Autoritate de lucru judecat. caracterul executoriu după împlinirea termenului de prescripție privind executarea titlului executoriu

Jurisprudenţă şi speţe de drept civil (II)

Tribunalul MARAMUREŞ-Secţia I Civilă Decizie nr. 698/A din data de 29.11.2016

Conform art. 405 alin. 1 Cod procedură civilă 1865, dreptul de a cere executarea silită se prescrie, în cazul titlurilor emise în materia acțiunilor reale imobiliare, în termen de 10 ani, termenul de prescripție începând să curgă de la data când se naște dreptul de a cere executarea silită (alin. 2). Prin împlinirea termenului de prescripție orice titlu executoriu își pierde puterea executorie (art. 405 alin. 3 Cod procedură civilă 1865).

Sub imperiul dispozițiilor art. 405 Cod procedură civilă 1865, partea interesată, dacă dreptul material la acțiune în sens material nu s-a prescris ori este imprescriptibil, cum este cazul acțiunii în revendicare, poate să pornească un nou proces în care, invocând puterea de lucru judecat a vechii hotărâri, care nu s-a pierdut, va cere pronunțarea unei noi hotărâri, pe care o va putea investi cu formulă executorie.

Noul Cod de procedură civilă arată în art. 706 alin.1 teza finală că, în cazul titlurilor emise în materia drepturilor reale, termenul de prescripție este de 10 ani. Termenul de prescripție începe să curgă de la data când se naște dreptul de a obține executarea silită.

Conform dispozițiilor art. 707 alin. 2 teza finală din Noul Cod de Procedură civilă dacă dreptul de a obține obligarea pârâtului este imprescriptibil, sau, după caz, nu s-a prescris, creditorul poate obține un nou titlu executoriu, pe calea unui nou proces, fără a i se putea opune excepția autorității de lucru judecat.

Prin sentința civilă nr. 293/2.02.2016 pronunțată de către Judecătoria Vișeu de Sus în dosarul nr. 552/336/2015 a fost admisă excepția autorității lucrului judecat invocată din oficiu și în consecință: a fost respinsă acțiunea civilă intentată de reclamanții B. G., B. I., B. I. și M. A. împotriva pârâtelor Ș. M., M. M. și L. I..

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în esență că: potrivit art. 248 Cod procedură civilă, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură precum și asupra celor de fond care fac inutilă în tot sau în parte administrarea de probe ori după caz cercetarea în fond a cauzei.

Conform art. 247 al. 1 Cod procedură civilă, excepțiile absolute pot fi invocate de parte sau de instanță în orice stare a procesului dacă prin lege nu se prevede altfel.

O astfel de excepție este autoritatea de lucru judecat care poate fi invocată chiar înaintea instanței de recurs (art. 432 Cod procedură civilă)

Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect(art. 431 al. 1 Cod procedură civilă).

În speță, prin acțiunea civilă înregistrată sub nr. 684/1999 la Judecătoria Vișeu de Sus , reclamanții M. A. domiciliat în P.nr. 735 (identic cu cel de față) și B. I. domiciliat în Petrova nr. 359(ai cărui succesori sunt reclamanții de față B. G., B. I. și B. I.) au chemat în judecată pe pârâtele de față M. M., L. I. și Ș. M., precum și pe alți trei pârâți (M. V. , Ș. Nuțu și L. I.) solicitând obligarea pârâților la predarea în proprietate și pașnică folosință a mai multor terenuri deținute de aceștia și arătate explicit cu suprafață și identificate CF.

Prin sentința civilă nr. 1943/18.09.2001 a Judecătoriei Vișeu de Sus , pârâții au fost obligați să predea suprafața de 8000 mp situată în locul "Mocira"; înscrisă în CF 3915 nr. top. 964/1 și CF 3916 nr. top. 964/2 precum și suprafața de 3400 mp situată în locul "Pod Mociarschi"; înscrisă în CF 3915 nr. top. 1185/1 și 1185/3 și CF 3916 nr. top. 1185/2 și 1185/4. Hotărârea a fost pusă în executare de BEJ Batin P. din Sighetu-Marmației în dosarul execuțional 66/2002.

În dosarul de față se constată tripla identitate de obiect , cauză și părți.

În consecință, instanța, văzând și disp. art. 430 Cod procedură civilă, a admis excepția și ca o consecință a respins acțiunea reclamanților.

