Îndeplinirea condiţiilor privind răspunderea civilă delictuală pentru fapte ce aduc atingere demnităţii şi onoarei unei persoane.
| Comentarii |
|
Tribunalul BACĂU Sentinţă civilă nr. 1702 din data de 03.12.2013
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău sub nr. 2460/110/2013 reclamantul S.S. a chemat în judecată pe pârâții SC"; S.";SA și I.M. solicitând instanței obligarea în solidar la plata echivalentului în lei al sumei de 250.000 euro reprezentând despăgubiri bănești pentru prejudiciu moral cauzat prin calomnierea sa precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamantul arată că: între el și pârâta SC S. SA a avut loc un proces de revendicare, acțiune care a format obiectul dosarului civil nr. 4744/110/2007 (în primă instanță), respectiv nr. 4744/110/2007* (în căile de atac). |În acest dosar, reclamantul a revendicat fabrica naționalizată de la tatăl său, J.Z., fabrică are a fost identificată prin expertize judiciare și care este ocupată de pârâți.
Prin două hotărâri judecătorești, respectiv hotărârea primei instanțe (Tribunalul Bacău) și a instanței de apel (Curtea de Apel Bacău), s-a stabilit că fabrica ocupată de pârâți a fost naționalizată de la tatăl reclamantului și s-a dispus să-i fie restituită.
În fața instanței de recurs (Înalta Curte de Casație și Justiție), pârâtul I.M., în calitate de reprezentant al pârâtei SC S. SA, a formulat la data de 13 decembrie 2012 o cerere de preschimbare a termenului de judecată în motivarea căreia a afirmat următoarele: "... Înalta Curte de Casație și Justiție să facă aplicarea corectă a legii și să nu permită unor impostori să obțină ceea ce nu li se cuvine ...".
Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul SC S. SA și a modificat soluțiile de restituire a imobilului pe care l-a revendicat, însă acest aspect nu înseamnă că reclamantul a solicitat un bun la are nu era îndreptățit.
Admiterea recursului SC S. SA nu justifică sub nicio formă atitudinea calomnioasa a pârâtului I.M., în calitatea sa de administrator al pârâtei SC S. SA, care a consemnat în cuprinsul unui înscris cu valoare juridică (cerere adresată instanței de judecată) că reclamantul este un impostor.
De altfel, mai multe instanțe judecătorești au respins excepția lipsei calității procesuale active susținută de adversarii din mai multe cauze judiciare prin aceste considerente, reținându-se faptul că reclamantul îl moștenește exact pe J.Z., cel căruia s-a naționalizat în anul 1948 fabrica ocupată azi de pârâții SC S. SA și I.M.
Prin urmare, afirmațiile făcute de pârâți în procesul pe care l-au avut cu reclamantul, constituie afirmații defăimătoare, care aduc atingere onoarei și reputației reclamantului, prin acestea încercându-se a se induce ideea că reclamantul a formulat în mod injust și fraudulos acțiunea în revendicare a bunului imobiliar deținut de pârâți.
Arată reclamantul că drepturile procesuale se exercită cu bună credință, existând reglementat acest lucru în art.723 din C.p.c. în vigoare la data de la care s-au făcut afirmațiile defăimătoare.
Faptul că în codul de procedură civilă român nu se precizează clar faptul că părțile din proces trebuie să aibă o conduită de respect reciproc nu înseamnă că legea permite ca una dintre ele să facă afirmații calomnioase la adresa adversarului procesual.
Reclamantul consideră că este probată pe deplin afirmația calomnioasă, având în vedere că aceasta este consemnată într-un înscris semnat și ștampilat de pârâți, înscris depus într-o cauză aflată pe rolul unei instanțe judecătorești, fiind făcută cu scopul evident de a induce ideea că dânsul pretinde în mod injust și fraudulos bunurile deținute de pârâți.
Afirmația că reclamantul este un "impostor"; este de natură să aducă în cel mai grav mod atingere onoarei și reputației acestuia, având în vedere că prin aceasta s-a urmărit inducerea ideii că dorește să-și aproprieze în mod injust și fraudulos bunurile deținute de pârâți.
Prin urmare, afirmând în mod public, în cadrul unui proces în fața unei instanțe de judecată pârâții au adus o gravă atingere onoarei, demnității și reputației reclamantului și i-au creat un grav prejudiciu moral, doar pentru faptul că acesta a îndrăznit să ceară justiției să stabilească dacă îi restituie sau nu imobilul naționalizat abuziv de la tatăl său.
