Cadru didactic. Sume aferente achiziţionării de cărţi şi programe educaţionale pe suport electronic. Lipsa obligaţiei primarului şi a consiliului local de alocare a sumelor necesare
| Comentarii |
|
Curtea de Apel Cluj, Secţia I-a civilă, decizia nr. 1712 din 2 aprilie 2013
Prin sentinţa civilă nr. 510 din 14 ianuarie 2013 a Tribunalului Cluj s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocate de către pârâtul Inspectoratul Şcolar Judeţean Cluj prin întâmpinare şi în consecinţă s-a respins acţiunea faţă de acesta.
S-a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune pentru perioada
01.01.2009 - 28.05.2009 invocată din oficiu de către instanţă şi s-a respins ca prescrisă acţiunea pentru această perioadă.
S-a admis în parte acţiunea formulată de către reclamanţii R.R.L. şi R.I. în contradictoriu cu pârâţii Şcoala cu Clasele I - VIII „N”, Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca şi Primarul Municipiului Cluj-Napoca şi în consecinţă:
A fost obligată pârâta Şcoala cu clasele I - VIII „N.” în calitate de angajator la calcularea şi la plata către reclamanţi a diferenţelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 221/2008, reprezentând diferenţa dintre drepturile salariale efectiv încasate şi cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 15/2008, începând cu 28.05.2009 şi până la 31.12.2009, sume actualizate în funcţie de coeficientul de inflaţie, până la data efectivă a plăţii.
A fost obligată parata la calcularea şi la plata către reclamanţi a primei de vacanţă în cuantum de un salariu de bază pentru anul şcolar 2008-2009, sume actualizate în funcţie de coeficientul de inflaţie, până la data efectivă a plăţii.
Pârâta a fost obligată la plata către reclamanţi a sumelor de bani reprezentand diferenţa dintre ajutorul financiar pentru achiziţionarea de cărţi şi programe educaţionale pe suport electronic aferente anului 2009 şi suma efectiv plătita cu acest titlu, actualizate în funcţie de coeficientul de inflaţie până la data efectivă a plăţii.
Pârâţii Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca şi Primarul Municipiului Cluj-Napoca au fost obligaţi la alocarea fondurilor necesare plăţii drepturilor salariale obiect al prezentei cauze.
Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut următoarele:
Cu privire la excepţia lipsei capacităţii procesuale pasive a pârâtei Primăria Municipiului Cluj-Napoca instanţa a apreciat că în speţă chemarea în judecată a acestei pârâte, reprezintă de fapt o inadvertenţă de exprimare din partea acestora, fiind evident că aceştia înţeleg, în realitate să se judece cu Primarul Municipiului Cluj-Napoca.
Instanţa a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Consiliului local al Municipiului Cluj-Napoca, întrucât din textele de lege invocate de către pârât, rezultă tocmai că acestuia îi revine obligaţia de a vira sumele necesare plăţii drepturilor salariale ale reclamantei. Raportat la speţa de faţă este irelevant dacă pârâtului i s-au alocat de la bugetul de stat sumele necesare acestei plăţi, întrucât acest lucru nu îi este imputabil reclamantei şi nu afectează calitatea procesuală pasivă a pârâtului.
Instanţa a admis excepţia prescripţiei extinctive parţiale a acţiunii, referitor la perioada dintre 01.01.2009 - 28.05.2009 invocată din oficiu de către instanţă, întrucât pentru această perioadă s-a împlinit termenul de prescripţie de 3 ani prevăzut de art. 1 şi 3 din Decretul nr. 167/1958. În consecinţă, instanţa a respins ca prescrisă acţiunea formulată cu privire la această perioadă.
Instanţa a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Inspectoratului Şcolar Judeţean Cluj şi, implicit a Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului întrucât pârâţii Consiliul local al Municipiului Cluj-Napoca şi Primarul Municipiului Cluj-Napoca, în calitate de ordonatori de credite au obligaţia de a vira sumele necesare plăţii drepturilor salariale ale reclamanţilor.
Pe fond, instanţa a constatat următoarele:
Din actele depuse la dosarul cauzei a rezultat că reclamanţii a fost angajaţi al pârâtei de rândul în perioada pentru care solicită plata drepturilor salariale restante.
În această calitate reclamanţii sunt îndreptăţiţi să beneficieze de creşterile salariale prevăzute de OG nr. 15/2008 modificată de Legea nr. 221/2008.
Înalta Curte s-a pronunţat in acest sens prin Decizia privind recursul in interesul legii nr. 3/2011, concluzionând că, efect al deciziilor Curţii Constituţionale prin care au fost declarate neconstituţionale Ordonanţele de Urgenţă ale Guvernului nr. 136/2008, nr. 151/2008 şi nr. 1/2009, dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată şi modificată prin Legea nr. 221/2008, constituie temei legal pentru diferenţa dintre drepturile salariale cuvenite funcţiilor didactice potrivit acestui act normativ şi drepturile salariale efectiv încasate, cu începere de la 1 octombrie 2008 şi până la data de 31 decembrie 2009. Or, această decizie este obligatorie pentru instanţe, potrivit art. 330 ind. 7 alin. 4 din Codul de procedură civilă.
