Buna credinţă în executarea contractului. Jurisprudență Contracte

Jurisprudenţă şi speţe de drept civil (II)

Judecătoria BISTRIŢA Sentinţă civilă nr. 3033/2015 din data de 19.10.2016

BUNA CREDINȚĂ ÎN EXECUTAREA CONTRACTULUI

Evocarea de către pârâtă a unor aspecte exterioare contractului încheiat cu reclamanta pentru a-și justifica refuzul emiterii acceptului de plată reprezintă o practică incompatibilă cu principiul executării contractului cu bună-credință, consacrat de art. 970 C.civ. Ulterior efectuării reparațiilor, plata ar putea fi refuzată doar în prezența unor neconformități în legătură cu lucrările efectuate, calitatea, cantitatea ori termenul de execuție al acestora.

Ipoteza pe care o susține pârâta, potrivit căreia plata s-ar face în funcție de emiterea unui accept formal și ar putea fi refuzată chiar în condițiile în care executantului nu i s-ar putea reproșa nimic în legătură cu serviciile prestate, echivalează cu asumarea de către debitor a unei obligații sub condiție pur potestativă, nulă în condițiile art. 1010 C.civ.

Judecătoria Bistrița - secția civilă, Sentința civilă nr. 3033/2015 pronunțată în dosarul nr. 599/190/2012.

Prin acțiunea civilă înregistrată la această instanță sub numărul de mai sus, reclamanta SC A P SRL a chemat în judecată pe pârâta SC G R asigurare REASIGURARE SA, solicitând instanței să dispună obligarea acesteia la plata sumei de 50.994 lei, reprezentând obligații contractuale, precum și a dobânzii legale prevăzută de O.G.13/2011, calculată de la data introducerii acțiunii și până la data plății efective a debitului; cu cheltuieli de judecată.

În motivare arată că, în baza relațiilor contractuale stabilite între părți, respectiv a Convenției nr.1935/07.10.2008 și a Convenției nr. 346/16.07.2010, pârâta s-a obligat să onoreze plata reparațiilor efectuate de societatea reclamantă vehiculelor aparținând clienților societății de asigurare A SA posesori de asigurare CASCO.

Ținând seama de raporturile contractuale stabilite cu pârâta, aceasta a recomandat reprezentantului asiguratei sale SC R SRL, asigurat CASCO în baza contractului de asigurare - polița A 3369357, să se prezinte la societatea reclamantă în vederea efectuării unor reparații la autoturismul Audi A8 cu nr. de înmatriculare X. Astfel, la data de 10.07.2009, cu ocazia prezentării acestuia la societatea reclamantă în vederea reparării autoturismului, a fost întocmit Procesul Verbal de Constatare a Pagubelor - pe formularul A de la acea dată, formular care a fost semnat de reprezentanții societății pârâte, ai societății asigurate și ai societății reclamante.

Ulterior, în datele de 14.07.2009, 05.08.2009, 14.08.2009, 21.08.2009, 04.09.2009, 22.09.2009 și 13.10.2009 au fost încheiate Procese Verbale Suplimentare de Constatare a Avariilor, care au fost semnate de reprezentanții A și A P, prin care se stabilea efectuarea unor reparații suplimentare pentru avarii care au fost constatate după demontarea unor subansambluri la autoturismul cu nr. de înmatriculare X.

După efectuarea reparațiilor, la data de 30.06.2010, a fost emisă factura seria BNPAF nr. 2144 și devizul de reparație nr. 994, acte cu care reprezentantul clientului asigurat casco - SC R SRL s-a prezentat la pârâtă și a formulat o cerere de despăgubire.