Apreciază reclamantul că temeiurile juridice ale răspunderii pârâților sunt cele prevăzute de art. 72 cod civil nou, art. 1357 Cod civil nou în ce privește pe pârâtul I.M., art. 1373 Cod civil nou în ce privește pe pârâta SC S. SA, art. 1381 si art. 1382.
Pârâții au formulat întâmpinare solicitând instanței admiterea excepțiilor de netimbrare a acțiunii, a lipsei calității procesual pasive a pârâtului persoană fizică, iar pe fond respingerea acțiunii introductive cu obligarea la plata despăgubirilor având ca temei abuzul de drept.
În motivare se arată că excepția de netimbrare se impune având în vedere dispozițiile art.2 din Legea nr.146/1997, iar excepția lipsei calității procesual pasive având în vedere calitatea de administrator al pârâtului persoană fizică.
Pe fondul cauzei, pârâții arată că nu au afirmat în niciun înscris că reclamantul ar fi un impostor.
Nu poate fi atrasă răspunderea civilă a pârâtului I.M., pentru fapta proprie, întrucât fapta ilicită nu există, acesta nu a săvârșit nicio faptă ilicită, astfel cum rezultă chiar din înscrisurile depuse la dosarul cauzei de către reclamant.
Toate documentele depuse la dosarul civil 4744/110/2007* au fost semnate în calitate de administrator al societății SC S. SA, conținutul acestora a respectat limitele legale, pârâtul I.M. a acționat în exercițiul drepturilor sale de reprezentant legal al societății, fără a săvârși, însă o faptă cu caracter ilicit, situate ce nu poate fi încadrată în prevederile art.1353 Cod civil.
Nu există prejudiciu, simplele afirmații ale reclamantului cu privire la faptul că i s-a adus atingere onoarei și demnității prin faptele pârâtului, nu sunt de natură a dovedi un așa-zis prejudiciu cauzat, cât timp nu a fost dovedit și mai mult decât atât, nu există o faptă ilicită săvârșită de pârât.
Prejudiciul reprezintă consecința negativă suferită de o persoană ca urmare a faptei ilicite săvârșite de o altă persoană, ori, așa cum s-a arătat, nu există faptă ilicită.
Nu există vinovăție ca atitudine subiectivă a autorului față de fapta sa ori față de urmările acestei fapte, la momentul săvârșirii acesteia pentru că, așa cum s-a arătat nu există faptă ilicită.
Nu poate fi atrasă răspunderea civilă delictuală a societății SC";S.";SA pentru fapta prepusului său, întrucât nu există fapta ilicită săvârșită de prepus.
Mai mult decât atât, condițiile speciale pentru răspunderea comitentului nu sunt îndeplinite cât timp la data săvârșirii faptei nu exista raportul de prepusenie, întrucât domnul I.M. este administratorul societății, în baza mandatului primit de la A.G.A. și nu se afla într-un raport de subordonare față de societate.
Pârâții mai arată că analizând cu atenție afirmația, singura de acest gen din întregul dosar, se poate observa și constata că se folosește pluralul substantivului, respectiv termenul de "impostori";, ori, în speță, există un singur reclamant, respectiv , S.S., drept urmare se poate observa cu ușurință că pârâtul nu a afirmat că S.S. este impostor, deoarece nu a folosit următoarea exprimare "să nu permiteți unui impostor…"; nominalizându-l pe reclamant.
Utilizarea acestei expresii s-a efectuat în contextul în care toată această perioadă în mass-media au fost furnizate știri potrivit cărora o mare parte din documentele pe baza cărora s-a cerut restituirea de imobile de către persoane fizice erau nelegale, revendicările devenind o adevărată afacere a așa-zișilor "samsari imobiliari";.
Pe de altă parte, în conținutul cererii de chemare în judecată și al notelor scrise, reclamantul face referire la afirmații "calomnioase"; sau "defăimătoare"; pe care le-ar fi folosit pârâtul sau pe care le-ar fi insuflat instanței prin înscrisurile depuse de-a lungul timpului în dosarul de revendicare.
Se solicită a se observa că aceste fapte ilicite nu există, întrucât în derularea normal a procesului, s-au ridicat o serie de excepții și s-au efectuat o serie de susțineri în exercitarea în limitele legale a drepturilor procesuale cu scopul de a apăra patrimoniul în fața acțiunii în revendicare introduse, de a înlătura cerințele reclamantului și de a arăta instanțelor de ce se impune respingerea acțiunii, elemente absolut firești în cadrul unui litigiu în care părțile, în mod evident, se situează pe poziții contrare.
