Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Cerere de întabulare a unui imobil dobândit prin licitaţie publică. Lipsa dovezii de achitare a impozitului. Respingere
| Comentarii |
|
Curtea de Apel Cluj, Secţia I-a civilă, decizia nr. 2384 din 17 mai 2013
Prin sentinţa civilă nr. 21.002 din 30.10.2012 a Judecătoriei Cluj-Napoca, s-a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de reclamanta SC I.P.I.B. S.A împotriva încheierii de carte funciară nr. 33392/18.04.2012.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că prin încheierea nr. 21061/27.02.2012 s-a respins cererea formulata de reclamanta SC I.P.I.B. S.A. cu privire la înscrierea dreptului de proprietate asupra imobilului cu nr. cadastral 1044 înscris in CF nr. 51403 (provenita din CF nr. 5420 ) UAT Baciu.
În termen legal, reclamanta a formulat cerere de reexaminare.
Prin încheierea nr. 33392/27.03.2012 s-a respins cererea de reexaminare formulată de reclamantă.
În motivarea acestei soluţii, OCPI-BCPI Cluj a reţinut că pentru înscrierea dreptului de proprietate in cartea funciară, registratorul este dator să verifice îndeplinirea obligaţiei de plata a impozitului, si in cazul in care nu se va face dovada achitării acestui impozit se va respinge cererea de înscriere pana la plata impozitului (art. 771 al. 6 C. fiscal, ultima teza). S-a făcut referire si la normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, aprobate prin HG nr. 44/2004, art. 1512 . De asemenea, s-au invocat prevederile art. 114 al. " respectiv art. 151 C.pr.fiscala si art. 1093 C.civ. care se aplica in mod corespunzător. Examinând înscrisurile existente în dosarul de carte funciară nr. 33392/27.03.2012 instanţa de fond a reţinut că reclamanta SC I.P.I.B. S.A. a dobândit dreptul de proprietate in urma executării silite a creditorilor ipotecari D.D.J. si D.D. prin adjudecarea la licitaţie a următoarelor imobile: - 1)teren arător in suprafaţă de 375 mp, identificat in CF nr. 51404 Baciu provenit din conversia de pe hârtie a cărţii funciare nr.
5419, nr. cadastral 1043; 2) teren arător în suprafaţă de 378 mp, identificat cu CF 51403 Baciu provenit din conversia de pe hârtie a cărţii funciare nr. 5420 nr. cadastral 1044; 3) teren arător în suprafaţă de 2/5 din 480 mp, identificat cu CF nr. 50624 Baciu provenit din conversia de pe hârtie a cărţii funciare 5421, cu nr. top/cadastral 1045. Conform art. 516 C.pr.civ. actul de adjudecare încheiat in data de 07.01.2011 constituie titlu de proprietate al reclamantei si poate fi înscris in cartea funciară.
Însă, pentru înscrierea in cartea funciară trebuie îndeplinite anumite condiţii, printre care si cea prevăzută de art. 771 al. 6 teza ultimă referitoare la plata impozitului datorat la transferul proprietăţii. Norma fiscală impune registratorului verificarea plăţii impozitului ca o condiţie imperativă pentru înscrierea dreptului de proprietate.
Este adevărat că obligaţia de a achita impozitul revine contribuabilului, in cazul de faţă garanţii ipotecari a căror bunuri au fost executate silit, dar norma indicată mai sus nu face nici o distincţie in acest sens la momentul înscrierii dreptului de proprietate. Prin urmare, in mod corect s-a reţinut de registratorul de carte funciară că, pentru a se putea efectua înscrierea dreptului, trebuie să existe la dosarul de carte funciară dovada achitării impozitului, indiferent cine îl achită in concret. Reclamanta nu a depus dovada achitării impozitului aferent transferului de proprietate, astfel că in mod corect s-a dispus respingerea cererii de înscrierea a dreptului de proprietate.
In mod temeinic s-a reţinut incidenţa dispoziţiilor HG nr. 44/2004 punctul 151 " alineatul ultim, care se referă in mod expres la procedura stabilirii impozitului in cazul transferului de proprietate in urma executării silite. Norma impune obligaţia contribuabilului de a declara venitul la organul fiscal competent, iar in eventualitatea în care această obligaţie nu este îndeplinită, organul de executare sau cumpărătorul trebuie să solicite organului fiscal stabilirea deciziei de impunere.
Cu privire la susţinerile reclamantei in sensul că prevederile art. 77 al. 6 din Codul fiscal nu se aplica in situaţia transferului dreptului de proprietate prin executare silită, instanţa de fond nu le-a putut reţine. Procedura stabilită de art. 151 " din HG nr. 44/2004 amintită mai sus, probează că legiuitorul a avut in vedere si impozitarea transferurilor efectuate ca urmare a procedurii executării silite. Nici nu se poate susţine în mod întemeiat că persoana a căror bunuri au fost executate silit nu obţine un venit in urma transferului proprietăţii prin executare silită, deoarece, in speţa de faţă, reclamanta a plătit un preţ pentru adjudecarea imobilelor, sumă care a fost utilizată de garanţii ipotecari la acoperirea unei părţi din datoria garantată.
