Autoritatea de lucru judecat. Jurisprudență Contravenţii. Închisoare contravenţională
| Comentarii |
|
Judecătoria BISTRIŢA Sentinţă civilă nr. 3683/2015 din data de 19.10.2016
AUTORITATEA DE LUCRU JUDECAT
Prin plângerea ce face obiectul prezentului dosar, petentul a atacat același act întocmit de intimatul Inspectoratul de poliție județean B-N.
Potrivit art. 430 alin. (1) NCPC "hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată";. În ceea ce privește efectele lucrului judecat, art. 431 alin. (1) NCPC stipulează că "nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect";, iar alin. (2) al aceluiași articol prevede că "oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă";.
Având în vedere că împotriva procesului-verbal de contravenție seria CP nr. 3683803/19.01.2013 a fost exercitată anterior calea de atac prevăzută de art. 31 alin. (1) din OG nr. 2/2001, instanța va admite excepția autorității de lucru judecat invocată de intimat prin întâmpinare și, pe cale de consecință, va respinge plângerea contravențională formulată de petentul L.I.
Judecătoria Bistrița - secția civilă, Sentința civilă nr. 3683/2015 pronunțată în dosarul nr. 11730/190/2014
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bistrița, la data de 04.12.2014, sub numărul de dosar 11730/190/2014, petentul L.I. în contradictoriu cu intimatul IPJ BN serviciul Poliției Rutiere, a solicitat instanței, ca prin sentința ce o va pronunța să dispună anularea procesului verbal de constatare a contravenției seria CP nr. X încheiat la data de 19.01.2013.
În motivare s-a arătat că, în fapt, în ziua de 19.01.2013, prin procesul verbal seria CP nr. X, s-a reținut faptul că petentul circula cu autoturismul proprietate personală sub influența băuturilor alcoolice fiind testat cu aparatul etilo-test și reieșind o alcoolemie de 0,16 mg/l, drept pentru care s-a dispus sancționarea petentului cu 9 puncte și amendă în cuantum de 630 lei.
Petentul susține că situația consemnată în procesul verbal atacat nu corespunde realității, acest proces verbal fiind întocmit în mod nelegal, netemeinic și în mod abuziv.
Precizează petentul faptul că nu există posibilitatea să fie depistat cu o astfel de alcoolemie, motivând că, în conformitate cu cele cuprinse în procesul verbal, a consumat doar două pahare cu vin, observație consemnată și la rubrica "mențiuni"; din procesul verbal.
Petentul arată că nu sunt îndeplinite condițiile de aplicare a sancțiunii prevăzute de OUG 195/2002, drept urmare situația de fapt reținută în procesul verbal nu corespunde realității. Astfel, petentul solicită instanței să ia în vedere faptul că orice sancțiune juridică, inclusiv cea contravențională, nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate, iar pentru aceasta nu este nevoie ca în toate cazurile să se aplice sancțiunea amenzii. Sancțiunile juridice nu trebuie să constituie un mijloc de răzbunare a societății, ci de prevenire a săvârșirii faptelor ilicite, de educare a persoanelor vinovate.
Dispozițiile din Convenția Europeană, respectiv jurisprudența CEDO, cât și jurisprudența Curții Constituționale a României a statuat prin decizia nr. 1906/2009 că: "Cel care a formulat plângerea nu trebuie să își demonstreze propria nevinovăție.";
În privința prezumției relative de adevăr a celor consemnate în procesul verbal contravențional, în cauza Salabiaku contra Franței; cauza Tefler contra Austriei și cauza Anghel contra României, Curtea Europeană s-a pronunțat și cu privire la aplicarea unor prezumții relative, cum este cea conferită procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, în sensul că nu contravin exigențelor Convenției, cu condiția ca aceste prezumții să nu impună o sarcină excesivă în privința apărării celui acuzat.
Astfel, prezumția de veridicitate a faptelor consemnate de agentul constatator și consemnate în procesul verbal nu are caracter absolut, prezumția de veridicitate putând opera până la limita la care prin aplicare nu s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei contravenționale să fie pusă în imposibilitate de a face dovada contrarie a celor consemnate în procesul verbal.
Prin urmare, în lipsa unor mijloace de probă care să confirme situația de fapt reținută în procesul verbal de contravenție, aplicarea prezumției de temeinicie a procesului verbal contravențional în situația în care dreptul la apărare al petentului contravenient este compromis, ar fi contrara garanțiilor prevăzute de art.6 din CEDO.
Astfel, prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal deși din probele administrate de acuzare instanța nu poate fi convinsă de vinovăția acuzatului, dincolo de orice îndoiala rezonabilă.
Petentul învederează instanței că nu a avut posibilitatea de a administra niciun fel de probe pentru a-și demonstra nevinovăția.
În drept, s-au invocat prevederile OUG 192/2002, OG 2/2001 și dispozițiile art. 299 și urm. Cod Procedură Civilă.
În probațiune, la dosarul cauzei au fost depuse înscrisuri (fila 5).
Cererea a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 20 lei (fila 4).
Legal citat, intimatul a formulat întâmpinare pe care a depus-o la dosarul cauzei la data de 08.01.2015, prin Serviciul de registratură al instanței (filele 14-15), prin care a solicitat admiterea excepției autorității de lucru judecat.