Reclamantul a formulat răspuns la întâmpinarea depusă de către pârâți (f.68-73 , vol.II ) solicitând respingerea excepțiilor invocate , în plus învederând instanței că aceștia continuă să folosească înscrisuri cu caracter rasial, nazist fapt interzis de Legea nr.641/1944 comb. cu art.2 lit.d și art.6 din OUG nr.31/2002.
Pârâtul I.M. a formulat cerere reconvențională solicitând obligarea reclamantului la plata sumei de 650.000 euro despăgubiri pentru daune aduse demnității, onoarei și reputației și a cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii reconvenționale se arată că întâmpinarea depusa la dosarul 4744/110/2007* în stadiul procesual al recursului in fata ICCJ de către S.S. pentru termenul 13.11.2012 (Anexa nr. l), conține o serie neadevăruri și jigniri care, prin atingerea grava adusa demnității și onoarei pârâtului-reclamant, au avut drept consecința denigrarea si umilirea sa: " Tovarășul M.I. în calitatea sa de șef în întreprinderea Socialista/comunista și de șef al societății capitaliste SC S. SA…";.
Acesta a participat la procesul de privatizare, a făcut parte din Asociația S. - PAS, asociație în care a fost desemnat președinte.
Pe de alta parte, sunt total nerealiste și calomnioase referirile la lipsa bunei - credințe a pârâtului-reclamant, afirmații care sunt de natura a aduce atingere gravă demnității și onoarei sale.
Afirmațiile lui S.S. potrivit cărora pârâtul-reclamnt nu a fost de bună-credință sunt profund jignitoare, provocându-i de-a lungul timpului o mare suferință și văzând că demnitatea sa este afectată în acest mod.
In același timp, aceste afirmații sunt de neacceptat, având în mod evident un caracter calomnios, întrucât, patrimoniu societății a fost cumpărat cu respectarea tuturor formelor legale de la stat; la data încheierii contractelor de vânzare-cumpărare acțiuni nu exista nici o notificare depusa la FPS sau FPP 11 Moldova.
Reclamantul, susținând că avea calitatea de moștenitor ai unei fabrici, putea solicita, oricărui, începând cu decembrie 1989, restituirea acesteia, nefiind posibil ca cererea lui să fie formulata după 17 ani.
Reclamantul nu a fost împiedicat în niciun mod să notifice FPS, până în 1994 - anul încheierii contractul de vânzare-cumpărare acțiuni, în vederea recuperării moștenirii sale.
De asemenea, sunt total neadevărate mențiunile reclamantului potrivit cărora pârâtul-reclamant cunoștea statutul juridic al patrimoniului până în 1948 și că a avut acces la arhiva societății și la procesul-verbal de naționalizare.
Întâmpinarea depusă de S.S. la dosarul 4744/110/2007 aflat în fond la Tribunalul Bacău, pentru termenul din 03.08.2009, calomniază grav acționarii SC S. SA (Anexa nr.2), prin mențiunea făcuta, potrivit căreia: "... acționarii SC S. SA, încearcă în modul menționat să fraudeze drepturile și interesele legitime și legale ale pârâtului-reclamant privitoare la bunul naționalizat de la tatăl acestuia".
La data de 03.08.2009, pârâul-reclamant era acționar majoritar, deci acuzația îi este direct adresată.
Aceasta afirmație formulata de S.S. s-a dovedit total a fi total nereala în contextul în care pârâtul-reclamant nu numai că nu a urmărit dizolvarea societății, dar a făcut toate eforturile pentru a menține întreaga societate - obiectiv atins până la aceasta dată.
In Notele scrise depuse de reclamant pentru termenul din 19.02.2013 -Anexa nr. 24, acesta afirma că pârâtul-reclamant a uzat în mod nelegal de acte cu caracter rasial, nazist și făcând aceste afirmații și interpretări nereale și exagerate în cuprinsul notelor scrise, demnitatea pârâtului-reclamant a fost grav afectata.
Reclamantul a continuat să aducă atingere demnității și onoarei pârâtului-reclamant prin înscrisurile depuse în dosarul 4744/ 110/2007*, deși, așa cum a mai arătat referirile personale la adresa pârâtului-reclamant sunt nefondate cât timp acesta a acționat doar în calitate de reprezentant legal al societății și profund calomnioase, cât timp, fiind afirmații false si tendențioase, așa cum s-a dovedit, au fost făcute cu scopul direct de a-i discredita reputația și onoarea în fața instanțelor de judecata și a avocaților.
