Punere sub interdicție; nulitatea procedurii în faţa instanţei de fond pentru lipsa reprezentării legale a intimatei-pârâte, cu privire la care se solicită punerea sub interdicție; art. 938, alin. 3, teza a ii-a c. pr. civilă; art. 167 ncc
| Comentarii |
|
Tribunalul IAŞI Decizie nr. 373 din data de 13.03.2017
Prin sentința civilă nr. 11294/19.10.2016 pronunțată de Judecătoria Pașcani s-a admis cererea promovată de reclamanta O. C. în contradictoriu cu pârâta O.A., dispunându-se punerea sub interdicție a bolnavei O.A. și fiind numită în calitate de tutore O.C.
Pentru a se pronunța în acest sens, instanța de fond reține următoarele:
"Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 6.04.2016 sub numărul 10554 reclamanta O. C. a solicitat punerea sub interdicție a pârâtei O. A. și numirea sa în calitate de tutore pentru ocrotirea bolnavei.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că pârâta este mama sa, iar în ultimul timp, pe fondul vârstei înaintate, dă dovadă de amnezie pe termen scurt, având dificultăți în a-și aminti evenimente recente. Deși se poate deplasa, starea sa psihică reprezintă un real pericol.
Cererea a fost motivată în drept pe disp. art. 164, Cod civil, art. 935 și urm din Codul de procedură civilă.
Odată cu acțiunea introductivă au fost depuse înscrisuri în fotocopie.
Din dispoziția instanței a fost înștiințat reprezentantul Ministerului Public în vederea efectuării cuvenitelor cercetări și pentru demersuri în vederea expertizei medico-legale psihiatrice.
În dosar s-au administrat următoarele probe: înscrisuri medicale, cercetarea efectuată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași, raportul de expertiză medico-legală psihiatrică, raport de anchetă socială la reședința bolnavei și a tutorelui propus.
În data de 19.09.2016 instanța a procedat la audierea bolnavului, potrivit disp. Codului Civil.
Tutorele propus și-a exprimat acordul de a îndeplini sarcina tutelei.
Analizând ansamblul probator administrat în cauză, instanța a reținut următoarele:
În fapt, bolnava O. A. este născută la data de xx.0z.19zz, este, căsătorită, are doi copii, a lucrat în calitate de asistentă medicală, starea sa psihică degradându-se în urmă cu 3 ani când a ieșit din casă și s-a rătăcit. Din coroborarea înscrisurilor depuse la dosar și anume raportul de anchetă socială, raportul de expertiză medico-legală psihiatrică întocmit de Comisia de primă expertiză medico-legală psihiatrică înscrisurile medicale, și cercetările Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași, a reieșit că bolnava a fost diagnosticată cu "demență senilă cu manifestări paranoide cu dependență socio-familială totală.";. Ca urmare a afecțiunii prezentate, nu are capacitatea psihică de a se autoconduce, de a decide în propriul beneficiu, de a-și îndeplini drepturile și obligațiile civile legale, fiind recomandată supravegherea permanentă și tratament de specialitate.
Potrivit procedurii speciale, bolnava a fost audiată de instanță. În contextul tuturor probelor administrate în cauză, se apreciază că ii lipsește discernământul, necesită îngrijire, tratament și supraveghere permanentă.
În drept, potrivit dispozițiilor art. 164 din Noul Cod Civil, cel care nu are discernământul necesar pentru a se îngriji de interesele sale, din cauza alienației mintale ori debilitații mintale, va fi pus sub interdicție judecătorească, ca măsură de ocrotire a majorului în sensul art. 106 alin. 2 din Codul civil.
Măsura interdicției judecătorești reprezintă acel mijloc de ocrotire a persoanei fizice care, fiind lipsită de discernământul necesar datorită alienației sau debilității mintale are ca efect lipsirea acesteia de capacitate de exercițiu și instituirea tutelei.
Din interpretarea articolul 164 din Codul civil rezultă condițiile de fond ale acțiunii, și anume: persoana care urmează a fi pusă sub interdicție să fie lipsită de discernământ; această lipsă de discernământ să o pună în imposibilitate de a se îngriji singură de interesele sale și nu în ultimul rând, lipsa de discernământ să se datoreze alienației sau debilității mintale.
