Necesitatea existenţei unei urgenţe concret determinate pentru admisibilitatea emiterii unei ordonanţe preşedinţiale

Jurisprudenţă şi speţe de drept civil (II)

Judecătoria BISTRIŢA Sentinţă civilă nr. 4800/2015 din data de 19.10.2016

NECESITATEA EXISTENȚEI UNEI URGENȚE CONCRET DETERMINATE PENTRU ADMISIBILITATEA EMITERII UNEI ORDONANȚE PREȘEDINȚIALE

Potrivit art. 996 Cod procedura civila, procedura ordonanței președințiale poate fi utilizată pentru măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări. Astfel, art. 996 Cod procedură civilă prevede pentru admisibilitatea ordonanței președințiale îndeplinirea cumulativa a trei cerințe, respectiv să existe urgența, măsura solicitată să fie vremelnică și să nu se prejudece fondul.

Urgenta: Din analiza art. 996 Cod procedură civilă rezultă doua situații în care instanța poate aprecia situația urgenței și anume:- păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere;- prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara. Raportat la aceste criterii, s-a decis că, urgența trebuie să rezulte din fapte concrete, specifice fiecărui caz în parte, urmând a fi indicate împrejurările din care se deduce urgența. De asemenea, în cadrul ordonanței președințiale, urgența se apreciază în raport de situația de fapt la momentul introducerii cererii, precum și la momentul judecării cauzei.

Judecătoria Bistrița - secția civilă, Sentința civilă nr. 4800/2015 pronunțată în dosarul nr. 2748/190/2015.

Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul acestei instanțe sub numărul de mai sus, la data de 23.03.2015, reclamanții R.C.C. și R.A.M., împotriva pârâților R.M., SC B SA, ERB N.E.F. B.V. (FOSTA EFG E.F. II BV) la sediul SC B SA - SUCURSALA B, au formulat ordonanță președințială, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se admită prezenta ordonanța președințială și să se dispună, fără citarea părților și în camera de consiliu, suspendarea efectelor contractului de credit ipotecar nr. NL…./01.03.2007, respectiv suspendarea obligației reclamanților de plată a ratelor de credit față de ERB N.E.F. B.V. (fostă EFG E.F. II BV)iar executarea ordonanței să se facă fără somație sau fără trecerea unui termen, ordonanța fiind executorie de la pronunțare până la soluționarea definitivă și irevocabilă a dosarului nr. 1137/190/2015 al Judecătoriei Bistrița, cu cheltuieli de judecată ocazionate de acest proces în suma de 700 lei constând din taxa judiciara de timbru de 200 lei și onorar de avocat de 500 lei.

În motivare au arătat că, au încheiat cu SC B SA creditul ipotecar nr. NL…./01.03.2007 pentru suma de 55.500 CHF. La data de 01.03.2007 cursul de schimb al CHF era de 2.1350 lei, curs care a crescut cu peste 200%. Contractul de credit ipotecar nr. NL…./01.03.2007 a fost cesionat de către SC B SA la ERB N.E.F. B.V. (FOSTA EFG E.F. II BV) in baza contractului de cesiune de creanța din 11.07.2008. Ulterior, s-au încheiat actul adițional nr. 1/30.12.2010, actul adițional nr. 2/27.11.2012 si actul adițional nr. 2/27.12.2012 ia contractul de credit ipotecar nr. NL…/01.03.2007.

S-a formulat acțiune in instanța de către reclamanți, acțiune care face obiectul dosarului nr. 1137/190/2015 al Judecătoriei Năsăud, la care încă nu s-a stabilit primul termen de judecata fiind înregistrată în data de 10.02.2015. Prin aceasta acțiune s-a solicitat instanței următoarele: să se constate nulitatea absoluta parțiala a contractului de cesiune de creanța din 11.07.2008 și a acordul de administrare din 11.07.2008 intervenit intre SC B SA, in calitate de cedent, și EFG E F II B.V., în calitate cesionar, în ce privește contractul de credit nr. HL…/01.03.2007; să se constate nulitatea absolută a actelor adiționale nr. 1/30.12.2010, act adițional nr. 2/27.11.2012 și actul adițional nr. 2/27.12.2012; să se dispună revenirea la situația anterioară cesiunii de creanță din 11.07.2008, în sensul obligării pârâtei EFG E F II B.V. să le restituie integral sumele achitate către aceasta în calitatea sa de creditor cesionar și să fie obligată pârâta EFG E F II B.V. la plata de dobânzi legale calculate de la data achitării fiecărei sume până la plata efectivă a debitului; să fie obligată pârâta SC B SA să le reia contractul de credit ipotecar nr. HL…/01.03.2007 de la data de 11.07.2008, cu prelungirea corespunzătoare a acestuia pe o perioada cuprinsa intre 11.07.2008 si data constatării de către instanța a nulități absolute a cesiunii de creanța în ce privește creditul subsemnaților, perioada totala de creditare fiind 360 de luni; să se constate nulitatea absolută a clauzelor contractuale abuzive prevăzute la art. 4.1 alin. 2, art. 4.2 alin. 2, art. 4.3, art.4.4, 4.5, art. 4.7 alin 1 si 3, art.4.11 lit. a, lit. b, lit. d si lit. e, art. 5.2, art. 5.5, art. 5.9 alin. 4 si 5, art. 8.7 liniuța 4, art. 11 din contractul de credit ipotecar nr. NL…/01.03.2007; să se dispună înlăturarea din contract a dispozițiilor contractuale constatate ca fiind abuzive; să fie obligată pârâta SC B SA să ne restituie comisionul de acordare credit de 555 CHF achitat in data de 01.03.2007 și obligarea la plata de dobânzi legale din 01.03.2007 pentru suma de 555 CHF până la plata integrală a debitului; să fie obligată pârâta SC B SA să mențină dobânda fixă de 5,35%/an pe toată durata contractului de credit și să emită un nou grafic de rambursare cu o dobânda fixa de 5,35%/an și cu prelungirea perioadei de creditare, după cum au solicitat la petitul 4;

Să fie obligată pârâta SC B SA să le restituie sumele achitate in plus reprezentând diferența între dobânda de 5,35%/an la data acordării creditului și dobânda ilegală reținută de bancă până la data cesionarii în 11.07.2008 și dobânzi legale la diferența de dobânda care curg de la data plații fiecăreia până la plata integrală a acestora; să fie obligată pârâta SC B SA să convertească creditul la cursul de schimb de la data acordării creditului; să fie obligată SC B SA să le restituie suma ce reprezenta diferența de curs ca urmare a convertirii creditului la cursul de schimb de la data acordării creditului pentru perioada 01.03.2007 - 11.07.2008 și dobânzi legale la diferența de curs, care curg de la data plății fiecăreia până la plata integrală a acestora; să fie obligată SC B SA să le restituie comisionul de administrare cont achitat în perioada 01.03.2007 - 11.07.2008 și dobânzi legale la acest comision de administrare, care curg de la data plății fiecăreia până la plata integrală a acestuia; să fie obligată pârâta să le achite daune morale de 5.000 CHF.

În motivare pentru petitele de mai sus in dosarul nr. 1137/190/2015 al Judecătoriei Bistrița s-au arătat următoarele: au contractat cu pârâta SC B SA creditul ipotecar nr. NL…/01.03.2007, data de la care cursul de schimb CHF a crescut cu peste 200%.