Reclamanta învederează că, prin art. III din convențiile încheiate cu societatea pârâta, aceasta se obliga să onoreze plata reparațiilor efectuate de societatea reclamantă clienților săi posesori de asigurare Casco, în termen de 30 de zile de la data la care se formula cererea de despăgubire, iar în art. 1073 din cod civil aplicabil până la data de 01.10.2011 (care se reiterează în dispozițiile art. 1516 din noul Cod Civil) se prevede că "(1) Creditorul are dreptul la îndeplinirea integrala, exacta și la timp a obligației. (2) Atunci când, fără justificare, debitorul nu își executa obligația și se afla în întârziere, creditorul poate, la alegerea sa și fără a pierde dreptul la daune-interese, dacă i se cuvin: 1. să ceară sau, după caz, sa treacă la executarea silita a obligației";.

În încercarea de soluționare a litigiului pe cale amiabilă, reclamanta a convocat pârâta la conciliere (in baza art. 720/1 Cod.Pr.Civ), atâta la sediul ei central cât și la sediul sucursalei sale din Bistrița, pentru a achita contravaloarea facturii seria BNPAF nr. 2144, însă aceasta nu a dat curs invitației.

În drept, a invocat prev. art 1073 din Cod Civil aplicabil pana la data de 01.10.2011 (care se reiterează în dispozițiile art. 1516 din noul Cod Civil).

În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 4-29).

Legal citată, pârâta a formulat Întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, ca fiind lipsită de temei legal.

În motivare arată că, la data producerii accidentului rutier din data de 09.07.2009, în baza contractului de asigurare facultativa auto CASCO seria A nr. 369357 / 02.12.2008 încheiat pentru autovehiculul marca Audi A8 cu nr. de înmatriculare X aparținând S.C. R S.R.L., a fost deschis dosarul de daună A035BN/2009.

Contractul de asigurare CASCO menționat a fost încheiat cu plata primei de asigurare în 10 rate, următoarele 9 rate urmând sa fie achitate în date de 03 ale lunilor Ianuarie - Septembrie 2009.

Având în vedere că rata a 8-a a primei de asigurare, cu scadența în 03.07.2009 nu a fost achitată în termen, inclusiv în cel de păsuire de 15 zile, conform clauzelor contractuale aferente contractului de asigurare CASCO A 369357, la art. 22 se prevede ca "protecția prin asigurare încetează la ora 24 a datei scadenței de plată a ratei neachitate, dacă asiguratul nu a plătit rata de prima cel mai târziu în intervalul de păsuire de 15 zile calendaristice, acordat ca o facilitate Asiguratului de către ARDAF (reclamant); protecția prin asigurare se menține în interiorul termenului de păsuire de 15 zile cu condiția ca rata restanta sa fie achitata în interiorul acestui interval.";

Conform art. 31, "plata primelor de asigurare se face prin orice modalitate permisa de lege și acceptata de ambele părți; ... obligația de a respecta termenul de plata a primelor de asigurare, precum și dovada plății acestora revine Asiguratului; A (pârâtul) nu își asumă obligația de a reaminti Asiguratului scadenta de plata a primelor de asigurare; pentru a menține valabilitatea contractului de asigurare, asiguratul este obligat sa-si plătească la scadenta ratele de primă, chiar și în situația în care pe contractul respectiv s-a înregistrat o daună și dauna nu a fost încă despăgubită de A (pârât)";.

Pentru acest motiv, la data producerii accidentului - 09.07.2009, contractul de asigurare CASCO A 369357 era reziliat de drept, consecința fiind lipsa dreptului la despăgubire pentru avariile suferite.

În urma constatărilor de daune de pârât în dosarul de dauna A035BN/2009, vehiculul avariat a fost introdus în reparații la reclamant, conform art. II din Convenția nr. 346/16.07.2010.

Reclamantul, în calitate de unitate reparatoare, a întocmit devizul de reparații nr. 994.

Conform art. II, pct.10 din Convenția nr. 346/16.07.2010: "pe baza devizului final întocmit de unitatea reparatoare și transmis la A, sub condiția îndeplinirii celor convenite, se va emite un accept de plata, în baza căruia unitatea reparatoare va proceda la facturarea reparațiilor pe numele clientului și va elibera autovehiculul din service. În caz contrar și în absența unui accept de plata eliberat, A nu poate fi răspunzătoare de neplata facturilor emise.";

La data emiterii facturii seria BNPAF nr. 2144/30.06.2010 de către reclamantă, când la sediul acesteia a fost completata și cererea de despăgubire de către Asigurat, conform art. 13 din convenția menționata anterior, nu a existat nici un accept de plată dat de către pârâtă.