Prin urmare, nu orice boală psihică justifică punerea sub interdicție, ci numai alienația sau debilitatea mintală care lipsesc bolnavul de discernământ. Pe de altă parte, conținutul alienației și debilității mintale trebuie să fie stabilit de către medicul specialist psihiatru.
Art. 211 din Legea 71/2011 de punere în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil definește alienația mintală și debilitatea mintală stabilind că, prin aceste expresii, se înțelege o boală psihică sau un handicap psihic ce determină incompetența psihică a persoanei de a acționa critic și predictiv privind consecințele social-juridice care pot decurge din exercitarea drepturilor și obligațiilor civile.
Condițiilor menționate li se adaugă exigența impusă de art. 165 din Codul civil, potrivit cu care punerea sub interdicție poate fi cerută numai de persoanele prevăzute în art. 111 Cod civil, adică de orice persoană interesată, inclusiv de procuror.
În cauza dedusă judecății, în raport de probele administrate și cu precădere față de concluziile raportului de expertiză, instanța constată îndeplinite condițiile de fond anterior enunțate, astfel încât va admite acțiunea și, în consecință, va dispune punerea sub interdicție a bolnavei O.A.
Totodată, interdicția judecătorească în sine nu asigură și ocrotirea bolnavilor psihici, ci creează premisele obligatorii ca instanța de tutelă să instituie tutela. În acest sens, art. 170 cod civil dispune că prin hotărârea de punere sub interdicție, instanța de tutelă numește, de îndată, un tutore pentru ocrotirea celui pus sub interdicție judecătorească.
Având în vedere aceste dispoziții legale, instanța urmează să desemneze ca tutore pe fiica pârâtei, O.C., apreciind ca acesta este persoana cea mai în măsura să se ocupe de interesele bolnavei, urmând ca aceasta să preia drepturile și îndatoririle specifice tutelei de la data rămânerii definitive a punerii sub interdicție. Tutorele propus și-a exprimat dorința de a se ocupă de îngrijirea bolnavei și de a fi numit in această funcție.";
Împotriva acestor sentințe a formulat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași, solicitând admiterea apelului, anularea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.
Se arată în motivarea apelului următoarele:
Sentința civilă nr. 11294/19.10.2016 pronunțată în dosarul civil nr. 10554/245/2016 al Judecătoriei Iași este nelegală și netemeinică, fiind dată cu nerespectarea dispozițiilor prevăzute de art. 938, alin. 3 Cod procedură civilă, potrivit cărora "Numirea curatorului este obligatorie în vederea reprezentării în instanță a celui a cărei punere sub interdicție judecătorească este cerută, în cazul în care starea sănătății lui împiedică prezentarea sa personală";, numire care se va face în condițiile art. 167 Cod Civil.
Din actele și probele administrate în această cauză, se constată faptul că pârâta O.A. nu a fost prezentă la nici un termen de judecată, iar aceasta, fiind audiată nemijlocit de instanța de judecată la data de 19.09.2016, nu știa de cererea de punere sub interdicție formulată de fiica sa, nefiind conștientă nici de consecințele acestui demers, diagnosticul stabilit prin expertiza medico-legală psihiatrică efectuată de IML Iași fiind "demență senilă cu manifestări paranoide cu dependență socio-familială totală";. Ori, în situația în care instanța de judecată a constatat faptul că starea de sănătate a pârâtei împiedică prezentarea sa personală în instanță, trebuia conform dispozițiilor legale în vigoare, să dispună numirea unui curator în condițiile sus-menționate.
Așa cum opinează și literatura de specialitate, curatela specială este o formă provizorie de ocrotire a persoanei fizice luată cu scopul protejării drepturilor și intereselor legitime ale acesteia, indiferent dacă sunt patrimoniale sau nepatrimoniale sau, în exprimarea art. 109 alin. 2 a noului Cod Civil, pentru a garanta posibilitatea efectivă de a-și exercita drepturile și a-și îndeplini obligațiile cu privire la persoană și bunurile sale.
Ca orice formă de ocrotire a persoanei fizice, conform noului Cod civil măsura curatelei speciale poate privi minorii (inclusiv cei menționați de art. 164, alin. 2) sau majorii (art. 105 se referă la "capabili";, iar aceasta nu poate însemna decât persoane cu capacitate deplină de exercițiu, conform art. 38), fie că sunt puși sub interdicție, fie că temporar - din motivele prevăzute de lege, art. 178 nu pot să-și administreze bunurile și nici să-și apere interesele în condiții corespunzătoare.