Să se constate nulitatea absolută a clauzei contractuale prevăzute la art. 8.7 liniuța 4 și art. 11 din ipotecar nr. NL…/01.03.2007 privind cesiunea contractului de credit, precum și nulitatea absoluta parțiala a Contractului de cesiune de creanța din 11.07.2008 si a acordul de administrare din 11.07.2008 intervenit intre SC B SA, în calitate de cedent, și EFG E F II B.V., în calitate cesionar, in ce privește contractul de credit nr. HL…/01.03.2007. Reclamanții arată că nu au fost notificați de către banca în prealabil privind cesiunea pe care ar dori sa o efectueze cu privire la contractul de credit al reclamanților, cesiune care ar fi intervenit potrivit actelor adiționale semnate ulterior în data de 11.07.2008, fără însă a intra vreodată in posesia cesiunii, deși s-a solicitat in mod expres și repetat aceasta băncii, care a refuzat să o dea nerăspunzând într-un termen rezonabil. S-au făcut adresele nr. 2638/07.10.2014, nr. 4646/20.11.2014 si nr. 3787/15.12.2014 către banca prin care solicită inclusiv copie după actul de cesiune. La data când au semnat actele adiționale neavând cunoștințe de specialitate nu au înțeles ce înseamnă cesiunea de creanță. Nu au negociat cu banca clauza contractuala prevăzuta la art. 8.7 liniuța 4 și art. 11 din contractul de credit ipotecar nr. NL…/01.03.2007. Caracterul abuziv este determinat mai ales de dezechilibrul semnificativ pe care l-a creat aceasta clauza intre drepturile băncii si obligațiile reclamanților. Nu au fost notificați cu privire la cesiune achitând în continuare ratele în același cont, crezând ca creditor le este banca. Ulterior, când au semnat actele adiționale neavând cunoștințe de specialitate nu au înțeles ce înseamnă cesiunea de creanță, iar faptul ca pe toate actele apărea SC B SA i-a făcut să creadă că nimic nu s-a schimbat. Dezechilibrul creat între drepturile și obligațiile părților privind clauzele abuzive de la art. 7 liniuța 4 și art. 11 din contractul de credit ipotecar nr. NL…/01.03.2007 este evident atâta timp cât creanța băncii asupra reclamanților a fost cesionată pârâtei ERB N.E.F. B.V. (FOSTA EFG E.F. II BV), societate nebancară, supusă normelor generale, iar reclamanții nu mai sunt la adăpostul nici al legislației speciale din domeniul protecției consumatorilor si nici la adăpostul legislației specifice domeniului bancar, respectiv a convenției încheiate cu banca. Caracterul abuziv al acestor clauze contractuale rezulta și din modalitatea evazivă și incompletă în care au fost redactate, în măsura în care reclamanții, lipsiți de cunoștințe juridice, puteau presupune cel mai probabil, chiar daca ar fi agreat o astfel de clauză că cesiunea s-ar produce către un creditor având același statut, respectiv de societate bancară și în nici un caz către o societate cu răspundere limitată care nu este supusă nici unei reglementari de protecție pentru reclamanți(legislație bancara si a protecției consumatorului). Astfel, o dată constatată nulitatea absolută a clauzelor abuzive de la art.7 liniuța 4 și art. 11 din contractul de credit ipotecar nr. NL…/01.03.2007, este foarte clar ca banca nu putea cesiona la un SRL, iar contractului de cesiune de creanța din 11.07.2008 și a acordul de administrare din 11.07.2008 intervenit între SC B SA, in calitate de cedent, si EFG NEW E F II B.V., in calitate cesionar, in ce privește contractul nostru de credit nr. HL…/01.03.2007 sunt și ele lovite de nulitate absolută. Contractul de cesiune de creanța din 11.07.2008 și Acordul de administrare din 11.07.2008 au la bază o cauză ilicită întrucât s-a încălcat în primul rând caracterul intuitu personae al contractului de credit, subscrisa nefiind de acord cu aceasta cesiune de creanța, iar operațiunea cesiunii creanței bancare este o simulație ce ascunde o operațiune ilicita. Potrivit OUG nr. 99/2006 doar băncile si IFN-urile pot da credite și efectua operațiuni de administrare cont, astfel încât efectuarea acestor operațiuni de către un SRL, fără autorizarea BNR, înseamnă de altfel, o încălcarea a principiului specialității capacității de folosința a persoanei juridice, principiu reglementat de dispozițiile art. 34 din Decretul nr. 31/1954, in vigoare la data încheierii contractului de cesiune. Aceasta este și menirea BNR de a monitoriza instituțiile financiare cu privire la modul in care gestionează creditele in derulare si de a impune reguli stricte in privința acestora. Practic, sunt în prezenta unui monopol legal, ceea ce este ușor de înțeles, având in vedere interesul general pentru buna desfășurare a unor astfel de contracte si pentru menținerea stabilității sistemului financiar - bancar. De remarcat faptul ca contractul de credit ipotecar nr. HL…/01.03.2007 se afla în derulare și nu a fost declarat de către banca scadent anticipat. Încălcarea unui monopol legal este caz de nulitate a actului juridic al cesiunii. In plus, recuperatorul de creanța nu mai este supus controlului BNR și nici legislației bancare, astfel ca se comite o frauda de lege, care este o cauza ilicita, ce determina, si ea, nulitatea actului juridic al cesiunii. Cauza ilicita este reglementata de dispozițiile art. 966, art.968 si art. 5 din VCC. Mai mult, desfășurarea unei activități fără autorizația BNR pe piața financiara, deci gestionarea de credite, reprezintă de fapt, un obiectul ilicit și imoral al actului juridic respectiv potrivit dispozițiilor art. 5 VCC. Cum este posibil ca un SRL să perceapă în continuare comision de administrare cont, când el nu mai poate efectua astfel de operațiuni căci nu este autorizat de BNR. Faptul că banca făcea operațiuni de administrare cont ca si mandatar al cesionarului, nu înseamnă nici pe departe ca efectua o activități licita, atâta timp cat mandantul nu o putea ei însuși efectua. Actul de administrare din 11.07.2008 este clar ca are la baza o clauza ilicita, fapt pentru care solicită instanței constatarea nulității absolute a acestuia. In aceste condiții, solicită admiterea acestui petit de constatare a nulității absolute a contractului de cesiune de creanța și acordului de administrare din 11.07.2008.

Ca o consecința a constatării nulității actului de cesiune din 11.07.2008 se impune si constatarea nulității absolute a actelor subsecvente și anume, actelor adiționale nr. 1/30.12.2010, act adițional nr. 2/27.11.2012 si actul adițional nr. 2/27.12.2012, potrivit principiului de drept accesorium sequitur principale.

Solicită instanței să dispună revenirea la situația anterioara cesiunii de creanța din 11.07.2008, în sensul obligării paratei EFG E F II B.V. să le restituie integral sumele achitate către aceasta in calitate sa de creditor cesionar și să fie obligată pârâta EFG E F II B.V. la plata de dobânzi legale calculate de la data achitării flecarei sume pana la plata efectiva a debitului, fiind vorba despre plata nedatorata potrivit dispozițiilor art. 1092 VCC. Dobânzile legale sunt solicitate in baza OG nr. 9/2000 si OG nr. 13/2011 coroborat cu art. 1084 VCC.

De asemenea, au solicitat să fie obligată pârâta SC B SA să le reia contractul de credit ipotecar nr. HL…/01.03.2007 de la data de 11.07.2008, cu prelungirea corespunzătoare a acestuia pe o perioada cuprinsa între 11.07.2008 și data constatării de către instanța a nulități absolute a cesiunii de creanța în ce privește creditul reclamanților, perioada totala de creditare fiind 360 de luni. Aceasta ar fi o consecința a faptului cp se constata nulitatea absoluta a cesiunii și părțile sunt repuse în situația anterioara.

