții decât pe latura de est a proprietății lor, nu de nord, unde s-ar edifica pretinsele construcții, precum și excepția lipsei de obiect, în motivarea căreia s-a arătat că nu execută nicio lucrare de construcții pe proprietatea sa.
Pe fondul cauzei, intimatul arată că pentru orice lucrare de construcții edificată a obținut autorizație de construire, iar împrejurarea că o autorizație s-a dovedit a nu fi emisă de autoritatea competentă nu îi poate fi imputată, ci eventual primăriei emitente, iar pe de altă parte, acest aspect, în sine, nu îi prejudiciază pe apelanți.
Se solicită respingerea apelului, cu cheltuieli de judecată.
Intimatul nu a solicitat probe în combaterea apelului.
În apel, s-a administrat proba cu înscrisurile depuse de apelanți, precum și cu cele solicitate de din oficiu de instanță de la Primăria M., constând în autorizația de construire emisă intimatului și documentația ce a stat la baza acesteia.
Analizând probatoriul administrat în cauză, în raport de motivele de apel invocat și susținerile intimatului, tribunalul apreciază că acesta este fondat.
Prima instanță a reținut, pe baza probelor administrate în cauză, că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate ale ordonanței președințiale, nefiind dovedită existența construcțiilor, cu implicații asupra urgenței și nici existența unei acțiuni în justiție care să vizeze efectuarea unor construcții pe latura de vest a proprietății reclamanților, cu implicații asupra condiției vremelniciei și neprejudecării fondului.
În același sens, intimatul a invocat, prin întâmpinarea depusă în apel, neîndeplinirea condițiilor de admisibilitate ale ordonanței președințiale.
În ceea ce privește excepțiile invocate de către intimat, instanța apreciază că datorită specificului procedurii ordonanței președințiale, acestea nu pot fi tratate ca veritabile excepții de procedură și soluționate ca atare, ci ca apărări de fond, în sensul de apărări cu privire la condițiile de admisibilitate și la existența unei aparențe în drept în favoarea reclamanților.
Deși nu se poate reține că prima instanță a apreciat în mod netemeinic cu privire la inexistența construcțiilor efectuate de pârât, raportat la probele administrate în acest ciclu procesual, având în vedere probele noi din apel, instanța apreciază că în speță sunt întrunite condițiile de admisibilitate al ordonanței președințiale.
Astfel, condiția urgenței rezultă din edificarea de către intimatul-pârât a unor lucrări de construcții pe proprietatea sa, vecină cu cea a apelanților, constând în edificarea unui zid de sprijin la limita pădurii aflată în amonte, la vest de proprietatea ambelor părți.
Demararea unei astfel de construcții rezultă, pe de o parte, la nivel de intenție a pârâtului, din autorizația de construire nr. 33/23.04.2013, emisă de Primăria M. (f.25, apel), coroborată, pe de altă parte, cu adresa Inspectoratului de Stat în Construcții nr. 28342/03.09.2013 (f. 9, apel), din care reiese, ca urmare a verificărilor efectuate de această instituție, că pârâtul a executat lucrările de construire a zidului de sprijin, în baza autorizației indicate mai sus și că Primăria M. nu era competentă să emită o asemenea autorizație, neavând structură de specialitate, ci președintele consiliului județean, sens în care s-a solicitat prefectului să facă demersuri pentru anularea acesteia.
În acest sens, instanța reține că pârâtul dă dovadă de rea-credință când susține că nu edifică în prezent lucrări de construcții și, de altfel, se contrazice, admițând la modul general că ar fi edificat diferite construcții, dar cu autorizație, și că simpla existență a acestora nu este de natură să îi prejudicieze pe apelanți.
Or, prejudiciul (care, contrar susținerilor apelanților, nu trebuie să se fi produs, ci să fie iminent, potrivit art. 996 NCPC) rezultă din configurația zonei în care se află terenurile proprietatea părților, fiind pe versantul unui deal, ambele terenuri fiind în pantă, iar terenul reclamanților are, din punctul de vedere al servituții de scurgere a apelor pluviale, situația unui fond inferior, care nu poate fi agravată, potrivit art. 604,al. 3 NCC de către proprietarul fondului superior, în speță fiind vorba de pârât. Pe de altă parte, este evident că efectuarea de excavații în versant, în scopul edificării zidului de sprijin, fără respectarea riguroasă a tuturor dispozițiilor legale, începând din faza de proiect a unei asemenea lucrări, poate avea consecințe periculoase nu doar sub aspectul apelor pluviale, fiind posibile surpări de teren.