Ori, lipsa reprezentării legale a pârâtei de către curator echivalează cu încălcarea dreptului la apărare, care este inclus în sfera largă a dreptului la un proces echitabil, drept protejat atât de legislația națională cât și de cea europeană prin C.E.D.O. art.6 sau C.J.U.E.
Se mai arată de apelant că în ceea ce privește netemeinicia, deși au fost administrate toate probatoriile necesare, instanța de judecată ar fi trebuit să aibă cel puțin un dubiu raportat la faptul că pârâta, audiată în mod nemijlocit, a dat dovadă de coerență în exprimare, nu se consideră bolnavă și nu urmează nici un tratament, iar concluziile raportului de expertiză medico-legală s-au bazat mai mult pe concluziile mai multor specialiști psihiatrici din cadrul unor cabinete particulare la care a fost consultată de-a lungul timpului aceasta, context în care s-ar fi impus avizarea acestui raport de către Comisia superioară de medici specialiști constituită la nivel IML Iași deoarece există o neconcordanță între diagnosticele stabilite prin actele medicale anterioare și diagnosticul stabilit prin expertiză.
Având în vedere și hotărârile CEDO admise împotriva României (cauza Stelian Roșca, Cristian Teodorescu) punerea sub interdicție a unei persoane trebuie făcută numai în cazurile strict și limitativ prevăzute de lege și cu respectarea tuturor condițiilor și drepturilor persoanei bolnave, tocmai pentru a se evita orice posibil abuz sau greșeală, dreptul la viață privată al persoanei fiind de asemenea garantat și protejat.
Intimatele nu au depus întâmpinare.
În apel a fost administrată proba cu înscrisuri și s-a solicitat și obținut avizarea expertizei medico-legale efectuată în prima instanță de către Comisia Superioară de medici specialiști.
Prin decizia civilă nr. 373/2017 Tribunalul a dispus următoarele:
"Admite apelul formulat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași împotriva sentinței civile nr. 11294/19.10.2016 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o anulează.
Trimite cauza spre rejudecare primei instanțe - Judecătoria Iași.";
În primul rând trebuie precizat că potrivit art. 458 Cod procedură civilă, "căile de atac pot fi exercitate numai de părțile aflate în proces care justifică un interes, în afară de cazul în care, potrivit legii, acest drept îl au și alte organe sau persoane";, iar potrivit disp. art. 92, alin. 1 și 4 "(1) Procurorul poate porni orice acțiune civilă, ori de câte ori este necesar pentru apărarea drepturilor și intereselor legitime ale minorilor, ale persoanelor puse sub interdicție și ale dispăruților, precum și în alte cazuri expres prevăzute de lege."; "(4) Procurorul poate să exercite căile de atac împotriva hotărârilor pronunțate în cazurile prevăzute la alin. (1), chiar dacă nu a pornit acțiunea civilă, precum și atunci când a participat la judecată, în condițiile legii.";
Cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași sub nr. 10554/245/2016 a avut ca obiect cererea reclamantei O.C. punerea sub interdicție a pârâtei O.A. și numirea ei în calitate de tutore pentru ocrotirea bolnavei.
Din actele și lucrările dosarului de fond rezultă că pârâta nu a fost prezentă la nici un termen de judecată în fața instanței de fond din cauza stării dale de sănătate care împiedica prezentarea personală și, deși instanța de fond a constatat acest lucru nu a procedat la desemnarea unui curator cum prevăd imperativ disp. art. 938, alin. 3, teza a II-a C. pr. civilă.