Fără cheltuieli de judecată, nefiind solicitate de pârâte.

Prin hotărârea de completare dispozitiv pronunțată în dosarul nr. 552/336/2015 de către Judecătoria Vișeu de Sus la data de 31.05.2016, a fost admisă cererea de completare a hotărârii formulată de reclamanții B. A., moștenitoarea defunctului reclamant B. G., B. I. și M. A. în contR.ictoriu cu pârâtele Ș. M., M. M. și L. I.. S-a dispus completarea sentinței civile nr. 293 din 02.02.2016 pronunțată de în dosarul civil nr. 552/336/2015 în sensul că: S-a respins cererea privind obligarea pârâtelor Ș. M., M. M. și L. I. la plata sumei de 6000 lei reprezentând folosul nerealizat de pe terenul situat în locul numit "Mocira"; în ultimii trei ani anteriori promovării cauzei.

În considerentele hotărârii, prima instanță a reținut că: deși reclamanții B. G., B. I. și M. A. au solicitat prin cererea introductivă obligarea pârâtelor Ș. M., M. M. și L. I. la plata sumei de 6000 lei reprezentând folosul nerealizat de pe terenul situat în locul numit "Mocira"; în ultimii trei ani anteriori promovării cauzei, instanța a omis să soluționeze această cerere.

Potrivit art. 397 al. 1 C. pr. civ., instanța este obligată să se pronunțe asupra tuturor cererilor deduse judecății.

Omisiunea instanței de a se pronunța asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu sau asupra unei cereri conexe sau incidentale poate fi înlăturată pe calea unei cereri de completare a hotărârii în condițiile art. 444 C. pr. civ.

Se constată că cererea a fost formulată în termenul legal prevăzut de art. 444 al.1 C. pr. civ.

În consecință, instanța a dispus completarea hotărârii cu soluția asupra cererii privind obligarea pârâtelor Ș. M., M. M. și L. I. la plata sumei de 6000 lei reprezentând folosul nerealizat de pe terenul situat în locul numit "Mocira"; în ultimii trei ani anteriori promovării cauzei.

Cu privire la această cerere se rețin următoarele considerente:

Pârâtele au în posesie terenurile în baza titlului de proprietate nr. 6094/85/24.01.2006. Cererile reclamanților de anulare a titlului de proprietate au fost respinse prin sentințele civile 2136/2006 și respectiv 1185/28.04.2008 ale Judecătoriei Vișeu de Sus (fila 142). Cum folosința terenurilor se face în baza unui titlu valabil , se impune respingerea capătului de cerere privind obligarea pârâtelor la folosul nerealizat în ultimii 3 ani.

Împotriva sentinței civile nr. 293/2.02.2016 a Judecătoriei Vișeu de Sus, precum și împotriva hotărârii de completare din 31.05.2016, în termenul prevăzut de art. 468 alin. 1 Cod procedură civilă au formulat apel apelanții B. G., în nume propriu și în calitate de moștenitor al defunctei B. I., B. I. în nume propriu și în calitate de moștenitor al defunctei B. I. și M. A., solicitând admiterea apelului, anularea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

În motivele de apel, apelanții redau conținutul acțiunii introductive de instanță, și soluția adoptată de către prima instanță, arătând că, în aprecierea apelanților, prima instanță în mod greșit a admis excepția autorității de lucru judecat, având în vedere dispozițiile art. 706 și art. 707 Cod procedură civilă, dar și în raport de recunoașterea pârâților în sensul că dețin posesia terenurilor în litigiu și nu vor să le predea.

Criticând motivarea adusă sentinței atacate, de către prima instanță, apelanții arată că potrivit art. 706 Noul Cod procedură civilă dreptul de a cere executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel. În cazul titlurilor emise în materia drepturilor reale, termenul de prescripție este de 10 ani. Potrivit art. 707 Noul Cod de procedură civilă, prescripția stinge dreptul de a obține executarea silită și orice titlu își pierde puterea executorie. Dacă dreptul este imprescriptibil, creditorul poate obține un nou titlu executoriu, pe calea unui nou proces, fără a i se putea opune excepția autorității de lucru judecat.

Acțiunea în revendicare este reglementată în dispozițiile art. 563 din Codul Civil "proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor sau de la o altă persoană care îl deține fără drept."; Dreptul său este imprescriptibil astfel că față de aceste considerente, apelanții apreciază că instanța de fond a soluționat în mod greșit cauza admițând excepția autorității de lucru judecat.

