Autoritate de lucru judecat. Acţiune în grăniţuire şi revendicare
| Comentarii |
|
Dosarul cu privire la care se invocă autoritatea de lucru judecat, a avut ca obiect principal revendicarea unei suprafeţe de teren, iar instanţa fără a fi învestită în acest sens, a administrat probaţiune şi în ceea ce priveşte linia de hotar. Cum însă în acel dosar nu s-a tranşat problema graniţei dintre cele două proprietăţi, iar în prezentul dosar, din cuprinsul cererii de chemare în judecată rezultă că obiectul principal îl constituie stabilirea liniei de hotar între proprietăţile părţilor, nu există autoritate de lucru judecat.
Secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, Decizia nr. 1689 din 12 mai 2011
Prin acțiunea civilă înaintată instanței reclamanta L.P. a solicitat în contradictoriu cu pârâții P.J.F.N. și P.J.D.C. a se dispune următoarele:
- stabilirea liniei de hotar dintre terenul proprietatea reclamantei înscris în CF 15428 Baia Mare, - nr. top 3034/5/1/1 și nr. top 3034/5/1/2 și terenul proprietatea pârâților înscris în CF 15799 Baia Mare - nr. top 2995/1/1/2;
- obligarea pârâților să-și mute gardul despărțitor dintre cele două proprietăți pe aliniamentul ce se va stabili în cuprinsul lucrării de expertiză sub sancțiunea daunelor cominatorii de 100 lei/zi, începând ca data punerii în executare a hotărârii judecătorești;
- obligarea pârâților să-i lase reclamantei în deplină proprietate și pașnică folosință suprafața de 44 mp, înscrisă în CF 15428 Baia Mare, nr. top 3034/5/1/2, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr. 3682/18.06.2008 Judecătoria Baia Mare a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta L.P. în contradictoriu cu pârâții: P.J.F.N., P.J.D.C. și în consecință:
A stabilit linia de hotar dintre imobilul teren proprietatea reclamantei identificat în CF nr. 15428 Baia Mare, nr. top 3034/5/1/2 și nr. top 3034/5/1/1/3, și imobilul teren proprietatea pârâților identificat în CF nr. 15798 Baia Mare, cu nr. top 2995/1/1/1 și în CF nr. 15799 Baia Mare, cu nr. top 1995/1/1/2 și nr. top 2995/1/1/3/1, pe aliniamentul DC din anexa 1 a raportului de expertiză efectuat în cauză de expert tehnic, judiciar ing. F.I., raport ce face parte integrantă din hotărârea judecătorească.
A obligat pârâții să-i lase reclamantei în deplină proprietate și pașnică folosință, suprafața de 44 mp, menționată în aceeași lucrare de expertiză pe laturile A, B, C, D.
A obligat pârâții să-și mute gardul despărțitor dintre cele două proprietăți, amplasat pe aliniamentul D-A, A-B, B-C.
A respins cererea reclamantei privind obligarea pârâților la plata daunelor cominatorii în caz de neexecutare a obligației de a-și muta gardul despărțitor.
A obligat pârâții, în solidar, să-i plătească reclamantei suma de 900 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Prima instanță a reținut că între reclamantă și persoanele care au deținut anterior imobilele care în prezent constituie proprietatea pârâților a mai fost purtat un litigiu, ce a făcut obiectul dosarului nr. 1721/1999, în care s-a cercetat îndreptățirea reclamantei L.P. la revendicarea unei suprafețe de circa 8 mp, teren aferent parcelei cu nr. top 3034/5/1( înainte de dezmembrare), precum și edificarea de către acei pârâți a unor construcții pe terenul respectiv.
Astfel, a fost pronunțată Sentința civilă nr. 499/31.01.2000 prin care Judecătoria Baia Mare a respins acțiunea civilă formulată în sensul celor de mai sus, această hotărâre rămânând irevocabilă.
în scopul soluționării acelei pricini a fost efectuată o expertiză tehnică judiciară de către d-na expert Suciu Maria, în care s-a arătat, printre altele, că linia de hotar dintre suprafețele din litigiu este reprezentată de prelungirea axei de simetrie a drumului vechi notat cu nr. top 2919.
Ținând seama de concluziile raportului de expertiză întocmit în acel dosar, dl. expert F.I., care a efectuat lucrarea de expertiză în cauza dedusă judecății, a precizat că în lucrarea de expertiză efectuată în dosarul nr. 1721/1999 s-a comis o eroare, deoarece limita de nord a canalului, limită ce reprezintă linia de hotar dintre proprietățile părților, pornește din axul drumului vechi dar nu este paralelă cu axul drumului, împrejurare ce s-a arătat că schimbă aliniamentul liniei de hotar stabilită în dosarul nr. 258/182/2006.