Aceste dispoziții de drept intern trebuie interpretate în lumina reglementărilor internaționale în domeniu, în principal Principiile Protecției Persoanelor cu Tulburări adoptate de Consiliul Europei prin hotărârea Adunării Generale 46/119 din 17 decembrie 1991. Astfel, în cadrul Principiului 1 - Libertăți și drepturi fundamentale - la punctul 6 că: "Orice hotărâre care pronunță că o anumită persoană este lipsită de capacitate legală din cauza tulburării mintale de care suferă, precum și orice hotărâre care prevede numirea unui reprezentant personal ca o consecință a unei asemenea incapacități poate fi luată doar în urma unei audieri echitabile de către un tribunal independent și imparțial, desemnat de legile naționale. Persoana a cărei capacitate este în cauză trebuie să aibă posibilitatea de a fi reprezentat de către un consultant. În cazul în care persoana a cărei capacitate este în cauză nu-și asigură ea însăși o asemenea reprezentare, aceasta trebuie să i se facă disponibilă gratuit atunci când ea nu dispune de mijloace de plată suficiente. Consultantul nu poate să reprezinte în același proces și instituția de sănătate mintală sau personalul acesteia, și nu poate reprezenta nici membrii de familie a persoanei a cărei capacitate este în cauză, decât în cazul în care tribunalul este convins că nu există conflicte de interese. Deciziile legate de capacitate și necesitatea numirii unui reprezentant personal trebuie revăzute/actualizate la intervale de timp rezonabile, prevăzute de legile naționale. Persoana a cărei capacitate este în cauză, reprezentantul ei personal și orice altă persoană interesată trebuie să aibă dreptul de a intenta un recurs în fața unui tribunal superior împotriva unei asemenea decizii";. De asemenea, prin Principiul 5 - Examinarea medicală - s-a stabilit că: "Nici o persoană nu poate fi forțată să treacă prin examinări medicale menite să determine existența unei tulburări mintale, decât conform procedurii autorizate de legile naționale";.
De asemenea, în anul 1994, Parlamentar al Consiliului Europei a adoptat în unanimitate 1235 (1994) privind psihiatria și drepturilor omului. Principalele prevederi ale recomandărilor menționate sunt: Diagnosticul de boală psihică este o problemă strict medicală, fiind pus de către un medic în conformitate cu știința medicală; obligatorie (preinfracțională) poate fi luată de un reprezentant al legii la recomandarea unui medic specialist; decizia este luată numai dacă persoana reprezintă un pericol pentru sine sau pentru alții. În caz de urgență psihiatrică, se admite internarea bolnavului pe timp scurt, în conformitate cu un aviz medical competent și pe o perioadă scurtă. În această situație pacientul trebuie informat, trebuie să i se facă posibilă contestarea legală a deciziei. trebuie reprezentat de un reprezentant legal care se poate numi din oficiu în condițiile în care pacientul nu se poate reprezenta singur. Tratamentul psihiatric trebuie sa fie condus după aceleași reguli ca orice tratament medical. În caz de tratament neomologat, consimțământul pacientului este esențial. Dacă acestuia îi lipsește discernământul, consimțământul va fi dat de reprezentantul legal al pacientului. (…) În orice caz, bolnavul are dreptul la comunicare liberă cu un avocat sau magistrat și să trimită scrisori închise.
De asemenea, este necesar să se țină seama de reglementările naționale mai recente cu privire la sănătatea mintală și protecția persoanelor cu tulburări psihice, adoptate prin Legea nr. 487/2002. Potrivit art. 10 alin. 1: "Evaluarea sănătății mintale se efectuează, prin examinare directă a persoanei în cauză, numai de către medicul psihiatru";, iar conform art. 11: "Evaluarea sănătății mintale se face cu consimțământul liber, informat și documentat al persoanei, cu excepția situațiilor specifice, stabilite de lege. În cazul în care persoana evaluată are dificultăți în a aprecia implicațiile unei decizii asupra ei înseși, aceasta poate beneficia de asistența reprezentantului personal sau legal";.
Din considerentele exprimate mai sus, tribunalul apreciază că în raport de disp. art. 175 Cod procedură civilă sunt îndeplinite condițiile cerute de lege pentru incidența nulității condiționate de producerea unei vătămări, întreaga probațiune administrată în fata instanței de fond s-a făcut fără să existe o reprezentare legală a intimatei-pârâte, așa cum prevede art. 938, alin. 3, teza a II-a C.proc.civ. raportat la disp. art. 167 NCC, care arata că "Numirea curatorului este obligatorie în vederea reprezentării în instanță a celui a cărui punere sub interdicție judecătorească este cerută, în cazul în care starea sănătății lui împiedică prezentarea sa personală.";.
În aceste condiții, tribunalul apreciază că trebuie refăcuta trebuie readministrate toate probele care au fost efectuate în primei instanțe de judecata, deoarece lipsa reprezentării legale a intimatei-pârâte de către curator echivalează cu necercetarea fondului cauzei, motiv pentru care devin aplicabile dispozițiile art.480 alin 3 teza a II-a C.proc.civ., urmând a anula sentința atacată și, la cererea expresă a apelantului, va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.
