Arest preventiv. Jurisprudență Arest preventiv
| Comentarii |
|
Tribunalul BACĂU Rezoluţie nr. 6 din data de 03.12.2013
Tribunalul analizând actele si lucrările dosarului, apreciază ca măsura arestării preventive este legală și temeinică și se impune menținerea acesteia pentru considerentele ce vor fi expuse:
Potrivit art. 160 Cpp instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile legalitatea si temeinicia arestării preventive si arată motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Potrivit jurisprudenței CEDO detenția este justificată doar dacă se face dovada că asupra procesului penal planează unul dintre următoarele pericole, care trebuie apreciate in concreto, pentru fiecare caz in parte: pericolul de săvârșirea unor noi infracțiuni, pericolul de distrugere a probelor, riscul presiunii asupra martorilor, pericolul de dispariție a inculpatului sau pericolul de a fi tulburata liniștea publica.
Recomandarea nr. R(80)11 a Comitetului de Miniștri a Consiliului Europei prevede la pct. 3 ca detenția provizorie nu poate fi ordonata decât daca persoana in cauza este bănuita ca a săvârșit o infracțiune si sunt motive serioase de a se crede ca exista unul sau mai multe dintre următoarele pericole: pericolul de fuga, cel de obstrucționare a justiției ori acela ca acuzatul sa nu comită o noua infracțiune grava.
Pct.4 al recomandării specifica în plus că, dacă existenta nici unuia dintre pericolele enunțate nu a putut fi stabilita, detenția provizorie s-ar putea totuși, justifica, în mod excepțional, în anumite cazuri in care se comite o infracțiune deosebit de gravă. Analizând aceste texte de lege prin prisma actelor si lucrărilor dosarului instanța constată că la dosarul cauzei exista dovezi certe privind existenta unuia dintre pericolele apreciate, atât de Codul de procedură penală, Constituția României, CEDO cât și de Recomandarea nr. R(80)11 a Comitetul de Miniștri ai Consiliului Europei ca fiind justificative pentru prelungirea măsurii arestului preventiv si anume comiterea unor infracțiuni deosebit de grave sau orice alt delict de natura sa pericliteze bunul mers al societății civile.
Din probele administrate pană la aceasta data, in cauza rezulta indicii temeinice că fiecare inculpat a săvârșit infracțiunile pentru care a fost trimis in judecată, infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani si exista date certe ca lăsarea lor in libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publica, așa încât judecarea lor in stare de libertate raportat la gravitatea faptelor comise si la influenta pe care o au nu ar face decât sa impieteze desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
Având în vedere că temeiurile ce au stat la baza luării măsurii arestării preventive față de fiecare inculpat nu s-au modificat și nu au încetat și față de împrejurările concrete ale comiterii infracțiunilor pentru care sunt trimiși în judecată, gravitatea lor deosebită - efectuare de operațiuni cu produse susceptibile a avea efecte psihoactive, și asociere în vederea comiterii de infracțiuni -, amploarea activității infracționale, consecințele extrem de grave asupra sănătății populației și în special asupra tinerilor și adolescenților, extinderea acestui fenomen infracțional tot mai mult în România, limitele de pedeapsă prevăzute de lege - închisoarea mai mare de 4 ani, instanța apreciază că lăsarea în libertate a oricăruia dintre inculpați reprezintă un pericol real și efectiv pentru ordinea publică, pentru comunitate.
Apărările formulate de inculpați prin apărători, în sensul că ne aflam în prezența unor date care permit înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara nu pot fi primite de către instanța in contextul în care rezultă neechivoc condițiile concrete in care s-a desfășurat activitatea infracționala a fiecărui inculpat și mai mult decât atât, din actele dosarului reiese în mod indubitabil existența și persistența unor indicii grave de vinovăție, ce constituie conform jurisprudenței CEDO "factori pertinenți care legitimează o detenție provizorie"; măsura arestării preventive a inculpaților fiind astfel conformă scopului instituit prin art. 5 al CEDO.