In ceea ce privește acordarea daunelor morale aduse reputației sale, pârâtul solicită să fie obligat reclamantul S.S. la plata sumei de 450.000 euro, astfel:
1. 400.000 Euro reprezentând daune morale aduse reputației profesionale.
Pentru a dispune astfel, solicită să se aibă în vedere că printre obligațiile principale ale pârâtului-reclamant era și aceea de a asigura fondurile financiare pentru acoperirea cheltuielilor societății, în condițiile introducerii pe rolul instanțelor judecătorești a unei acțiuni neîntemeiate (acțiunea în revendicare imobiliara ce a făcut obiectul dosarului 4744/110/2007*)
In fapt, în aprilie 2007, S. ( Z. ) S. a introdus pe rolul instanțelor judecătorești cererea de revendicare imobiliara ce a făcut obiectul dosarului 4744/110/2007* prin care solicita întreaga suprafață de teren a SC S. SA ( 62.33 mp.), precum și fosta fabrică de postav, ce a funcționat până în anul 1948 - litigiul a fost notat în cartea funciară a SC S. SA sub nr. 13138/2007 la cererea lui S. ( Z. ) S.. - Anexa nr.5.
Notarea litigiului la OCPI a echivalat cu blocarea patrimoniului (teren + clădiri ) deoarece nicio bancă nu acorda credite având drept garanție bunuri în litigiu, iar normele legale interzic elaborarea și derularea de proiecte din fonduri europene nerambursabile de către societăți comerciale cu patrimoniu în litigiu.
Începând cu anul 2007, imaginea pârâtului-reclamant s-a deteriorat grav față de instituțiile statului, față de furnizori, față de salariați, față de colaboratori, fata de autorități.
În relația ca instituțiile statului plata cu întârziere a obligațiilor fiscale către bugetul de stat și local ( sau după caz, neplata acestora) a schimbat total imaginea: dacă înainte de 2007, pârâtul-reclamant avea imaginea unui administrator de cuvânt, în prezent nu mai este așa deoarece au apărut dificultățile financiare deosebite pe fondul cheltuielilor neprevăzute (se are în vedere poziția acestuia față de ANAF).
In relația cu furnizorii: Dacă înainte de 2007, pârâtul-reclamant avea o imagine bună față de E.E., după 2007, datorită insuficienței fondurilor a fost în situația de a nu putea achita energia electrica, drept pentru care a fost chemat în judecata de E.E. - dosar 17571/180/2011 aflat pe rolul Tribunalului Bacău.
In relația cu salariații : dacă înainte de 2007, pârâtul-reclamant a reușit să acorde la timp și integral salariile angajaților, bucurându-se de respect din partea acestora, în ultimii ani, din cauza întârzierii plății salariilor, imaginea lui s-a deteriorat grav; chiar și la data 31.12.2012 exista salarii restante în sumă de 9.964 lei, așa cum rezultă din Balanța de verificare la 31.12.2012 (Anexa nr.6).
Reputația profesionala a pârâtului-reclamant a avut mult de suferit atunci când salariații au solicitat pe cale judecătoreasca plata salariilor restante ( dosar 7119/110/2009 și dosar 7118/110/2009 - dosare soluționate de Judecătoria Bacău) -(Anexa nr.7).
In relația cu autoritățile ca urmare a imposibilității accesării de fonduri, întregul patrimoniu a avut de suferit; imaginea clădirilor nu corespunde noului peisaj arhitectural - ele sunt deteriorate, deoarece au suportat un regim de degradare din lipsa de șarpantă sau izolație nouă, conform planșe foto (Anexa nr. 8).
In relația cu oamenii de afaceri și cu potențialii parteneri de afaceri:
Dacă înainte de 2007, pârâtul-reclamant a avut multe invitații la întrunirile organizate de C.C.I. Bacău, după 2007, acest lucru nu s-a mai întâmplat atât din cauza prăbușirii cifrei de afaceri cât și din cauza imaginii negative create în diverse medii de către reclamant prin răspândirea unor informații false potrivit cărora este proprietarul imobilului în care își desfășură activitatea.
In relația eu colaboratorii -în februarie 2013, reclamantul a dat "lovitura de grație" imaginii pârâtului-reclamant, când a avut loc punerea în executare a Hotărârii Tribunalului Bacău.
