Buna credinţă la formularea unei plângeri contravenţionale- aplicare amendă judiciară.
| Comentarii |
|
Judecătoria PAŞCANI Sentinţă civilă nr. - din data de 20.04.2015
Deliberând asupra cererii de reexaminare de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 03.03.2015 sub nr. 5780/245/2014/a1 la Judecătoria Pașcani, petentul D D a solicitat reexaminarea dispoziției de aplicare a amenzii judiciare din sentința civilă nr. 116/12.01.2015 pronunțată în dosarul nr. 5780/245/2014 al Judecătoriei Pașcani.
În motivarea cererii de reexaminare a amenzii petentul arată că în mod greșit i s-a aplicat amendă judiciară, o asemenea abordare excede mult cadrului legal de activitate a unui judecător, din motivarea instanței rezultând că modul de abordare a judecării cauzei se circumscrie eventual activității profesionale specifice profesiei de procuror.
Arată petentul că la momentul formulării plângerii îi era absolut imposibil să aibă de unde să cunoască dacă procesul verbal a fost întocmit în condiții de legalitate, respectiv dacă agentul constatator avea atestat profesional de manipulare a aparatului radar, dacă se afla într-o misiune specifică conform graficului de lucru, dacă aparatul radar era verificat metrologic, dacă presupusa contravenție a fost înregistrată video prin mijloace specifice care pot proba cele menționate în cuprinsul acestuia.
Mai arată petentul că potrivit nomelor NML din 2005 referitoare la erorile aparatelor radar sunt de 3%, astfel că exista suspiciunea legitimă ca s-ar încadra la o altă categorie de sancționare întrucât s-a reținut că circula cu viteza de 810 km/h.
Consideră petentul că motivarea instanței este greșită și pentru faptul că în caz contrar ar însemna că nimeni nu ar mai putea promova astfel de plângeri contravenționale.
Față de aceste împrejurări, solicită admiterea cererii de reexaminare.
Analizând cererea de față, prin prisma dispozițiilor legale aplicabile, instanța reține următoarele:
În esență, prin cererea sa de reexaminare petentul invocă faptul că nu a fost de rea credință atunci când a promovat plângerea contravențională, ci doar și-a exercitat dreptul prevăzut de dispozițiile OG 2/2001.
Prin sentința civilă nr. 116/12.01.2015 instanța a aplicat petentului amendă judiciară în cuantum de 300 lei în temeiul art.12 coroborat cu art. 187 alin.1 pct.1 lit. a Cod proc.civ.
A reținut instanța următoarele:
"Raportat la modul de formulare a plângerii - nefiind indicat nici un motiv real și concret de nulitate a procesului verbal, la felul în care petentul a încercat să speculeze și să distorsioneze aspecte clare ale legislației, la lipsa oricăror diligențe din partea petentului pentru a face dovada contrară celor descrise în procesul verbal și la felul în care petentul a încercat să speculeze orice breșă din apărarea intimatului doar în speranța de a scăpa de răspundere, instanța apreciază că acțiunea în justiție a petentului nu este conformă cu prevederile art. 12 Cod procedură civilă și astfel în cauză se impun a fi aplicate prevederile art. 187 alin.1 pct.1 lit. a) Cod procedură civilă.
Potrivit art. 12 Cod proc.civ.(nou) :"; drepturile procesuale trebuie exercitate cu bună credință, potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege și fără a se încălca drepturile procesuale ale altei părți. Partea care își exercită drepturile procesuale în mod abuziv răspunde pentru prejudiciile materiale și morale cauzate. Ea va putea fi obligată, potrivit legii și la plata unei amenzi judiciare. De asemenea, partea care nu își îndeplinește cu bună credință obligațiile procesuale răspunde potrivit alin.2";.
Dreptul subiectiv civil al unei persoane reprezintă "posibilitatea recunoscută de lege subiectului activ în virtutea căreia acestea poate, în limitele dreptului și a moralei, să aibă o anumită conduită, să pretindă o conduită corespunzătoare de la subiectul pasiv și să ceară concursul forței coercitive a statului în caz de nevoie"; (Drept Procesual Civil, vol. I - Dr. Mihaela Tăbârcă - Editura Universul Juridic) .
Atunci când dorește să pornească un proces, deci să-și valorifice dreptul la acțiune, o persoană trebuie să fie lămurită asupra următoarelor chestiuni: dacă întrunește cerințele legii pentru a fi parte în proces atât ea cât și persoana pe care o va chema în judecată; dacă deține probe cu care să-și dovedească pretențiile; dacă acționează singură sau apelează la ajutorul unei terțe persoane - avocat sau neavocat -; dacă a îndeplinit formalitățile necesare pentru declanșarea procesului - dacă se impun asemenea formalități (taxă timbru, procedură prelalabilă, etc); dacă instanța pe care dorește să o investească cu cererea sa este sau nu competentă.
Toate cerințele de mai sus trebuie întrunite cumulativ.
