Asigurare. Accident de muncă. Norme de protecţie a muncii. Societate angajatoare. Nerespectare. Răspundere civilă delictuală. Funcţionare. Societate asigurătoare. Despăgubiri. Cuantum
| Comentarii |
|
Lipsa unei fapte care să constituie infracţiune nu împiedică funcţionarea răspunderii civile delictuale a societăţii angajatoare - ce nu respectase normele de protecţie a muncii. Despăgubirea plătită de asigurător se va achita numai în limita sumei asigurate prin contract şi, la eventuala cerere a celui interesat, va putea fi reactualizată cu ocazia executării silite sau pe o altă cale.
(Curtea de Apel Oradea, decizia civilă nr. 16 din 8 aprilie 2002)
CURTEA,
Constată că prin sentinţa civilă nr. 453/P din 9 noiembrie 2001, pronunţată în dosar nr. 6426/1999, Tribunalul Bihor a admis în parte acţiunea introdusă de reclamantul F.A.C. împotriva pârâtei SC 1." SA, precum şi cererea de chemare în garanţie formulată de pârâta SC “I.” SA privind pe pârâtele SC “A.” şi SC “A.P.” SRL, a obligat pe pârâta SC “I." SA Oradea să plătească despăgubiri globale în sumă de 283.302.888 lei reprezentând cheltuieli ocazionate cu spitalizarea, medicamente, hrană, transport, însoţitor, câştig nerealizat pentru perioada de la data accidentului şi până la pensioanre, respectiv 1 decembrie 1998; 752.818 lei reprezentând despăgubiri periodice lunare ce se acordă în viitor cu începere de la 1 decembrie 2001; 600.000 lei lunar, reprezentând completarea salariului necesar unui însoţitor cu începere de la 1 decembrie 2001; 100.000.000 lei daune morale şi 10.000.000 lei cheltuieli de judecată în favoarea reclamantului. A obligat chematele în garanţie la plata sumelor arătate mai sus la care a fost obligată pârâta să le achite reclamantului în favoarea pârâtei SC “I.” SA Oradea şi a respins excepţiile invocate de chematele în garanţie.
Pentru a pronunţa astfel, tribunalul a constatat că la data de 28 mai 1998, la societatea pârâtă SC “I.” SA Oradea a avut loc un accident de muncă, în urma căruia două persoane şi-au pierdut viaţa, iar reclamantul F.A. în vârstă de 24 ani a suferit grave traume fizice şi psihice, soldate cu pierderea totală a capacităţii de muncă. Accidentul a avut loc la staţia de epurare a SC “I.” SA, unde lucra ca muncitor la separator şi, ca urmare a acumulării de gaze, care a provocat intoxicarea persoanelor care curăţau separatorul. Reclamantul, pentru a-şi salva colegii a sărit în ajutor, însă şi el s-a intoxicat cu hidrogen sulfurat, bioxid de carbon şi amoniac şi la acea dată nu avea efectuată protecţia muncii.
Cauzele accidentului rezultă din procesul-verbal de cercetare nr. 451 din 9 iunie 1998, încheiat de inspectorii din cadrul Inspectoratului de Stat pentru protecţia muncii.
Din lucrările de expertiză efectuate în cauză de Laboratul Mina Minovici Bucureşti şi din actele doveditoare depuse la dosar de reclamant referitor
la capacitatea sa de muncă, decizia privind capacitatea sa de muncă, rezultă că reclamantul a fost intoxicat cu substanţe volatile toxice, ca urmare a accidentului de muncă ce a avut loc la 28 mai 1998, iar boala acestuia, respectiv sindromul psihoorganic postintoxicaţie cu substanţe volatile ca urmare a accidentului colectiv de muncă.
Tot din raport mai rezultă că între boala actuală a reclamantului şi accident există o legătură de cauzalitate directă şi necondiţionată, precum şi faptul că aceasta are un caracter cronic şi este nevindecabilă.
în concluzii s-a subliniat şi faptul că boala a determinat o invaliditate de gradul II pentru deficienţă globală psihică accentuată, iar costurile variază în funcţie de schemele terapeutice, numărul de internări în spitale de psihiatrie şi investigaţiile complementare periodice necesare.
Din suplimentul de expertiză efectuat de Laboratul Mina Minovici Bucureşti depus la dosar la 21 septembrie 2001 rezultă că reclamantul şi-a pierdut total capacitatea de muncă, aflându-se în gradul I de invaliditate şi, ca atare, necesită însoţitor.
Din declaraţiile martorilor rezultă cheltuielile suplimentare pe care trebuie să le facă reclamantul, precum şi sumele ce au fost cheltuite de la data accidentului până în prezent.
Din suplimentul depus la dosar, reprezentând acte justificative, rezultă toate cheltuielile efectuate la zi şi reprezintă cheltuieli ocazionate cu spitalizarea, medicamente, hrană, transport, însoţitor, câştig nerealizat pe perioada de la data accidentului şi până la pensionare, respectiv 1 decembrie 1998.
La aceste cheltuieli se mai adaugă şi suma rezultată din diferenţa de salariu de 1.451.000 lei ce ar fi realizat-o reclamantul dacă era sănătos şi pensia pe care o primeşte de 699.000 lei.
Referitor la despăgubirile periodice lunare, reprezentând diferenţe dintre pensia pentru pierderea capacităţii de muncă stabilită la 699.000 lei şi salariul ce ar realiza în perioada amintită dacă nu ar fi existat accidentul, de 1.451.922 lei, s-a constatat că acestea au fost dovedite cu actele depuse la dosar, iar suma ce s-ar cuveni prin calculul efectuat este de 752.858 lei, sumă pe care instanţa a acordat-o pentru viitor de la 1 decembrie 2001 până la însănătoşire, dacă aceasta se va realiza.