Pe de altă parte, nu toate capetele de cerere formulate de către reclamanți, intră sub incidența autorității de lucru judecat, prin cererea formulată reclamanții au investit instanța și cu o cerere vizând "obligarea pârâților la plata sumei de 6000 lei reprezentând folosul nerealizat de pe terenul situat în locul numit Mocira pe ultimii trei ani anteriori promovării prezentului litigiu."; Acest capăt de cerere nu a făcut obiectul dosarului 684/1999, definitivat prin sentința civilă nr. 1943/2001 a Judecătoriei Vișeu de Sus astfel că instanța nu putea respinge în totalitate acțiunea ci numai acele capete de cerere care vizau revendicarea.

Formularea din dispozitiv în sensul "Respinge acțiunea"; poate fi interpretată în sensul că instanța s-a pronunțat și asupra cererii în pretenții însă fără a cerceta fondul cauzei, fără a administra probe, fără a motiva respingerea acestui capăt de cerere, un motiv în plus de a se anula hotărârea și de a se trimite cauza spre rejudecare, în condițiile în care instanța de control în lipsa unei motivări nu poate exercita controlul judiciar.

În drept apelanții au invocat art. 480 alin. 3, art. 706, art. 707 Noul Cod procedură civilă.

Cererea de apel este legal timbrată - fila 53.

Prin apelul formulat împotriva hotărârii de completare a dispozitivului, pronunțată la data de 31.05.2016, apelanții au solicitat admiterea apelului, anularea hotărârii privind completarea sentinței civile nr. 293/2016 și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

În motivele de apel, apelanții redau cuprinsul acțiunii introductive de instanță și soluția adoptată prin sentința civilă nr. 293/2016, arătând că admiterea excepției autorității de lucru judecat de către instanța de judecată presupune recunoașterea dreptului de proprietate al reclamanților asupra terenurilor în litigiu și conduce la necesitatea unei noi puneri în posesie prin intermediul executorului judecătoresc asupra terenului în litigiu. Întrucât, nu toate capetele de cerere formulate de către reclamanți, au fost soluționate de către instanță prin hotărârea pronunțată, reclamanții au solicitat completarea hotărârii în sensul ca instanța să se pronunțe și asupra capătului de cerere vizând "obligarea pârâților la plata sumei de 6000 lei reprezentând folosul nerealizat de pe terenul situat în locul numit Mocira pe ultimii trei ani anteriori promovării prezentului litigiu";. Acest capăt de cerere a fost soluționat de instanță însă respins cu motivarea că intimatelor li s-a eliberat titlul de proprietate nr. 6094/85/24.01.2006 pentru terenul în litigiu.

Motivarea instanței de fond este în contR.icție cu motivele respingerii cererii în revendicare care, în accepțiunea apelanților, este strâns legată de cererea privind folosul nerealizat. Apelanții apreciază că admiterea acțiunii în revendicare anterior promovării prezentului litigiu conduce la dovada existenței unui drept de proprietate asupra terenului în litigiu în favoarea reclamanților. Acest aspect coroborat cu înscrierile din cartea funciară, fac dovada deplină a dreptului acestora. În aceste condiții, recunoașterea intimaților că au posesia terenului în litigiu conduce la îndreptățirea reclamanților de a solicita folosul nerealizat de pe teren. Motivarea instanței este surprinzătoare în condițiile în care constată că pârâții au titlu asupra terenului în litigiu, însă nu analizează titlul reclamanților, nu analizează veridicitatea acestor titluri pentru ambele părți și fără a le compara, da întâietate titlului pârâților fără a administra nicio probă și fără a analiza și combate toate apărările reclamanților formulate, ceea ce echivalează cu necercetarea fondului cauzei.