La acest moment procesual instanța verifică datele si indiciile care au stat la baza luării măsurii arestului preventiv, date si indicii care converg spre ideea că fiecare inculpat a lezat grav valorile sociale ocrotite de lege, a sfidat orice norma si regula privind siguranța si dreptul persoanelor la sănătate, cunoscut fiind faptul că efectuarea de operațiuni cu produse cu efecte psihoactive este o infracțiune cu un grad de pericol social extrem de ridicat iar împrejurarea ca unele persoane atentează la sănătatea unor persoane pentru obținerea unor surse ilicite de câștig și de procurare a mijloacelor de trai relevă cu prisosința acest lucru dar în același timp provoacă o tulburare însemnată în desfășurarea relațiilor de conviețuire socială și constituie un teren favorabil pentru săvârșirea altor fapte de același gen, aspect deosebit de grav în condițiile în care numărul persoanelor care comit astfel de infracțiuni este din ce în ce mai mare.
Aceste infracțiuni, de o amploare deosebită, aduc atingere uneia dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penala, respectiv dreptul la sănătate a persoanei, reprezentând totodată una dintre cele mai importante forme ale criminalității organizate iar rezonanta sociala a unor asemenea fapte reprezintă unul dintre criteriile de apreciere a pericolului social concret.
In cauza dedusă judecății, tribunalul apreciază la acest moment procesual, față de aspectele prezentate mai sus, că temeiurile avute in vedere la luarea măsurii arestării preventive subzista și în prezent, nu au încetat și nu s-au modificat, infracțiunile pentru care este trimis in judecata fiecare inculpat sunt în măsură prin natura lor si consecințele produse sau care s-ar fi putut produce ,sa releve un pericol cert pe care l-ar reprezenta inculpații pentru ordinea publică.
Alegerea si menținerea măsurii de prevenție se face ținându-se seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social infracțiunii, de împrejurările concrete în care se presupune ca s-au comis faptele, aspecte care se regăsesc cu prisosința in prezenta cauza. Mai mult decât atât gradul de pericol social al infracțiunilor pentru care a fost trimis in judecată fiecare inculpat trebuie privit și prin prisma unor circumstanțe concrete ale cauzei cum ar fi: consecințele grave care le-au avut sau care le-ar fi putut avea asupra consumatorilor de produse cu efecte psihoactive, de frecventa infracțiunilor de același gen, generalizarea acestui fenomen infracțional, și de necesitatea unei prevenții generale, precum si de poziția procesuala a acestora de până acum.
Apărările inculpaților, precum că sunt infractori primari(cu excepția inculpatului Ilie Gelu - recidivist), au recunoscut parțial faptele, le regretă sincer, au familii, pot constitui circumstanțe atenuante la soluționarea pe fond a cauzei.
Instanța are obligația de a realiza un just echilibru între dreptul inculpaților de a fi cercetați în stare de libertate și dreptul comunității la sănătate și chiar la viață în condițiile recrudescenței fenomenului infracțional de distribuire și consum de produse cu efect psihoactiv extrem de nociv asupra tinerilor și copiilor în special.
Termenul rezonabil al măsurii arestării preventive nu a fost încălcat (aproximativ 9 luni),CEDO stabilind că la aprecierea caracterului rezonabil trebuie avute în vedere complexitatea cauzei, aspectul dacă inculpații au prejudiciat în vreun fel eforturile magistraților de a lămuri toate aspectele de fapt, de a furniza atât apărării, cât și acuzării mijloacele de probă și explicațiile pe care le consideră necesare(cauza T. contra Austriei).
Nici în prezenta cauză nu se poate susține că a fost încălcat caracterul rezonabil al perioadei de când inculpații sunt arestați preventiv (aproximativ 9 luni - urm. penală și cercetarea judecătorească) în condițiile în care prelungirea în timp a anchetei penale se datorează unor împrejurări ce nu sunt imputabile organelor judiciare, precum complexitatea cauzei (în care a fost necesară audierea unui număr mare de persoane - inculpați, martori), numărul infracțiunilor investigate, natura acestora și atitudinea procesuală a inculpaților.
Cercetarea judecătorească se apropie de final, urmând să fie audiați ultimii martori din lucrări, după care instanța se va pronunța pe fondul cauzei.
Față de toate aceste motive, instanța apreciază că se impune în continuare privarea de libertate a celor patru inculpați, astfel încât în baza art.300/2 raportat la art.160/b alin.3 Cod procedură penală va menține starea de arest a fiecărui inculpat.
Pentru motivele arătate mai sus, cererile inculpaților de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara sunt neîntemeiate și vor fi respinse ca atare.
| ← Liberare provizorie. Jurisprudență Liberare provizorie | Îndeplinirea condiţiilor privind răspunderea civilă... → |
|---|