Solicită să se constate nulitatea absoluta a clauzelor contractuale abuzive prevăzute la art. 4.1 alin. 2, art. 4.2 alin. 2, art. 4.3, art.4.4, 4.5, art. 4.7 alin 1 si 3, art.4.11 lit. a, lit. b, lit. d si lit. e, art. 5.2, art. 5.5, art. 5.9 alin. 4 si 5 din contractul de credit ipotecar nr. NL…./01.03.2007, raportat la faptul ca prezentul contract este unul de adeziune, întrucât clauzele contractului de credit nu au fost negociate direct cu subsemnații, ci au fost preformulate de către bancă, ceea ce atrage incidența Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți si consumatori. La o simpla lecturare a clauzelor contractuale a căror nulitate o solicită să se constate pe motiv ca sunt abuzive se poate observa că acestea se înscriu în definiția legală dată de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000.

Referitor la dobânda - In art. 4.1 alin. 2 se prevede ca : "După aceasta perioada dobânda curenta se calculează in funcție de Indicele de referința stabilit de către Banca pentru creditele ipotecare acordate in CHF. Indicele de referința al Băncii pentru creditul ipotecar se stabilește in funcție de costul surselor de finanțare si evoluția dobânzii la creditele ipotecare de pe piața bancara din România, se publica in presa si se afișează la sediile unităților teritoriale ale Băncii.";; In art. 4.2 alin. 2 se arata ca : "Nivelul dobânzii variabile este egal cu Indicele de referința al Băncii pentru creditul ipotecar in CHF plus o marja de 0 puncte procentuale."; In art. 4.3 se prevede ca : "Pe parcursul derulării creditului, cu excepția perioadei menționate la art. 4.1, nivelul dobânzii curente se poate schimba in funcție de evoluția Indicelui de referința stabilit de Banca";

In art. 4.4 se arata ca : "Orice modificare a ratei va fi comunicata împrumutatului cel târziu la data aplicării noii rate.";; In art. 4.5 se prevede ca : "In cazul modificării nivelului ratei dobânzii, noua rata a dobânzii se va aplica automat la valoarea soldului creditului existent la data modificării acesteia.";, Clauzele enumerate mai sus sunt abuzive dobânda este "variabila"; in funcție de Indicele de referința a! băncii, indice care la rândul sau se stabilește in funcție de costul surselor de finanțare si evoluția dobânzii la creditele ipotecare de pe piața bancara din România, fără însă să se arată în baza unei formule de calcul în ce ar consta acest indice care influențează dobânda. Din contra este lăsata modificarea dobânzii la discreția băncii, când dorește să o realizeze. In aceste condiții este clar ca, in fapt, reclamanții au încheiat contractul avându-se in vedere o dobânda fixa de 5,35%/an potrivit dispozițiilor art. 4.2 alin.1 din contract. ICCJ in Decizia 1453 din 27.03.2014 a arătat faptul ca nu trebuie confundat caracterul revizuibil al dobânzii cu caracterul variabil al acesteia. Caracterul revizuibil înseamnă ca rata dobânzii a fost stabilita in cuantum fix, dar care poate fi revizuit ulterior, in funcție de anumite elemente, extrinseci voinței băncii, dar care sa fie precis definite si ușor identificabile. Insa în cazul lor aceste elemente estrinseci nu sunt definite și nu pot fi identificate.

Deși, s-a stabilit inițial o dobândă fixă, prin voința băncii aceasta a fost transformata într-una variabila. O astfel de clauză este abuzivă, întrucât transforma convenția de credit intr-un contract aleatoriu. Cu alte cuvinte, obligația creditorului de a respecta nivelul ratei dobânzii este sub condiție pur potestativa, fiind sancționat potrivit dispozițiilor de drept comun cu nulitatea absoluta (art. 1010 VCC). Când s-a modificat inițial dobânda clienții băncii nici măcar nu au fost informați, banca tratându-i pe aceștia de pe o poziție care creează un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligațiile pârtilor. Oricum o simpla comunicare a noii dobânzi nu însemna nici pe departe negocierea noii dobânzi revizuite.

Dezechilibrul contractual între prestațiile părților rezultă și prin clauza prin care banca considera simpla comunicare a noii dobânzi ca fiind suficienta echivalând cu acceptarea tacita, nici măcar nu-si pune problema banca ca noua dobânda ar trebui semnata de către reclamanți, si, prin urmare negociata. Toate aceste clauze referitoare la dobânda despre care au făcut vorbire mai sus, servesc exclusiv intereselor băncii, fără a da posibilitatea reclamanților să verifice dacă majorarea este judicios dispusă și dacă este absolut necesară această majorare a dobânzii.

Referitor la comisionul de administrare: In art. 4.7 alin 3 se prevede ca : "Formula de calcul a comisionului de administrare este : produsul dintre soldul creditului, rata anualizata a comisionului de administrare si numărul de zile scurse de la data scadentei anterioare împărțit la 360 zile. In art. 4.11 lit. a, lit. b se prevede ca vor plați un "comision de administrare lunara a creditului de 0,15% aplicat la valoarea soldului creditului."; Perceperea comisionului de administrare lunar de 0,15 % aplicat la valoarea soldului creditului este o clauza abuziva in raport cu prevederile art. 4 alin. 1 si 2 din Legea nr. 193/2000 întrucât aceasta clauza nu a fost negociată și prin ea însăși creează un dezechilibru semnificativ intre drepturile și obligațiile părților, nefiind indicate în contract toate elementele necesare pentru perceperea acestui comision în sensul că în contractul de credit nu există o definiție a activității pe care banca le prestează in schimbul comisionului de administrare, precum si faptul ca nu respecta exigentele bunei - credințe, inserarea comisionului de administrare vătămând interesele patrimoniale ale reclamanți, urmărindu-se în realitate obținerea unui avantaj disproporționat față de prestația efectuată de bancă, stabilirea comisionului de administrare reprezintă, de fapt, o modalitate de a percepe o dobânda mai mare decât cea menționată cu acest titlu în contract in detrimentul reclamanți. De asemenea, solicită să fie constatat ca fiind abuzivă prevederea referitoare la comisionul de administrare din clauza de la art. 5.2, 4.7 alin. 1 si art. 5.5 referitoare la comisionul de administrare care nu este datorat.

Clauza referitoare la comisionul de acordare prevăzut la art. 4.11 lit. a din contract, in procent de 1% calculat la valoarea creditului, plătibil o singură dată, la data acordării creditului, o consideră ca fiind abuzivă, întrucât acest comision nu face parte din cheltuielile permise de lege. Acest comision este de 555 CHF și s-a achitat in 01.03.2007 , potrivit extraselor de cont anexate la prezenta acțiune. Când afirmă aceasta au în vedere dispozițiile art. 15 din Legea nr. 190/1999 privind creditul ipotecar pentru investiții imobiliare care prevede ca in sarcina împrumutătorului vor fi puse numai cheltuielile aferente întocmirii documentației de credit ori comisionul de acordare nu face parte din cheltuielile aferente documentației de credit, atât datorită denumirii cât și naturii lui, care nici una și nici alta nu fac vreo trimitere la întocmirea vreunui document necesar acordării creditului. Potrivit art. 3 din contractul de credit, tragerea se va efectua doar după îndeplinirea anumitor condiții prealabile, iar plata comisionului de acordare credit, contravine dispozițiilor legale mai sus invocate. Reclamanții au achitat toate taxele notariale, de evaluare imobil în suma de 360 RON potrivit art. 4.11 lit.c, polița de asigurare imobil și au dus la banca toate documentele solicitate de bancă. Astfel încât banca nu a avut și nu are nici un risc, in cazul lor, achitând totul, creându-se astfel disproporții intre drepturile și obligațiile părților contractului bancar. Art. 15 din Legea nr. 190/1999 instituie o norma aplicabila exclusiv creditelor ipotecare pentru investiții imobiliare, care nu se aplica in cazul creditelor de nevoi personale (de consum), astfel încât perceperea unor asemenea comisioane de acordare a unor astfel de credite este interzisa de aceste prevederi legale.