Prin sentința civilă nr. 11294/19.10.2016 pronunțată de Judecătoria Pașcani s-a admis cererea promovată de reclamanta O.C. în contradictoriu cu pârâta O.A., dispunându-se punerea sub interdicție a bolnavei O.A. și fiind numită în calitate de tutore O.C.
Pentru a se pronunța în acest sens, instanța de fond reține următoarele:
"Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 6.04.2016 sub numărul 10554 reclamanta O.C. a solicitat punerea sub interdicție a pârâtei O.A. și numirea sa în calitate de tutore pentru ocrotirea bolnavei.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că pârâta este mama sa, iar în ultimul timp, pe fondul vârstei înaintate, dă dovadă de amnezie pe termen scurt, având dificultăți în a-și aminti evenimente recente. Deși se poate deplasa, starea sa psihică reprezintă un real pericol.
Cererea a fost motivată în drept pe disp. art. 164, Cod civil, art. 935 și urm din Codul de procedură civilă.
Odată cu acțiunea introductivă au fost depuse înscrisuri în fotocopie.
Din dispoziția instanței a fost înștiințat reprezentantul Ministerului Public în vederea efectuării cuvenitelor cercetări și pentru demersuri în vederea expertizei medico-legale psihiatrice.
În dosar s-au administrat următoarele probe: înscrisuri medicale, cercetarea efectuată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași, raportul de expertiză medico-legală psihiatrică, raport de anchetă socială la reședința bolnavei și a tutorelui propus.
În data de 19.09.2016 instanța a procedat la audierea bolnavului, potrivit disp. Codului Civil.
Tutorele propus și-a exprimat acordul de a îndeplini sarcina tutelei.
Analizând ansamblul probator administrat în cauză, instanța a reținut următoarele:
În fapt, bolnava O.A. este născută la data de 22.09.1933, este căsătorită, are doi copii, a lucrat în calitate de asistentă medicală, starea sa psihică degradându-se în urmă cu 3 ani când a ieșit din casă și s-a rătăcit. Din coroborarea înscrisurilor depuse la dosar și anume raportul de anchetă socială, raportul de expertiză medico-legală psihiatrică întocmit de Comisia de primă expertiză medico-legală psihiatrică înscrisurile medicale, și cercetările Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași, a reieșit că bolnava a fost diagnosticată cu "demență senilă cu manifestări paranoide cu dependență socio-familială totală.";. Ca urmare a afecțiunii prezentate, nu are capacitatea psihică de a se autoconduce, de a decide în propriul beneficiu, de a-și îndeplini drepturile și obligațiile civile legale, fiind recomandată supravegherea permanentă și tratament de specialitate.
Potrivit procedurii speciale, bolnava a fost audiată de instanță. În contextul tuturor probelor administrate în cauză, se apreciază că ii lipsește discernământul, necesită îngrijire, tratament și supraveghere permanentă.
În drept, potrivit dispozițiilor art. 164 din noul Cod civil, cel care nu are discernământul necesar pentru a se îngriji de interesele sale, din cauza alienației mintale ori debilitații mintale, va fi pus sub interdicție judecătorească, ca măsură de ocrotire a majorului în sensul art. 106 alin. 2 din Codul civil.
Măsura interdicției judecătorești reprezintă acel mijloc de ocrotire a persoanei fizice care, fiind lipsită de discernământul necesar datorită alienației sau debilității mintale are ca efect lipsirea acesteia de capacitate de exercițiu și instituirea tutelei.
Din interpretarea articolul 164 din Codul civil rezultă condițiile de fond ale acțiunii, și anume: persoana care urmează a fi pusă sub interdicție să fie lipsită de discernământ; această lipsă de discernământ să o pună în imposibilitate de a se îngriji singură de interesele sale și nu în ultimul rând, lipsa de discernământ să se datoreze alienației sau debilității mintale.
Prin urmare, nu orice boală psihică justifică punerea sub interdicție, ci numai alienația sau debilitatea mintală care lipsesc bolnavul de discernământ. Pe de altă parte, conținutul alienației și debilității mintale trebuie să fie stabilit de către medicul specialist psihiatru.
