AUTORITATEA PĂRINTEASCĂ EXCLUSIVĂ. Jurisprudență
| Comentarii |
|
Judecătoria PLOIEŞTI Sentinţă civilă nr. 9486 din data de 07.05.2014
Admite acțiunea
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 28.03.2014 sub nr. ....., petenții S. M. și S. C. au solicitat consfințirea înțelegerii la care au ajuns prin acordul de mediere încheiat la data de la data de 16.01.2014 de către Biroul de Mediator Bițoiu Magdalena Claudia, cu privire la modalitatea de desfacere a căsătoriei, prin divorț de comun acord, la păstrarea de către soție a numelui dobândit în timpul căsătoriei, acela de S., la stabilirea locuinței minorului S. E. la domiciliul mamei, exercitarea autorității părintești cu privire la minor exclusiv de către petentă, modalitatea de întreținere a copilului de către părinți, precum și stabilirea unui program de vizitare al minorului în favoarea petentului.
În motivare, petenții au arătat, în esență, că este în interesul minorului ca autoritatea părintească în ceea ce îl privește să fie exercitată exclusiv de către mamă, având în vedere afecțiunile medicale de care acesta suferă și împrejurarea că tatăl intenționează să plece în străinătate, unde urmează să locuiască și să muncească.
În drept au fost invocate prevederile art. 398 și 506 C.civ.
În dovedire, s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, precum și întocmirea unei anchete psihosociale la domiciliul pârților.
La termenul de judecată din data de 30.04.2014 părțile s-au prezentat personal în fața instanței, arătând că aspectele cuprinse în acordul de mediere reprezintă voința lor liber exprimată.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri și s-a dispus efectuarea unei anchete psihosociale la domiciliul petentei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, la data de 20.08.2006 între părți s-a încheiat căsătoria înregistrată în registrul de stare civilă al municipiului Ploiești, județul Prahova, sub nr. .. (conform certificatului de căsătorie seria CD nr. ..., depus în copie la dosarul cauzei - fila 8).
În urma acestei căsătorii a rezultat minorul S.E., născut la data de 03.04.2012 (potrivit copiei de pe certificatul de naștere al acestuia, aflată la fila 16).
Din referatul de anchetă psihosocială întocmit în speță (fila 49) instanța reține că, în prezent, părțile sunt despărțite în fapt, locuind la adrese diferite, iar minorul S.E. a rămas în grija petentei.
În drept, vor fi avute în vedere prevederile art. 64 din Legea 192/2006, potrivit cărora "pot fi rezolvate prin mediere neînțelegerile dintre soți privitoare la: a) continuarea căsătoriei; b) partajul de bunuri comune; c) exercițiul drepturilor părintești; d) stabilirea domiciliului copiilor; e) contribuția părinților la întreținerea copiilor; f) orice alte neînțelegeri care apar în raporturile dintre soți cu privire la drepturi de care ei pot dispune potrivit legii. Acordurile de mediere încheiate de părți, în cauzele/conflictele ce au ca obiect exercițiul drepturilor părintești, contribuția părinților la întreținerea copiilor și stabilirea domiciliului copiilor, îmbracă forma unei hotărâri de expedient. Înțelegerea soților cu privire la desfacerea căsătoriei și la rezolvarea aspectelor accesorii divorțului se depune de către părți la instanța competentă să pronunțe divorțul";.
Cu privire la desfacerea căsătoriei instanța reține că, potrivit art. 373 litera a C.civ., căsătoria se poate desface prin divorț bazat pe acordul soților, la cererea ambilor soți sau a unuia dintre soți acceptată de celălalt soț.
Potrivit art. 374 C.civ., divorțul prin acordul soților poate fi pronunțat de instanța de judecată indiferent de durata căsătoriei și indiferent dacă există sau nu copii minori rezultați din căsătorie. În acest caz, conform art. 930 C.p.c., instanța va pronunța divorțul, fără a face mențiune despre culpa soților.
Aplicând textele de lege menționate la datele speței, în raport de acordul petenților, instanța va dispune desfacerea căsătoriei încheiată între soți în Ploiești, județul Prahova, la data de 20.08.2006 și înregistrată în registrul de stare civilă sub nr. ..., prin acordul soților.
Cu privire la numele pe care îl va purta petenta S.M. după desfacerea căsătoriei, instanța constată că între părți a intervenit o înțelegere, în sensul că acesta își va păstra numele dobândit în timpul căsătoriei, respectiv acela de S., pe care o va consfinți, în conformitate cu dispozițiile art. 930 alin. 1 C.p.c. și art. 383 alin. 1 C.civ.
Cu privire la situația minorului S.E. după desfacerea căsătoriei instanța arată că, potrivit dispozițiilor Codului civil privind efectele divorțului cu privire la raporturile dintre părinți și copiii lor minori, respectiv art. 396 C.civ. și următoarele, instanța de tutelă hotărăște, odată cu pronunțarea divorțului, asupra raporturilor dintre părinții divorțați și copiii lor minori, ținând seama de interesul superior al copiilor, de concluziile raportului de anchetă psihosocială, precum și, dacă este cazul, de învoiala părinților - raporturi care se referă, printre altele, la exercitarea autorității părintești și la locuința copilului ulterior desfacerii căsătoriei.