Referitor la titlul de proprietate nr. 6094/85 eliberat pârâtelor și lui Pop I., eliberarea lui s-a făcut pe baza sentinței civile nr. 2994/1992 a Judecătoriei Vișeu de Sus, sentință modificată în calea de atac a recursului, prin decizia 1154/1993 a Tribunalului Maramureș, astfel că pârâtele nu pot invoca un titlu eliberat nelegal pe numele lor iar în ceea ce o privește pe Pop I., valorificându-se împotriva ei contractul de vânzare cumpărare, titlul de proprietate este lipsit de conținut cu privire la terenurile validate reclamanților. Astfel, în condițiile în care sentința 405/1996 a fost emisă împotriva pârâtelor chemate în judecată dar și împotriva lui Pop I., unica succesoare a lui L. A., promitentul vânzător, emiterea ulterioară a titlului de proprietate și menționarea terenurilor în litigiu în cuprinsul lui, nu poate constitui un titlu de proprietate valid, întrucât este golit de conținut prin validarea contractului referitor la aceste terenuri. Astfel titlul emis ulterior sentinței 405/1996 nu le consolidează dreptul de proprietate al pârâtelor sau al lui P.I., fiica lui L. A., arată apelanții.

Din lecturarea dispozițiilor Deciziei civile 1154/1993 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar 2161/1993 rezultă că prin admiterea recursului declarat de Pop I., instanța casează sentința civilă 2994 din 15 decembrie 1992 și respinge ca nefondată plângerea pârâtelor împotriva hotărârii nr. 3673 din 29.04.1992 Comisiei Județene de aplicare a Legii fondului funciar. Prin această hotărâre, menținută de instanța de recurs, se statuează că pârâtele nu au vocație succesorală după L. A., pentru terenurile în litigiu. În concluzie, pârâtele nu au un titlu valabil în justificarea posesiei asupra terenului în litigiu.

Aceleași pârâte au atacat în instanță contractul de vânzare cumpărare din 20 mai 1961 încheiat între L. A. și soția I. cu M. A. și B.I., solicitând anularea acestui contract de vânzare cumpărare și a întabulării lui în cartea funciară, instanța prin sentința civilă 472/2000 rămasă definitivă prin Decizia civilă 1556/2001 a Curții de Apel Cluj, acțiunea acestora fiind respinsă cu motivarea că nu au drept și interes în a cere nulitatea convenției de vânzare cumpărare, acest drept revenindu-i lui Pop I., în cuprinsul aceleiași decizii se reține că Pop I. fiica promitentului vânzător a fost citată și audiată în cauză și ea nu a contestat convenția, arată apelanții.

Pârâtele continuă să se considere moștenitoare ale defunctei L. I., sora tatălui lor, contrar tuturor actelor în dezbaterea succesiunii și a hotărârilor irevocabile în respingerea cererii de reconstituire a dreptului lor invocat în baza Legii 18/1991, arată apelanții.

Referitor la sentințele invocate, respectiv decizia nr. 2136/2006, decizia civilă nr. 1066/2007 și decizia civilă nr. 127/R/2007 a Tribunalului Maramureș, sunt lipsite de efect urmare a validării contractului de vânzare-cumpărare cu succesoarea promitentului vânzător respectiv cu Pop I.. În condițiile în care hotărârea Comisiei Județene de respingere a contestației intimatelor cu privire la introducerea lor în titlu de proprietate emis lui Pop I. orice altă hotărâre care le statuează acestora un drept este lipsită de conținut, arată apelanții.

În drept apelanții au invocat art. 444 coroborat cu 480 alin. 3 Noul Cod procedură civilă.

Intimatele M. M., L.I. și Ș. M. au depus întâmpinare, solicitând respingerea apelurilor formulate ca nefondate.

În motivare intimatele au arătat, în esență, că în opinia acestora sentința instanței de fond este legală, iar motivele de apel sunt nefondate.

În cauză există autoritate de lucru judecat, așa cum corect a motivat instanța de fond. Intimatele dețin titlu de proprietate asupra terenului în litigiu și folosesc acest teren în baza unui titlu de proprietate, astfel că respingerea despăgubirilor civile este legală.

În probațiune s-au depus înscrisuri, în fotocopie.

Analizând sentința civilă nr. 293/2.02.2016 și hotărârea de completare de dispozitiv din 31.05.2016 pronunțate de către Judecătoria Vișeu de Sus în dosarul nr. 552/336/2015, pe baza motivelor de apel formulate prin cele două cereri de apel, a apărărilor invocate și în considerarea dispozițiilor legale incidente, tribunalul constată că apelurile sunt fondate și urmează a fi admise, cu consecința anulării sentinței și a hotărârii de completare și trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, pentru considerentele ce succed:

Conform art. 476 alin. 1 Cod procedură civilă apelul exercitat în termen provoacă o nouă judecată asupra fondului, instanța de apel statuând atât în fapt, cât și în drept.

