Calea de atac împotriva sentinţei. Acţiune în rezoluţiunea unui antecontract de vânzare-cumpărare cu privire la un teren
| Comentarii |
|
Potrivit art. 299 alin. (1) Cod procedură civilă, sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi, în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională. Prin urmare, hotărârile pronunţate legal în recurs, nu mai pot forma obiectul unui al doilea recurs, deoarece procedura civilă română nu cunoaşte instituţia juridică a recursului la recurs.
Secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, Decizia nr. 1959 din 1 iunie 2011
Prin sentința civilă nr. 459 din 5 mai 2009 a Judecătoriei Dragomirești, s-a admis parțial acțiunea civilă intentată de reclamantul P.M., în contradictoriu cu pârâta C.M. și în consecință, s-a dispus rezoluțiunea convenției sub semnătură privată încheiată la 5 aprilie 2008, prin care pârâta i-a vândut reclamantului un teren în suprafață de 20 ari, cu prețul de 4.000 lei; s-a dispus rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare imobiliară autentificat în 14 martie 2008, prin care pârâta i-a vândut reclamantului terenul situat în comuna Rozavlea în locul denumit „Gura Hâlbocii” în suprafață de 1.900 mp cu prețul de 4.500 lei.
A fost obligată pârâta să îi restituie reclamantului, suma de 4.500 lei reprezentând prețul terenului.
S-au respins capetele de cerere privind restituirea sumei de 2.400 lei reprezentând dublul arvonului și a sumei de 3.400 lei reprezentând taxe notariale.
A fost obligată pârâta să îi plătească reclamantului cheltuieli de judecată parțiale în sumă de 500 lei.
Prin decizia civilă nr. 1163 din 16.12.2009 a Tribunalului Maramureș, s-a admis recursul declarat de reclamantul P.M. împotriva sentinței civile nr. 459 din 5 mai 2009 a Judecătoriei Dragomirești, care a fost casată și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Pentru a hotărî astfel, instanța de recurs a reținut că în cauză se impune administrarea probelor necesare pentru elucidarea momentului inserării în convenția părților a clauzei de arvună, la data întocmirii sau ulterior, respectiv dacă aceasta reprezintă sau nu voința părților contractante.
Prin sentința civilă nr. 753 din 7 octombrie 2010 a Judecătoriei Dragomirești, s-a admis în parte acțiunea civilă intentată de reclamantul P.M. împotriva pârâtei C.M. și în consecință, s-a dispus rezoluțiunea convenției sub semnătură privată încheiată la 5 aprilie 2008, prin care pârâta i-a promis reclamantului vânzarea unui teren în suprafață de 20 ari, cu prețul de 4.000 lei. S-a dispus rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare imobiliară autentificat în 14 martie 2008, la Biroul Notarului Public Urda Maria, prin care pârâta i-a promis reclamantului vânzarea terenului situat în comuna Rozavlea, la locul numit „Gura Hâlbocii”, în suprafață de 1.900 mp cu prețul de 4.500 lei. A fost obligată pârâta să îi restituie reclamantului suma de 4.500 lei reprezentând prețul terenului, precum și dobânda acumulată la CEC de la data depunerii sumei în favoarea acestuia. S-au respins capetele de cerere privind restituirea sumei de 2.400 lei reprezentând dublul arvonului și a sumei de 340 lei reprezentând taxe notariale. S-a luat act de renunțarea reclamantului la capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de 1.000 lei reprezentând contravaloarea recoltei.
A fost obligată pârâta să îi plătească reclamantului cheltuieli de judecată parțiale în sumă de 1.000 lei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că la data de 5 aprilie 2008, între pârâtă și reclamant s-a încheiat o convenție sub semnătură privată a terenului suprafață de 20 ari situat în locul numit „Valea Hâlbocii”, pentru prețul de 4.000 lei. în convenție s-a inclus clauza de arvună conform căreia „dacă P.M. și C.M. se răzgândesc, P. pierde arvonul, iar C. dă arvonul dublu înapoi, arvon 1.200 RON”.
Ulterior, la data de 14 mai 2008, între aceleași părți s-a încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare cu privire la același teren, în care prețul a fost de 4.500 lei.
Apoi, la data de 16 mai 2008, pârâta a vândut terenul în litigiu numitului F.I., cu prețul de 5.500 lei, convenție ce a făcut obiectul dosarului nr. 775/224/2008 al Judecătoriei Dragomirești, în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 520 din 24.06.2008, în baza căreia cumpărătorul și-a înscris în cartea funciară dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu.
Prin decizia civilă nr. 151 din 16.02.2011 a Tribunalului Maramureș, s-a admis recursul declarat de reclamantul P.M. împotriva sentinței civile nr. 753 din 7.10.2010 a Judecătoriei Dragomirești, care a fost modificată în sensul că a fost obligată pârâta să îi restituie reclamantului suma de 4.500 lei reprezentând prețul terenului cu dobânda legală în materie civilă, calculată conform O.G. nr. 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligații bănești art. 3 alin. (3), la nivelul dobânzii de referință a Băncii Naționale a României, diminuat cu 20% începând cu data introducerii acțiunii 12.01.2009 și până la efectiva achitare.
A fost obligată pârâta să îi plătească reclamantului suma de 1.100 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale la fond.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
A fost obligată intimata să îi plătească recurentului cheltuieli de judecată în recurs, în sumă de 34 lei.
Pentru a decide astfel, instanța de recurs a reținut că sentința este parțial nelegală în privința neacordării dobânzii legale, calculate la suma de 4.500 lei reprezentând prețul terenului, deoarece pârâta nu a uzat de procedura ofertei reale urmate de consemnațiune.
împotriva acestei decizii, a declarat recurs reclamantul P.M., criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică, deoarece nu i s-au acordat cheltuielile de judecată ocazionate, precum și taxele notariale, pârâta fiind vinovată că la numai 2 zile după ce a încheiat convenția cu reclamantul, a încheiat o altă convenție cu un alt cumpărător privind același teren, dar la un preț mai mare cu 1.000 lei.
Examinând recursul, curtea reține următoarele:
Potrivit art. 299 alin. (1) Cod procedură civilă, sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională.
Hotărârea atacată de reclamant cu recurs, a fost pronunțată la rândul ei tot în calea de atac a recursului, de un complet constituit din 3 judecători.
Prin urmare, hotărârile pronunțate legal în recurs, nu mai pot forma obiectul unui al doilea recurs, deoarece procedura civilă română nu cunoaște instituția juridică a recursului la recurs.
Așa fiind, la termenul din 1 iunie 2011, curtea a invocat din oficiu excepția inadmisibilității recursului, în baza art. 137 alin. (1) coroborat cu art. 299 alin. (1) Cod procedură civilă, excepție pe care urmează să o admită și în consecință, să respingă recursul ca inadmisibil.
(Judecător Traian Dârjan)
| ← Moştenire lăsată de un defunct decedat fără copii, unica... | Cerere de instituire a dreptului de retenţie, pe calea... → |
|---|