În motivare s-a arătat că prin procesul verbal atacat, petentul a fost sancționat pentru săvârșirea contravenției prevăzută și sancționată de art. 102 alin. (3) litera a) și art. 101 alin. (1) pct. 18 din OUG nr. 195/2002 republicată, reținându-se că în data de 19.01.2013 la ora 01.45 a condus autovehiculul cu numărul de înmatriculare Y pe Bulevardul Republicii din B fiind sub influența băuturilor alcoolice, fapt stabilit cu aparatul DRAGER ALCOTEST 7410 seria ARIJB-0435, care a indicat valoarea de 0,16 mg/l alcool pur în aerul expirat. De asemenea, s-a reținut că nu a avut asupra sa sau la bordul autovehiculului certificatul de înmatriculare al autovehiculului condus. Pentru conducerea autovehiculului sub influența alcoolului a fost sancționat cu 9 puncte amendă, în valoare de 630 de lei respectiv amenda în cuantumul minim prevăzut de lege și cu sancțiunea contravențională complementară de suspendare a dreptului de a conduce autovehicule pentru o perioadă de 90 de zile, sancțiune prevăzută imperativ și obligatoriu de art. 102 alin. (3) din OUG nr. 195/2002 republicată. Pentru lipsa certificatului de înmatriculare a fost aplicată sancțiunea principală a avertismentului.
Petentul a fost prezent la întocmirea procesului-verbal, a declarat verbal că a consumat două pahare cu vin și că nu dorește să-i fie recoltate probe biologice, însă a refuzat să semneze procesul-verbal, fapt confirmat de un martor asistent potrivit prevederilor legale. Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției i-a fost comunicat petentului prin poștă în data de 21.01.2013.
Ulterior, petentul a formulat plângerea contravențională care a făcut obiectul dosarului civil nr. 608/190/2013. Judecând cauza, Judecătoria Bistrița s-a pronunțat prin Sentința Civilă nr. 9638/2013 din data de 4.12.2013, respingând ca neîntemeiată plângerea petentului.
Împotriva sentinței civile menționată, petentul a formulat recurs, înregistrat la Tribunalul Bistrița Năsăud în data de 9.04.2014. În cauză, Tribunalul Bistrița Năsăud s-a pronunțat prin Decizia Civilă nr. 453/2014 din data de 27.11.2014, respingând ca nefondat recursul, decizia fiind definitivă.
În conformitate cu prevederile art. 432 din C.proc.civ., excepția autorității de lucru judecat poate fi invocată de instanță sau de părți în orice stare a procesului, chiar înaintea instanței de recurs. În conformitate cu prevederile art. 431 din C.proc.civ., "Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect. Oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă";.
Față de aceste considerente, intimata solicită instanței de judecată să constate faptul că referitor la aceeași cauză și același obiect s-a pronunțat o altă instanță și să admită excepția autorității de lucru judecat.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 431 și art. 432 din C.proc.civ..
În probațiune, s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Legal citat, petentul nu a mai formulat răspuns la întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție seria CP nr. X încheiat la data de 19.01.2013 de intimatul IPJ BN, petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 630 lei și avertisment, reținându-se în sarcina sa săvârșirea contravențiilor prev. de art. 102 alin. 3 lit. a și art. 101 alin. 1 pct. 18 din OUG 195/2002 rep., constând în aceea că, în data de 19.01.2013, la ora 01:45, a condus autovehiculul cu nr. de înmatriculare Y pe B-dul Republicii din B, sub influența băuturilor alcoolice și fără a avea asupra sa certificatul de înmatriculare al autovehiculului condus.
Prin sentința civilă nr. 9638/04.12.2013, pronunțată în dosarul civil nr. 608/190/2013, rămasă irevocabilă prin respingerea recursului, Judecătoria Bistrița a respins plângerea împotriva procesului-verbal de contravenție seria CP nr. 3683803/19.01.2013.
Prin plângerea ce face obiectul prezentului dosar, petentul a atacat același act întocmit de intimatul Inspectoratul de poliție județean B-N.
Potrivit art. 430 alin. (1) NCPC "hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată";.
În ceea ce privește efectele lucrului judecat, art. 431 alin. (1) NCPC stipulează că "nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect";, iar alin. (2) al aceluiași articol prevede că "oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă";.
Având în vedere că împotriva procesului-verbal de contravenție seria CP nr. 3683803/19.01.2013 a fost exercitată anterior calea de atac prevăzută de art. 31 alin. (1) din OG nr. 2/2001, instanța va admite excepția autorității de lucru judecat invocată de intimat prin întâmpinare și, pe cale de consecință, va respinge plângerea contravențională formulată de petentul L.I.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel, în termen legal, apelantul L.I., solicitând admiterea apelului și anularea procesului verbal.
Analizând apelul declarat prin prisma motivelor invocate, conform dispozițiilor art. 476 - 478 Cod procedură civilă, tribunalul respinge ca nefondat apelul.
| ← Condiţii privind răspunderea civilă a statului pentru... | Legala reprezentare a societăţilor comerciale în instanţă → |
|---|
