Contract de locaţiune. închiriere. Apartament. Titular. Fiu înscris în fişa locativă. Soţie a fiului. Statut de tolerată în spaţiu. Divorţ. Evacuare
| Comentarii |
|
Se va respinge ca ne fondat recursul recurentei, câtă vreme aceasta fusese primită în spaţiul locativ de către soţul titular al contractului de închiriere, nu fusese înscrisă în fişa locativă, iar căsătoria ei cu Fiul titularului de contract a fost desfăcută şi ambii copii ai foştilor soţi sunt majori.
(Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, decizia nr. 419 din 27 februarie 2002)
CURTEA,
Prin sentinţa civilă nr. 5819/9 iulie 1997 a Judecătoriei Suceava, s-a respins cererea pentru atribuirea locuinţei, formulată de pârâta A.M. împotriva pârâtului A.I., în contradictoriu cu intervenientul A.V., ca rămasă fără obiect. S-a
respins ca nefondată cererea de intervenţie formulată de intervenientul A.V.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut că prin sentinţa civilă nr. 9224/13.12.1994 a Judecătoriei Suceava, s-a admis acţiunea civilă intentată de reclamantul A.I., împotriva pârâtei A.M. şi în consecinţă, s-a desfăcut căsătoria încheiată între părţi la data de 29.11.1976, s-a dispus revenirea pârâtei la numele avut anterior încheierii căsătoriei, i-au fost încredinţaţi mamei spre creştere şi educare minorii A.V.C. născut la 19 mai 1977 şi A.tIg. născut la 18 iunie 1979, a fost obligat reclamantul să îi plătească pârâtei pe seama minorilor, o pensie de întreţinere în sumă de câte 25.000 lei lunar, începând cu data de 2.11.1994 şi până la majoratul copiilor. De asemenea, s-a admis în mod provizoriu, până la data când reclamantul va pune la dispoziţia pârâtei şi a celor 2 copii un spaţiu de locuit corespunzător celui actual, beneficiul parţial al contractului de închiriere nr. 104 din 14 februarie 1972, încheiat între IGO Suceava şi A.V. Tribunalul Suceava, prin decizia civilă nr. 1469/28.09.1995, a admis apelurile declarate de reclamant şi de pârâtă împotriva sentinţei, care a fost schimbată parţial, în sensul că s-a încuviinţat ca pârâta să poarte numele de “A.”, a fost obligat reclamantul să îi plătească pârâtei pe seama minorului A.T.G. o pensie de întreţinere în sumă de 50.000 lei lunar, începând cu data de 19 mai 1995 şi până la majoratul minorului, s-a respins capătul de cerere reconvenţională privind atribuirea provizorie a aparatamentului situat în str. 6 N. nr. 14, mun. Suceava. Prin decizia civilă nr. 852/31.10.1996, a Curţii de Apel Cluj, s-a admis recursul declarat de pârâtă împotriva deciziei tribunalului şi a sentinţei, care au fost casate şi s-a trimis cauza la Judecătoria Suceava pentru rejudecare, numai cu privire la atribuirea locuinţei fiind rezolvată pe cale administrativă, apare ca rămasă fără obiect.
Intervenientul A.V. a fost titularul iniţial al contractului de închiriere pentru întreg imobilul din str. 6N. nr. 14, însă acesta nu a făcut dovada rezilierii celor două contracte, prin hotărâre judecătorească irevocabilă.
Prin decizia civilă nr. 1578/18.10.2001 a Tribunalului Cluj, s-a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta A.M., împotriva sentinţei civile nr. 5819/1997 a Judecătoriei Suceava. A fost obligată apelanta să îi plătească intimatului A.V., cheltuieli de judecată în sumă de 2.000.000 lei.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reţinut că prin sentinţa civilă nr. 6429/22.09.1997 a Judecătoriei Suceava, s-a admis acţiunea reclamantului A.V., împotriva pârâţilor RAUCL Suceava, Consiliul local Suceava, A.M. şi A.V.C. şi s-a constatat nulitatea contractelor de închiriere nr. 619 şi nr. 620 din
1.03.1996, s-a dispus anularea dispoziţiilor de repartiţie nr. 12/4226 şi nr. 13/4226 din 27.02.1996 emise pe numele pârâţilor A.M. şi A.V.C. Această sentinţă a rămas definitivă, prin decizia civilă nr. 1130/1999 a Tribunalului Suceava şi irevocabilă prin decizia civilă nr. 816/2001 a Curţii de Apel Suceava, în motivare, s-a reţinut că atât timp cât contractul de închiriere nr. 104/1972 al reclamantului A.V. se află în fiinţă, în mod nelegal aceiaşi spaţiu a fost închiriat la alte persoane.
A.M. a dobândit un drept locativ prin încheierea căsătoriei cu fiul titularului contractului de închiriere, dar şi-a pierdut acest drept la desfacerea căsătoriei.
