Autorizare căsătorie minor. Consimţământul părintelui căruia i s-a încredintat minorul
Comentarii |
|
în vechea reglementare a art. 43 alin. (1) C. fam., părintele căruia i s-a încredinţat minorul exercita cu privire la acesta drepturile părinteşti. în actuala reglementare, având în vedere definiţia dată autorităţii părinteşti în art. 483 NCC, la încheierea căsătoriei minorei este suficient consimţământul părintelui căruia i-a fost încredinţată aceasta prin hotărâre judecătorească intrată în puterea lucrului judecat.
Jud. Bistriţa, s. civ., înch. nr. 11150 din 15 decembrie 2012
Prin cererea înregistrată la data de 07.12.2011, petenta Z.T.V., în vârstă de 16 ani, asistată de mama sa T.A., a solicitat instanţei să încuviinţeze încheierea căsătoriei sale cu numitul B.V.
Analizând actele dosarului, instanţa a reţinut că, potrivit art. 272 alin. (2) NCC, „pentru motive temeinice, minorul care a împlinit vârsta de 16 ani se poate căsători în temeiul unui aviz medical, cu încuviinţarea părinţilor săi sau, după caz, a tutorelui şi cu autorizarea instanţei de tutelă în a cărei circumscripţie minorul îşi are domiciliu”. Minora, născută la data de 18.11.1995, se află în prezent într-o relaţie cu numitul B. V., astfel încât instanţa apreciază că este în interesul minorei oficializarea căsătoriei dintre cei doi, pentru ca minora să beneficieze de toate drepturile şi garanţiile conferite de lege şi care izvorăsc din relaţiile de familie.
Totodată, instanţa reţine că, în vechea reglementare a art. 43 alin. (1) C. fam., părintele căruia i s-a încredinţat minorul exercită cu privire la
acesta drepturile părinteşti. In actuala reglementare, având în vedere definiţia dată autorităţii părinteşti în art. 483 NCC, conform cu care această autoritate părintească reprezintă suma drepturilor şi obligaţiilor pe care părinţii le au faţă de copiii lor minori, instanţa constată că, în raport de art. 272 alin. (4) coroborat cu art. 398 NCC, faţă de hotărârea judecătorească depusă la dosar prin care minora a fost încredinţată mamei sale T.A., hotărâre intrată în puterea lucrului judecat, este suficient consimţământul părintelui căruia i-a fost încredinţată minora.
Având în vedere certificatul medico-legal nr. 3077/I/c/95/06.12.2011, emis de Serviciul medico-legal judeţean Bistriţa-Năsăud, prin care s-a concluzionat că minora Z.T.V. are o dezvoltare psiho-somatică corespunzătoare pentru încheierea căsătoriei, aceasta având, în prezent, vârsta de 16 ani, văzând şi acordul mamei acesteia, exprimat în faţa instanţei, constatând îndeplinite condiţiile cerute de lege, instanţa, în considerarea dispoziţiilor art. 272 alin. (4) coroborat cu art. 398 NCC, a admis cererea petentei şi a autorizat încheierea căsătoriei acesteia cu numitul B.V.
Jurisprudenţă C.E.D.O. 1. Prin art. 12 din Convenţia europeană este garantat dreptul fundamental, pentru un bărbat şi o femeie, de a se căsători şi de a fonda o familie. Totuşi, cel de-al doilea aspect nu este o condiţie a primului, iar incapacitatea pentru un cuplu de a concepe sau a creşte un copil nu poate constitui în sine un motiv de privare de dreptul vizat de prima teză a dispoziţiei în cauză. Exercitarea dreptului la căsătorie comportă consecinţe sociale, personale şi juridice. El este supus legilor naţionale ale statelor părţi, dar limitele care rezultă din acestea nu trebuie să îl restrângă sau să îl reducă de o manieră sau la un grad care ar aduce atingere înseşi substanţei acestuia. Dacă aparţine statului să determine, în special, condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească o persoană transsexuală, revendicând recunoaşterea juridică a noii sale identităţi sexuale, pentru a stabili că schimbarea sa de sex a fost realizată, precum şi acelea în care o căsătorie anterioară încetează de a mai fi valabilă ori formalităţile aplicabile unei viitoare căsătorii (spre exemplu, informaţiile care trebuie furnizate viitorilor soţi), Curtea nu vede niciun motiv care să justifice privarea transsexualilor, în orice circumstanţă, de dreptul de a se căsători. Ea concluzionează, deci, existenţa violării art. 12 din Convenţie (C.E.D.O., Christine Goodwin c. Marii Britanii, 11 iulie 2002)
← Capacitate de exerciţiu anticipată. Recunoaştere de către... | Autorizare căsătorie minor. Condiţii. Motive temeinice → |
---|