Art. 211 din Legea 71/2011 de punere în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil definește alienația mintală și debilitatea mintală stabilind că, prin aceste expresii, se înțelege o boală psihică sau un handicap psihic ce determină incompetența psihică a persoanei de a acționa critic și predictiv privind consecințele social-juridice care pot decurge din exercitarea drepturilor și obligațiilor civile.
Condițiilor menționate li se adaugă exigența impusă de art. 165 din Codul civil, potrivit cu care punerea sub interdicție poate fi cerută numai de persoanele prevăzute în art. 111 Cod civil, adică de orice persoană interesată, inclusiv de procuror.
În cauza dedusă judecății, în raport de probele administrate și cu precădere față de concluziile raportului de expertiză, instanța constată îndeplinite condițiile de fond anterior enunțate, astfel încât va admite acțiunea și, în consecință, va dispune punerea sub interdicție a bolnavei O.A.
Totodată, interdicția judecătorească în sine nu asigură și ocrotirea bolnavilor psihici, ci creează premisele obligatorii ca instanța de tutelă să instituie tutela. În acest sens, art. 170 Cod civil dispune că prin hotărârea de punere sub interdicție, instanța de tutelă numește, de îndată, un tutore pentru ocrotirea celui pus sub interdicție judecătorească.
Având în vedere aceste dispoziții legale, instanța urmează să desemneze ca tutore pe fiica pârâtei, O.C., apreciind ca acesta este persoana cea mai în măsura să se ocupe de interesele bolnavei, urmând ca aceasta să preia drepturile și îndatoririle specifice tutelei de la data rămânerii definitive a punerii sub interdicție. Tutorele propus și-a exprimat dorința de a se ocupă de îngrijirea bolnavei și de a fi numit in această funcție.";
Împotriva acestor sentințe a formulat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași, solicitând admiterea apelului, anularea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.
Se arată în motivarea apelului următoarele:
Sentința civilă nr. 11294/19.10.2016 pronunțată în dosarul civil nr. 10554/245/2016 al Judecătoriei Iași este nelegală și netemeinică, fiind dată cu nerespectarea dispozițiilor prevăzute de art. 938, alin. 3 Cod procedură civilă, potrivit cărora "Numirea curatorului este obligatorie în vederea reprezentării în instanță a celui a cărei punere sub interdicție judecătorească este cerută, în cazul în care starea sănătății lui împiedică prezentarea sa personală";, numire care se va face în condițiile art. 167 Cod Civil.
Din actele și probele administrate în această cauză, se constată faptul că pârâta O.A. nu a fost prezentă la nici un termen de judecată, iar aceasta, fiind audiată nemijlocit de instanța de judecată la data de 19.09.2016, nu știa de cererea de punere sub interdicție formulată de fiica sa, nefiind conștientă nici de consecințele acestui demers, diagnosticul stabilit prin expertiza medico-legală psihiatrică efectuată de IML Iași fiind "demență senilă cu manifestări paranoide cu dependență socio-familială totală";. Ori, în situația în care instanța de judecată a constatat faptul că starea de sănătate a pârâtei împiedică prezentarea sa personală în instanță, trebuia conform dispozițiilor legale în vigoare, să dispună numirea unui curator în condițiile sus-menționate.
Așa cum opinează și literatura de specialitate, curatela specială este o formă provizorie de ocrotire a persoanei fizice luată cu scopul protejării drepturilor și intereselor legitime ale acesteia, indiferent dacă sunt patrimoniale sau nepatrimoniale sau, în exprimarea art. 109 alin. 2 a noului Cod Civil, pentru a garanta posibilitatea efectivă de a-și exercita drepturile și a-și îndeplini obligațiile cu privire la persoană și bunurile sale.
Ca orice formă de ocrotire a persoanei fizice, conform noului Cod civil măsura curatelei speciale poate privi minorii (inclusiv cei menționați de art. 164, alin. 2) sau majorii (art. 105 se referă la "capabili";, iar aceasta nu poate însemna decât persoane cu capacitate deplină de exercițiu, conform art. 38), fie că sunt puși sub interdicție, fie că temporar - din motivele prevăzute de lege, art. 178 nu pot să-și administreze bunurile și nici să-și apere interesele în condiții corespunzătoare.
Ori, lipsa reprezentării legale a pârâtei de către curator echivalează cu încălcarea dreptului la apărare, care este inclus în sfera largă a dreptului la un proces echitabil, drept protejat atât de legislația națională cât și de cea europeană prin C.E.D.O. art.6 sau C.J.U.E.