Pârâta de rândul 1 nu a contestat faptul că reclamantei nu i s-a plătit această diferenţă, iar sarcina probei i-ar fi revenit acesteia conform art. 272 din Codul muncii.
În calitate de ordonatori de credite pârâţii de rândul 2 şi 3 au fost obligaţi să aloce fondurilor necesare plăţii drepturilor salariale obiect al prezentei cauze.
În calitate de cadre didactice, reclamanţii sunt îndreptăţiţi să beneficieze de prima de vacanţă pentru anul 2008-2009. Aceasta deoarece, acest drept este prevăzut de contractul colectiv de muncă la nivel de ramură de învăţământ pe anii 2008-2009 (art. 36 lit. g), obligatoriu pentru părţi conform art. 48 din Legea nr. 128/1997. Fiind o recompensă pentru munca prestată de reclamanţi, nu se poate considera că aceasta este condiţionată de realizarea de venituri proprii de către pârâta de rândul 1.
Dreptul la ajutorul financiar pentru achiziţionarea de materiale didactice solicitat de către reclamanţi este prevăzut, clar şi expres, de art. 1, 2 şi 4 din Legea nr. 315/2006, iar pârâţii sunt ţinuţi să execute obligaţia corelativă acestui drept. În consecinţă, reclamanta are dreptul la acordarea acestui ajutor financiar pentru anul 2009.
Având în vedere, deci, că reclamanţii nu şi-a primit toate drepturile salariale stabilite şi recunoscute prin actele normative indicate, tribunalul a admis cererea
reclamantei, în conformitate cu prevederile art. 283 şi următoarele din Codul muncii coroborate cu prevederile art. 155, art. 157 alin. 2 şi art. 169 alin.1 din Codul muncii conform dispozitivului.
împotriva acestei hotărâri au formulat recurs reclamanta R.R.L. şi pârâţii PRIMARUL MUNICIPIULUI CLUJ-NAPOCA şi CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI CLUJ-NAPOCA.
Prin recursul formulat reclamanta R.R.L. a solicitat modificarea sentinţei atacate în sensul admiterii în totalitate a capătului de cerere din acţiunea introductivă de instanţă, extinsă şi precizată la termenul din 23 iulie 2012.
În motivarea recursului se arată că, în fapt, prin acţiunea introductivă de instanţă, extinsă şi precizată la termenul din 23 iulie 2012, a solicitat acordarea sumelor aferente achiziţionării de cărţi şi programe educaţionale pe suport electronic necesare îmbunătăţirii calităţii didactice, prevăzut de dispoziţiile Legii 315/2006, aferente anului
2009 şi aferent perioadei 1 ianuarie 2010 - 3 iulie 2010, actualizat în funcţie de rata inflaţiei la data plăţii.
Prin hotărârea instanţei de fond, Tribunalul a dispus acordarea diferenţei de ajutor financiar pentru achiziţionarea de cărţi şi programe educaţionale pe suport electronic necesare îmbunătăţirii calităţii didactice doar perioadei aferente anului 2009.
Raportat la solicitarea adresată instanţei din acţiunea formulată, comparativ cu hotărârea instanţei de fond în ceea ce priveşte admiterea (în parte) a acestor drepturi doar pentru anul 2009, nu şi pentru perioada 1 ianuarie 2010 - 03 iulie 2010, aşa cum a solicitat prin precizarea de acţiune, recurenta apreciază ca fiind admisibil recursul formulat.
Ajutorul în cauză se acordă anual, la solicitarea cadrelor didactice, şi reprezintă echivalentul în lei a 100 euro, calculat la cursul de schimb valutar comunicat de Banca Naţională a României la data plăţii (art.2 din lege).
Recurenta invocă, de asemenea, prevederile art. 4 din Legea nr. 315/2006 şi ale art. 1, 2, 5 şi 6 din Normele de aplicare ale acestei legi, subliniind că din prevederile legale invocate, rezultă, fără putinţă de tăgadă, că o parte din personalul didactic, respectiv cadrele didactice titulare şi suplinitoare calificate, beneficiază de un ajutor financiar - echivalentul în lei a 100 euro - în vederea achiziţionării de cărţi sau de programe educaţionale pe suport electronic, necesare îmbunătăţirii calităţii activităţii didactice, acordat anual (deci pe an calendaristic), la solicitarea persoanei îndreptăţite.
Recurenta mai arată că are calitatea de cadru didactic titular şi conform art.3 alin.
(1) din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr.453/2007, a depus la unitatea de învăţământ cererea pentru acordarea ajutorului financiar aferent anului 2009 până la data de 1 noiembrie 2008, respectiv până la data de 1 noiembrie 2009 pentru acordarea ajutorului financiar aferent anului 2010.