Cum în procesul anterior s-au făcut verificări referitoare la linia de mejdă dintre proprietățile în litigiu numai pentru a se determina dacă construcțiile părților de la acea vreme, au fost edificate pe terenul reclamantei, iar măsurătorile efectuate de d-na expert nu au avut o precizie atât de mare, concluziile nefiind foarte elaborate sub acest aspect, instanța a considerat că prin lucrarea întocmită de dl. expert F.I., în pricina de față sunt evidențiate argumente suficiente soluționării pricinii de față.
în consecință, prima instanță nu a mai considerat utilă efectuarea unei noi expertize și a pronunțat soluția expusă mai sus.
Prin Decizia civilă nr. 249/A din 28.12.2010 pronunțată de Tribunalul Maramureș s-a admis în parte apelul declarat de apelanții P.J.F.N. și P.J.D.C. împotriva Sentinței civile nr. 3682/18.06.2008, pronunțată de Judecătoria Baia Mare, pe care a schimbat-o în parte în sensul că a stabilit linia de hotar dintre terenul reclamantei L.P., înscris în CF 15428 (top. 3031/1, 3032/1, 3033/1, 3034/5/1/3 și 3034/5/1/2) Baia Mare și cel al pârâților P.J. înscris în CF 15798 (top 2993/1/1/1) Baia Mare și CF 15799 (top. 2995/1/1/2 și 2995/1/1/3/1) Baia Mare, pe aliniamentul M-N, din Planul de Amplasament - Anexa 1 la raportul de expertiză efectuată în apel de către expert Z.I. la data de 3.06.2009 care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Au fost obligați pârâții P.J.F.N. și P.J.D.C. să lase în deplină proprietate și pașnică folosință reclamantei L.P., terenul în suprafață de 41 mp, cuprins între punctele A-B-C-D, configurate în Planul de Amplasament - Anexa 1 la raportul de expertiză efectuată în apel de către expert Z.I. la data de 3.06.2009 care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
S-au menținut restul dispozițiilor sentinței.
A fost obligată intimata L.P. la plata către apelanți a sumei de 950 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, compensându-se restul cheltuielilor.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut, în esență, următoarele:
Potrivit înscrierilor din CF nr. 15428 Baia Mare, reclamanta are înscris un drept de proprietate asupra imobilului de sub A5, 6 identificate cu nr. top 3034/5/1/1 în suprafața de 7327 mp și nr. top 3034/5/1/2 cu suprafața de 40 mp.
Potrivit înscrierii de sub B 6, în baza contractului de vânzare - cumpărare autentificat din 2005 s-a înscris servitute de trecere asupra mai multor imobile terenuri proprietatea reclamantei, înscrise în această carte funciară, prin care se numără și imobilele în litigiu identificate sub nr. top 3034/5/1/2 și nr. top 3034/5/1/1.
Proprietatea pârâților se învecinează cu cea a reclamantei, și este evidențiată în CF 15798 Baia Mare cu nr. top 2995/1/1/1 în suprafață de 50 mp, precum și în CF 15799 Baia Mare, sub nr. top 2955/1/1/2 cu nr. top 2955/1/1/3/2.
Așa cum rezultă din concluziile expertizei efectuate în apel, pârâții apelanți ocupă din terenul reclamantei intimate o suprafață de 41 mp (mai puțin decât a reținut prima instanță), configurată grafic în Anexa 2 la raportul de expertiză efectuată în apel de ing. Z.I. la data de 10.05.2010.
Din concluziile aceluiași raport de expertiză rezultă cu certitudine că terenul care face obiectul litigiului de față este deferit față de cel care a făcut obiectul dosarului nr.1721/1999. împrejurarea că cele două terenuri sunt diferite a fost constatată și cu ocazia deplasării instanței la fața locului la data de 7.XII.2009. Susținerea apelanților în sensul existenței autorității de lucru judecat față de sentința pronunțată în dosarul nr.1721/1999 nu este așadar fondată.
Parcelele proprietatea reclamantei L.P. care se învecinează nemijlocit cu terenul proprietatea pârâtului P.J.F.N. sunt:
- nr.topo.3034/5/1/1/3 S=7027 mp
- nr.topo.3034/5/1/2 S=40 mp
Pârâții P.J.F.N. și P.J.D.C. sunt proprietari tabulari asupra parcelelor:
- nr.topo.2995/1/1/2 S=170 mp
- nr.topo.2995/1/1/3/1 S=105 mp
Pârâții sunt coproprietari în cotă de 1/2 cu C.N. și asupra parcelei:
- nr. topo. 2995/1/1/1 S=50 mp.