De asemenea, după cum s-a reţinut si in încheierea de carte funciară contestată, faptul că debitori executaţi silit nu au achitat impozitul, nu este de natură a o împiedica pe reclamantă să-şi exercite dreptul de proprietate. Potrivit actualei reglementări a publicităţii imobiliare cuprinse in Legea nr. 7/1996, înscrierea dreptului de proprietate nu are efect constitutiv ci doar efect de opozabilitate. Reclamanta, in calitate de proprietar si prima interesată în efectuarea înscrierii, are posibilitatea de a achita impozitul aferent transferului de proprietate urmând a se îndrepta apoi împotriva debitorilor acestei obligaţii, pentru recuperarea sumei achitate.
Pentru considerentele de mai sus, instanţa de fond, în temeiul art. 50 si 501 din Legea nr. 7/1996, a respins plângerea formulată de reclamanta SC I.P.I.B. S.A. împotriva încheierii de carte funciară nr. 33392/18.04.2012.
Prin decizia civilă nr. 58/A/ din 06 februarie 2013 a Tribunalului Cluj s-a respins ca nefondat apelul declarat de petiţionara SC I.P.I.B. SA împotriva sentinţei civile nr. 21.002 din 30.10.2012 a Judecătoriei Cluj-Napoca, care a fost menţinută în totul.
Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut că instanţa de fond a reţinut că obligaţia de a achita impozitul pentru transferul proprietăţii aparţine contribuabilului, respectiv debitorul din patrimoniul căruia este înstrăinat bunul, astfel încât este inutil să se răspundă motivelor de apel invocate de petiţionară cu privire la titularul obligaţiilor de plată a impozitului pe transferului proprietăţii.
Nu a putut fi primită susţinerea apelantei potrivit căreia în situaţia in care transferul dreptului de proprietate are loc în urma executării silite, nu este datorat impozit pe transferul proprietăţii, câtă vreme art. 151A 7 alin. ultim din HG 44/2004 se referă explicit la transferurile prin executare silită.
Aşa cum a reţinut corect prima instanţă, şi în cazul vânzării prin executare silită debitorul a obţinut un venit, constând din preţul de adjudecare în sumă de 147.300 lei.
Lipsa dovezii achitării impozitului pentru transferul proprietăţii, constituie un impediment la admiterea cererii de înscriere, astfel cum rezultă din prev. art.77A1 alin 6 Cod Fiscal.
In speţă, constatând acest impediment, singura soluţie pe care o putea dispune registratorul de carte funciară era respingerea cererii de înscriere formulată de petiţionara apelantă.
Instanţa a aplicat corect dispoziţiile legale incidente în cauză, astfel încât soluţia pronunţată este temeinică şi legală.
Aşa cum a reţinut prima instanţă, în calitate de terţ interesat, petiţionara poate să achite impozitul datorat de debitor, astfel încât cererea sa de înscriere să devină admisibilă, urmând ca ulterior să se îndrepte împotriva debitoarei pentru recuperarea sumei achitate în contul debitoarei.
Pentru motivele arătate în temeiul art. 295, 296 C.pr.civ. apelul a fost respins ca nefondat, păstrându-se în întregime sentinţa atacată.
Împotriva acestei decizii, petenta S.C. I.P.I.B. S.A a declarat recurs, în termen legal, solicitând instanţei admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii apelului, schimbarea sentinţei primei instanţe în sensul admiterii cererii de chemare în judecată aşa cum a fost formulată.
În motivarea recursului, petenta a învederat instanţei că decizia recurată a fost dată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor legale incidente în speţă, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.pr.civ.
Astfel, din interpretarea art. 1512 lit. a din H.G. nr. 44/2004 rezultă că petenta, în calitate de adjudecatar al imobilului înscris în C.F. nr. 51403, nr.cad. 1.044, în baza actului de adjudecare din 07.01.2011 emis de către executorul bancar, nu are calitatea de contribuabil în sensul art. 771 Cod fiscal deoarece dreptul de proprietate nu se transferă din patrimoniul adjudecatarului, ci în patrimoniul acesteia, astfel că obligaţia plăţii impozitului aparţine fostului proprietar.
Potrivit art. 4 din Anexa 4 a Ordinului Ministrului Economiei şi Finanţelor şi al Ministrului Justiţiei nr. 1.706/1889/C/2008, decizia de impunere privind venitul din transferul proprietăţilor imobiliare din patrimoniul personal, în situaţia în care transferul se realizează prin altă procedură decât cea notarială sau judecătorească este comunicată
doar contribuabilului, fostul proprietar, nu şi adjudecatarului, chiar şi în situaţia în care respectiva decizie este emisă în baza documentaţiei depusă de către adjudecatar.