Pârâta menționează că denumirea S.C. Asigurare Reasigurare A S.A. s-a schimbat în S.C. G R Asigurare Reasigurare S.A., conform încheierii nr. 193/01.09.2011 a Tribunalului București - Secția a VI-a Comerciala și a Certificatului de înregistrare seria B nr. 2470404.

În drept, a invocat contractul de asigurare CASCO - A369357, confirmarea valabilității poliței CASCO, Convenția 346/16.07.2010, Legea nr. 136/1995.

În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 38-56).

Prin înscrisul depus în data de 05.12.2012, reclamanta a precizat că acel contract de asigurare cu seria A nr. 369/02.12.2008 este încheiat între pârâtă și SC R SRL, astfel încât raporturile contractuale stabilite prin acesta nu sunt opozabile societății reclamante și pot eventual să facă obiectul unui alt litigiu între cele două părți. Față de acest aspect apărarea pârâtei întemeiată pe dispozițiile contractului de asigurare seria A nr. 369/02.12.2008, trebuie respinsă.

De asemenea, arată că întâmpinarea depusă tardiv de pârâtă este semnată doar de consilierul juridic al societății nu și de reprezentantul legal.

Obiectul prezentei cauze îl constituie respectarea obligațiilor contractuale stabilite prin Convenția nr.1935/07.10.2008 și a Convenției nr. 346/16.07.2010 și nicidecum a relațiilor contractuale dintre pârâtă și un terț.

În data de 28.05.2014, pârâta a depus la dosar Concluzii scrise prin care a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.

În motivare mai arată că, la data producerii accidentului din data de 09.07.2009, contractul de asigurare CASCO A 369357 nu a produs efectul de protecție a Asiguratului, acesta fiind reziliat de drept, cu consecința lipsei dreptului la despăgubire, respectiv respingerea cererii de despăgubire a Asiguratului.

Întocmirea Procesului verbal de constatare inițial și a celor suplimentare ulterioare de către pârât, prin reprezentant, nu reprezintă acceptul acestuia pentru efectuarea reparațiilor.

Procedura de constatare a daunelor, de întocmire a devizului estimativ privind costul reparațiilor și de întocmire a devizului final de către reclamant ca unitate reparatoare, respectiv emiterea acceptului de plata de către pârât (A), sunt reglementate prin Convenția nr. 346/16.07.2010, încheiata între părți.

Astfel, la art. II, oct. 10 din Convenția nr. 346/16.07.2010, se stabilește modalitatea în care se da acceptul de reparație și de plată: "pe baza devizului final tocmit de Unitatea Reparatoare (reclamantul) și transmis la A (pârât), sub condiția îndeplinirii celor mai sus menționate, se va emite un accept de plata, în baza căruia Unitatea Reparatoare va proceda la facturarea reparațiilor pe numele clientului și va elibera autovehiculul din service.";

Precizează că acest accept de plată pe devizul final întocmit de reclamantă nu a fost menționat de către pârâtă.

In temeiul art. 1.270 Cod civil (art. 969 din vechiul Cod Civil), contractul valabil încheiat are putere de lege intre părțile contractante. Aceste dispoziții legale sunt deopotrivă opozabile atât reclamantului - referitor la dispozițiile Convenției nr. 346/16.07.2010, cu aplicabilitate în soluționarea prezentei cauze, cât și Asiguratului Casco - S.C. R S.R.L., care, deși lipsit de protecția asigurării Casco, a solicitat în temeiul acesteia reclamantului efectuarea reparațiilor, iar acesta din urma le-a efectuat fără acceptul pârâtului, starea de fapt prezentata mai sus creând prezenta situație litigioasa supusa soluționării instanței de judecată.