Prin decizia civilă din 29.11.2001 a Tribunalului Cluj, s-au admis cererile formulate de reclamantul A.I. şi de intervenientul A.V. şi în consecinţă, s-a completat decizia civilă nr. 1578/18.10.2001 a aceluiaşi tribunal, în sensul că s-a admis apelul declarat de intervenientul A.V. în contra sentinţei civile nr. 5819/9.07.1997 a Judecătoriei Suceava, care a fost modificată, şi s-a admis cererea de intervenţie accesorie formulată de intervenientul A.V. Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei. S-a respins apelul declarat de reclamantul A.I., împotriva aceleiaşi sentinţe.
Tribunalul a reţinut că iniţial, a omis să se pronunţe cu privire la apelurile declarate de către reclamantul A.I. şi intervenientul A.V.
Cererea de intervenţie accesorie în interesul reclamantului trebuia admisă de prima instanţă, faţă de împrejurarea că a fost respinsă cererea pârâtei.
Apelul reclamantului este lipsit de interes, faţă de respingerea cererii pârâtei de atribuire a beneficiului folosinţei locuinţei.
împotriva acestei decizii, a declarat recurs pârâta A.M. solicitând modificarea ei, în sensul admiterii cererii reconvenţionale şi atribuirii în folosinţă a celor două camere ale imobilului în litigiu, cu cheltuieli de judecată.
în motivare, s-a susţinut că decizia recurată este netemeinică şi nelegală, deoarece tribunalul a apreciat greşit natura juridică a actului dedus judecăţii, respectiv contractul de locaţiune nr. 104/ 14.02.1972, privind imobilul situat în Suceava, str. 6N. nr. 14, al cărui titular este şi în prezent A.V., fostul socru al pârâtei şi în care figurează încă fosta lui soţie, în prezent decedată, şi cei doi fii.
Recurenta a intrat în familia reclamantului A.I., în urma căsătoriei cu acesta, în anul 1976, cu acordul celorlalţi membri, fără să fie trecută în fişa locativă, iar ulterior s-au născut cei doi copii V.C. şi T.G. Locuind în imobilul în suprafaţă de peste 235 mp, timp de 26 ani, pârâta şi copiii acesteia au dobândit drepturi locative proprii. Pierderea calităţii de soţie, nu poate conduce la pierderea locuinţei.
De asemenea, au fost încălcate prevederile art. 304 pct. 9 C. pr. civ., decizia fiind lipsită de temei legal, pentru că instanţa a refuzat să îi recunoască un drept locativ asupra celor două camere în care locuieşte efectiv, împreună cu cei doi fii, în prezent studenţi. Această parte de casă are intrare separată şi poate fi utilizată în continuare ca o unitate locativă distinctă, mai ales că recurenta nu are posibilitatea să închirieze o locuinţă pentru ea şi copii, salariul ei fiind mic, iar nevoile mari.
Recursul este nefondat.
Recurenta s-a căsătorit cu intimatul A.I., la data de 29.11.1976. Din relaţiile de căsătorie ale părţilor, au rezultat copiii A.V.C. născut la data de 19 mai 1977 şi A.T.G. născut la data de 18 iunie 1979. Aşadar, cei doi copii născuţi din căsătorie sunt majori, având 25 de ani şi respectiv 23 de ani.
După încheierea căsătoriei, recurenta împreună cu soţul ei, reclamantul A.l. şi cei doi copii, au locuit în casa situată în Suceava, str. 6N. nr. 14, asupra căreia intervenientul A.V. (tatăl reclamantului şi
socrul recurentei) este titularul contractului de închiriere nr. 104/14.02.1972, încheiat cu fost IGO Suceava. Prin urmare, contractul de închiriere a fost încheiat sub regimul Legii nr. 10/1968, iar raporturile juridice generate de acesta s-au desfăşurat ulterior si sub imperiul Legii nr. 5/1973 si a Legii nr. 114/
1996.
Reclamantul A.l. a fost înscris în fişa locativă a locuinţei, în calitate de fiu al titularului contractului de închiriere, intervenientul A.V. Recurenta nu a fost înscrisă în fişa locuinţei.
Aşa fiind, recurenta a fost primită în spaţiu, de socrul ei, titularul contractului de închiriere, şi a avut doar calitatea de tolerat, pe timpul cât a durat căsătoria dintre aceasta şi fiul titularului contractului de închiriere, fără să dobândească drepturi locative proprii.
La desfacerea căsătoriei dintre fiul titularului contractului de închiriere şi recurentă, aceasta nu mai are nici un drept să locuiască în casa situată în Suceava, str. 6N. nr. 14.
Având în vedere că nu sunt prezente motivele prevăzute de art. 304 pct. C. pr. civ., se va respinge recursul ca nefondat.
în baza art. 274 alin. 1 C. pr. civ., recurenta va fi obligată să îi plătească intimatului A.V., cheltuieli de judecată în recurs, în sumă de 3.000.000 lei.
| ← Nume de domeniu înregistrat abuziv. Aplicarea principiilor... | Cerere de încuviinţare a executării silite. Poprire. Lipsa... → |
|---|