Deşi a îndeplinit obligaţia de depunere a cererilor atât în anul 2008, cât şi în anul
2009, a primit numai 130 de lei din ajutorul cuvenit pe anul 2009 şi nimic din ajutorul financiar aferent anului 2010 - fapt ce rezultă din adeverinţele emise de unitatea de învăţământ.
Este adevărat că Legea nr.315/2006 a fost abrogată expres prin art.15 alin.(1) lit.k din Legea nr.118/2010, însă actul normativ respectiv a intrat în vigoare la data de 3 iulie
2010 şi nu poate afecta drepturile cuvenite cadrelor didactice în prima jumătate a anului
2010, întrucât - potrivit Codului civil şi Constituţiei - legea produce efecte numai pentru
viitor. Orice altă interpretare echivalează cu încălcarea principiului genera al neretroactivităţii legii.
Din moment ce legea în cauză a fost în vigoare timp de 6 luni, cuantumul ajutorului prevăzut de Legea nr.315/2006 este redus la jumătate, astfel că suma la care erau îndreptăţite cadrele didactice era de 50 de euro (echivalent în lei, la cursul comunicat de Banca Naţională a României la data plăţii).
Recurenta consideră că a fost în mod nelegal privată de un drept cuvenit în mod legal, respectiv ajutorul financiar aferent perioadei 01.01.2010 - 03.07.2010, deşi şi-a îndeplinit obligaţiile prevăzute de actele normative respective şi solicită admiterea recursului şi modificarea sentinţei în sensul acordării si a drepturilor aferente perioadei 01 ianuarie 2010 - 03 iulie 2010.
Prin recursul formulat pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca a solicitat, în principal, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, modificarea sentinţei, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată în contradictoriu cu Primarul municipiului Cluj-Napoca.
În motivarea recursului recurentul a invocat faptul că prin cererea de chemare in judecata a fost formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâţii Şcoala cu clasele I-VIII „N”, Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca, Inspectoratul Şcolar Judeţean Cluj si Primăria Municipiului Cluj-Napoca, în niciun act procedural formulat de reclamanţi nefiind menţionat Primarul Municipiului Cluj-Napoca în calitate de pârât.
Raportându-se la prevederile art. 82 alin. 1 şi art. 112 C. proc civ. recurentul arată că reclamantul stabileşte cadrul procesual, acesta fiind cel care menţionează in cererea de chemare in judecata persoanele cu care înţelege sa se judece si obiectul cererii. Instanţa nu poate introduce din oficiu o alta persoana in proces, decât cele arătate de reclamant prin cerere. Principiul disponibilităţii presupune faptul că părţile pot determina nu numai existenta procesului prin declanşarea procedurii judiciare si prin libertatea de a pune capăt procesului înainte de a interveni o hotărâre pe fondul pretenţiei supuse judecăţii, ci si conţinutul procesului, prin stabilirea cadrului procesual in privinţa obiectului si a participanţilor la proces, a fazelor si etapelor pe care procesul civil le-ar putea parcurge. Principiul disponibilităţii in procesul civil lasă la libera apreciere a reclamantului fixarea cadrului procesual si limitele cererii inclusiv cu privire la persoanele cu care înţeleg să-şi dispute obiectul litigiului.
Concluzionând, în ceea ce priveşte latura subiectivă a procesului, în respectarea principiului disponibilităţii, instanţa nu poate introduce din oficiu o alta persoana în cauză.
Tribunalul Cluj, prin pronunţarea sentinţei civile atacate, a încălcat normele de ordin procedural consacrate în temeiul principiului disponibilităţii. Mai mult, nefiind chemat în judecată Primarul Municipiului Cluj-Napoca si totodată nefiind exprimate pretenţii in contradictoriu cu acesta, instanţa a admis acţiunea in contradictoriu cu "paratul" Primarul Municipiului Cluj-Napoca obligându-l alocarea fondurilor necesare plăţii drepturilor băneşti solicitate.
Reclamanţii nu au formulat nicio extindere de acţiune prin care să identifice Primarul Municipiului Cluj-Napoca în calitate de parat şi să exprime pretenţiile în contradictoriu cu acesta.
In acest sens, critică sentinţa prin care instanţa s-a pronunţat in contradictoriu cu Primarul Municipiului Cluj-Napoca, fără ca acesta din urma să fi dobândit calitatea de pârât al prezentului litigiu.
Calitatea procesuala pasiva într-un proces presupune o identitate între pârâtul chemat în judecată (în cazul de faţă Primarul Municipiului Cluj-Napoca) si persoana obligata in raportul obligaţional dedus judecăţii de reclamant; persoana care neaga dreptul reclamantului; persoana fata de care reclamantul doreşte sa-si stabilească existenta unui drept real; persoana in patrimoniul căreia reclamantul doreşte sa dovedească inexistenta unui drept real.
În drept, recurentul a invocat prevederile art. 304 pct. 5 şi art. 3041 cod proc.civ.
Prin recursul formulat, pârâtul Consiliul Local al municipiului Cluj-Napoca a solicitat modificarea sentinţei atacate, în sensul respingerii acţiunii formulate de reclamanţi faţă de acest pârât.