Având în vedere că aceasta procedura nu a fost respectata de către reclamantă în calitate de Unitate Reparatoare prin Convenția menționata, coroborat cu lipsa protecției asigurării față de Asiguratul CASCO - S.C. R S.R.L. prin neplata ratei scadente de la data accidentului, apreciază că cererea de chemare în judecata a reclamantei S.C. A P S.R.L. Bistrița este neîntemeiata, respectiv lipsită de temei legal.

În drept, a invocat contractul de asigurare CASCO A 369357 / 02.12.2008, Convenția nr. 346/16.07.2010, art. 1.270 C. Civ. (art. 969 vechiul C.civ.), art. 242 (2) C.proc.civ., Legea nr. 136/1995.

În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 153-161).

În data de 28.01.2015, pârâta a depus la dosar Note scrise prin care, referitor la "acceptul de intrare în reparație"; dat în dosarul de daune nr. A035BN/2009, a precizat că acest accept de plată pe devizul final întocmit de reclamantă nu a fost menționat/acordat de către pârâtă, conform Convenției nr. 346/16.07.2010.

Astfel, conform art. II, pct. 10 din Convenția nr. 346/16.07.2010, se stabilește modalitatea în care se dă acceptul de reparație și de plata: "pe baza devizului final întocmit de Unitatea Reparatoare (reclamantul) și transmis la A (pârât), (…) se va emite un accept de plata, în baza căruia Unitatea Reparatoare va proceda la facturarea reparațiilor pe numele clientului și va elibera autovehiculul din service. În caz contrar și în absenta unui accept de plata eliberat, A nu poate fi răspunzătoare de neplata facturilor emise.";

Din perspectiva obiectului Convenției nr. 346/2010, încheiata intre părți, conform art. I: "obiectul convenției îl constituie efectuarea de reparații la autovehicule care au suferit avarii din riscuri asigurate, precum și unele operații de constatare și evaluare la cererea A.";

Din perspectiva obiectului Contractului de asigurare privind asigurarea de avarii și furt a autovehiculelor seria A nr. 0369357/02.12.2008, cu perioada de valabilitate intre 04.12.2008 - 03.12.2009, susține că titularul dreptului la despăgubire ar fi fost asiguratul CASCO, S.C. R S.R.L., dacă, la data producerii accidentului, contractul ar fi fost valabil și implicit ar fi existat beneficiul protecției sale. În realitate, contractul de asigurare precizat nu era valabil la data producerii accidentului din 09.07.209, pentru considerentele arătate în întâmpinare.

Coroborând dispozițiile celor doua contracte menționate mai sus (Convenția și Contractul de asigurare CASCO), rezulta fără drept de tăgada faptul că, din producerea unui risc asigurat de contractul de asigurare CASCO rezulta activarea Convenției nr. 346/2010 față de reclamanta S.C. A P S.R.L. Prin urmare, dreptul de a cere pârâtului decontarea facturii de reparații emisa de reclamantă este unul conex, ce rezida în principal din producerea unui risc asigurat de contractul de asigurare. Fără existența unui contract de asigurare valabil la data producerii evenimentului, nu sunt în cazul calificării acestuia ca pe un risc asigurat, drept consecința nu exista cazul de protecție a asiguratului și implicit nu exista un dreptul de despăgubire, respectiv nu își are obiect Convenția încheiată cu reclamantul, fără acordul Asigurătorului.

Pârâta susține ca neîntemeiată cererea reclamantei, motivul fiind acela că, la data producerii accidentului - 09.07.2009, contractul de asigurare CASCO precizat nu era valabil.

În drept, a invocat contractul de asigurare CASCO A 0369357/02.12.2008, Convenția nr. 346/16.07.2010, art. 1.270 C. Civ. (art. 969 vechiul C.civ.), art. 242 (2) C.proc.civ., Legea nr. 136/1995.

În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 123-135).

În data de 29.01.2015, reclamanta a depus la dosar Extindere și precizare de acțiune prin care a solicitat citarea în cauză în calitate de pârâtă a SC R SRL, pentru opozabilitatea hotărârii ce urmează a fi pronunțată.