De asemeni, instanța are în vedere și dispozitiile art. 2 alin. 1, art. 3 și art. 6 lit. a din Legea nr. 272/2004, potrivit cărora orice act juridic emis sau, după caz, încheiat în domeniul respectării și promovării drepturilor copilului se subordonează cu prioritate interesului superior al copilului. Principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile si deciziile care privesc copiii și în cauzele soluționate de instanțele judecătorești.
Dezvoltând acest principiu, art. 263 C.civ. dispune că orice măsură privitoare la copii, indiferent de autorul ei, trebuie să fie luată cu respectarea interesului superior al copilului.
Din dispozițiile legale precitate rezultă că situația copilului minor după desfacerea căsătoriei dintre părinții săi nu constituie o chestiune de care aceștia pot dispune fără un control judiciar aplicat în concret, astfel că instanța nu poate valida înțelegerea părților în modalitatea arătată în actul de mediere fără să verifice dacă această înțelegere respectă interesul minorului.
Raportat la autoritatea părintească instanța reține că, potrivit art. 397 C.civ., regula este că aceasta revine în comun ambilor părinți și numai pentru motive întemeiate se poate dispune ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinți, cu respectarea prevederilor art. 398 C.civ.
Conform art. 483 C. civ., autoritatea părintească reprezintă ansamblul de drepturi și îndatoriri care privesc atât persoana, cât și bunurile copilului și aparțin în mod egal ambilor părinți, iar potrivit art. 487 C. civ., părinții au dreptul și îndatorirea de a crește copilul, îngrijind de sănătatea și dezvoltarea lui fizică, psihică și intelectuală, de educația, învățătura și pregătirea profesională a acesteia potrivit propriilor lor convingeri, însușirilor și nevoilor copilului.
Totodată, față de specificul pricinii de față, trebuie avut în vedere și art. 506 C.civ., conform căruia "cu încuviințarea instanței de tutelă părinții se pot înțelege cu privire la exercitarea autorității părintești sau cu privire la luarea unei măsuri de protecție a copilului, dacă este respectat interesul superior al acestuia";.
În acest sens, trebuie observat că, potrivit înscrisurilor medicale depuse la dosar (filele 31-34), minorul S. E. a fost diagnosticat cu o serie afecțiuni grave, recomandându-se efectuarea unor evaluări periodice de specialitate.
Dând curs recomandărilor medicale, petenta a solicitat de două ori efectuarea unei evaluări psihologice a minorului S. E., fapt dovedit prin raporturile de evaluare psihologică întocmite la data de 17.01.2014, respectiv 01.10.2013 (filele 35 -42).
Prin raportul de evaluare psihologică nr. 1/01.10.2013 (fila 38) s-a concluzionat că minorul suferă de întârziere moderată neuropsihomotorie și întârziere de limbaj receptiv și expresiv pe fondul unei condiții medicale. S-a recomandat cu această ocazie "observarea comportamentelor legate de ariile senzoriale, includerea în programul de Kinetoterapie, Terapie ocupațională și Terapie de stimulare a limbajului, realizarea unui program de intervenție bazat pe instrumente de învățare pentru dezvoltarea praziilor și abilităților motrice fine; introducerea PECS ca sistem de învățare a cererilor și stimularea cu ajutorul emisiei de sunete și a tehnicilor bazate pe comportamentul verbal";.
De asemenea, s-a recomandat reevaluarea copilului la 6 luni - petenta conformându-se acestei recomandări, potrivit raportului de evaluare psihologică întocmit ulterior, la data de 17.01.2014 (fila 38), în care se arată că minorul suferă de anumite disfuncții senzoriale și motorii, fiind încadrat în sfera persoanelor cu tulburări de spectru autist.
Potrivit adeverinței nr. 1267/25.03.2014 (fila 43), începând cu data de 07.03.2014, minorul S. E. a fost inclus în programul Centrului de consiliere și asistență pentru persoanele cu TSA din cadrul Direcției Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Prahova.
În acest context, instanța apreciază că trebuie încercat, pe cât posibil, ca minorul să fie ferit de orice efect negativ care ar putea să se producă în urma separării părinților săi, pentru a preîntâmpina fragilizarea psihică și fizică a acestui copil care are, oricum, prin prisma afecțiunilor de care suferă, o slabă autonomie și o regresie la o vârstă anterioară care se constituie într-un sistem defensiv al copilului față de mediul în care trăiește.
Astfel, deși în speță nu s-a făcut dovada faptului că petentul S. C. va locui pe teritoriul altui stat, instanța apreciază că este în interesul minorului S. E. părintele care îi cunoaște cel mai bine nevoile să fie în măsură să ia decizii privind creșterea, îngrijirea și dezvoltarea sa, fără să depindă de acordul celuilalt părinte.