În principal, recurentul invocă excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, arătând că la pronunţarea hotărârii instanţa de fond nu a avut în vedere poziţia procesuală a instituţiei pârâte care, raportat la prevederile legale în vigoare, nu are legitimare procesuală pasivă.
Arată recurentul că pentru putea îndeplini cerinţele cuprinse in petitul acţiunii introductive este necesar ca sumele care se cuvin personalului din unităţile de învăţământ sa fi fost calculate in mod corect, sa fi fost prevăzute in bugetul de stat, din acesta, sumele destinate cheltuielilor de personal sa fi fost repartizate si virate in contul bugetului local.
Prin urmare, rezulta ca în vederea acordării diferenţelor drepturilor salariale, solicitate prin cererea introductiva, era necesar ca partenerii sociali sa procedeze la identificarea surselor de finanţare înainte de adoptarea legii bugetului de stat, negocierea, în vederea includerii respectivelor drepturi în actele normative care le reglementează si achitarea acestora exclusiv din veniturile proprii realizate de unitatea de învăţământ.
Mai arată că instituţia recurentă poate aloca sumele necesare plăţii drepturilor salariale doar condiţionat de împrejurarea ca sumele care se cuvin personalului din unităţile de învăţământ sa fi fost calculate in mod corect si sa fi fost virate in contul bugetului local, având in vedere ca sumele provin de la bugetul de stat, instituţia recurentă făcând doar deschiderea de credite către instituţiile de învăţământ, în funcţie de necesarul financiar al fiecăreia, în conformitate cu dispoziţiile art. 39 alin. 6 din Legea 273/2006. Aşadar, în cazul prezentului litigiu, arată că nu s-a făcut dovada că partenerii sociali au urmat etapele mai sus expuse.
Recurentul mai invocă faptul că potrivit dispoziţiilor Legii nr. 128/1997, unităţile de învăţământ au calitatea de angajator al personalului didactic, având astfel obligaţia de a calcul şi achita drepturile salariale ale acestora.
Recurentul mai arată că potrivit prevederilor art. 104 alin. 2 din Legea nr. 1/2011 „Finanţarea de baza se asigura din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugata si alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale, pentru următoarele categorii de cheltuieli: a) cheltuielile cu salariile, "sporurile, indemnizaţiile si alte drepturi salariale in bani, stabilite prin lege, precum si contribuţiile aferente acestora [ ... ]”
Totodată, potrivit alin. 5 finanţarea de baza aprobată anual prin legea bugetului de stat se repartizează pe comune, oraşe, municipii si sectoare ale municipiului Bucureşti, de către direcţiile generale ale finanţelor publice judeţene, respectiv a municipiului
Bucureşti, cu asistenţa tehnică de specialitate a inspectoratelor şcolare judeţene, respectiv a Inspectoratului Şcolar al Municipiului Bucureşti, iar alin. 6 al aceluiaşi articol prevede că sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, alocate pentru unităţile de învăţământ preuniversitar de stat ca finanţare de baza, nu pot fi executate silit pentru recuperarea creanţelor stabilite prin titluri executorii în sarcina autorităţilor administraţiei publice locale.
În subsidiar, recurentul solicită admiterea recursului învederând faptul că în cuprinsul motivărilor incluse în petitele cererii reclamanta a făcut referire la dispoziţiile art. 36 lit. g din Contractul colectiv la nivel de ramură învăţământ unde se prevede că salariaţii sunt îndreptăţiţi la o primă de vacanţă din venituri proprii în condiţii legii. Prima se acordă odată cu indemnizaţia de concediu.
Acest drept salarial putea fi executat exclusiv din veniturile proprii realizate de pârâta de rândul I dacă ar fi fost îndeplinite condiţiile ce reglementează art. 33 alin. 1 şi 2 din Contractul colectiv la nivel de ramură învăţământ, conform căruia în scopul salarizării şi acordării celorlalte drepturi băneşti prevăzute de legislaţia în vigoare şi de contractul colectiv de muncă, părţile contractante vor stabili fondurile şi vor identifica sursele de finanţare, înainte de adoptarea bugetului de stat, precum şi în vederea modificării ulterioare a acesteia. Alin. 2 prevede că părţile contractante vor purta negocieri în vederea includerii drepturilor respective în actele normative care reglementează aceste drepturi.
Pe de altă parte, bugetul pe anul 2012 a fost aprobat prin HCL nr. 57/2012, însă nu a fost asigurată sursa de finanţare de către bugetul de stat pentru a fi onorate pretenţiile reclamantului.
De asemenea, potrivit Legii bugetului de stat pentru anul 2012, Legea 293/2011 sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugata sunt destinate finanţării cheltuielilor de personal, burselor si obiectelor de inventar ale instituţiilor sau ale unităţilor de învăţământ preuniversitar de stat. Repartizarea acestor sume pe comune, oraşe, municipii se face prin Decizia directorului Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Judeţene după consultarea consiliului judeţean, a primarului si cu asistenta tehnica de specialitate a Inspectoratului Şcolar sau a Direcţiei de Munca si Solidaritate Sociala, după caz, in funcţie de numărul de beneficiari ai serviciilor respective.