Reclamanta precizează că pârâta a încheiat un contract de asigurare facultativa, respectiv polița de asigurare seria A, nr. 0369357, privind asigurarea de avarii și furt, cu SC R SRL, proprietara autoturismului cu nr. de înmatriculare X, reparat de reclamantă, iar în asigurarea de bunuri, potrivit prevederilor art. 24, din Legea 136/1995, asigurătorul se obliga ca la producerea riscului asigurat, să plătească asiguratului, beneficiarului desemnat, sau celor în drept o despăgubire, insa prin întimpinarea și prin concluziile scrise depuse, pârâta solicita respingerea acțiunii, motivând ca la data producerii accidentului, asiguratul nu a plătit rata de asigurare, solicitare neîntemeiata și lipsita de interes, cu privire la reclamantă, care nu este parte a contractului de asigurare facultativă Casco.

Polița de asigurare și convenția de reparații reprezintă convenții legal făcute și au putere de lege intre părțile contractante, potrivit prevederilor art. 969, 1073, 1075, 1077 cod civil, coroborate cu dispozițiile Legii 136/1995 și cu dispozițiile Ordinului nr. 8/2008 al CSA, cu privire la plata reparațiilor auto și a cheltuielilor de judecată.

Mai arată că relațiile contractuale dintre reclamantă și pârâta SC G R Asigurare Reasigurare S.A, având ca obiect efectuarea de reparații la autovehicule, se întemeiază pe dispozițiile convenției nr. 1935/07.10.2008, prelungita prin convenția 346/16.07.2010, convenție legal făcută și cu putere de lege intre părțile contractante, potrivit prevederilor art. 969, 1073, 1075, 1077 cod civil.

În baza convenției, reclamanta a participat la constatarea avariilor și a pagubelor, a semnat procesul verbal de constatare a pagubelor, în care este consemnata mențiunea de recomandare a service-ului ce urmează a efectua reparațiile, respectiv SC A P, a semnat și procesele verbale de constatare suplimentare, preluând în service-ul propriu autoturismul avariat la care s-au efectuat reparațiile necesare.

Reclamanta, potrivit prevederilor art. 38 din Ordinul nr. 8/2008 al CSA, a comunicat pârâtei la data de 30.06.2010, prin SC R SRL, cererea de despăgubire, devizul final de lucrări și factura fiscala de plata, reprezentând avizarea de dauna, iar timp de peste un an și șase luni nu a primit nici un răspuns, cu toate demersurile și solicitările telefonice făcute, pârâta în mod nejustificat refuzând plata.

De asemenea, arată că pârâta nu a solicitat comunicarea unui deviz estimativ privind costul reparațiilor, nefiind necesar pentru soluționarea dosarului de dauna, potrivit art. II, pct. 5 din convenție, fiind prezentă prin reprezentant la constatările intermediare.

Pârâta, potrivit art. III din convenție, avea obligația de a efectua plata despăgubirilor în contul reclamantei în termen de 30 de zile calendaristice, de la data înregistrării documentelor de plata, iar potrivit prevederilor art. 36 din Ordinul nr. 8/2008 al CSA avea un termen de cel mult trei luni în care sa efectueze plata, ori sa efectueze investigațiile aferente cu privire la refuzul acceptului de plata, sau să formuleze oferta de despăgubire, ori sa notifice în scris motivele pentru care nu a aprobat pretențiile referitoare la debit, dar a refuzat orice comunicare, urmărind prescrierea obligației de plată a debitului.

Reclamanta precizează că acceptul de plată s-a concretizat în baza convenției de lucrări și prin semnarea de către inspectorul de daună a facturilor de aprovizionare a pieselor de schimb, achitate de reclamantă furnizorului, fiind consemnate pe facturi și prețurile acceptate la plată, modalitate de acceptare care nu a fost contestată de pârâtă.

În drept, a invocat prev. art. 129, 132 cod procedură civilă.