Prejudiciul iminent la care sunt expuși reclamanții combinat cu aparența în drept în favoarea acestora, autorizația de construire emisă pârâtului fiind nelegală, conduc la constatarea că există urgență în cauză.
Ca atare, lipsa de interes și lipsa de obiect a cererii, invocate de pârât prin întâmpinare, pe cale de excepție, nu pot fi reținute în cauză.
În ceea ce privește condiția vremelniciei măsurii ce urmează a fi luată, aceasta se află în strânsă legătură cu cea a neprejudecării fondului, urmând a fi analizate împreună.
Prima instanță a reținut, în mod greșit, că acestea nu sunt îndeplinite, deoarece măsura sistării construcțiilor ar dura până la finalizarea dosarului nr. 12326/180/2011 al Judecătoriei Bacău, or în acel dosar se analizează lucrările efectuate de către pârât pe latura de nord a proprietății reclamanților și nu pe latura de vest.
Instanța reține că luarea în considerare a soluționării unui litigiu de drept comun dintre părți, ca limită în timp a măsurii provizorii, nu trebuie făcută în mod rigid, prin compararea în mod literal a petitului celor două acțiuni, fiind necesar a privi litigiul dintre părți în ansamblul lui, întrucât dosarul nr. 12326/180/2011 are la baza pretinsa încălcare de către ambele părți, ce au dublă calitate, a raporturilor de vecinătate, sub mai multe aspecte, printre care respectarea servituții de trecere, a distanței legale privind plantațiile, revendicare, precum și desființarea de către pârât a lucrărilor de scurgeri cu zid de sprijin și piatră sort, în amonte, de pe latura de nord a proprietății reclamanților. Or, indicarea în dosarul de fond a laturii de nord a proprietății reclamanților, iar cauza de față de laturii de vest este irelevantă, importantă fiind referirea în ambele dosare la edificarea unui zid de sprijin în condiții de nelegalitate, fiind evident că reclamanții nu putea invoca la nivelul anului 2011 lucrări edificate sau în anul 2013, nefiind lipsit de interes a se evidenția faptul că terenul pârâtului se învecinează parțial cu terenul reclamanților atât pe latura de nord cât și pe latura de vest a proprietății acestora (f.12, fond).
Ca atare, nu se poate pretinde că măsura sistării construcțiilor nu ar putea dura până la finalizarea dosarului nr. 12326/180/2011, și nici că pârâtul nu ar avea calitate procesuală pasivă, motivarea acestei "excepții"; dovedind o vădită rea-credință din partea pârâtului.
Pe altă parte, în condițiile anulării autorizației de construire emisă de către Primăria M. și dezideratul emiterii unei noi autorizații de construire de către autoritatea competentă, față de dispozițiile art. 12, al. 2 din Legea nr. 50/1991, desființarea și oprirea executării lucrărilor se poate cere și până la soluționarea pe fond a cauzei având ca obiect anularea autorizației sau până la emiterea unei noi autorizații.
În consecință, condiția vremelniciei este îndeplinită în speță, iar în ceea ce privește neprejudecarea fondului, instanța reține că în prezenta speță doar a reținut aparența în drept în favoarea reclamanților, față de dispozițiile legale invocate mai sus (NCC și Legea nr. 50/1991), nefăcând aprecieri cu privire la raporturile de vecinătate dintre părți care să conducă la o eventuală desființare a construcțiilor, la înlăturarea servituții de scurgere a apelor pluviale sau la imposibilitatea emiterii unei autorizații de construire către pârât.
Pentru considerentele ce preced, instanța va admite apelul, va schimba în tot în tot sentința apelată, în sensul că va admite cererea și va obliga pârâtul să sisteze lucrările de construcții pe care le execută pe proprietatea sa, până la emiterea unei noi autorizații de construcție de către autoritatea competentă, întrucât promovarea unei acțiuni având ca obiect anularea autorizației de către Prefect nu s-a dovedit în mod cert în speță.
| ← Noul cod de procedură civilă. Inadmisibilitate recurs. | Arest preventiv. Jurisprudență Arest preventiv → |
|---|