Dacă sunt îndeplinite toate cerințele atunci persoana interesată va putea să apeleze la acțiune și să declanșeze procesul.
În cazul în care nu sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute acțiunea apare ca exercitată cu rea credință, cu ignorarea prevederilor legale și astfel se încadrează în prevederile art. 12 din codul de proc.civ. citate mai sus.
Prin plângerea introdusă în fața instanței petentul nu a pretins protejarea unui drept al său încălcat în vreun mod de către intimat prin întocmirea procesului verbal, ci a încercat doar să speculeze atât prevederile legale cât și omogenitatea probatoriului organului constatator în speranța de a scăpa de rigorile legii.
Acest aspect nu poate echivala cu noțiunea de cerere temeinică formulată cu bună credință în fața justiției, astfel încât prevederile citate devin aplicabile.
Petentul nu a indicat în mod concret în nici un mod ce drept propriu nu i-a fost respectat de către intimat.
Faptul că a fost surprins în momentul în care încălca legea nu justifică petentului dreptul de a încerca să scape de rigorile acesteia prin invocarea gratuită a unor sperate nereguli ale actului încheiat de intimat.
Petentul a ignorat inclusiv prevederile legale în materie de competență, în condițiile în care în chiar actul contestat era indicată clar Judecătoria Pașcani și nu Judecătoria Iași ca instanță competentă să soluționeze plângerea.
Petentul a abuzat efectiv de dreptul său de a formula acțiuni în justiție, acestea din urmă fiind apreciate ca legitime și temeinic doar atunci când vizează protejarea unui drept subiectiv realmente nerespectat.
Când acțiunea nu este formulată potrivit scopului în vederea căruia a fost recunoscută de lege, dreptul la plângere apare ca exercitat abuziv și astfel îmbracă forma prevăzută de art. 187 alin.1 pct.1 lit.a) cod proc.civ (nou) conform căruia :"; dacă legea nu prevede altfel, instanța, potrivit dispozițiilor prezentului articol, va putea sancționa următoarele fapte săvârșite în legătură cu procesul, astfel: 1. cu amendă judiciară de la 100 la 1000 de lei: a) introducerea cu rea credință a unor cereri principale, accesorii, adiționale sau incidentale, precum și pentru exercitarea unei căi de atac vădit netemeinice";.
Liberul acces la justiție nu trebuie interpretat ca un drept absolut în sensul că odată recunoscut i se permite petentului să ignore orice alte obligații in legătură cu justiția.
Atunci când își exercită dreptul de acces la justiție persoana în cauza este obligată de la lege să respecte toate normele aplicabile cazului său, atât normele de drept comun (aferente dreptului pretins încălcat și pentru care solicită protecția în justiție), dar și normele legale de procedură aferente procesului declanșat.
Amenda judiciară este o sancțiune administrativă ce nu are nicio legătură cu aspectele de drept comun invocate într-o acțiune și vizează în esență nerespectarea repetată a normelor de procedură, norme ce includ sesizarea instanței, dar și aspecte din cursul procesului cum ar fi lipsa de diligență manifestată de petent pentru judecata cu celeritate, probarea aspectelor invocate în acțiune, tăgăduirea unor aspecte evident incontestabile, etc.
Amenda judiciară a fost aplicată pentru faptul că petentul a uzat cu rea credință de drepturile sale procesuale puse la dispoziție de legislația națională, adică pentru modul în care acesta a înțeles să-și exercite drepturile procesuale după accesarea justiției.
Este important de subliniat și aspectul că simplul fapt că legea prevede o cale de atac împotriva unui act, atunci când petentul știe foarte bine că este vinovat de fapta imputată lui, că nu există motive de nulitate ale actului încheiat și că a săvârșit fapta cu vinovăția prevăzută de lege, calea de atac exercitată apare pur formală și caracterizată doar de scopul de speculă a breșelor eventuale în apărarea oponentului sau a prevederilor legale implicate.
Nimeni nu poate invoca necunoașterea legii, acest aspect fiind un principiu de baza al unei societăți civilizate.
Principiul arătat trebuie să fie cu atât mai mult respectat atunci când sunt accesate instanțele de judecată.
Faptul că petentul a susținut în plângere că procesul verbal se impune a fi anulat deoarece aparatele radar prezintă o eroare la măsurători de +/- 4%, astfel că viteaz cu care circula este era sub 80 km/h și că beneficiază de prezumția de nevinovăție nu înseamnă că plângerea sa viza apărarea unui drept realmente încălcat, ci a vizat doar specularea unor prevederi legale vizând forma actului în speranța de a fi desființat actul constatator al contravențiilor și astfel a scăpa de sancțiuni.
În legislația în vigoare nu există nicio prevedere care să oblige intimatul să facă în fața contravenientului dovada vitezei cu care acesta circula la momentul surprinderii sale.