La acel moment, reclamantul a convocat ședințe în spațiile proprietate privată a SC S. SA, cu colaboratorii SC S. SA, le-a comunicat că este proprietarul imobilului și le-a cerut să nu-și mai onoreze obligațiile financiare față de SC S. SA - conform informațiilor preluate ulterior.
În concluzie traumele psihice suferite în urma știrbirii onoarei și reputației pârâtului-reclamant, au afectat capacitatea de conducere și administrare a societății, aceasta diminuându-se cu mult în perioada 2007-2013, - cu precădere în perioada 2010 - 2013, generând consecințe negative în rezultatele economico-financiare ale societății, așa cum s-a prezentat și argumentat, precum și din următoarele considerente:
Cererea de revendicare imobiliara a fost un factor demoralizant, deoarece pârâtul-reclamant, a fost cumpărător de bună-credință, a făcut parte din grupul de persoane fizice apreciate în Asociația S.-PAS, care a cumpărat acțiunile deținute de stat - așa cum se poate observa în Contractele de vânzare-cumpărare.
Timpul de muncă pentru afaceri s-a diminuat, deoarece a trebuit alocat timp pentru pregătirea apărării, în toate fazele procesuale ( fond, apel, recurs) ceea ce a presupus pregătirea tuturor documentelor, cercetare documentara când a fost necesar, prezența la termene procesuale, etc.
Frustrarea pârâtului-reclamant este cu atât mai mare cu cât în perioada în care valoarea bunurilor imobile era foarte ridicată, imobilul nu a putut fi vândut tocmai prin notarea litigiului în cartea funciară, fiind vorba de 6233 mp. teren si 3427 mp. Constructive, așadar, că pierderea unor afaceri profitabile (investiții, parteneriate, etc.) 250.000 euro reprezentând daune morale aduse reputației pârâtului-reclamant în relația cu familia.
Diminuarea cifrei de afaceri a dus și la diminuarea dividendelor cuvenite acționarilor, ceea ce a dus la scăderea veniturilor personale ale pârâtului-reclamant. Singurul venit al d-lui I.M. era venitul obținut de la SC S. SA ( salarii si dividende), iar scăderea bruscă a acestuia a generat o stare de suferința și de tensiune psihică.
In drept, pârâtul și-a întemeiat cerere pe dispozițiile art. 1357 și urm. C.civ, art. 1381 C.civ., art. 209 si urm. C.P.C.
În ceea ce privește probele, în temeiul art. 254 C.P.C, pârâtul a solicitat proba cu înscrisuri, proba cu martori, precum și orice alte probe a căror necesitate va rezulta din cercetarea judecătorească.
Reclamantul a formulat întâmpinare la cererea reconvențională solicitând disjungerea judecării cererii reconvenționale, suspendarea judecării acesteia până la soluționarea plângerii nr.5706/19.11.2012 înregistrată la Consiliul Național pentru combaterea discriminării, iar pe fond respingerea cererii reconvenționale.
Contextul în care l-a făcut tovarăș pe dl. I.M era exact acela că a știut că urma să participe la privatizarea fostei întreprinderi socialiste I. Bacău, transformată în SC S. SA în baza Legii nr. 15/1990, pe care a recunoscut că a condus-o începând cu un moment anterior privatizării, și al cărei statut juridic îl știa foarte bine, tocmai pentru că conducea această societate la data privatizării.
Domnul I.M. a afirmat că a fost conducător al persoanei juridice care deține bunurile naționalizate de la tatăl reclamantului-pârât timp de 23 de ani. Domnul I.M. este născut în 1962, ceea ce înseamnă că dânsul a ajuns conducător fie când avea 22 de ani, dacă se are ca reper anul 2007 când reclamantul-pârât formulat acțiunea în revendicare (deci din anul 1984), fie când avea 28 de ani, dacă se are ca reper anul 2013 (deci din 1990). În prima ipoteza, domnul I.M. a ajuns conducător încă de pe băncile facultății, fapt care este de necrezut, iar în cea de a doua ipoteza doar dacă ar fi avut o ascensiune conform nomenclaturii comuniste.
Reclamantul-pârât susține că pârâtul-reclamant I.M. uzează de acte rasiste și naziste în fața instanțelor judecătorești, folosindu-le ca mijloace de probă pentru a demonstra că tatăl reclamantul nu a fost proprietarul fabricii pe care pârâta SC S. SA o deține și că aceasta nu a fost naționalizată.