Legal citat, intervenientul forțat SC R SRL, prin administrator G.G., a solicitat instanței, în ședința publică din data de 07.04.2015, să dispună admiterea acțiunii și obligarea pârâtei la plata debitului.

În data de 14.04.2015, reclamanta a depus la dosar Concluzii scrise prin care a solicitat admiterea cererii de chemare în judecată; respingerea susținerilor pârâtei SC G R Asigurare Reasigurare SA făcute prin întimpinare, ca neîntemeiate; obligarea pârâtei SC G R Asigurare Reasigurare SA la plata directă în contul reclamantei a debitului în cuantum de 50.994,00 lei, la plata dobânzii legale calculată asupra debitului de la data introducerii acțiunii până la plata efectivă, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, reclamanta mai arată că reparația autoturismului Audi s-a făcut la dispoziția reprezentantului pârâtei și nu la cererea intervenientei SC R, așa cum în mod eronat motivează prin concluziile scrise pârâta SC G R Asigurare Reasigurare SA.

Instanța de judecată nu a fost investită de către pârâtă prin cerere reconvențională, pentru a cenzura și judeca valabilitatea sau nevalabilitatea contractul de asigurare facultativa auto casco seria A nr. 369357/02.12.2008, astfel că invocarea nevalabilității este nejustificată, motiv întemeiat de respingere.

Reclamanta susține că a îndeplinit toate prevederile de la art. II, punctele 1-4, 6-8 din convenție, iar devizul estimativ prevăzut la pct. 5, nefiind necesar pentru soluționarea dosarului de dauna, nu a fost solicitat, întrucât pârâta a fost prezentă prin reprezentant la constatările intermediare și a acceptat toate facturile de aprovizionare cu piesele de schimb necesare reparației.

Reclamanta solicită admiterea concluziilor finale ale raportului de expertiză întocmit în cauză, obiecțiunile pârâtei considerându-le ca fiind neîntemeiate.

În drept, a invocat prev. art. 146 C:pr.civ..

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

La data de 09.07.2009, autoturismul marca Audi, modelul A8, având numărul de înmatriculare X, proprietatea S.C R S.R.L., a fost implicat într-un eveniment rutier în urma căruia a rezultat avarierea acestuia. La data menționată, autoturismul menționat era asigurat la SC A SA (actuala SC G R Asigurare Reasigurare SA) cu polița de asigurare facultativă seria A nr. 0369357 (f. 76), cu valabilitate de la data de 04.12.2008 până la data de 03.12.2009.

Avariile au fost stabilite prin procesul-verbal de constatare a pagubelor întocmit în 10.07.2009, de inspectorul de daună M.V. (f. 174), în dosarul de daună nr. A-035BN/2009 (f. 164-203), semnat și de reprezentantul reclamantei. La rubrica "Service recomandat";, documentul menționat conține denumirea reclamantei SC A SRL.

Ulterior, au fost emise procesele verbale suplimentare de constatare a avariilor din 14.07.2009 (f. 175), 05.08.2009 (f. 176), 14.08.2009 (f. 177), 04.09.2009 (f. 178), 22.09.2009 (f. 179), 13.10.2009 (f. 180).

Instanța reține că între reclamanta, în calitate de unitate reparatoare și SC A SA, în calitate de asigurător, s-a încheiat Convenția nr. 1935/07.10.2008 (f. 19-24), având ca obiect efectuarea de reparații la autovehiculele care au suferit avarii din riscuri asigurate, precum și unele operații de constatare și evaluare la cererea asiguratorului.

Conform art. II pct. 1 din convenția nr. 1935/07.10.2008, "unitatea reparatoare va proceda la repararea autovehiculelor la solicitarea deținătorului autovehiculului și în baza procesului-verbal de constatare a pagubelor formulat de reprezentantul A";.

În speță, reclamanta a dovedit îndeplinirea propriilor obligații, efectuând reparațiile la autoturismul marca Audi, modelul A8, având numărul de înmatriculare X, conform devizului nr. 994/30.06.2010 (f. 17-18), fiind emisă factura fiscală nr. 2144 din 30.06.2010 (f. 16), în valoare de 50.944 lei, pe care pârâta refuză să o achite.