Prin urmare, obţinerea deciziei de impunere şi plata acesteia nu sunt obligaţii ale adjudecatarului ci numai ale fostului proprietar. Întrucât decizia de impunere nu se comunică şi adjudecatarului este evident că acesta nu este în măsură să o prezinte la Biroul de Carte şi Publicitate Imobiliară şi, cu atât mai puţin, nu are obligaţia de a o plăti.
Potrivit art. 1511 din H.G. nr. 44/2004, după expirarea termenului de 10 zile în care contribuabilul (debitorul) avea sarcina declarării venitului la organul fiscal competent, organul de executare silită sau cumpărătorul au numai obligaţia de a depune documentaţia aferentă transferului, astfel încât organul fiscal să poată emite deciziile de impunere pe numele contribuabilului, singurul care datorează impozit conform legii.
În speţă, organul fiscal a fost înştiinţat de transferul proprietăţii prin depunerea de către petentă, la organul fiscal competent, a declaraţiilor fiscale şi a actelor aferente adjudecării, fapt confirmat de certificatul fiscal în conformitate cu art. 254 alin. 5 din Codul fiscal.
Prevederile art. 771 alin. 6 din Codul fiscal sunt prevăzute în Cap. „Veniturile din transferul proprietăţilor imobiliare din patrimoniul personal”, astfel că obligaţia de plată a impozitului reglementată prin acest text de lege este condiţionată de obţinerea unui venit de către transmiţătorul dreptului de proprietate la transferul dreptului de proprietate prin acte juridice între vii. Or, în speţă, transmiterea proprietăţii imobiliare s-a realizat de la debitor la adjudecatar în cadrul procedurii executării silite, astfel că persoana din patrimoniul căreia a fost transferat imobilul nu a obţinut un venit rezultat dintr-un act la baza căruia să fi stat manifestarea sa de voinţă.
Eventualul refuz al înscrierii dreptului de proprietate pentru lipsa dovezii plăţii impozitului de către un terţ constituie o atingere gravă a substanţei dreptului de proprietate garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenţiei, întrucât creează o stare gravă de incertitudine cu privire la dreptul de a dispune de bunul său întrucât exercitarea dreptului de proprietate este plasată sub condiţia ca o altă persoană (fostul proprietar) să îşi îndeplinească obligaţiile fiscale, fapt care ar putea să nu fie niciodată îndeplinit.
Pentru termenul de judecată din 17.05.2013, Curtea a dispus citarea petentei recurente la sediul social, cu menţiunea de a timbra recursul cu o taxă judiciară de timbru în cuantum de 4 lei şi un timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, sub sancţiunea anulării recursului ca netimbrat.
Având în vedere că petenta recurentă nu şi-a îndeplinit obligaţia procesuală stabilită de Curte, în şedinţa publică din 17.05.2013, instanţa a invocat din oficiu excepţia nelegalei timbrări a recursului declarat de petentă.
În conformitate cu prevederile art. 137 alin. 1 C.pr.civ., Curtea se va pronunţa mai întâi asupra excepţiei nelegalei timbrări a recursului, excepţie de procedură care face de prisos cercetarea în fond a recursului.
Astfel, potrivit art. 20 alin. 1 şi alin. 3 din Legea nr. 146/1997, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar neîndeplinirea obligaţiei de plată până la termenul stabilit se sancţionează cu anularea acţiunii sau a cererii.
Art. 9 din O.G. nr. 32/1995 stabileşte că, cererile pentru care se datorează timbru judiciar nu vor fi primite şi înregistrate, dacă nu sunt timbrate corespunzător. În cazul nerespectării dispoziţiilor prezentei ordonanţe se va proceda conform prevederilor legale în vigoare referitoare la taxa de timbru.
Având în vedere că petenta recurentă a fost legal citată cu menţiunea de a achita taxă judiciară de timbru în cuantum de 4 lei şi timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, aferente recursului declarat şi nu a înţeles să formuleze cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru sau de acordare a ajutorului public judiciar, ţinând seama de faptul că petenta recurentă nu şi-a îndeplinit această obligaţie procesuală, Curtea în temeiul art. 137 alin. 1 C.pr.civ., va admite excepţia nelegalei timbrări a recursului şi, în consecinţă, în temeiul art. 312 alin. 1 coroborat cu art. 20 alin. 1 şi alin. 3 din Legea nr. 146/1997 şi art. 9 din O.G. nr. 32/1995, va anula ca netimbrat recursul declarat de petenta S.C. I.P.I.B. S.A împotriva deciziei civile nr. 58/A/ din 06 februarie 2013 a Tribunalului Cluj, pe care o menţine.
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară.... | Plângere de carte funciară. Înscrierea provizorie a unui... → |
|---|