Sub acest aspect solicită să se analizeze cu atenție prevederile Legii nr. 641/1944, precum și prevederile art. 2 alin. 1 litera d) și art. 6 din OUG nr. 31/2002.
Prin uzul acelor acte rasiste domnul I.M. încearcă să justifice drepturi dobândire de statul român în timpul Holocaustului, drepturi pe care apoi le-a dobândit prin privatizarea din 1994. Domnul I.M. invocă Holocaustul ca temei al dobândirii de bunuri de către sfatul român. Prin urmare, uzul de asemenea înscrisuri constituie infracțiune, întrucât prin intermediul lor se încearcă a se justifica că persecuțiile împotriva evreilor sunt temeiuri legale prin care statul român și românii au dobândit drepturi legal și legitim asupra bunurilor evreilor.
Respingerea cererii de obligare a reclamantului-pârât la o despăgubire de 450.000 euro pentru afectarea reputației profesionale a pârâtului-reclamant I.M. în cererea reconvențională pârâtul-reclamant arată că prin faptul că a revendicat bunurile naționalizate de la tatăl acestuia în anul 1948 și prin aceea că a notat litigiul în cartea funciară i-a afectat reputația profesională în relațiile cu instituțiile și autoritățile statului, cu furnizorii, cu oamenii de afaceri, cu salariații și față de familie.
Învederează instanței de judecată că dl. I.M. a cumpărat acțiunile FPP-ului și ale FPS-ului în anul 1994.
Din anul 1994 și până în anul 2007 nimeni și nimic nu l-a împiedicat pe dl. I.M. să facă afaceri. La fel și după anul 2007 și până în prezent.
Doar le făcea în raport de obiectul de activitate al societății, adică în raport de specificul activității societare, nicidecum pentru că reclamantul-pârât pretindea niște active imobiliare.
În termen procedural, pârâtul-reclamant a formulat răspuns la întâmpinare (filele 64-73 vol. III ).
În cauză au fost administrate proba cu înscrisuri și interogatoriul pârâtului-reclamant.
Prin încheierea din 9.09.2013 Tribunalul s-a pronunțat asupra caracterului acțiunii introductive de instanță în sensul existenței cazului de scutire de la plata taxei de timbru în temeiul art.15 lit. f din Legea nr.147/1996.
Cererile reclamantului - pârât referitoare la disjungerea cererii reconvenționale de cererea de chemare în judecată și suspendarea acesteia au fost respinse pentru considerentele cuprinse în încheierea de la termenul din 7.10.2013.
În baza art.248 al.4 Cod procedură civilă instanța a unit excepția lipsei calității procesual pasive invocate de către pârâți cu fondul cauzei.
Asupra cererii de chemare în judecată formulate de către reclamantul-pârât S.S. instanța reține următoarele:
Sub nr.4744/110/2007 a fost soluționată, după parcurgerea tuturor gradelor de jurisdicție, acțiunea civilă prin care reclamantul S.S. a chemat în judecată pe pârâții SC"S."SA și Municipiul Bacău solicitând instanței să se constate nevalabilitatea titlului statului asupra imobilelor ce au aparținut autorului său S. J. situate în Bacău, compuse din teren în suprafață de 6236,6 mp și construcții edificate pe acesta și obligarea pârâtei SC"S."SA la a lăsa în deplină proprietate și liniștită posesie aceste imobile.
Prin sentința civilă nr.2079/15.12.2010 Tribunalul Bacău a admis în parte acțiunea formulată și a obligat pârâta SC"S."SA să lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafață de 6233,6 mp situată în Bacău, precum și fosta fabrică de postav S. S. SA.
Soluția primei instanței a fost menținută prin Decizia nr.4/26.01.2012 a Curții de Apel Bacău instanță care a respins apelurile promovate în cauză.
Prin Decizia nr.793/19.03.2013, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursurile promovate de pârâta SC"S."SA și intervenienta C.E. împotriva Deciziei nr.4/26.01.2012 a Curții de Apel Bacău a modificat decizia atacată, a admis apelurile declarate împotriva sentinței civile nr.2079/15.12.2010 a Tribunalul Bacău , a schimbat în tot sentința în sensul că a respins acțiunea formulată de către reclamant.