Examinând recursurile prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea de Apel reţine următoarele:
1. Recursul declarat de reclamanta R.R.L. este inadmisibil.
În acest sens Curtea reţine că prin sentinţa atacată instanţa de fond a omis a analiza şi a se pronunţa asupra capătului de cerere formulat de reclamantă prin cererea completatoare depusă la data de 18 iulie 2012, prin care a solicitat obligarea pârâţilor şi la plata ajutorului financiar prevăzut de Legea nr. 315/2006 aferent perioadei 1 ianuarie 2010 - 3 iulie 2010.
Art. 2812 Cod procedură civilă prevede că: “(1) Dacă prin hotărârea dată instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în acelaşi termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în fond după casarea cu reţinere, în termen de 15 zile de la pronunţare.
(2) Cererea se soluţionează de urgenţă, cu citarea părţilor, prin hotărâre separată. Prevederile art. 281A1 alin. 3 se aplica în mod corespunzător.
(3) Dispoziţiile prezentului articol se aplica şi în cazul când instanţa a omis să se pronunţe asupra cererilor martorilor, experţilor, traducătorilor, interpreţilor sau apărătorilor, cu privire la drepturile lor.
Pe de altă parte, art. 2812a Cod procedură civilă (introdus de pct. 25 al art. I din Legea nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial nr. 714 din 26 octombrie 2010) prevede că “îndreptarea, lămurirea, înlăturarea dispoziţiilor potrivnice sau completarea hotărârii nu poate fi cerută pe calea apelului sau recursului, ci numai în condiţiile art. 281-281A2.”
În raport de aceste dispoziţii legale Curtea reţine că pentru remedierea situaţiei invocate prin recurs, şi anume a omisiunii instanţei de fond de a se pronunţa asupra pretenţiilor formulate de reclamantă prin cererea completatoare vizând acordarea ajutorului financiar aferent anului 2010, reclamanta avea la îndemână doar procedura prevăzută de art. 2812 cod procedură civilă, legiuitorul prevăzând în mod expres că o asemenea omisiune nu mai poate fi invocată prin intermediul căii de atac a recursului.
Nu pot reţinute susţinerile recurentei în sensul că, în raport de admiterea în parte a acţiunii sale, conform dispozitivului sentinţei, recursul este admisibil.
Aceasta întrucât, chiar dacă în unele cazuri dispoziţia de admitere în parte a acţiunii poate avea şi semnificaţia de respingere a celorlalte pretenţii ale reclamantului, chiar în lipsa unei menţiuni exprese în acest sens din dispozitivul hotărârii, în cauză însă nu se poate reţine existenţa unei asemenea situaţii, în condiţiile în care din considerentele sentinţei rezultă fără nici un dubiu că instanţa de fond nu a examinat în nici un mod acel capăt de cerere.
Aşadar, coroborând lipsa unei menţiuni din dispozitivul sentinţei în sensul respingerii capătului de cerere menţionat cu faptul că în considerentele sentinţei nu se face nici o referire la acest capăt de cerere, nu se poate concluziona decât în sensul că instanţa de fond a omis a se pronunţa asupra acestui capăt de cerere.
De altfel, este lesne de observat faptul că în cauză dispoziţia instanţei de fond de admitere în parte a acţiunii s-a impus în raport de respingerea acţiunii faţă de pârâtul Inspectoratul Şcolar Judeţean Cluj şi de respingerea ca prescrisă a acţiunii pentru perioada 01.01.2009-28.05.2009.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. 1 teza a II-a cod procedură civilă, Curtea va respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantă.
2. Recursurile declarate de pârâţii Primarul Municipiului Cluj-Napoca Şi Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca sunt fondate şi urmează a fi admise, pentru următoarele considerente:
Referitor la criticile formulate de recurentul Primarul municipiului Cluj-Napoca prin care se invocă nelegalitatea sentinţei în raport de faptul că acesta nu a fost chemat în judecată de către reclamanţi şi nu a avut calitatea de pârât în cauză Curtea reţine următoarele:
Într-adevăr, potrivit dispoziţiilor art. 77 din Legea nr. 215/2001 republicată primăria reprezintă o structură funcţională cu activitate permanentă constituită din primarul, viceprimarul, secretarul unităţii administrativ-teritoriale şi aparatul de specialitate al primarului, care duce la îndeplinire hotărârile consiliului local şi dispoziţiile primarului, soluţionând problemele curente ale colectivităţii locale.
Însă, în mod corect tribunalul, în virtutea rolului activ prevăzut de art.129 pct.5 C.pr.civilă, a stabilit cadrul procesual ţinând cont de raporturile juridice dintre părţi, astfel
cum acestea derivă din prevederile legale ce stabilesc atributul primarului de ordonator principal de credite, fiind vorba de o evidentă inconsecvenţă terminologică din partea reclamanţilor.