Aspectele invocate de către petent în plângere au fost însă analizate și explicate de către instanță la momentul în care a respins pe fond plângerea petentului, instanța reținând că imaginile înregistrate de aparatul radar surprind în mod clar atât viteza de rulare, cât și autovehiculul condus de către petent. A mai reținut instanța că din imagini se poate observa clar că petentul nu circula în coloană pentru a exista dubii cu privire la faptul că viteza de 81 km/h i-ar aparține. Instanța a motivat amplu și motivul pentru care a înlăturat apărarea petentului conform căreia aparatele radar prezintă o marjă de eroare în înregistrarea vitezei.
Raportat la motivele care au condus la respingerea plângerii formulate de către petent, instanța de față constată că în mod corect s-a reținut că petentul nu și-a exercitat cu bună credință drepturile procesuale, astfel că se justifică aplicarea unei amenzi judiciare. Aplicarea unei amenzi judiciare în acest caz nu este un abuz și nici nu constituie o îngrădire a liberului acces la justiție, ci aplicarea dispozițiilor legale care permit instanței aplicarea unei astfel de sancțiuni are drept scop educarea justițiabililor, în sensul de a fi motivați să își exercite drepturile procesuale cu bună credință și potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute, practica judiciară demonstrând că numeroase acțiuni în justiție sunt formulate în alte scopuri decât protejarea unui drept al reclamantului încălcat de o altă persoană. Mai mult, practica judiciară a demonstrat că majoritatea covârșitoare a plângerilor contravenționale formulate împotriva proceselor verbale încheiate cu privire la contravenții constatate în baza OUG 195/2002 și, mai ales cele referitoare la încălcarea vitezei legale de circulație pe drumurile publice sunt respinse, probele administrate demonstrând vinovăția petenților și faptul că aceștia formulează plângeri în care invocă motive cel puțin surprinzătoare sperând să scape de răspundere. Pe de altă parte, nerespectarea dispozițiilor legale privind viteza de circulație are de foarte multe ori ca rezultat producerea unor accidente rutiere soldate cu consecințe deosebit de grave, respectiv pagube materiale ridicate și, mai ales, pierderea de vieți omenești. Cu toate acestea, viața demonstrează că în România cei mai mulți dintre conducătorii auto încalcă normele legale în vigoare care reglementează circulația vehiculelor, iar mai apoi contestă sancțiunile aplicate susținând că le-au fost încălcate diferite drepturi, fără a ține cont de faptul că modul în care înțeleg să se comporte atunci când conduc un autovehicul pune în primejdie nu numai viața lor, ci și pe cea a celorlalți participanți la trafic.
Petentul a fost surprins circulând cu viteza de 81 km/h pe un sector de drum cu viteza limitată la 50 km/h, dar a încercat să obțină anularea procesului verbal invocând neregularități de formă ale acestuia și existența unor erori ale aparatului radar. Prin urmare, petentul nu a conștientizat nici după pronunțarea sentinței nr. 116/2015 pericolul la care s-a expus și la care a expus și pe ceilalți participanți la trafic circulând cu o viteză de 81 km/h printr-o zonă în care viteza maximă permisă este de 50 km/h. Dacă la momentul formulării plângerii petentul putea avea dubii cu privire la anumite aspecte (dacă agentul constatator avea atestat profesional de manipulare a aparatului radar, dacă se afla într-o misiune specifică conform graficului de lucru, dacă aparatul radar era verificat metrologic, dacă presupusa contravenție a fost înregistrată video prin mijloace specifice), după depunerea documentației de către intimat la dosarul cauzei, aceste suspiciuni nu mai puteau subzista, iar petentul avea posibilitatea de a face dovada deplinei sale bune credințe prin renunțarea la judecată.
Având în vedere considerentele expuse, instanța de față constată că în mod corect s-a reținut că petentul nu și-a exercitat cu bună credință drepturile procesuale, astfel că în mod corect s-a dispus aplicarea amenzii judiciare. Mai mult, deși instanța a explicat motivele pentru care apărările petentului și susținerile sale cu privire la nulitatea procesului verbal decurgând din vicii de formă ale acestuia nu sunt întemeiate, petentul consideră în continuare că procesul verbal este nelegal și netemeinic, acest aspect rezultând din faptul că petentul a formulat apel împotriva sentinței pronunțate.
În consecință, instanța constată că cererea de reexaminare de față este neîntemeiată și o va respinge.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
D I S P U N E:
Respinge cererea de reexaminare formulată de petentul D D, cu domiciliul procedural ales în Iași, strada împotriva dispoziției de amendare dispusă prin sentința civilă nr. 116/12.01.2015 pronunțată de Judecătoria Pașcani în dosar 5780/245/2014.
Definitivă.
Soluționată în cameră de consiliu.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 01.04.2015.
| ← Libertatii. Jurisprudență Chemare în judecată (acţiuni, cereri) | Ordin de protecţie. Protecţia membrilor familiei împotriva... → |
|---|
