Autorizare căsătorie minor. Condiţii. Motive temeinice
| Comentarii |
|
Instanta retine avizul medical favorabil încheierii căsătoriei, acordul părinţilor minorei cu capacitate de exerciţiu restrânsă în acest sens, faptul că din relaţia de dragoste a minorei cu concubinul a rezultat minorul în vârstă de aproape 1 an, iar coabitarea în afara căsătoriei nu este permisă de religia îmbrăţişată de către reclamantă şi viitorul soţ; raportat şi la concluziile anchetei sociale şi apreciind asupra interesului superior al minorei, se constată existenţa unor motive temeinice pentru autorizarea încheierii căsătoriei.
Jud. Beclean, sent. civ. nr. 1200 din 2 octombrie 2012
Prin cererea înregistrată reclamanta C.I.M., minoră cu capacitate de exerciţiu restrânsă, asistată de părinţii săi L.V. şi C.N., a solicitat instanţei să dispună autorizarea încheierii căsătoriei înainte de împlinirea vârstei de 18 ani.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut că din înscrisurile depuse la dosar rezultă faptul că reclamanta s-a născut la data de 16.05.1996, având, în prezent, împlinită vârsta de 16 ani, părinţii săi fiind C.V., căsătorit (la data de 2.02.2005) L.V., şi L.N., căsătorită (la data de 2.02.2005) C.N. Din certificatul medico-legal depus de reclamantă la dosarul cauzei rezultă faptul că aceasta prezintă o dezvoltare
psiho-somatică corespunzătoare pentru încheierea căsătoriei. Potrivit certificatului de naştere depus la dosar, la data de 25.10.2011 reclamanta l-a născut pe minorul L.M.A.C., pe care l-a recunoscut tatăl acestuia, L.E.D., persoană cu care reclamanta doreşte în prezent să se căsătorească. Instanţa mai reţine că L.V. şi C.N., părinţii reclamantei, prezenţi la termenul de judecată din 28.09.2012, s-au declarat de acord faţă de intenţia de căsătorie a acesteia, confirmând că fiica lor este angajată într-o relaţie cu L.E.D. de o mai lungă perioadă de timp. Şi din ancheta socială efectuată în cauză reiese că reclamanta are o relaţie de concubinaj cu numitul L.E.D., la domiciliul căruia s-a şi mutat şi unde reclamanta locuieşte împreună cu acesta şi cu copilul lor minor L.M.A.L.
Potrivit art. 5 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, dispoziţiile Codului civil se aplică tuturor actelor şi faptelor încheiate sau, după caz, produse sau săvârşite după intrarea sa în vigoare, precum şi situaţiilor juridice născute după intrarea sa în vigoare. Conform dispoziţiilor art. 272 NCC, căsătoria se poate încheia dacă viitorii soţi au împlinit vârsta de 18 ani. Pentru motive temeinice, minorul care a împlinit vârsta de 16 ani se poate căsători în temeiul unui aviz medical, cu încuviinţarea părinţilor săi sau, după caz, a tutorelui şi cu autorizarea instanţei de tutelă în a cărei
circumscripţie minorul îşi are domiciliul. In cazul în care unul dintre părinţi refuză să încuviinţeze căsătoria, instanţa de tutelă hotărăşte şi asupra acestei divergenţe, având în vedere interesul superior al copilului.
Potrivit art. 229 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 71/2011 raportat la art. 107 NCC, până la reglementarea prin lege a organizării şi funcţionării instanţei de tutelă, atribuţiile acesteia, prevăzute de Codul civil, sunt îndeplinite de instanţele, secţiile sau, după caz, completele specializate de minori şi familie. In concluzie, având în vedere starea de fapt prezentată şi dispoziţiile legale sus-menţionate, instanţa reţine avizul medical favorabil încheierii căsătoriei, acordul părinţilor reclamantei în acest sens, faptul că din relaţia de dragoste a minorei cu numitul L.E.D. a rezultat minorul L.M.A.L., în vârstă de aproape 1 an, iar coabitarea în afara căsătoriei nu este permisă de religia îmbrăţişată de către reclamantă şi viitorul soţ; raportat şi la concluziile anchetei sociale şi apreciind asupra interesului superior al minorei, se constată existenţa unor motive temeinice pentru autorizarea încheierii căsătoriei înainte de împlinirea vârstei de 18 ani, astfel că a fost admisă cererea astfel cum a fost formulată.