Reclamanta deține suprafața intabulată mai puțin suprafața S=41 mp, conturată de punctele A-B-C-D care este ocupată de către pârâți.
Din anexa nr. 2 se poate observa că numitul C.N. își are amplasată casa de locuit, parțial de parcelele cu nr. topo. 2995/1/1/3/1 și 2995/1/1/2. Suprafața ocupată de casa de locuit din aceste parcele este S=39 mp. Terenul pârâților este diminuat cu aceasta suprafață.
Linia de hotar între terenul proprietatea reclamantei și terenul pârâților apelanți (în considerarea faptului că aceștia ocupă din terenul reclamantei intimată suprafața de 41 mp) este cea de pe aliniamentul M-N din Planul de Amplasament - Anexa 1 la raportul de expertiză efectuată în apel de către expertul Z.I. la 3.06.2009.
Raportat la considerentele de mai sus, apelul a fost admis în parte și sentința atacată a fost schimbată în parte conform dispozitivului.
în conformitate cu dispozițiile art. 274, 276 Cod procedură civilă intimata a fost obligată să plătească apelanților suma de 950 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel reprezentând 1/2 din onorarul expertului topograf.
împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții P.J.F.N. și P.J.D.C. solicitând modificarea deciziei și admiterea apelului, cu consecința respingerii acțiunii formulate de reclamante ca neîntemeiată.
în motivare s-a arătat că decizia a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii prin respingerea excepției autorității de lucru judecat de către instanța de apel. S-a apreciat de către aceasta că nu se verifică tripla identitate prevăzută de art. 1201 Cod civil, obiectul dosarului nr. 1721/1999 în care s-a pronunțat Sentința civilă nr. 499/2000 a Judecătoriei Baia-Mare fiind diferit față de obiectul prezentului dosar.
Atâta timp cât prin Sentința civilă nr. 499/2000 a Judecătoriei Baia-Mare s-a constatat că media celor două proprietăți are un anumit amplasament în prezentul dosar nu se poate stabili un alt amplasament pentru linia despărțitoare dintre cele două proprietăți fără a se încălca puterea de lucru judecat a hotărârii judecătorești mai vechi.
Aliniamentul vechi stabilit prin Sentința nr. 499/2000 este confirmat de schița anexată autorizației de construcție nr. 83/2007 și de planul de situație al imobilului, acte care au fost ignorate de către expertul care a întocmit expertiza avută în vedere de către instanța de apel.
Dosarul promovat de reclamantă în anul 1999 avea ca obiect revendicarea unei suprafețe de 8 m.p. din același teren cu cel care face obiectul prezentului dosar, doar că în acel dosar nr. topo era 3034/5/1 din CF nr. 15428 Baia-Mare, iar în prezentul dosar, ca urmare a unor dezmembrări ulterioare, nr. topo este 3034/5/1/1 și 3034/5/1/2.
Instanța de apel a preferat expertiza întocmită de către expertul Z., înlăturând astfel expertiza întocmită de S.M. în anul 1999 deși limita dintre proprietăți propusă de acesta este nefirească raportat la schița care face parte din documentația întocmită în dosarul nr. 10574/182/2009 al Judecătoriei Baia-Mare.
S-a mai învederat că pe schița prezentată în expertiză nu apare nici măcar un punct de ridicare topografică, fiind un simplu desen tehnic care trasează o linie de hotar apreciată de către expert.
Lipsa suprafeței de teren revendicate de către reclamantă rezultă din aceea că aceasta a înstrăinat o suprafață de aproximativ 2,5 ari vecinului său C.D.
în probațiune s-au depus la dosar înscrisuri: schița anexată autorizației de construcție nr. 83/2007 și planul de situație cu imobilul cuprins în CF nr. 15798 și nr. 15799.
în drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 312 C.proc.civ.
în apărare intimata L.P. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
Analizând recursul declarat de către pârâții P.J.F.N. și P.J.D.C. împotriva Deciziei civile nr. 249/2010 a Tribunalului Maramureș, prin prisma excepției inadmisibilității invocate de intimată prin întâmpinare, Curtea reține următoarele:
Singura critică adusă hotărârii atacate prin cererea de recurs care poate fi încadrată în motivele de nelegalitate prevăzute limitativ de art. 304 alin. (1) C.proc.civ. este aceea privitoare la modul de soluționare a excepției autorității de lucru judecat de către instanța de apel.