În ciclul procesual al recursului, prin cererea înregistrată la 14.12.2012 recurenta SC"S."SA prin administrator I.M. a formulat și depus la dosarul cauzei o cerere de preschimbare a termenului de judecată (f 10-12, vol. I ) în cuprinsul căreia își exprimă speranța că Înalta Curte va face aplicarea corectă a legii și că nu va permite unor impostori să obțină ceea ce nu li se cuvine prejudiciind în acest mod subdobânditorii de bună-credință.
Convenția europeană a drepturilor omului consacră prin art.10 libertatea de exprimare a individului pe care o privește din dublă perspectivă : drept fundamental al persoanei pe de o parte, și de îndatorire și responsabilitate supusă unor formalități, condiții, restrângeri sau sancțiuni prevăzute de lege necesare într-o societate democratică pentru protecția inter alia a reputației și drepturilor altora pe de altă parte.
Libertatea de exprimare cuprinsă în principiul constituțional prevăzut la art.30 din textul fundamental nu este una absolută fiind limitată conform art.6 : "Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viața particulară a persoanei și nici dreptul la propria imagine.";
Încălcarea acestora prin depășirea granițelor sferei liberei exprimări deschide persoanei a cărei demnitate, onoare, viața particulară sau proprie imagine au fost prejudiciate calea în justiție pentru repararea prejudiciului astfel creat.
În particular, dreptul la demnitate este reglementat prin dispozițiile art.72 din Codul civil :"; Orice persoană are dreptul la respectarea demnității sale. Este interzisă orice atingere adusă onoarei și reputației unei persoane fără consimțământul acesteia ori fără respectarea limitelor prevăzute la art.75.";
Repararea prejudiciului creat unei persoane cu depășirea acestor limite se poate realiza antrenând răspunderea civilă delictuală în condițiile art.1349 și urm. Cod civil. " Orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere prin acțiunile sau inacțiunile sale drepturilor, sau intereselor legitime ale altor persoane.
Cel care cu discernământ încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate fiind obligat să le repare integral";
Față de ansamblu probator administrat în cauză instanța apreciază că în cauza pendente sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale prevăzute la art.1357 Cod civil :"; Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție este obligat să îl repare.";
Fapta ilicită o reprezintă folosirea termenului de impostori pe care recurenta SC"S."SA prin administratorul său I.M. l-a utilizat în cuprinsul cererii de preschimbare a termenului de judecată, cerere adresată Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Tribunalul apreciază că termenul de "impostori"; folosit nu era indispensabil pentru comunicarea solicitării adresate instanței de judecată, acesta relevând intenția evidentă de a-l ofensa pe intimatul din cauză (reclamant în prezentul dosar), cu atât mai mult cu cât respectiva afirmație nu avea nicio bază factuală : două instanțe de judecată, Tribunalul Bacău, respectiv Curtea de Apel Bacău statuaseră prin hotărâre definitivă și executorie cu privire la îndreptățirea numitului S. S. de a solicita recunoașterea dreptului său de proprietate asupra imobilelor ce au aparținut autorului său pe linie paternă.
La data formulării cererii de preschimbare a termenului de judecată a recursului, cerere prin care reclamantul S.S. a fost considerat impostor, acesta se afla în posesia Deciziei definitive și executorii a Curții de Apel Bacău nr.4/26.01.2012 în baza căreia, în mod legal, a procedat la declanșarea executării silite împotriva societății SC";S.";SA BACĂU.
Executarea silită a unei hotărâri judecătorești de către partea care a obținut câștig de cauză nu transformă creditorul obligației într-un impostor, în sens contrar drepturile obținute în instanță fiind lipsite de însăși substanța lor.
Dreptul la a cărui executare silită a procedat reclamantul era unul recunoscut definitiv de către instanțele de judecată, normele execuțional civile permițând părții care a avut câștig de cauză să își execute silit colitigantul în baza unei hotărâri executorii și definitive, chiar dacă nu irevocabile. În această situație, pe deplin aplicabilă în cauză, sunt lipsite total de bază factuală afirmațiile recurenților și transpare cu evidență intenția de a ofensa partea căreia i-a fost recunoscut dreptul.
Conform jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor Omului în materia acordării daunelor morale, acestea reprezintă repararea sentimentului de frustrare, suferință psihică a unei persoane care și-a văzut încălcat dreptul ocrotit de lege.
Tribunalul constată, având în vedere circumstanțele cauzei, că reclamantul a suferit un prejudiciu moral, ca urmare a faptei ilicite săvârșite cu vinovăție de către pârâți , prejudiciu creat ca urmare a încălcării dreptului său la demnitate și onoare, fiind astfel îndeplinite condițiile existenței răspunderii civile delictuale.