Pentru angajarea răspunderii civile contractuale a pârâtei este necesară întrunirea cumulativă a următoarelor condiții: existența unor raporturi contractuale stabilite între părți, neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a obligațiilor contractuale, existența unui prejudiciu patrimonial, existența unei legături de cauzalitate între prejudiciu și nerespectarea obligațiilor contractuale, precum și vinovăția părții care a cauzat prejudiciul.

Raportat la cele constatate mai sus, instanța reține că existența raporturilor contractuale dintre reclamantă și pârâtă este dovedită și că, prin nerespectarea de către pârâtă a obligației de plată a reparațiilor, reclamantei i s-a produs un prejudiciu patrimonial cert, echivalent cu valoarea reparațiilor neachitate.

Din dispozițiile art. 1082 C.civ., rezultă că debitorul va fi obligat la plata despăgubirilor nu numai atunci când acționează cu intenția de a-l păgubi pe creditor, ci ori de câte ori nu va dovedi existența unei cauze străine, neimputabile, în condițiile art. 1083 C.civ. În același timp, textul de lege instituie și o prezumție de vină în sarcina pârâtei, prezumție relativă, care, însă, în cauză, nu a fost răsturnată de pârâtă nici prin dovada cazului fortuit sau a celui de forță majoră și nici prin dovada vinovăției reclamantei.

Vor fi înlăturate apărările pârâtei în legătură cu neemiterea acceptului de plată, împrejurare care, în opinia sa, ar exonera-o de obligația de plată a contravalorii reparațiilor.

În acest sens, instanța reține că reclamanta, în calitate de unitate service, este terț față de contractul de asigurare încheiat între pârâtă și proprietarul mașinii, SC R SRL, iar reparațiile ce fac obiectul prezentului litigiu au fost efectuate în baza contractului nr. 1935/07.10.2008 (f. 19-24), cu respectarea clauzei inserate în art. II pct. 1, adică avându-se în vedere procesul-verbal de constatare a pagubelor formulat de reprezentantul A în data de 10.07.2009 și procesele verbale suplimentare, precum și confirmarea pârâtei cu privire la valabilitatea poliței CASCO la data producerii accidentului (f. 61).

Ulterior efectuării reparațiilor, plata ar putea fi refuzată doar în prezența unor neconformități în legătură cu lucrările efectuate, calitatea, cantitatea ori termenul de execuție al acestora.

Ori, potrivit art. 978 C.civ., când o clauză este privitoare de două înțelesuri, ea se interpretează în sensul ce poate avea un efect, iar nu în acela ce n-ar putea produce niciunul.

Eventuala nerespectarea de către asiguratul SC R SRL a unor clauze din contractul de asigurare, nu poate fi opusă în mod valabil reclamantei SC A SRL, ci urmează a tranșată între părțile contractului de asigurare.

Așadar, pârâta nu a făcut dovada unei cauze exoneratore de vinovăție cu privire la nerespectarea obligațiilor contractuale, culpa acesteia fiind prezumată.

Instanța reține caracterul cert al creanței pretinse de reclamantă, în conformitate cu dispozițiile art. 379 alin. 3 C.pr.civ., existența acesteia rezultând din convenția semnată de părți, din devizul de lucrări și din factura emisă de reclamantă precum și caracterul lichid, astfel cum este stabilit de art. 379 alin. 4 C.pr.civ., câtimea creanței fiind determinată prin factura nr. 2144/30.06.2010, opozabilă pârâtei. Totodată, creanța pretinsă este exigibilă prin ajungerea sa la termen, fără ca factura să fie achitată.

Pe cale de consecință, instanța apreciază că, în cauză, sunt îndeplinite condițiile angajării răspunderii civile contractuale a pârâtei, urmând a dispune obligarea acesteia la plata către reclamantă a sumei de 50.994 lei, reprezentând contravaloarea reparațiilor efectuate de reclamantă la autoturismul marca Audi, model A8, cu nr. de înmatriculare X.

