RECURS CONTENCIOS ADMINISTRATIV. CONTESTAŢIE ÎN ANULARE. NOŢIUNEA DE GREŞEALĂ MATERIALĂ. -art.318 teza 1 Cod procedură civilă.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel ORADEA Decizie nr. 3031 din data de 24.09.2013
RECURS contencios ADMINISTRATIV. CONTESTAȚIE ÎN ANULARE. NOȚIUNEA DE GREȘEALĂ MATERIALĂ.
-art.318 teza 1 Cod procedură civilă.
În conformitate cu prevederile art. 318 teza 1 Cod procedură civilă:
";Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale…";.
Textul de lege enunțat are în vedere erori materiale evidente, în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, ca respingerea greșită a unui recurs ca tardiv, anularea greșită ca netimbrat sau ca făcut de un mandatar fără calitate și altele asemănătoare, pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor. Fiind vorba de un text de excepție, noțiunea de greșeală materială nu trebuie interpretată extensiv și deci, pe această cale nu pot fi valorificate greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziții legale sau de rezolvare a unui incident procedural.
În speță, în opinia instanței, este neîntemeiată susținerea contestatorului în sensul că aplicarea de către instanța de recurs a prevederilor art.287 ind. 16 din OUG nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, potrivit cărora recursul formulat împotriva hotărârilor pronunțate în prima instanță trebuia declarat în termen de 5 zile de la comunicare, reprezintă o eroare materială evidentă , în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului.
Ceea ce invocă contestatorul este o pretinsă greșeală de judecată (care nu determină aplicarea textului legal invocat ca și motiv al contestației în anulare speciale), respectiv faptul că instanța de control judiciar ar fi respins greșit ca tardiv recursul stabilind că termenul de recurs era cel special de 5 zile și nu cel general de 15 zile, întrucât acțiunea introductivă de instanță a avut ca obiect pretenții, fiind formulată pe teren delictual.
De asemenea, nici indicarea greșită de către instanța de fond în dispozitivul hotărârii a termenului de 15 zile pentru declararea recursului nu poate determina anularea deciziei instanței de control judiciar, din moment ce calea de atac este dată de lege și nu de către judecător, cu atât mai mult cu cât, după cum menționează și contestatorul în motivarea căii extraordinare de atac, acesta a cunoscut faptul că soluția tribunalului a fost pronunțată în temeiul art.287 alin.1 si 2 din OUG nr.34/2006 coroborat cu art. 998-999 cod civil.
Decizia nr.3031/CA/09.09.2013 a Curții de Apel Oradea - Secția a II -a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Prin Decizia nr.2532 din 5.06.2013 Curtea de Apel Oradea a respins ca tardiv recursul declarat de recurentul-pârât C. L. O. - A. I. O., cu sediul în O. P. U., nr. 1, jud. B. în contradictoriu cu intimata-reclamantă SC A. C. SRL, cu sediul procedural ales la SCA "P. și A. "; din B., str. B., nr. 71, et. I, sector 1 împotriva Sentinței nr. 800/CA din 30.01.2013 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care a menținut-o în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Pentru a pronunța astfel, instanța a avut în vedere următoarele :
În speță, față de obiectul prezentei cauze, sunt incidente dispozițiile art. 287 ind. 16 alin.1 din O.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, potrivit cărora hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 5 zile de la comunicare. Prin urmare, dispozițiile O.G. nr. 34/2006 stabilesc un termen special de 5 zile de declarare a recursului, prin derogare de la dispozițiile generale instituite de art.301 Cod procedură civilă potrivit cărora, termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.
Ca atare, atâta vreme cât, dispozițiile speciale ale OG 34/2006 dispun altfel cu privire la termenul în care se poate declara recurs în cauză, se aplică cu prioritate, împrejurarea că, în cuprinsul sentinței se menționează că hotărârea poate fi atacată cu recurs în 15 zile de la comunicare, nefiind relevantă, părțile având obligația să cunoască dispozițiile legale aplicabile în speță, referitoare la termenul de declarare a recursului.
Din actele dosarului, a rezultat că sentința a fost comunicată pârâtului la data de 27.03.2013 (f.190), iar recursul a fost înregistrat la 10 aprilie 2013, cu depășirea termenului special de 5 zile, reglementat de OG 34/2006, motiv pentru care, recursul declarat în cauză a fost respins ca tardiv, cu consecința menținerii în întregime a sentinței atacate. Fără cheltuieli de judecată în recurs, nefiind solicitate.
Împotriva acestei decizii, a declarat contestație în anulare contestatorul C. L. O. - A. I. O. solicitând admiterea contestației în anulare, anularea deciziei și să se dispună rejudecarea cauzei în vederea pronunțării unei hotărâri legale și temeinice.
A arătat că, instanța a săvârșit o eroare materiala în înțelesul prevederilor art.318 Cod procedură civilă.
Astfel, instanța investita cu soluționarea pe fond a cererii de chemare în judecata formulată de intimata reclamanta SC A. C. SRL, a pronunțat o hotărâre stabilind totodată ca și cale de atac împotriva acesteia recursul în termen de 15 zile.