În acest sens, din ansamblul probelor administrate în cauză reiese că mama copilului prezintă suficiente garanții materiale și morale pentru a exercita, în exclusivitate, autoritatea părintească în ceea ce îl privește pe fiul său, de creșterea și îngrijirea căruia s-a ocupat cu responsabilitatea firească pe care o implică rolul de părinte, dar și cu grija deosebită pe care o reclamă situația specială a copilului său.
Totodată, instanța apreciază că părțile au conștientizat că interes interesul copilului lor este prioritar, în cauză neexistând niciun indiciu al voinței petentei de a-l îndepărta pe tată din viața minorului.
Conchizând, față de textele legale evocate și apreciind că interesul superior al minorului S. E. a fost respectat, instanța va consfinți învoiala părților cu privire la exercitarea autorității părintești, care va reveni, în exclusivitate mamei - tatăl păstrând dreptul de a veghea asupra modului de creștere și educare a copilului, precum și dreptul de a consimți la adopția acestuia, potrivit art. 398 alin. 2 C.civ.
Referitor la locuința copilului după divorț, instanța are în vedere dispozițiile art. 400 alin. 1 C.civ., din interpretarea cărora reiese că la stabilirea locuinței minorului instanța va ține seama de învoiala părinților, dacă aceasta concordă cu interesul superior al copilului.
În speță, instanța apreciază că acordul părților privind stabilirea locuinței minorului la mamă respectă interesele copilului.
În acest sens, din referatul de anchetă psihosocială efectuată în cauză (fila 49) instanța reține că de la despărțirea în fapt a părților, minorul S.E. locuiește împreună cu mama sa (într-un apartament aparținând bunicilor materni, care asigură condiții locative corespunzătoare și stabilitatea necesară oricărui copil), aceasta ocupându-se în principal de creșterea și educarea fiului său.
De asemenea, instanța va ține seama și de faptul că petenta este cea care se preocupă îndeosebi de recuperarea și vindecarea minorului care, așa cum s-a reținut în precedent, are nevoie o îngrijire deosebită.
În urma acestui raționament, instanța consideră că înțelegerea părților privind locuința minorului S. E. concordă cu interesul acestuia, astfel că va consfinți acordul lor și va stabili locuința copilului la mamă.
Analizând în continuare capătul de cerere privind obligarea petentului la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorului, în conformitate cu art. 402 C.civ., art. 529 C. civ., art. 44 din Legea nr. 272/2004, art. 918 alin. 1 lit. e C.p.c., instanța apreciază că acordul părților cu privire la acest aspect ține cont de nevoile copilului și de mijloacele materiale de care dispune petentul.
În acest sens, instanța reține că minorul S. E., datorită vârstei fragede, nu se poate întreține prin muncă, astfel încât se află în nevoie, în sensul art. 525 alin. 1 C.civ.
Cât privește situația financiară a petentului, instanța consideră că acesta, fiind de acord cu plata unei pensii de întreținere în favoarea copilului său, a recunoscut implicit că dispune de mijloacele materiale necesare în acest sens și că o contribuție în cuantum de 212,50 lei nu îi pune în pericol traiul.
Așadar, instanța va stabili în sarcina petentului, conform art. 530 al. 3 C.civ., obligația de plată a unei pensii de întrețiere în favoarea minorului S. E., născută la data de 03.04.2012, a unei pensii lunare de întreținere în cuantum de 212,50 lei, începând cu data introducerii acțiunii, respectiv 28.03.2014 și până la majoratul minorului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de petenții S.M cu domiciliul in ....... și S. C., cu domiciliul in ........ și cu participarea Autoritătii Tutelare din cadrul Consiliul Local Ploiești cu sediul in Ploiești, Str.Poștei, nr.4-6, județul Prahova.
Ia act și consfințește înțelegerea părților intervenită în baza acordului de mediere încheiat la data de 16.01.2014 de către Biroul de Mediator Bițoiu Magdalena Claudia, sens în care:
Dispune desfacerea căsătoriei încheiată între soți în Ploiești, județul Prahova, la data de ...... și înregistrată în registrul de stare civilă sub nr. ......, prin acordul soților.
După desfacerea căsătoriei, petenta își va păstra numele dobândit în timpul căsătoriei, acela de S.
Autoritatea părintească asupra minorului S. E., născut la data de 03.04.2012, revine în exclusivitate petentei.
Stabilește domiciliul minorului S. E.la mamă.
Obligă petentul la plata către petentă și în favoarea minorului S. E., născută la data de 03.04.2012, a unei pensii lunare de întreținere în cuantum de 212,50 lei, începând cu data introducerii acțiunii, respectiv 28.03.2014 și până la majoratul minorului.
Definitivă în ceea ce privește divorțul
Cu drept de apel pentru petitele accesorii, care se depune la Judecătoria Ploiești, în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de azi, 07.05.2014.
| ← ANULARE ACT. INADMISIBILITATE. Jurisprudență | Respinge contestaţia la executare ca neântemeiată → |
|---|