S-a apreciat că despăgubirile ce au fost acordate reclamantului acoperă atât prejudiciul material, cât şi pe cel moral, de 100.000.000 lei, întrucât principiul reparării integrale a pagubei împiedică acordarea cu titlul de despăgubiri a unor sume mari nejustificate, în raport cu întinderea prejudiciului real suferit.
S-a apreciat că evaluarea prejudiciului suferit de reclamant s-a făcut la valoarea acestuia şi a fost stabilită la data soluţionării prezentei cauze, în funcţie de probele existente la dosar.
Daunele morale de 100.000.000 lei s-au considerat ca fiind legal solicitate de reclamant, deoarece printre prejudiciile nepatrimoniale se înscrie şi cel afectiv, care constă în suferinţele psihice cauzate ca urmare a lezării psihice, respectiv suferinţă psihică de netăgăduit, produsă ca urmare a accidentului de muncă, care nu poate fi reparată decât în acest mod, avându-se în vedere concluziile şi precizările raportului întocmit de Institutul de Medicină Legală Mina Minovici Bucureşti.
în speţă, s-a constatat că în urma accidentului suferit de către reclamant, a rămas cu o invaliditate de gr. I, ce necesită un îngrijitor permanent, iar boala este nevindecabilă, astfel încât viitorul reclamantului este total afectat în mod negativ.
S-a considerat că victimei i s-au cauzat, pe lângă prejudiciul material, şi un prejudiciu moral, fiind vorba de alterarea aspectului fizic şi psihic, şi ca atare reclamantul este împiedicat să ducă o viaţă normală, specifică sexului şi vârstei sale.
Astfel, reclamantul poate beneficia de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit, pe lângă despăgubirile pentru prejudiciul material ce i s-a cauzat.
împotriva acestei hotărâri a declarat apel chemata în garanţie SC “A.” SA-Sucursala Bihor-Oradea, solicitând în principal respingerea acţiunii reclamantului în întregime, iar în subsidiar obligarea apelantei la suportarea despăgubirilor doar în limita sumei asigurate.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:
în ceea ce priveşte legalitatea sesizării instanţei de control, constată că apelul a fost declarat în termen, deoarece potrivit filei de comunicare de la dosarul Tribunalului Bihor, apelantei i s-a comunicat decizia la 17 decembrie 2001, iar apelul a fost înregistrat la 28 decembrie 2001, conform ştampilei existentă pe cererea formulată. Aspectul invocat de către intimatul F.A.C. privind obţinerea unei hotărâri învestite cu formulă executorie este irelevant, singurul mijloc de probă faţă de care se calculează termenul de apel fiind procesul-verbal de predare.
Criticile formulate de apelantă legate de fondul cauzei şi de raportul juridic civil dintre F.A. şi SC “I.” SA Oradea sunt neîntemeiate, deoarece lipsa unei fapte care să îmbrace haina infracţiunii nu înlătură aplicarea principiilor privind răspunderea civilă delictuală.
în mod corect a reţinut instanţa de fond existenţa culpei societăţii, în condiţiile în care nu au fost respectate în totalitate normele de protecţie a muncii, astfel cum reiese din procesul-verbal de cercetare nr. 451 din 9 iunie 1998 întocmit de către inspectori din cadrul Inspectoratului de Stat pentru Protecţia Muncii. De altfel, faptul că societatea nici nu a atacat hotărârea cu apel, reprezintă o dovadă a recunoaşterii cel puţin a neglijenţei prepuşilor acesteia.
Sunt însă întemeiate criticile privind modul în care cererea de chemare în garanţie a fost admisă, în condiţiile în care societatea SC “I.” SA a încheiat cu apelanta un contract pentru asigurarea personalului angajat în cazul producerii unor accidente de muncă. Este adevărat că riscul asigurat s-a produs, dar instanţa în mod greşit nu a ţinut cont de faptul că asigurătorul nu răspunde decât în limita sumei asigurate or, potrivit contractului seria AC nr. 0009092, în vigoare la data producerii evenimentului, suma maximă asigurată pentru o persoană în caz de invaliditate permanentă totală din accident - cum este cazul în speţă - era de 10 milioane lei.
Este discutabilă la ora aceasta doar problema reactualizării sumei în funcţie de inflaţia intervenită, în condiţiile în care prima de asigurare a fost achitată la valoarea din anul 1997, data încheierii convenţiei, dar cum această problemă nu a făcut obiectul cererii judecătoreşti, urmează ca ea să fie rezolvată pe cale separată sau cu ocazia executării silite.
De asemenea, instanţa constată că nu a fost învestită în nici un mod de către SC “A.P.” SRL, astfel încât, deşi la întrebarea instanţei, apelanta a declarat că această a doua societate este un broker al societăţii de asigurare-reasigurare “A.”, nefiind atacată sentinţa de către această parte, controlul nu va putea viza legalitatea obligării acesteia la suportarea unei părţi din despăgubirile acordate.
Faţă de toate aspectele reţinute, făcând aplicarea dispoziţiilor art. 296 C. pr. civ., instanţa va admite apelul conform dispozitivului prezentei hotărâri, constatând că apelanta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
| ← Casă naţionalizată. Naţionalizare. Absenţă a titlului.... | Antecontract de vânzare-cumpărare. Apartament. înstrăinare... → |
|---|