Ținând cont de faptul că restabilirea stării de fapt de către instanța de recurs prin reaprecierea probelor administrate de către instanțele de fond este inadmisibilă în condițiile abrogării pct. 10 și 11 ale art. 304 C.proc.civ., cenzurarea modului de soluționare a acestei excepții de către instanța de apel poate fi făcută numai având în vedere starea de fapt stabilită de către aceasta.
Din considerentele deciziei atacate rezultă că tribunalul a stabilit în baza probelor administrate, respectiv CF nr. 15428 Baia-Mare, CF nr. 15798 și CF nr. 15799 Baia-Mare, raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de către expertul Z.I. și procesul-verbal de cercetare la fața locului întocmit la data de 07.12.2009, că terenul care face obiectul prezentului litigiu este diferit față de cel care a făcut obiectul dosarului nr. 1721/1999.
în aceste condiții, raportat la stabilirea de către instanța de apel a inexistenței identității dintre terenul care face obiectul prezentului litigiu și cel care a făcut obiectul dosarului nr. 1721/1999, este evident că nu există identitate de obiect între cele două acțiuni, nemaipunându-se problema analizării celorlalte două elemente prevăzute de art. 1201 cod civil pentru constatarea autorității de lucru judecat.
Practic, ceea ce se critică în recurs este modalitatea în care instanța de apel a stabilit obiectul celor două dosare raportat la care s-a invocat autoritatea de lucru judecat, ori, așa cum s-a arătat mai sus, acest aspect nu mai poate fi discutat în acest cadru procesual.
Dosarul nr. 1721/1999 al Judecătoriei Baia-Mare a avut ca obiect principal revendicarea unei suprafețe de 8 m.p. teren din parcela cu nr. topo 3034/5/1, instanța însă, fără a fi investită în acest sens, administrând probațiune și în ceea ce privește linia de hotar dintre proprietatea reclamantei și a pârâților. Prin Sentința civilă nr. 499/2000 a Judecătoriei Baia-Mare acțiunea formulată de reclamantă având ca obiect revendicare și ridicare construcții a fost respinsă, sentința nefiind motivată având în vedere dispozițiile legale în vigoare la acel moment care impuneau motivarea hotărârii numai în cazul în care aceasta era atacată.
Oricum, din modul cum a fost calificat obiectul acțiunii în dispozitiv și raportat și la cererea de chemare în judecată cu soluționarea căreia a fost investită instanța, se poate trage concluzia că în acel dosar nu s-a tranșat problema graniței dintre cele două proprietăți care fac și obiectul prezentului dosar. Acest lucru poate fi dedus și din aceea că în cazul în care s-ar fi soluționat și problema graniței, acțiunea nu putea fi respinsă în întregime, instanța fiind obligată în cazul în care a fost investită în acest sens să stabilească într-o modalitate sau alta linia de hotar.
în prezentul dosar, din cuprinsul cererii de chemare în judecată rezultă că obiectul principal îl constituie stabilirea liniei de hotar între proprietățile părților, aceasta implicând în accepțiunea reclamantei admiterea petitului de revendicare a unei suprafețe de teren aflate în posesia pârâților.
Ținând cont deci de întreaga argumentație de mai sus rezultă că nu se pune problema unei autorități de lucru judecat care să paralizeze judecarea prezentei acțiuni, în mod corect fiind soluționată această excepție de către instanța de apel.
S-ar mai putea subsuma unui motiv de nelegalitate conform pct. 9 al art. 304 C.proc.civ. critica privind modul în care a fost întocmit raportul de expertiză avut în vedere de instanță la pronunțarea soluției, dar în condițiile în care s-au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză la care s-a răspuns de către expert, punându-se în discuție și respingându-se motivat cererea formulată de către apelanți în sensul efectuării unui nou raport de expertiză, nu se pune problema nelegalității acestui raport, astfel cum s-a invocat în recurs.
în ceea ce privește celelalte aspecte invocate în cererea de recurs, acestea privesc temeinicia hotărârii, din perspectiva textelor de lege invocate anterior acest lucru nemaiputând fi făcut de către instanța investită cu soluționarea recursului.
Prin urmare, raportat la prevederile art. 304 coroborat cu art. 312 alin. (1) C.proc.civ., Curtea va respinge recursul declarat de pârâții P.J.F.N. și P.J.D.C. împotriva deciziei civile numărul 249 din 28.12.2010 a Tribunalului Maramureș pe care o va menține ca legală.
(Judecător Anamaria Câmpean)
| ← Cerere de instituire a dreptului de retenţie, pe calea... | Acţiune în grăniţuire. Proprietăţi desprinse din aceeaşi parcelă → |
|---|
