Nulitate căsătorie. Alienat sau debil mintal. Legea aplicabilă
| Comentarii |
|
1. Potrivit art. 25 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, validitatea căsătoriei încheiate înainte de data intrării în vigoare a Codului civil se stabileşte potrivit dispoziţiilor legii în vigoare la data încheierii ei.
2. Căsătoria celui suferind de alienatie sau debilitate mintală
este lovită de nulitate absolută, fără a distinge după cum persoana se află sau nu sub interdicţie judecătorească, pentru că acest impediment este de ordin biologic şi social, chiar dacă încheierea căsătoriei a avut loc într-un moment de luciditate pasageră.
Nulitatea absolută a căsătoriei pentru lipsa vremelnică a facultăţilor mintale este condiţionată de absenta discernământului în momentul încheierii căsătoriei, ceea ce echivalează cu inexistenta consimţământului.
Trib. Bistriţa-Năsăud, s. I civ., dec. nr. 74/A din 6 iunie 2012
Prin sentinţa civilă nr. 3573/2011, pronunţată de Judecătoria Năsăud la data de 28 decembrie 2011, s-a admis acţiunea civilă formulată de reclamantul R.A. împotriva pârâtei N.M., reprezentată prin curator special C.M., şi a pârâtului N.V. şi, în consecinţă, s-a constatat nulitatea căsătoriei încheiate între pârâţii N.V. şi N.M. şi înregistrate la nr. 89/13.11.2008 în registrul stării civile existent la Primăria oraşului N., cu consecinţa nulităţii privind numele de familie avut anterior căsătoriei.
împotriva acestei sentinţe au declarat apel pârâtul N.V. şi pârâta N.M., prin curatorul special desemnat. Apelul declarat nu este fondat.
Instanta de fond a fost sesizată cu o acţiune în constatarea nulităţii absolute a căsătoriei apelanţilor, pe considerentul că apelanta era lipsită de discernământ la momentul încheierii căsătoriei. Acţiunea s-a promovat la data de 31 martie 2011, când în vigoare erau prevederile Codului familiei, act normativ abrogat numai la data de 1.10.2011, când a intrat în vigoare Noul Cod Civil. Potrivit art. 25 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, validitatea căsătoriei încheiate înainte de data intrării în vigoare a Codului civil se stabileşte potrivit dispoziţiilor legii în vigoare la data încheierii ei.
Nulitatea absolută solicitată este sancţiunea care intervine în cazul nerespectării unei condiţii de valabilitate la momentul încheierii căsătoriei. Prin urmare, întrucât acţiunea formulată a impus analiza condiţiilor de fond cerute pentru încheierea căsătoriei, aceasta trebuie examinată prin prisma prevederilor Codului familiei, în vigoare la data încheierii căsătoriei (13.11.2008, conform certificatului de căsătorie depus în copie la dosar), aşa cum rezultă din prevederile art. 25 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, mai sus indicate.
Pârâta-apelantă suferă de oligofrenie în grad de imbecilitate, având discernământul abolit la momentul examinării sale - 31.07.2008, conform certificatului medico-legal nr. 2124/I/f/l 1 din 31.07.2008, ale cărui concluzii s-au menţinut şi de comisiile medicale superioare care au examinat starea apelantei. Aşa cum corect a reţinut instanţa de fond, căsătoria celui suferind de alienaţie sau debilitate mintală este lovită de nulitate absolută, fară a distinge după cum persoana se află sau nu sub interdicţie judecătorească, pentru că acest impediment este de ordin biologic şi social, chiar dacă încheierea căsătoriei a avut loc într-un moment de luciditate pasageră. Nulitatea absolută a căsătoriei pentru lipsa vremelnică a facultăţilor mintale este condiţionată de absenţa discernământului în momentul încheierii căsătoriei, ceea ce echivalează cu inexistenţa consimţământului.
In cauză se poate observa faptul că medical s-a constatat lipsa discernământului anterior încheierii căsătoriei, la data de 31.07.2008, astfel încât la momentul încheierii căsătoriei - 13.11.2008 - este evident că apelanta nu avea discernământ. Ulterior, în baza acestui act medical a fost şi pusă sub interdicţie judecătorească prin sentinţa civilă nr. 1725/23.11.2010.
Având în vedere că art. 9 C. fam. opreşte căsătoria debilului mintal, că medical s-a constatat că apelanta suferă de debilitate mintală, aceasta nu poate încheia vreo căsătorie până când nu se constată medical că are discernământul păstrat. Prin urmare, soluţia instanţei de fond, de constatare a nulităţii absolute a căsătoriei, este legală. Art. 19 C. fam. prevede expres sancţiunea nulităţii absolute în cazul căsătoriei alienatului sau debilului mintal, nulitate care nu poate fi acoperită.
Ca efect al nulităţii absolute, părţile sunt repuse în situaţia anterioară încheierii actului, considerându-se practic că acea căsătorie nu a existat. Prin urmare, în mod corect s-a dat eficienţă efectelor nulităţii şi s-a dispus ca apelanta să revină la numele avut anterior încheierii celei de a doua căsătorii.
Faptul că la momentul încheierii căsătoriei nu s-a formulat opoziţie, că prima căsătorie a dăinuit în timp până la încetarea ei ca urmare a morţii soţului, nu are relevanţă în privinţa soluţiei nulităţii, atât timp cât nulitatea absolută poate fi invocată oricând, cât timp ea intervine dacă se constată lipsa vreunei condiţii de valabilitate.
Faptul că aproximativ 5 ani de zile a fost în fiinţă o primă căsătorie nu poate justifica menţinerea celei de a doua căsătorii. Pe de o parte, chiar dacă şi prima căsătorie ar fi fost nulă, nulitatea nu a fost invocată de vreo persoană până la încetarea căsătoriei prin deces. Pe de altă parte, deşi este foarte probabil ca starea apelantei să dateze din copilărie, în condiţiile în care medicii au constatat că, la data de 31.07.2008, când a avut loc examinarea apelantei, apelanta avea discernământul abolit, fară a se putea pronunţa în privinţa perioadei de debut a bolii, prima căsătorie, care cuprinde perioada 15.06.2002 - 7.02.2007, este anterioară datei la care s-a constatat lipsa discernământului, astfel că aparent este valabilă.
| ← Nulitate căsătorie. Bigamie | Capacitate de exerciţiu anticipată. Recunoaştere de către... → |
|---|