Se mai arată de apelant că în ceea ce privește netemeinicia, deși au fost administrate toate probatoriile necesare, instanța de judecată ar fi trebuit să aibă cel puțin un dubiu raportat la faptul că pârâta, audiată în mod nemijlocit, a dat dovadă de coerență în exprimare, nu se consideră bolnavă și nu urmează nici un tratament, iar concluziile raportului de expertiză medico-legală s-au bazat mai mult pe concluziile mai multor specialiști psihiatrici din cadrul unor cabinete particulare la care a fost consultată de-a lungul timpului aceasta, context în care s-ar fi impus avizarea acestui raport de către Comisia superioară de medici specialiști constituită la nivel IML Iași deoarece există o neconcordanță între diagnosticele stabilite prin actele medicale anterioare și diagnosticul stabilit prin expertiză.
Având în vedere și hotărârile CEDO admise împotriva României (cauza Stelian Roșca, Cristian Teodorescu) punerea sub interdicție a unei persoane trebuie făcută numai în cazurile strict și limitativ prevăzute de lege și cu respectarea tuturor condițiilor și drepturilor persoanei bolnave, tocmai pentru a se evita orice posibil abuz sau greșeală, dreptul la viață privată al persoanei fiind de asemenea garantat și protejat.
Intimatele nu au depus întâmpinare.
În apel a fost administrată proba cu înscrisuri și s-a solicitat și obținut avizarea expertizei medico-legale efectuată în prima instanță de către Comisia Superioară de medici specialiști.
Prin decizia civilă nr. 373/2017 Tribunalul a dispus următoarele:
"Admite apelul formulat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași împotriva sentinței civile nr. 11294/19.10.2016 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o anulează.
Trimite cauza spre rejudecare primei instanțe - Judecătoria Iași.";
În primul rând trebuie precizat că potrivit art. 458 Cod procedură civilă, "căile de atac pot fi exercitate numai de părțile aflate în proces care justifică un interes, în afară de cazul în care, potrivit legii, acest drept îl au și alte organe sau persoane";, iar potrivit disp. art. 92, alin. 1 și 4 "(1) Procurorul poate porni orice acțiune civilă, ori de câte ori este necesar pentru apărarea drepturilor și intereselor legitime ale minorilor, ale persoanelor puse sub interdicție și ale dispăruților, precum și în alte cazuri expres prevăzute de lege."; "(4) Procurorul poate să exercite căile de atac împotriva hotărârilor pronunțate în cazurile prevăzute la alin. (1), chiar dacă nu a pornit acțiunea civilă, precum și atunci când a participat la judecată, în condițiile legii.";
Cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași sub nr. 10554/245/2016 a avut ca obiect cererea reclamantei O.C. punerea sub interdicție a pârâtei O.A. și numirea ei în calitate de tutore pentru ocrotirea bolnavei.
Din actele și lucrările dosarului de fond rezultă că pârâta nu a fost prezentă la nici un termen de judecată în fața instanței de fond din cauza stării sale de sănătate care împiedica prezentarea personală și, deși instanța de fond a constatat acest lucru nu a procedat la desemnarea unui curator cum prevăd imperativ disp. art. 938, alin. 3, teza a II-a C.proc.civ.
Aceste dispoziții de drept intern trebuie interpretate în lumina reglementărilor internaționale în domeniu, în principal Principiile Protecției Persoanelor cu Tulburări adoptate de Consiliul Europei prin hotărârea Adunării Generale 46/119 din 17 decembrie 1991. Astfel, în cadrul Principiului 1 - Libertăți și drepturi fundamentale - la punctul 6 că: "Orice hotărâre care pronunță că o anumită persoană este lipsită de capacitate legală din cauza tulburării mintale de care suferă, precum și orice hotărâre care prevede numirea unui reprezentant personal ca o consecință a unei asemenea incapacități poate fi luată doar în urma unei audieri echitabile de către un tribunal independent și imparțial, desemnat de legile naționale. Persoana a cărei capacitate este în cauză trebuie să aibă posibilitatea de a fi reprezentat de către un consultant. În cazul în care persoana a cărei capacitate este în cauză nu-și asigură ea însăși o asemenea reprezentare, aceasta trebuie să i se facă disponibilă gratuit atunci când ea nu dispune de mijloace de plată suficiente. Consultantul nu poate să reprezinte în același proces și instituția de sănătate mintală sau personalul acesteia, și nu poate reprezenta nici membrii de familie a persoanei a cărei capacitate este în cauză, decât în cazul în care tribunalul este convins că nu există conflicte de interese. Deciziile legate de capacitate și necesitatea numirii unui reprezentant personal trebuie revăzute/actualizate la intervale de timp rezonabile, prevăzute de legile naționale. Persoana a cărei capacitate este în cauză, reprezentantul ei personal și orice altă persoană interesată trebuie să aibă dreptul de a intenta un recurs în fața unui tribunal superior împotriva unei asemenea decizii";. De asemenea, prin Principiul 5 - Examinarea medicală - s-a stabilit că: "Nici o persoană nu poate fi forțată să treacă prin examinări medicale menite să determine existența unei tulburări mintale, decât conform procedurii autorizate de legile naționale";.