Nu se poate reţine că, procedând în acest mod, instanţa de fond ar fi încălcat principiului disponibilităţii. Dimpotrivă, o altfel de interpretare, contrară înţelesului evident avut în vedere de parte la data stabilirii cadrului procesual, ar fi însemnat o interpretare excesiv de rigidă a dispoziţiilor legale amintite, cu încălcarea tocmai a înţelesului real dat de reclamant termenului de „primărie” şi, deci a disponibilităţii în stabilirea cadrului procesual.
Chiar dacă formal apare ca fiind citată în cauză în faţa instanţei de fond Primăria Municipiului Cluj-Napoca şi nu Primarul Municipiului Cluj-Napoca, în raport de faptul că Primarul face parte din primărie, conform art.77 din Legea nr.215/2011, este evident că recurentul a avut cunoştinţă atât despre existenţa procesului, cât şi despre pretenţiile formulate de reclamanţi, astfel încât urmează a fi înlăturată prezumţia vătămării instituite prin art. 105 alin.2 teza finală prin raportare la art. 85 şi 107 C.pr.civilă.
Curtea reţine aşadar că, în lipsa unei vătămări, nu se poate dispune nulitatea actelor de procedură, acest motiv de recurs invocat de recurentul Primarul municipiului Cluj-Napoca apărând aşadar ca neîntemeiat, nefiind îndeplinite condiţiile art. 304 pct.5 C.pr.civilă.
În ceea ce priveşte calitatea procesuală pasivă a recurenţilor Primarul Municipiului Cluj-Napoca şi Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca în prezenta cauză, aceasta este justificată în ceea ce priveşte capetele de cerere având ca obiect plata diferenţelor salariale neachitate ca urmare a neaplicării prevederilor Legii nr. 221/2008 şi primei de vacanţă aferente anului şcolar 2008-2009, după cum în mod corect a reţinut şi instanţa de fond, faţă de considerentele ce urmează a fi expuse.
Potrivit prevederilor art. 167 din Legea nr. 84/1995 (dispoziţii legale în vigoare la data scadenţei drepturilor băneşti solicitate), unităţile de învăţământ preuniversitar de stat funcţionează ca unităţi finanţate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităţilor administrativ-teritoriale în a căror rază îşi desfăşoară activitatea, de la bugetul de stat şi din alte surse. Se observă din acestea faptul că asigurarea cheltuielilor de personal se face în cadrul finanţării de bază, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat şi din alte venituri ale bugetelor locale.
Aceste considerente sunt valabile şi raportat la dispoziţiile art. 104 din Legea nr. 1/2011 (legea în vigoare la data promovării acţiunii), similare în ce priveşte chestiunea finanţării unităţilor din învăţământul preuniversitar şi care prevăd că finanţarea de bază pentru cheltuielile cu salariile, sporurile, indemnizaţiile şi alte drepturi salariale în bani, stabilite prin lege, precum şi contribuţiile aferente acestora, se asigură din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată şi alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale.
Drept urmare, sursa din care trebuie plătite drepturile de natură salarială cuvenite reclamantei rămâne tot bugetul local al unităţii administrativ-teritoriale de care aparţine unitatea de învăţământ, fiind fără relevanţă din ce venituri se constituie sumele necesare pentru această plată.
Deşi Consiliul local nu are personalitate juridică şi buget propriu, acesta reprezintă autoritatea deliberativă a unităţii administrativ teritoriale, aceasta din urmă având atât personalitate juridică, cât şi patrimoniu propriu.
Este evident că împrocesuarea acestuia s-a făcut tocmai în considerarea calităţii sale de organ deliberativ al unităţii administrativ teritoriale, deci în reprezentarea unităţii administrativ teritoriale.
Având în vedere atribuţiile ce revin Consiliului Local al Municipiului Cluj-Napoca, conform dispoziţiilor art. 36 alin. 4 lit. a din Legea nr. 215/2001, care stabilesc că acesta este cel care aprobă, la propunerea primarului, bugetul local şi art. 36 alin. 6 pct. 1, potrivit cărora consiliul local asigură şi cadrul necesar privind furnizarea serviciilor publice de interes local privind educaţia, Curtea constată că în mod legal a statuat instanţa de fond că în cauză este justificată calitatea procesuală pasivă a acestei autorităţi sub aspectul obligaţie de alocare a fondurilor necesare achitării drepturilor salariale pretinse potrivit capetelor de cerere menţionate.
Calitatea procesuală pasivă a recurentului pârât Primarul Municipiului Cluj-Napoca este, de asemenea, justificată, prin prisma faptului că acesta are calitatea de ordonator principal de credite al bugetului municipiului, conform art. 63 alin. 4 lit. a din Legea nr. 215/2001 şi, în mod evident, în calitate de reprezentant al unităţii administrativ teritoriale, respectiv al municipiului Cluj-Napoca, art. 62 alin. 1 din Legea nr. 215/2001 a administraţiei publice locale prevăzând expres că „primarul reprezintă unitatea administrativ-teritorială în relaţiile cu alte autorităţi publice, cu persoanele fizice sau juridice române ori străine, precum şi în justiţie”, cele două atribuţii neputând fi disociate.