În aplicarea principiului reparării integrale a prejudiciului, în temeiul art.1357 și art.1381 Cod civil instanța va admite în parte acțiunea și va obliga pârâții I.M. și SC";S.";SA BACĂU la repararea prejudiciului moral încercat de reclamant, prejudiciu pe care îl apreciază la suma de 45000 lei.
Calitatea procesual pasivă a pârâtului I.M. a fost reținută având în vedere dispozițiile art.219 Cod civil (Faptele licite sau ilicite săvârșite de organele persoanei juridice obligă însăși persoana juridică, însă numai dacă ele au legătură cu atribuțiile sau cu scopul funcțiilor încredințate. Faptele ilicite atrag și răspunderea personală și solidară a celor care le-au săvârșit, atât față de persoana juridică, cât și față de terți) și calitatea de administrator al și reprezentant legal al societății SC";S.";SA BACĂU sub semnătura căruia a fost formulată cererea de preschimbare a termenului de judecată.
Instanța va respinge cererea pârâților privind obligarea reclamantului-pârât la plata despăgubirilor având ca temei abuzul de drept, solicitarea în instanța a recunoașterii și reparării unui drept subiectiv pretins încălcat neputând echivala cu abuzul de drept în lipsa dovedirii de către partea adversă a exercitării abuzive a drepturilor sale procesuale prin încălcarea drepturilor pârâților, simpla afirmație neechivalând din punct de vedere juridic cu dovada celor afirmate.
În ceea ce privește cererea reconvențională formulată de către pârâtul I.M. instanța reține că se solicită obligarea reclamantului la plata daunelor morale pentru prejudicii aduse demnității, onoarei și reputației întrucât prin întâmpinarea depusă în dosarul nr.4744/110/2007* în recurs la ÎCCJ pentru termenul din 13.11.2012 reclamantul din prezenta cauză a menționat că :"; Tovarășul M.I. în calitatea sa de șef în întreprinderea socialist/comunistă și de șef al societății capitaliste …";
De asemenea, reclamantul ar fi făcut o serie de aprecieri în aceeași manieră folosind apelativul tovarăș.
Față de probatoriul administrat în cauză (înscrisuri și depoziția martorilor) instanța apreciază că pârâtul-reclamant nu a făcut dovada că prin folosirea apelativului tovarăș, reclamantul a adus atingere drepturilor sale fundamentale pretins încălcate, care să fie de natură a conduce la recunoașterea acestei încălcări și obținerii de reparații pe cale judiciară.
Convingerea instanței se raportează la contextul/circumstanțele concrete ale dosarului în care s-a folosit cuvântul "tovarăș";, având în vedere istoricul privatizării societății deținătoare a bunurilor imobile revendicate (întreprindere de stat transformată în societate comercială pe acțiuni și ulterior privatizată prin vânzarea de acțiuni de către FPS II Moldova), precum și apartenența ca membru la partidului comunist al pârâtului - reclamant (răspunsul la întrebarea nr.1 din interogatoriu), termenul de "tovarăș"; în acest context, deși conține o anumită doză de exagerare, nu poate avea decât, cel mult un sens peiorativ.
Depozițiile martorilor audiați în cauză nu au relevat împrejurări de natură a demonstra că acțiunea legală a reclamantului de executare silită ar fi putut aduce onoarei și reputației pârâtului-reclamant, martorii audiați precizând, pe de o parte că nu îl cunoșteau ca persoană pe reclamatul-pârât, și că acțiunea de executare silită le-a creat doar o îndoială asupra calității de proprietar al societății asupra spațiului închiriat nu și asupra reputației sale.
Înscrisurile depuse în susținerea cererii reconvenționale nu au dovedit și nu au format instanței convingerea că faptele imputate reclamantului au fost de natură a aduce atingere valorilor reclamate a fi fost încălcate, pe lângă lipsa fapte ilicite lipsind și legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită pretins săvârșită și prejudiciu reprezentând daune morale aduse reputației profesionale, reputației pârâtului-reclamant în relația cu familia, în relația cu furnizorii, cu mediul de afaceri și salariații.
Pentru considerentele expuse, reținând că nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, instanța va respingere cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant I.M. ca neîntemeiată.
Instanța va lua act că reclamantul va solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
| ← Arest preventiv. Jurisprudență Arest preventiv | Minori. Jurisprudență Minori → |
|---|