Clauza privind comisionul de rambursare anticipată de la art. 4.11 lit. d in procent de 2,5% calculat la suma plătită anticipat, care poate fi modificat oricând de către banca, pe întreaga perioada de creditare, este abuziva. Acesta nu a făcut obiectul negocierii si are o valoare procentuala mare, care creste in mod nejustificat costul creditului, fără ca banca să efectueze vreun serviciu pentru aceasta, fiind contrara bunei-credințe. De asemenea, se prevede dreptul discreționar al băncii de a modifica după bunul sau plac acest comision, fără ca reclamanții să poată interveni in vreun fel. Tot abuzive sunt si clauzele de la art. 5.9 alin. 4 si 5 care prevăd ca : "Comisionul de rambursare anticipata se achită înainte de efectuarea rambursării anticipate. Comisionul de rambursare anticipata poate fi modificat de către banca in perioada de rambursare a creditului.";, pentru aceleași considerente arătate mai sus.

Clauza de la art. 4 lit. e din contract prin care se prevede obligația de a achita "alte comisioane stabilite de banca pentru orice modificări ale condițiilor de creditare inițiale, solicitate de către client."; este abuzivă nefiind negociată. Nu se arată în mod clar si inteligibil in ce ar consta aceste comisioane și care este prestația efectuata de către bancă când acestea intervin. Ori discută de existența unui dezechilibru semnificativ intre drepturile și obligațiile părților în detrimentul reclamanților și este contrară cerințelor bunei - credințe.

Ca o consecința, a admiterii petitului privind constatarea ca abuzive a clauzelor contractuale mai sus indicate si dezbătute, se impune să se admită si petitul de înlăturare a acestora din contract potrivit dispozițiilor art. 5 alin. 1 din Legea nr. 193/2000

Consecința constatării nulității absolute a clauzelor contractuale privind comisionul de acordare credit, este revenirea la situația anterioara, și obligarea pârâtei SC B SA la restituirea prestației care constă în plata comisionului de acordare credit in suma de 555 CHF, și a dobânzii legale care încep să curgă de la data de 01.03.2007 până la plata integrala a debitului, avându-se in vedere faptul că este o plata nedatorata potrivit dispozițiilor art. 1092 alin. 1 din vechiul cod civil coroborat cu art. 1084 VCC.

Avându-se in vedere faptul ca s-a admis petitul privind constatarea nulității absolute a clauzelor abuzive de la art. 4.1 alin. 2, 4.2, 4.3, 4.4, 4.5 privind modificarea in mod unilateral a dobânzii de către banca, rămâne in vigoare art. 4.2 care prevede ca : "La data semnării Contractului dobânda curenta este de 5,35% pe an.";. In aceasta situație, solicită instanței să oblige parata SC B SA la respectarea acestei clauze, in sensul menținerii pe toata perioada contractului a dobânzii fixe de 5,35% pe an si la obligarea băncii sa emită un nou grafic de rambursare cu o dobânda fixa de 5,35%/an si cu prelungirea perioadei de creditare după cum am solicitat la petitul 4 din acțiune. Temeiul de drept fiind art. 969 VCC si art. 1073 VCC si art. 1075 VCC și următoarele. Sumele achitate in plus paratei SC B SA reprezentând diferența intre dobânda de 5,35%/an la data acordării creditului si dobânda ilegala reținută de banca până la data cesionarii, respectiv 11.07.2008, diferența care trebuie restituite reclamanților, fiind vorba despre o plata nedatorata potrivit dispozițiilor art. 1092 alin. 1 VCC, după cum trebuie restituite si dobânzile legale la aceste sume calculate de la data fiecărei rețineri până la plata acestora efectiva potrivit art. 1084, 1088 VCC.

Solicită să fie obligată pârâta SC B SA să convertească creditul la cursul de schimb de la data acordării creditului, pentru următoarele considerente: In art. 4 din Directiva 93/13 se prevede ca : "(1)Fără să aducă atingere articolului 7, caracterul abuziv al unei clauze contractuale se apreciază luând in considerare natura bunurilor sau a serviciilor pentru care s-a încheiat contractul și raportându-se, în momentul încheierii contractului, la toate circumstanțele care însoțesc încheierea contractului și la toate clauzele contractului sau ale unui alt contract de care acesta depinde. (2)Aprecierea caracterului abuziv al clauzelor nu privește nici definirea obiectului (principal al) contractului, nici caracterul adecvat al prețului sau al remunerației, pe de o parte, fata de serviciile sau de bunurile furnizate in schimbul acestora, pe de alta parte, in măsura in care aceste clauze sunt exprimate in mod clar si inteligibil."; Potrivit unei jurisprudențe constante a Curții, sistemul de protecție pus in aplicare de Directiva 93/13 are la baza ideea că, în fapt, consumatorul se afla într-o situație de inferioritate față de vânzătorul-furnizor, atât raportat la puterea de negociere, cât si la nivelul de informare, aderarea la condițiile redactate in prealabil de furnizor, fiind făcuta de cumpărător fără a putea exercita o influenta asupra conținutului acestora, art. 4 alin. 2 din Directiva 93/13 prevăzând in fapt o excepție de la mecanismul de control pe fond al clauzelor abuzive care este prevăzut in sistemul de protecție a consumatorilor, dispoziția fiind de stricta interpretare. Mai mult, potrivit interpretării date de Curtea Europeana de justiție in cauza C-26/13 Arpad Kasler împotriva OTP Jelzalogbank Zrt, pct. 59 "o clauza, în măsura în care cuprinde o obligație pecuniara a consumatorului de a plăti, in cadrul ratelor împrumutului, sumele care rezultă din diferența dintre cursul de schimb la vânzare si cursul de schimb la cumpărare ale monedei străine, nu poate fi considerată ca cuprinzând o "remunerație"; al cărei caracter adecvat in calitate de contrapartida a unei prestații efectuate de împrumutător să nu poată face obiectul unei aprecieri pentru a se stabili daca este abuziva in temeiul articolului 4 aliniatului (2) din Directiva 93/13.";