Referitor la cel de-al doilea capăt de cerere, instanța reține că, în conformitate cu O.G. nr. 9/2000, act normativ în vigoare la momentul nașterii dreptului la despăgubire al reclamantei, în cazul în care, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi fără să se arate rata dobânzii, se va plăti dobânda legală. În speță, sunt respectate condițiile cerute de lege pentru acordarea dobânzii și anume: obligația pârâtei constă în plata unei sume de bani, este lichidă și exigibilă, iar prin neplata la scadență a sumei de bani datorate se prezumă că lipsa de folosință a acesteia a produs reclamantei un prejudiciu, ce se impune a fi reparat prin acordarea dobânzii legale calculate pe durata întârzierii în executare.

Având în vedere prevederile art. 2 din O.G. nr. 9/2000, instanța va dispune obligarea pârâtei la plata dobânzii legale, calculate la debitul principal, de la data înregistrării acțiunii, 23.01.2012, până la data plății efective.

În ceea ce privește cererea de chemare în judecată a altor persoane formulată de reclamantă împotriva SC R SRL, instanța o va respinge, ca inadmisibilă în considerarea aspectelor prezentate mai jos.

Potrivit art. 57 C.pr.civ., "oricare din părți poate să cheme în judecată o altă persoană care ar putea să pretindă aceleași drepturi ca și reclamantul";.

În speță dreptul reclamantei izvorăște din convenția de colaborare cu pârâta, având ca obiect efectuarea de reparații la autovehicule, iar dreptul SC R SRL, care a dobândit calitatea de intervenient în interes propriu în prezentul litigiu, își are originea în contractul de asigurare încheiat cu pârâta, în calitate de societate de asigurare.

Prin urmare, situația supusă analizei este diferită de ipoteza reglementată de art. 57 C.pr.civ., respectiv terțul nu poate pretinde aceleași drepturi ca și reclamantul, motiv pentru care cererea formulată în temeiul normei evocate anterior va fi respinsă.

Raportat la dispozițiile art. 274 C.pr.civ., pârâta va fi obligată să plătească reclamantei suma de 4.130,88 lei, reprezentând onorariu avocațial, onorariu expert și parțial taxă judiciară de timbru, fiind exclusă taxa judiciară aferentă cererii de repunere pe rol după suspendare.

Având în vedere cele de mai sus, instanța admite acțiunea formulată de reclamanta SC A SRL în contradictoriu cu pârâta SC G R ASIGURARE REASIGURARE SA.

Respinge cererea de chemare în judecată a altor persoane formulată de reclamantă împotriva intervenientului în interes propriu SC R SRL.

Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 50.994 lei, reprezentând contravaloarea reparațiilor efectuate de reclamantă la autoturismul X și la plata dobânzii legale la această sumă, calculată de la data 23.01.2012 până la achitarea debitului.

Obligă pârâta să achite reclamantei suma de 4.130,88 lei, reprezentând onorariu avocațial, onorariu expert și parțial taxă judiciară de timbru.

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, în termen legal, recurenta SC G R ASIGURARE REASIGURARE SA solicitând admiterea recursului și rejudecând cauza în fond să se pronunțe o hotărâre în sensul modificării în totalitate/casării hotărârii civile recurată.

Tribunalul examinând, în baza prevederilor art.304 și 3041 Cod procedură civilă, hotărârea atacată atât prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, constată că aceasta este temeinică și legală, nefiind dat nici un motiv de casare sau modificare a hotărârii, instanța de fond făcând o corectă interpretare a probelor administrate și o aplicare corespunzătoare a dispozițiilor legale în materie.

← Legala reprezentare a societăţilor comerciale în instanţă		Necesitatea existenţei unei urgenţe concret determinate pentru... →

Buna credinţă în executarea contractului. Jurisprudență Contracte

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Buna credinţă în executarea contractului. Jurisprudență Contracte