Referitor la motivul de recurs formulat de recurentul Consiliul Local al municipiului Cluj-Napoca prin care se invocă faptul că prima de vacanţă putea fi executată exclusiv din veniturile proprii ale unităţii de învăţământ, potrivit prevederilor art. 36 lit. g din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură învăţământ Curtea reţine următoarele:
Art. 50 alin. 12 din Legea nr. 128/1997 privind statutul personalului didactic (în vigoare în perioada pentru care se solicită în cauză drepturile băneşti) prevedea că personalului didactic beneficiază de premii şi de alte drepturi băneşti prevăzute de lege şi de contractul colectiv de muncă.
De asemenea, se mai reţine că potrivit art. 146 din aceeaşi lege, „în măsura în care prezentul statut nu dispune altfel, personalului didactic i se aplică celelalte dispoziţii din legislaţia muncii”.
Astfel cum au arătat şi reclamanţii în cererea lor, prin dispoziţiile art. 59 alin. 3 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel naţional pe anii 2007-2010 s-a statuat că prin contractele colective de muncă de la celelalte niveluri se poate stabili ca, în raport cu posibilităţile economico-financiare ale unităţii, pe lângă indemnizaţia de concediu, să se plătească şi o primă de vacanţă.
Aşadar, contractul colectiv de muncă la nivel naţional aplicabil în perioada de referinţă prevede posibilitatea acordării prin contractele colective de muncă încheiate la nivel inferior a unei prime de vacanţă, în raport de posibilităţile economico-financiare ale unităţii.
La data de 07.02.2008 a fost înregistrat la Direcţia de Muncă şi Protecţie Socială a Judeţului Cluj Contractul Colectiv de Muncă Unic Judeţean la nivel de Ramură Învăţământ Cluj pe anii 2007-2008, prelungit până la 07.02.2010, care la art.36 lit. g, prevede că personalul din învăţământ beneficiază de „o primă de vacanţă, în condiţiile legii. Prima se acordă odată cu indemnizaţia de concediu şi este egală cu un salariu de bază al angajatului conform O.U.G. nr.146/2007”.
Potrivit art. 25 alin. 3 din Legea nr. 130/1996, contractele colective de munca se aplică de la data înregistrării la D.M.P.S., sau la o dată ulterioară în măsura în care părţile îşi manifestă voinţa în acest sens.
Curtea constată că prin prevederile Contractului Colectiv de Muncă Unic Judeţean la nivel de Ramură Învăţământ Cluj pe anii 2007-2008 dreptul la prima de vacanţă nu a fost supus vreunei modalităţi (condiţie ori termen), astfel că nu pot fi reţinute criticile recurentului referitoare la condiţionarea acordării acestei prime de existenţa unor venituri proprii ale unităţii de învăţământ angajatoare.
Potrivit prevederilor art. 8 alin. 2 din Legea nr. 130/1996, în vigoare în perioada de referinţă, Contractele colective de munca nu pot conţine clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior.
În consecinţă, Curtea reţine că prin contractele colective încheiate la un nivel inferior pot fi negociate clauze mai favorabile salariaţilor, astfel că, chiar dacă prin contractele colective de muncă încheiate nivel naţional şi la nivel de ramură învăţământ acordarea primelor de vacanţă era condiţionată de existenţa veniturilor proprii, în raport de prevederile legale menţionate se impune a se da eficienţă clauzei din contractul colectiv de muncă la nivel judeţean care cuprinde prevederi mai favorabile personalului din învăţământ.
Prin urmare, Curtea apreciază că în mod corect a admis instanţa de fond cererea reclamanţilor privind acordarea primei de vacanţă pentru anul şcolar 2008-2009, aceştia fiind îndreptăţiţi la plata primei de vacanţă în temeiul dispoziţiilor art. 36 lit. g din Contractul Colectiv de Muncă Unic Judeţean la nivel de Ramură Învăţământ Cluj pe anii
2007-2008, care nu mai condiţionează plata acesteia de existenţa veniturilor proprii ale unităţilor şcolare.
Curtea mai reţine că acest contract colectiv de muncă a fost înregistrat la DMPS Cluj la data de 07.02.2008, din partea angajatorilor participând la negociere inspectorul şcolar general al judeţului, astfel încât acest contract îşi produce efectele legale, fiind opozabil autorităţilor implicate în alocarea de fonduri pentru asigurarea plăţii drepturilor salariale pentru angajaţii din învăţământul preuniversitar de stat.
Se au în vedere şi dispoziţiile art. 167 din Legea nr. 84/1995, ale art. 16 din H.G. nr. 2192/2004 şi ale art. 50 alin. 12 din Legea nr. 84/1995 enunţate mai sus.