Jurisprudenţă C.E.D.O. 1. Interdicţia aplicată unui soţ de a pune patronimul soţiei sale, nume de familie, înaintea numelui său, în condi
ţiile în care legislaţia elveţiană permitea varianta inversă, reprezintă o încălcare a art. 8 al Convenţiei europene. Parlamentul elveţian, dornic să păstreze unitatea familiei şi să evite ruptura de tradiţie, nu a consimţit niciodată introducerea egalităţii absolute între soţi în privinţa alegerii numelui şi în mod deliberat a limitat dreptul femeii de a adăuga numele său la cel al soţului. Această regulă nu poate profita prin analogie soţilor în familiile care au luat numele soţiei. Progresul spre egalitatea sexelor este astăzi un scop important al statelor membre ale Consiliului Europei; prin urmare, numai consideraţii puternice ar putea justifica o diferenţă de tratament bazată exclusiv pe sex ca fiind compatibilă cu Convenţia europeană. Convenţia trebuie interpretată în lumina condiţiilor de astăzi şi în special în funcţie de importanţa acordată principiului nediscrimină-rii. Nu există nicio diferenţă între alegerea de către soţi a unuia dintre numele lor, de preferinţă a celuilalt, ca nume comun. Cât priveşte alte tipuri de nume, cum ar fi cele compuse sau alte forme particulare, tribunalul federal însuşi le-a distins de numele de familie legal, singurul care poate figura în documentele oficiale ale unei persoane. Ele nu pot fi deci
considerate ca echivalente cu acesta. Diferenţa de tratament în cauză, lipsită de o justificare obiectivă şi rezonabilă, a încălcat art. 14 coroborat cu art. 8 din Convenţia europeană (C.E.D.O., Burghartz c. Elveţiei, 22 februarie 1994).
2. Căsătoriile care nu sunt conforme dreptului naţional nu împiedică o viaţă de familie (C.E.D.O., Abdulaziz, Cabales şi Balkandali c. Regatului Unit, 28 mai 1985).
3. Limitările impuse dreptului unui bărbat şi al unei femei de a se căsători şi de a fonda o familie nu trebuie să fie de o severitate atât de înaltă, încât acest drept să fie atins în substanţa sa. Interdicţia mariajului între socrii şi nora ori ginerele lor semnifică că reclamanţii nu pot face să fie recunoscută social şi juridic relaţia lor. Faptul că mariajul ar putea fi ipotetic încheiat dacă foştii lor soţi ar deceda nu suprimă atingerea substanţei acestui drept. De asemenea, posibilitatea de a sesiza Parlamentul, care să emită o lege individuală de excepţie, nu poate avea altă semnificaţie, cât timp procedura este excepţională şi foarte costisitoare, iar corpul legislativ nu are stabilită vreo procedură ori vreun criteriu clar pentru emiterea unei astfel de legi. împiedicarea căsătoriei, chiar dacă vizează un scop legitim - protecţia integrităţii familiei şi protecţia intereselor şi sentimentelor copiilor -, nu poate împiedica existenţa faptică a unei relaţii care să aducă atingere acestor interese. Tocmai de aceea, într-o situaţie analogă, Parlamentul a estimat că interdicţia nu vizează vreun scop util ordinii publice. Curtea a apreciat că incoerenţa între scopurile declarate de către statul pârât şi derogările de interdicţie compromite raţionalitatea şi logica legii în discuţie. De aceea, există o violare a art. 12 din Convenţie (C.E.D.O., B. şi L. c. Regatului Unit, 13 septembrie 2005).
4. Noţiunea de „familie” vizată de art. 8 din Convenţie nu se limitează doar la relaţiile bazate pe căsătorie, ci poate îngloba alte legături de „familie” de facto, atunci când părţile convieţuiesc în afara oricărei legături maritale (C.E.D.O., Johnston şi alţii c. Irlandei, 18 decembrie 1986).
| ← Autorizare căsătorie minor. Consimţământul părintelui... | Căsătorie minor. Autorizare. Condiţii → |
|---|