De asemenea, la punctul 73 al aceleiași hotărâri, s-a reținut ca: "clauza contractuala care permite unui vânzător sau unui furnizor sa calculeze nivelul ratelor lunare datorate de consumator in funcție de cursul de schimb la vânzare al monedei străine aplicat de acest vânzător sau furnizor, clauza care are ca efect creșterea costurilor serviciului financiar in sarcina consumatorului, aparent fără o limita maximă, rezulta din articolele 3 si 5 din Directiva 93/13, precum și din cuprinsul punctului 1 literele G) si (I) si din cuprinsul punctului 2 literele (b) si (d) din anexa la această directivă, că prezintă o importanță esențială pentru respectarea cerinței privind transparenta aspectului daca in contractul de împrumut se indica in mod transparent motivul și particularitățile mecanismului de schimb al monedei străine, precum și relația dintre acest mecanism si cel prevăzut prin alte clauze referitoare la deblocarea împrumutului, astfel încât consumatorul să poată să prevadă, pe baza unor criterii clare si inteligibile, consecințele economice care rezultă din acesta în ceea ce îl privește (a se vedea prin analogie Hotărârea RWE Vertrieb, EU:C:2013:180, punctul 49)."; In continuare, la pct. 74 se prevede ca "ii revine instanței de trimitere sarcina a stabili daca, având in vedere ansamblul elementelor de fapt pertinente, printre care se număra publicitatea si informațiile furnizate de împrumutător..., un consumator mediu, normal informat, putea nu numai sa cunoască diferența dintre cursul de schimb la vânzare si cursul de schimb la cumpărare ale unei monede străine, ci si sa evalueze consecințele economice, potențial semnificative, pentru aceasta ale aplicării cursului de schimb la vânzare pentru calcularea ratelor la care va fi in definitiv obligat si, prin urmare, costul total al împrumutului sau."; Totodată Curtea Europeana a apreciat ca diferența de curs valutar nu poate sa nu fie supusa aprecierii instanței cu privire la caracterul sau abuziv. Față de aceste interpretări ale Uniunii Europene privind Directiva 93/13, arată ca in anul 2007 când s-a contractat creditul, cursul valutar al francului elvețian era de mult timp unul stabil, acest aspect determinându-i să încheie un contract de împrumut în această monedă. Stabilitatea cursului de schimb se reflecta si in valoarea relativ mica a dobânzii pentru acest tip de împrumut, ceea ce făcea și mai atractiv împrumutul pentru reclamanți. Reclamanții ca și consumatori normal informați, nu aveau cum să prevadă modificarea drastica a cursului de schimb pentru francul elvețian. Banca, având informații mult mai multe de pe piața interbancara, a inserat ca si mod de protecție a sa clauzele de la pct. 5.11 privind conversia ratelor/creditului in moneda in care împrumutatul are cont deschis.

Prin aceste prevederi contractuale, s-a îngreunat in mod voit situația reclamanților, in timp ce banca nu avea nimic de pierdut dintr-o astfel de transformare, pe care si-a asumat-o ca pe un beneficiu.

Prin urmare, in contractul de împrumut nu se indica în mod transparent motivul și particularitățile mecanismului de schimb al monedei străine precum si relația dintre acest mecanism si cel prevăzut prin alte clauze referitoare la deblocarea împrumutului, astfel încât reclamanții in calitate de consumatori să poată prevedea, pe baza unor criterii clare si inteligibile, consecințele economice care rezulta din aceasta în ceea ce îi privește, neputând să prevadă, prin urmare, costul total al împrumutului luat. In consecință, solicit să fie obligată banca să convertească creditul la cursul de schimb de la vânzare de la data acordării creditului.

Solicită, ca o consecința a admiterii petitului anterior să fie obligată SC B SA să le restituie suma ce reprezenta diferența de curs ca urmare a convertirii creditului la cursul de schimb de la data acordării creditului pentru perioada 01.03.2007 - 11.07.2008 si dobânzi legale la diferența de curs, care curg de la data plații fiecăreia până la plata integrală a acestora. Diferențele de curs reprezintă plata nedatorată și le solicită în baza art. 1092 alin. 1 VCC, după cum trebuie restituite și dobânzile legale la aceste sume calculate de la data fiecărei rețineri pana la plata acestora efectiva potrivit art. 1084, 1088 VCC.

SC B SA trebuie să le restituie comisionul de administrare cont achitat in perioada 01.03.2007 - 11.07.2008 și dobânzi legale la acest comision de administrare, care curg de la data plații fiecăreia pana la piața integrala a acestuia, tocmai ca urmare a constatării de către instanța ca fiind abuzive clauzele referitoare la instituirea acestui comision de administrare.

Să fie obligată pârâta să le achite daune morale in suma de 5.000 CHF.

Ca și motivare a prezentei ordonanțe președințiale arată că, în art. 966 NCPC se prevede ca : "Instanța de judecata, stabilind ca in favoarea reclamantului exista aparenta de drept, va putea sa ordone masuri provizorii in cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara, precum si pentru înlăturarea piedecilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări."; Din dispozițiile enunțate mai sus decurg doua din condițiile de admisibilitate a ordonanței președințiale: urgența și caracterul vremelnic al hotărârii. In privința urgenței arată următoarele: nu mai sunt în stare să achite rata curentă la credit din salariile lor, când afirmă aceasta au în vedere faptul că au un salariu împreuna de 1218 lei (740 lei R.A.M. potrivit adeverinței nr. 4/09.02.2015, insa din salar are poprire de 1/3 la BEJ C R G, in fapt iau in mana 494 lei si 724 lei R.C.C. potrivit adeverinței din 09.02.2015), iar rata lunara la banca este de 360 CHF, ceea ce reprezintă 1531,80 iei potrivit cursului de vânzare al CHF de la Bancpost din 20.03.2015 care este de 4,2550 Ron/CHF (360 CHF x 4,2550 lei = 1531,80 lei). Pentru a achita ratele la credit au făcut eforturi supraomenești, fiind obligați să se îndatoreze la persoane apropiate, insa lucrurile nu mai pot continua astfel, si s-au văzut nevoiți să acționeze banca/cesionar în judecată pentru clauze abuzive, căci în final trebuie să le dea bani, cred că au achitat tot creditul, fapt care se va demonstra prin expertiza care se va face la dosarul nr. 1137/190/2015 al Judecătoriei Bistrița. In cazul în care li se va admite acțiunea de mai sus, banca/cesionarul vor fi nevoiți să le restituie o suma mare de bani constând din comisioane, dobânzi abuzive, conversie CHF in lei, etc, precum si dobânzi legale la aceste sume plătite si nedatorate. Iar cu aceasta suma intenționează să facă rambursare anticipata, diminuându-se astfel foarte mult credit luat. Au în întreținere și o fetiță, la care le este foarte greu, daca nu imposibil să-i mai asigure strictul necesar. De remarcat faptul ca au dat dovada de bună-credință in relația cu banca/cesionarul dovedita prin faptul ca au achitat până acum la zi ratele de credit. Mai mult, au fost nevoiți să achite la zi toate ratele de credit, inclusiv dobânzile abuzive si comisioanele abuzive practicate de către banca/cesionar, in aceasta maniera evitând aplicarea unor sancțiuni cu repercursiuni grave asupra lor: penalități, introducerea în Banca de Credit si imposibilitatea contractării altui credit, rezilierea acestui credit cu obligarea la rambursarea anticipata imediata a soldului, urmată de executarea silită în condițiile în care contractul este cu ipoteca pe apartamentul cumpărat din credit și riscă să îl piardă la un preț modic in cadrul executării silite pierzând astfel întreaga lor agoniseala de până acum, etc. La ora actuala plata ratelor le este imposibila, iar instanța de fond trebuie să analizeze contractul de credit cu banca, iar în cazul in care se vor constata clauze abuzive este posibil ca rata reclamanților să scadă semnificativ.

Au formulat acțiunea in dosarul nr. 1137/190/2015 al Judecătoriei Bistrița tocmai pentru ca au ajuns la capătul puterilor și doresc clarificarea situației cu banca/cesionar, iar ceea ce le-au reținut in mod abuziv să le restituie. Reclamanta este vânzătoare, iar reclamantul este șofer, deci sunt persoane simple, care își câștigă banii de zi cu zi din salarii, si fiecare ban este muncit pe care-l fac, iar tot ce au dorit a fost să aibă o casă a lor, în care să poată crește fata fără lipsuri.

In privința caracterului vremelnic arată faptul ca aceasta măsura de suspendare a efectelor contractului de credit, respectiv de plata a ratelor de credit va fi luată până la soluționarea dosarului nr. 1137/190/2015 al Judecătoriei Bistrița. In concluzie consideră că sunt îndeplinite cele doua condiții pentru emiterea ordonanței președințiale.

In drept, art. 966 si urm. NCPC, art. 194 si urm NCPC

În probațiune s-au depus înscrisuri filele 15-21.