În raport de aceste dispoziţii legale şi având în vedere că prin contractul colectiv de muncă menţionat nu se prevede o clauză în sensul că prima de vacanţă în discuţie se acorda din venituri proprii ale unităţii de învăţământ, Curtea constată că, deşi obligaţia de plată a primei de vacanţă revine unităţii de învăţământ, în calitate de angajator, pârâţii recurenţi rămân a fi obligaţi la alocarea în favoarea unităţii de învăţământ a fondurilor băneşti necesare plăţii sumelor datorate, potrivit competenţelor legale la care s-a făcut referire mai sus.
Nealocarea până în prezent de la bugetul de stat a fondurilor necesare achitării drepturilor băneşti solicitate de reclamanţi nu poate fi reţinută de către instanţă ca motiv de netemeinicie a acţiunii prin care salariatul solicită îndeplinirea obligaţiei de plată a drepturilor de natură salarială la care este îndreptăţit conform legii.
Curtea constată însă că în mod nelegal a reţinut instanţa de fond că pârâţii Primarul Municipiului Cluj-Napoca şi Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca au calitate procesuală pasivă şi în ceea ce priveşte capătul de cerere formulat de
reclamanta R.R.L., având ca obiect plata ajutorului financiar prevăzut de Legea nr. 315/2006.
În acest sens Curtea reţine că potrivit prevederilor art. 4 din Legea nr. 315/2006 sumele necesare acordării ajutorului financiar prevăzut de art. 1 din acest act normativ se asigură de la bugetul de stat, prin Ministerul Educaţiei şi Cercetării.
Pe de altă parte, se reţine că art. 5 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 315/2006 prevede următoarele: „1) Unităţile şcolare vor solicita lunar, până la data de 10 a fiecărei luni, la inspectoratul şcolar, sumele necesare pentru plata ajutorului financiar aferent lunii următoare.
(2) Inspectoratele şcolare judeţene/al municipiului Bucureşti vor solicita lunar, până la data de 20 a fiecărei luni, la Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului -Direcţia generală buget-finanţe, patrimoniu şi investiţii, necesarul de deschideri de credite bugetare pentru luna următoare.
(3) Sumele necesare plăţii ajutorului financiar prevăzut la art. 1 alin. (2) se asigură din bugetul Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului, capitolul 65.01 "Învăţământ", art. 57.02.01 "Ajutoare sociale în bani", în limita creditelor bugetare aprobate.
(4) Direcţia generală buget-finanţe, patrimoniu şi investiţii din cadrul Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului va aloca lunar către inspectoratele şcolare/al municipiului Bucureşti sumele solicitate, în limita creditelor bugetare deschise.
(5) Inspectoratele şcolare judeţene/al municipiului Bucureşti vor aloca lunar către unităţile şcolare sumele necesare efectuării plăţii ajutoarelor într-un cont de disponibil deschis în afara bugetului local.
(6) Plata ajutorului financiar se face de către unităţile de învăţământ, integral, pe baza documentelor justificative, sau în avans, într-o singură tranşă, cu încadrare în cuantumul stabilit la art. 1 alin. (2). Plata se face în lei, la cursul de schimb din data efectuării plăţii. Justificarea sumelor primite ca avans se realizează în condiţiile legii, în termen de 15 zile calendaristice.
(7) Beneficiarii ajutorului financiar prevăzut la art. 1 alin. (2) au obligaţia de a prezenta documentele justificative, conform reglementărilor financiar-contabile în vigoare.”
Totodată, se reţine că potrivit prevederilor art. 6 din Normele metodologice responsabilitatea privind asigurarea ajutorului financiar revine directorului la nivelul instituţiei de învăţământ, inspectorului şcolar general responsabil de curriculum la nivelul Inspectoratului Şcolar Judeţean/al Municipiului Bucureşti şi Direcţiilor de specialitate din cadrul Ministerului Educaţiei Cercetării Tineretului şi Sportului.
Se constată din aceste dispoziţii legale că pârâţii Consiliul local al municipiului Cluj-Napoca şi Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca nu au stabilit prin lege un rol în lanţul administrativ ce asigură finanţarea privind ajutorul financiar menţionat, sumele necesare efectuării plăţii acestor ajutoare fiind virate lunar de inspectoratele şcolare judeţene către unităţile şcolare, într-un cont de disponibil deschis în afara bugetului local.
Drept urmare, se constată că în mod nelegal a reţinut instanţa de fond că pârâţilor recurenţi le revine obligaţia de a vira către unitatea de învăţământ pârâtă şi sumele necesare achitării ajutorului financiar prevăzut de Legea nr. 315/2006.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. 1-3 C.proc.civ., Curtea va admite recursurile declarate de pârâţii Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca şi Primarul Municipiului Cluj-Napoca şi va modifica în parte sentinţa atacată în sensul că va înlătura obligarea pârâţilor recurenţi la alocarea sumelor necesare plăţii ajutorului financiar prevăzut de Legea nr. 315/2006 aferent anului 2009.
| ← Spor de confidenţialitate. Personal conex al instanţelor.... | Indemnizaţie pentru creşterea copilului. Mamă care a născut... → |
|---|