De asemenea, în anul 1994, Parlamentar al Consiliului Europei a adoptat în unanimitate 1235 (1994) privind psihiatria și drepturilor omului. Principalele prevederi ale recomandărilor menționate sunt: Diagnosticul de boală psihică este o problemă strict medicală, fiind pus de către un medic în conformitate cu știința medicală; obligatorie (preinfracțională) poate fi luată de un reprezentant al legii la recomandarea unui medic specialist; decizia este luată numai dacă persoana reprezintă un pericol pentru sine sau pentru alții. În caz de urgență psihiatrică, se admite internarea bolnavului pe timp scurt, în conformitate cu un aviz medical competent și pe o perioadă scurtă. În această situație pacientul trebuie informat, trebuie să i se facă posibilă contestarea legală a deciziei. trebuie reprezentat de un reprezentant legal care se poate numi din oficiu în condițiile în care pacientul nu se poate reprezenta singur. Tratamentul psihiatric trebuie sa fie condus după aceleași reguli ca orice tratament medical. În caz de tratament neomologat, consimțământul pacientului este esențial. Dacă acestuia îi lipsește discernământul, consimțământul va fi dat de reprezentantul legal al pacientului. (…) În orice caz, bolnavul are dreptul la comunicare liberă cu un avocat sau magistrat și să trimită scrisori închise.
De asemenea, este necesar să se țină seama de reglementările naționale mai recente cu privire la sănătatea mintală și protecția persoanelor cu tulburări psihice, adoptate prin Legea nr. 487/2002. Potrivit art. 10 alin. 1: "Evaluarea sănătății mintale se efectuează,prin examinare directă a persoanei în cauză, numai de către medicul psihiatru";, iar conform art. 11: "Evaluarea sănătății mintale se face cu consimțământul liber, informat și documentat al persoanei, cu excepția situațiilor specifice, stabilite de lege. În cazul în care persoana evaluată are dificultăți în a aprecia implicațiile unei decizii asupra ei înseși, aceasta poate beneficia de asistența reprezentantului personal sau legal";.
Din considerentele exprimate mai sus, Tribunalul apreciază că în raport de disp. art. 175 Cod procedură civilă sunt îndeplinite condițiile cerute de lege pentru incidența nulității condiționate de producerea unei vătămări, întreaga probațiune administrată în fata instanței de fond s-a făcut fără să existe o reprezentare legală a intimatei-pârâte, așa cum prevede art. 938, alin. 3, teza a II-a C.proc.civ. raportat la disp. art. 167 NCC, care arata că "Numirea curatorului este obligatorie în vederea reprezentării în instanță a celui a cărui punere sub interdicție judecătorească este cerută, în cazul în care starea sănătății lui împiedică prezentarea sa personală.";.
În aceste condiții, tribunalul apreciază că trebuie refăcuta trebuie readministrate toate probele care au fost efectuate în primei instanțe de judecata, deoarece lipsa reprezentării legale a intimatei-pârâte de către curator echivalează cu necercetarea fondului cauzei, motiv pentru care devin aplicabile dispozițiile art.480 alin 3 teza a II-a C.proc.civ., urmând a anula sentința atacată și, la cererea expresă a apelantului, va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.
| ← Autoritate de lucru judecat. caracterul executoriu după... | Critica sol.asupra excepției fără declaraţie de apel... → |
|---|