Solicită judecarea cauzei și în lipsă în baza dispozițiilor art. 223 NCPC.

Prin precizare la ordonanța președințială, depusă la dosarul cauzei în data de 10.04.2015, reclamanții au solicitat: admiterea prezentei ordonanțe președințiale și să se dispună, fără citarea pârtilor și in camera de consiliu, suspendarea efectelor contractului de credit ipotecar nr. NL8359/01.03.2007, respectiv suspendarea obligației reclamanților de plata a ratelor de credit fata de ERB N.E.F. B.V. (FOSTA EFG E.F. II BV), iar executarea ordonanței să se facă fără somație sau fără trecerea unui termen, ordonanța fiind executorie de la pronunțare până la soluționarea definitiva și irevocabila a dosarului nr. 1137/190/2015 al Judecătoriei Bistrița, cu cheltuieli de judecata ocazionate de acest proces in suma de 700 lei constând din taxa judiciara de timbru de 200 lei si onorar de avocat de 500 lei.

În motivare au arătat că, au primit pe posta adresa din partea judecătoriei Bistrița prin care li se punea în vedere să precizeze temeiul de drept. Acțiunea depusă în instanță este ordonanța președințială având ca și temei de drept dispozițiile art. 996 si urm. NCPC. 194 si urm. NCPC. Legea nr. 193/2000. Directiva 93/13/CEE. Legea nr. 21/1992, precum si articolele de lege invocate mai jos si pe parcursul acțiunii. Din eroare când au redactat acțiunea în loc de temeiul de drept 996 au scris 966 NCPC. De asemenea, arată, faptul ca printre petitele acțiunii din dosarul nr. 1137/190/2015 al Judecătoriei Bistrița se număra si petitul privind conversia la cursul de schimb de la data acordării creditului întemeiat pe clauze abuzive privind riscul valutar in baza Legii nr. 193/2000 coroborat cu Directiva 93/13/CEE și avându-se în vedere și practica judiciara internaționala C-26/13 Arpad Kasler împotriva OTP Jelzalogbank Zrt. Creșterea accelerata a valorii CHF fata de moneda naționala cu implicații negative directe asupra costurilor creditului se răsfrâng asupra ratelor precum și comisioanelor de schimb valutar, din lei in CHF, fapt care a generat o schimbare a condițiilor contractuale avute in vedere la data contractării creditului, si in consecința, incumba in sarcina reclamanților obligații vădit disproporționate față de cele în considerarea cărora și-au exprimat voința de a angaja juridic la data contractării creditului. Mai mult, banca are o poziție dominanta față de consumatorii, care au angajat creditul, semnând, de fapt, un contract de adeziune, neexplicându-le riscurile la care sunt supuși în cazul volativității cursului valutar, deși banca avea obligația informării in mod corect, complet și precis a reclamanților cu privire la aspectele esențiale ale produsului/serviciului oferit (art. 18 din OG nr. 21/1992).

Prin întâmpinarea depusă la dosar de către pârâta R.M., în data de 12.05.2015, a solicitat admiterea ordonanței președințiale și să se dispună suspendarea efectelor contractului de credit ipotecar HL…./01.03.2007, respectiv suspendarea obligației reclamanților de plata a ratelor de credit fata de ERB NEW E F II B.V, executarea ordonanței să se facă fără trecerea unui termen și fără somație, ordonanța fiind executorie de la pronunțare până la soluționarea definitivă și irevocabila a dosarului nr. 1137/190/2015 al Judecătorie Bistrița.

În motivare a arătat că, consideră ca reclamanții sunt îndreptățiți s li se suspende contractul de credit ipotecar până se stabilesc în dosarul nr. l137/190/2015 al Judecătorie Bistrița, obligațiile de plată ale reclamanților față de banca, respectiv cesionar, precum și obligațiile de plată ale băncii, respectiv a cesionarului, fata de reclamanți. Solicită să nu fie obligată la plata cheltuielilor de judecata fiind de acord cu admiterea acțiunii.

Legal citată pârâta B SA, în temeiul dispozițiilor art. 205 - 208 NCPC, au formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de ordonanța președințială ca inadmisibilă și respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

În motivare a arătat că, în dosarul de fond nr. 1137/190/2015 având ca obiect constatare nulitate clauze abuzive, a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesual pasive a B SA, pentru pretențiile reclamanților ulterioare datei de 11.07.2008. In acest sens arată că, între aceasta, in calitate de Creditor Inițial (Cedent), si EFG NEW E F II B.V., in calitate de Creditor (Cesionar), a intervenit Contractul cadru de vânzare cumpărare creanțe din data de 11.07.2008, prin care a cesionat creanța izvorâta din contractul de credit mal sus menționat. Pe cale de consecința, la momentul formulării acțiunii introductive, nu mai avea calitatea de creditor, si pe cale de consecința nu deține nici calitate procesuală pasivă. Pe cale de consecința, acest demers inadmisibil din punct de vedere procedural, respectiv prin formularea unei ordonanțe președințiale de către reclamanți nu se urmărește decât "suspendarea efectelor contractului de credit ipotecar";, in alte cuvinte reclamanții vor să se sustragă de la obligațiile corelative de plată a ratelor aferente contractului de credit încheiat de subscrisa, fapt ce ar prejudicia in mod direct, vădit si evident. Mai mult decât atât, cu privire la aserțiunile reclamanților, respectiv: "Contractul de cesiune de creanța din 11.07.2006 și Acordul de administrare din 11.07.2008 au la baza o cauza ilicită întrucât s-a încălcat în primul rând caracterul inluitu personae al contractului de credit, nefiind de acord cu o asemenea cesiune de creanța, iar operațiunea cesiunii de creanța este o simulație ce ascunde o operațiune ilicita(?l)"; le consideră nu doar absurde, dar absolut jenante câtă vreme acțiunea este formulată prin mandatar avocat. Totodată arată ca un contract de credit nu are caracter intuitu personae, sens în care depune jurisprudența favorabilă in dovedire. Referitor la aserțiunea ca pârâta nu ar fi fost de acord cu o asemenea cesiune, se impune întrebarea legitima - "care pârâtă?";, având în vedere ca la momentul încheierii cesiunii a existat acordul de voința al societăților B, in calitate de cedent, și EFG NEW E F II B.V, in calitate de cesionar. Mai mult decât atât, formalitățile de publicitate fata de debitorul cedat nu au niciun fel de efect juridic in privința validității cesiunii. Totodată, este esențial a se înțelege de către Onorata instanța faptul ca prin cesiune nu s-a schimbat decât creditorul și nicio alta clauza contractuala.

Raportat la apărările în ceea ce privește cererea de emitere a unei Ordonanțe Președințiale, arată că, cu privire la solicitarea de respingere a cererii de ordonanța președințială ca inadmisibila, este justificata pentru următoarele motive: potrivit dispozițiilor art .996 alin. 1 din noul Cod de procedura civila, "Instanța de judecata, stabilind ca In favoarea reclamantului exista aparenta de drept, va putea sa ordone masuri provizorii in cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum si pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări";. Din analiza dispozițiilor anterior menționate, rezulta ca una dintre condițiile necesare pentru a fi admisa o cerere de ordonanța președințială constă în necesitatea ordonării unor masuri provizorii pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere sau în prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara. Având in vedere ca reclamanții solicita suspendarea temporara a efectelor clauzelor contractuale care stipulează obligația acestora de plata ratelor de credit, iar in subsidiar suspendarea acelei părți din rate care reprezintă dobânzile și comisioanele de administrare și de risc, consideră ca nu este îndeplinită condiția de admisibilitate anterior menționata întrucât nu poate fi vorba de existenta unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru ca reclamanții au o obligație, iar nu un drept. Referitor la susținerea reclamanților in sensul ca este prin prezenta acțiunea urmăresc păstrarea dreptului de proprietate asupra imobilului adus cu titlu de garanție si a bunurilor din patrimoniul acestora, înlăturând pericolul executării silite pentru neachitarea la termen a ratelor scadente, arată ca, în primul rând nu s-a ajuns la executarea silita a contractului de credit si, deci, nici a garanțiilor aferente acestuia, iar in al doilea rând pentru a fi admisibila aceasta condiție trebuie sa fie vorba de un drept născut din contractul de credit, or reclamanții invocă drepturi care nu izvorăsc din acesta.