De menționat că cererea de chemare în judecata a fost întemeiată atât pe prevederile OUG 34/ 2006 cât și pe cele ale codului civil.
Tribunalul Bihor, de asemenea a pronunțat soluția în temeiul art. 287 alin 1 și 2 din OUG nr. 34/ 2006 coroborat cu art. 998-999 Cod civil, reținând în acest sens antrenarea răspunderii civile delictuale pentru prejudiciul creat reclamantei. Raportat la temeiul de drept indicat de către intimata reclamantă în formularea cererii de chemare în judecata, precum și temeiul de drept în baza căruia instanța de fond a pronunțat hotărârea în judecarea cauzei, instanța în mod temeinic și legal a statuat în dispozitivul sentinței atât calea de atac a recursului cat și termenul de exercitare a acesteia ca fiind de 15 zile conform prevederilor codului de procedura civila.
În acest sens dispozitivul sentinței nr. 800/CA/2013 este unul temeinic și legal, cu atât mai mult cu cât în spețe similare, Tribunalul Bihor, instanța investita cu soluționarea pe fond a acțiunilor având ca obiect "pretenții" întemeiate atât pe prevederile OUG 34/ 2006 cât și pe cele ale codului civil, a stabilit aceeași cale de atac și același termen pentru exercitarea acesteia.
Pe de alta parte, chiar daca s-ar admite ca în fapt instanța de fond este cea care a săvârșit o eroare materială, în sensul stabilirii termenului de recurs 15 zile în loc de cel de 5 zile, apreciază ca aceasta eroare îi este imputabila.
Astfel, nu se poate pretinde cunoașterea profunda a legii de către justițiabil și ignorarea unei erori a instanței, întrucât în aceasta interpretare, este denaturat tocmai scopul justiției realizat prin mijlocirea instanțelor judecătorești, acela de a afla adevărul și de pliere a acestuia pe dispozițiile legale.
Totodată având în vedere faptul ca executarea silita ar cauza un real prejudiciu, a solicitat suspendarea executării hotărârii până la judecarea contestației în anulare.
În drept a invocat dispozițiile art. 318, 319, 3191, 403 alin (3 ) și (4) Cod procedură civilă.
Intimata SC A. C. SRL prin întâmpinare a solicitat respingerea contestației în anulare și a cererii de suspendare, ca neîntemeiate, arătând ca o chestiune prealabilă că este necesară obligarea contestatoarei la plata unei cauțiuni de 20% din suma la care a fost obligată prin sentință, prealabil discutării cererii de suspendare, iar pe fond a arătat că contestația este vădit netemeinică.
Examinând contestația în anulare declarată de contestatorul C. L. M. O. - A. I. O., instanța a apreciat-o ca fiind nefondată pentru următoarele considerente:
În conformitate cu prevederile art. 318 teza 1 Cod procedură civilă:
Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale…";.
Textul de lege enunțat are în vedere erori materiale evidente, în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, ca respingerea greșită a unui recurs ca tardiv, anularea greșită ca netimbrat sau ca făcut de un mandatar fără calitate și altele asemănătoare, pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor. Fiind vorba de un text de excepție, noțiunea de greșeală materială nu trebuie interpretată extensiv și deci, pe această cale nu pot fi valorificate greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziții legale sau de rezolvare a unui incident procedural.
În speță, în opinia instanței, este neîntemeiată susținerea contestatorului în sensul că aplicarea de către instanța de recurs a prevederilor art.287 ind. 16 din OUG nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, potrivit cărora recursul formulat împotriva hotărârilor pronunțate în prima instanță trebuia declarat în termen de 5 zile de la comunicare, reprezintă o eroare materială evidentă , în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului.
Ceea ce invocă contestatorul este o pretinsă greșeală de judecată (care nu determină aplicarea textului legal invocat ca și motiv al contestației în anulare speciale), respectiv faptul că instanța de control judiciar ar fi respins greșit ca tardiv recursul stabilind că termenul de recurs era cel special de 5 zile și nu cel general de 15 zile, întrucât acțiunea introductivă de instanță a avut ca obiect pretenții, fiind formulată pe teren delictual.
De asemenea, nici indicarea greșită de către instanța de fond în dispozitivul hotărârii a termenului de 15 zile pentru declararea recursului nu poate determina anularea deciziei instanței de control judiciar, din moment ce calea de atac este dată de lege și nu de către judecător, cu atât mai mult cu cât, după cum menționează și contestatorul în motivarea căii extraordinare de atac, acesta a cunoscut faptul că soluția tribunalului a fost pronunțată în temeiul art.287 alin.1 si 2 din OUG nr.34/2006 coroborat cu art. 998-999 cod civil.
Pe cale de consecință, în baza considerentelor expuse, Curtea de Apel Oradea, în temeiul prevederilor art.320 Cod procedură civilă, a respins contestația în anulare declarată de contestatorul C. L. M. O. - A. I. O., ca fiind nefondată.
Fără cheltuieli de judecată în contestația în anulare.
| ← RECURS LITIGII CU PROFESIONIŞTI. LICHIDAREA DREPTURILOR... | CONSTATAREA NULITATII ABSOLUTE A CERTIFICATULUI DE MOSTENITOR.... → |
|---|