În cazul în care apelul nu se motivează ori motivarea apelului sau întâmpinarea nu cuprinde motive, mijloace de apărare sau dovezi noi, instanța de apel se va pronunța, în fond, pe baza celor invocate la prima instanță (alin. 2).

Potrivit art. 477 alin. 1 Cod procedură civilă instanța de apel va proceda la rejudecarea fondului în limitele stabilite expres sau implicit de către apelant, precum și cu privire la soluțiile care sunt dependente de partea din hotărâre care a fost atacată.

Devoluțiunea va opera cu privire la întreaga cauză atunci când apelul nu este limitat la anumite soluții din dispozitiv ori atunci când se tinde la anularea hotărârii sau dacă obiectul litigiului este indivizibil (alin. 2).

În conformitate cu dispozițiile art. 479 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța de apel va verifica, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță. Motivele de ordine publică pot fi invocate și din oficiu.

În conformitate cu dispozițiile art. 480 alin. 3, în cazul în care se constată că, în mod greșit, prima instanță a soluționat procesul fără a intra în judecata fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părții care nu a fost legal citată, instanța de apel va anula hotărârea și, în cazul în care părțile au solicitat în mod expres trimiterea cauzei spre rejudecare prin cererea de apel sau prin întâmpinare, va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

În speță, reclamanții au învestit prima instanță cu soluționarea unei acțiuni în revendicare și pretenții reprezentând folosul nerealizat de pe terenul în litigiu, pe ultimii trei ani anteriori promovării prezentului litigiu - filele 3-7 din dosarul primei instanțe.

În conformitate cu dispozițiile art. 563 alin. 1 Cod civil, proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor sau de la o altă persoană care îl deține fără drept. El are de asemenea, dreptul la despăgubiri, dacă este cazul.

În conformitate cu dispozițiile art. 563 alin.2 Cod civil, dreptul la acțiunea în revendicare este imprescriptibil, cu excepția cazurilor în care prin lege se dispune altfel.

Dreptul de proprietate dobândit cu bună-credință, în condițiile legii, este pe deplin recunoscut (art. 563 alin. 3).

Hotărârea judecătorească prin care s-a admis acțiunea în revendicare este opozabilă și poate fi exercitată și împotriva terțului dobânditor, în condițiile Codului de procedură civilă (art. 563 alin. 4 Cod civil).

Prima instanță a soluționat cauza pe excepția autorității de lucru judecat, în raport de sentința civilă nr. 1943/18.09.2001 a Judecătoriei Vișeu de Sus, pronunțată în dosarul nr. 684/2001 al Judecătoriei Vișeu de Sus, pusă în executare în dosarul execuțional 66/2002. După punerea în executare, reclamanții au pierdut din nou posesia asupra terenurilor.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că între reclamanți și pârâți a intervenit o multitudine de litigii, la data formulării acțiunii în revendicare în prezentul litigiu, reclamanții nemaiavând posesia.

În speță dreptul material la acțiunea în revendicare este imprescriptibil. Prima instanță a admis în mod greșit excepția autorității de lucru judecat, neobservând aspectele ce preced și neluând în considerare nici acțiunea civilă introductivă de instanță, care conținea mai multe petite, prima instanță fiind învestită și cu petitul având ca obiect obligarea pârâților la plata sumei de 6000 lei reprezentând folosul nerealizat de pe terenul de la locul denumit "Mocira";, pe ultimii trei ani anteriori promovării litigiului, petit respins tot ca o consecință a admiterii excepției autorității de lucru judecat, deși un asemenea capăt de cerere nu a făcut obiectul dosarului nr. 684/1999.

În ceea ce privește hotărârea de completare a sentinței, pronunțată la data de 31.05.2016, analizând cuprinsul acesteia, tribunalul constată întemeiate criticile apelanților.

Analizând cuprinsul sentinței apelate, precum și conținutul hotărârii de completare a sentinței, se remarcă împrejurarea că motivarea primei instanțe dată în considerentele hotărârii de completare este în contradicție cu considerentele sentinței apelate.

← încălcarea dreptului la apărare – consecinţe desfiinţarea...		Punere sub interdicție; nulitatea procedurii în faţa... →

Autoritate de lucru judecat. caracterul executoriu după împlinirea termenului de prescripție privind executarea titlului executoriu

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Autoritate de lucru judecat. caracterul executoriu după împlinirea termenului de prescripție privind executarea titlului executoriu