Cu privire la ipoteza a doua a condiții de admisibilitate care se prevede necesitatea luării masurilor provizorii pentru prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara, arată că nu este îndeplinita aceasta condiție întrucât în cazul constatării nulității clauzelor contestate, pârâta va fi obligată să restituie sumele in baza respectivelor clauze, astfel încât respectiva paguba ar putea fi reparata ulterior, întrucât obligația de plata a unei sume de bani este o obligație de a da, susceptibila de a fi executate în natură, în toate cazurile.

Cu privire la solicitarea de respingere a cererii de chemare in judecata ca neîntemeiata, apreciază ca aceasta este justificata pentru următoarele motive: reclamanții nu au făcut dovada faptului ca ratele ce trebuie achitate lunar nu mai pot fi acoperite din veniturile obținute, ci doar afirma ca paguba consta in lipsa veniturilor care, în loc sa fie utilizate în alte scopuri, sunt virate nedatorat, luna de luna. Consideră că, în primul rând, susținerea reclamanților nu poate fi considerata un motiv care să ducă la suspendarea plății ratelor de credit și, în al doilea rând, reprezintă o simpla afirmație neînsoțită de probe. In lumina celor învederate mai sus, solicită:

respingerea cererii de ordonanța președințiala ca inadmisibila, iar pe fond, respingerea cererii de chemare in judecată, ca neîntemeiată.

În data de 18.05.2015, reclamanții au formulat concluzii scrise, prin care au solicitat, respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a B SA ca neîntemeiata; respingerea excepției inadmisibilității; admiterea prezentei ordonanțe președințiale și să se dispună, fără citarea părților și în camera de consiliu, suspendarea efectelor contractului de credit ipotecar nr. NL…./01.03.2007, respectiv suspendarea obligației reclamanților de plată a ratelor de credit față de ERS NEW E F II B.V. (fosta EFG NEW E F II BV), iar executarea ordonanței sa se facă fără somație sau fără trecerea unui termen, ordonanța fiind executorie de la pronunțare până la soluționarea definitivă și irevocabilă a dosarului nr. 1137/190/2015 al Judecătoriei Bistrița; să fie obligate pârâtele ERS NEW E F II B.V. și SC B SA. în solidar, la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de acest proces in suma de 700 lei constând din taxa judiciara de timbru de 200 lei si onorar de avocat de 500 lei.

În motivare au arătat că, își mențin toate cele arătate prin acțiunea introductiva și sunt nevoiți să răspundă la câteva probleme ridicate prin întâmpinarea depusă de către parata SC B SA:

1. Să se respingă excepția lipsei calității procesuale pasive a B SA ca neîntemeiata - pârâta B SA are calitate procesuală pasivă atâta timp cât este cesionara contractului de credit ipotecar si are încheiat cu privire la creditul reclamanților un acord de administrare credite, acord în baza căruia încasează rata de credit, astfel încât si măcar pentru opozabilitate și tot au calitate procesuală pasivă.

2. Să se respingă excepția inadmisibilității și să se admită ordonanța președințială, astfel cum a fost formulată - prezenta ordonanță președințială este admisibilă și solicită admiterea acesteia pentru motivele arătate si prin acțiunea introductiva prin care au făcut dovada îndeplinirii condițiilor emiterii ordonanței președințiale: In art. 996 NCPC se prevede ca : "instanța de judecata, stabilind ca in favoarea reclamantului exista aparenta de drept, va putea sa ordone masuri provizorii in cazuri "•grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara, precum si pentru înlăturarea piedecilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări."; Din dispozițiile enunțate mai sus reiese că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a ordonanței președințiale si anume:

1. În privința urgentei arată următoarele: nu mai sunt în stare să achite rata curenta la credit din salariile lor, când afirmă aceasta au în vedere faptul ca au un salariu împreună de 1218 lei (740 lei R.A.M. potrivit adeverinței nr. 4/09.02.2015, insa din salar are poprire de 1/3 la BEJ C R G , în fapt ia în mână 494 lei și 724 lei R.C.C. potrivit adeverinței din 09.02.2015), iar rata lunara la banca este de 360 CHF, ceea ce reprezintă 1531,80 lei potrivit cursului de vânzare al CHF de la B din 20.03.2015 care este de 4,2550 Ron/CHF (360 CHF x 4,2550 iei = 1531,80 lei). Pentru a achita ratele 5 credit au făcut eforturi supraomenești, fiind obligați să se îndatoreze la persoane apropiate, insa lucrurile nu mai pot continua astfel, si s-au văzut nevoiți să acționeze banca/cesionar in judecata pentru clauze abuzive, căci în final trebuie sa le dea lor bani, ei cred că au achitat tot creditul, fapt care se va demonstra prin expertiza care se va face la dosarul nr. 1137/190/2015 al Judecătoriei Bistrița. In cazul in care se va admite acțiunea pentru anulare clauze abuzive care face obiectul dosarului nr. 1137/190/2015 al Judecătoriei Bistrița, banca/cesionarul vor fi nevoiți sa restituie o suma mare de bani constând din comisioane, dobânzi abuzive, conversie CHF in lei, etc, precum si dobânzi legale la aceste sume plătite si nedatorate. Iar cu aceasta suma intenționează să facă rambursare anticipată, diminuându-se astfel foarte mult creditul luat. Mai arată că au întreținere și o fetiță, la care le este foarte greu, dacă nu imposibil sa-i mai asigure strictul necesar. De remarcat faptul că au dat dovada de bună-credință in relația cu banca/cesionarul dovedită prin faptul că au achitat până acum la zi toate ratele de credit

Mai mult, au fost nevoiți sa achite la zi toate ratele de credit, inclusiv dobânzile abuzive si comisioanele abuzive practicate de către banca/cesionar, în aceasta maniera evitând aplicarea unor sancțiuni cu repercursiuni grave asupra lor: penalități, introducerea in Banca de Credit si imposibilitatea contractării altui credit, rezilierea acestui credit cu obligarea la rambursarea anticipata imediata a soldului, urmata de executarea silită în condițiile in care contractul este cu ipoteca pe apartamentul cumpărat din credit și riscă să îl piardă la un preț modic in cadrul executării silite pierzând astfel întreaga lor agoniseală. La ora actuala plata ratelor le este imposibila, iar instanța de fond trebuie sa analizeze contractul de credit cu banca, iar în cazul in care se vor constata clauze abuzive este posibil ca rata reclamanților să scadă semnificativ.

2. În privința caracterului vremelnic arată faptul ca aceasta măsura de suspendare a efectelor contractului de credit, respectiv de plata a ratelor de credit va fi luată până la soluționarea dosarului nr. 1137/190/2015 al Judecătoriei Bistrița.

3. Neprejudicierea fondului prin judecarea prezentei ordonanțe președințiale - prezenta instanța va examina numai aparenta dreptului, este sau nu in favoarea reclamantului, judecătorul va face un examen sumar al cauzei, va "pipai fondul";. Este de notorietate faptul ca pe calea acțiunii in constatare clauze abuzive se admit foarte multe acțiuni, iar instanțele obliga băncile/cesionari sa restituie ceea ce s-a încasat fără drept. Reclamanții sunt în situația de a nu putea achita ratele curente ale creditului din salariile lunare, in condițiile creșterii exagerate a cursului de schimb al CHF fata data acordării creditului, in condițiile in care banca/cesionarul vor avea in urma admiterii acțiunii să le restituie sume mari de bani. Prin acțiunea de la fond au urmărit reanalizarea creditului și înlăturarea clauzelor abuzive si instanța să stabilească ceea ce au de fapt de plată, nu ceea ce pretinde banca si cesionarul în mod abuziv, fără ca acest fapt sa genereze pentru ei alte abuzuri din partea pârâtelor declararea exigibilității creditului prin neplata, introducerea în Banca de Credit si imposibilitatea contractării altui credit pe viitor, scoaterea la executare silita a apartamentului achiziționat în credit, etc. Suspendarea creditului se impune tocmai pentru a fi puși la adăpost de orice abuzuri ale băncii/cesionarului, tocmai datorita și formulării acțiunii din dosarul nr. 1137/190/2015 al Judecătoriei Bistrița. De parcat faptul ca, obiectul acțiunii de la fond din dosarul nr. 1137/190/2015 al Judecătoriei Bistrița vizează tocmai înlăturarea de către instanța a clauzelor abuzive si starea unei atitudini abuzive a băncii/cesionarului, iar in astfel de cazuri instanța poate dispune pe cale de ordonanța președințială inclusiv in cazul obligației de a face. Prin admiterea acestei ordonate nu se prejudiciază fondul, ci relațiile intre părți stau in stand by până când instanța de fond se va pronunța pe clauzele abuzive prevăzute in contract de către banca, in baza cărora li se încasează lunar o rată exagerat de mare cu o dobândă modificata abuziv în sens crescător, pe baza unui curs valutar a cărui risc valutar a fost suportat exclusiv de către reclamanți in mod abuziv, si prin încasarea lunara a unor comisioane abuzive de către cesionar/banca. De asemenea, arată, faptul ca printre petitele acțiunii din dosarul nr. 1137/190/2015 al Judecătoriei Bistrița se număra si petitul privind conversia la cursul de schimb de la data acordării creditului întemeiat pe clauze abuzive privind riscul valutar in baza Legii nr. 93/2000 coroborat cu Directiva 93/13/CEE si avându-se in vedere si practica judiciara internațională C-26/13 Arpad Kasler împotriva OTP Jelzalogbank Zrt. Creșterea accelerata a valorii CHF fata de moneda naționala cu implicații negative directe asupra costurilor creditului se răsfrâng asupra ratelor precum si comisioanelor de schimb valutar, din lei in CHF, fapt care a generat o schimbare a condițiilor contractuale avute in vedere la data contractării creditului, si in consecința, incumba in sarcina reclamanților obligații vădit disproporționale față de cele in considerarea cărora și-au exprimat voința de a se angaja juridic la data contractării creditului.

Mai mult, banca are o poziție dominanta față de consumatorii, care au angajat creditul, semnând, de fapt, un contract de adeziune, neexplicându-le riscurile la care sunt supuși în căzui volativității cursului valutar, deși banca avea obligația informării in nod corect, complet și precis a reclamanților cu privire la aspectele esențiale ale produsului/serviciului oferit (art. 18 din OG nr. 21/1992).

In drept, art. 996 si urm. NCPC, art. 194 si urm NCPC, Legii nr. 193/2000 coroborat cu Directiva 93/13/CEE, OG nr. 21/1992, precum si art. de lege invocate pe parcursul Prezentei acțiuni.

Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma probelor administrate și a temeiurilor juridice aplicabile, instanța reține următoarele :

Raportat la aceste criterii, s-a decis că, urgența trebuie să rezulte din fapte concrete, specifice fiecărui caz în parte, urmând a fi indicate împrejurările din care se deduce urgența. De asemenea, în cadrul ordonanței președințiale, urgența se apreciază în raport de situația de fapt la momentul introducerii cererii, precum și la momentul judecării cauzei.

Instanța apreciază că această condiție nu este îndeplinita, în speță, împrejurările invocate în sensul în care reclamanții nu mai dispun de resurse materiale pentru plata creditului, respectiv că au în întreținere un copil minor, nu se subscriu cerinței instituite prin textul legal antemenționat, în condițiile în care, contractul de ipotecă cu B SA s-a încheiat la 01.03.2007 sub nr. HL…., și s-a cesionat ulterior către ERB NEW E F II B.V. la 11.07.2008, respectiv actele adiționale încheiate la 30.12.2010 și 27.11.2012.

Vremelnicia: Pe calea ordonanței președințiale nu se pot lua măsuri definitive care privesc rezolvarea fondului, ci numai măsuri provizorii care tind să preîntâmpine o pagubă iminentă și ireparabilă. Vremelnicia măsurii luate reprezintă doar o condiție a ordonanței președințiale în instanță, care se află în strânsă legătura cu neprejudecarea fondului. Astfel, instanța este datoare să evite orice masuri care rezolvă fondul litigiului și fac imposibilă eventuala restabilire a situației de fapt anterioare.

În speță, reclamanta solicită suspendarea provizorie a efectelor contractului de credit ipotecar nr. HL …./09.03.2007, respectiv suspendarea obligației de plată a ratelor de credit față de ERB NEW E F II B.V., în condițiile în care obiectul acțiunii de drept comun astfel cum s-a precizat este unul, în constatare nulitate clauze abuzive, iar plata obligațiilor asumate prin contractele în litigiu, reprezintă obligația esențială și definitorie a contractului de împrumut dintre părți și în consecință prin instituirea unei măsuri de natura celei solicitate de petentă, s-ar crea o pagubă iminentă în patrimoniul intimatelor, inversându-se astfel, cerințele textului art.996 Cod proc. civilă.

Neprejudecarea fondului cauzei:Analiza acestei condiții presupune un examen sumar al fondului cauzei, determinând astfel de partea cui este aparența dreptului, ori în condițiile în care contractul este valid precum și actele adiționale ale acestuia, aparența dreptului aparține pârâtelor.

Așa fiind, constatând că în cauză nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 996 Cod procedură civilă, instanța urmează să respingă cererea formulată, precum și excepția lipsei calității procesuale pasive invocate în apărare, excepție ce urmează a fi analizată odată cu fondul cauzei.

În considerarea textului art.451 și urm. noul Cod procedură civilă, în raport cu soluția adoptată, instanța va respinge cererea privind obligarea intimatelor la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei hotărâri au formulat apel, în termen legal, apelanții R.C.C. și R.A.M., solicitând admiterea apelului, respingerea excepția inadmisibilității, anularea sentinței apelate ca netemeinică și nelegală.

Considerând criticile formulate ca fiind fără suport și apreciind hotărârea instanței de fond ca fiind corespunzătoare raportat la starea de fapt reținută și la dispozițiile legale incidente în speța supusă examinării, tribunalul, în baza art.480 alin.1 din Noul Cod de procedură civilă, se va respinge ca nefondat apelul declarat în cauză, menținând astfel în ființă sentința atacată.

← Buna credinţă în executarea contractului. Jurisprudență Contracte		Condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească bunul vândut →

Necesitatea existenţei unei urgenţe concret determinate pentru admisibilitatea emiterii unei ordonanţe preşedinţiale

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Necesitatea existenţei unei urgenţe concret determinate pentru admisibilitatea emiterii unei ordonanţe preşedinţiale