CADUCITATE - Hotărâre judecătorească - Inaplicabilitate - Autoritate de lucru judecat provizorie - Admisibilitate a unei noi acţiuni - Condiţii - Schimbare a împrejurărilor avute în vedere de instanţe în primul proces - înţeles - Ârt. 616 şi 636 C.civ.
| Comentarii |
|
C.Ap. Cluj, s.civ., dec. 1151/2000 recurs c/dec. 1727/1999 a Trib. Cluj
Constituind o cauză de ineficacitate ce are drept consecinţă lipsirea unui act juridic valabil încheiat de orice efecte datorită intervenirii unor cauze ulterioare încheierii lui şi străine de voinţa autorului actului, instituţia caducităţii se află în legătură cu actul juridic civil, înţeles ca produs al unei (unor) voinţe libere.
Dacă în dreptul substanţial caducitatea îşi găseşte consacrare, cu aplicare în materia testamentară, prin dispoziţiile art. 924 C.civ., în procedura civilă lipseşte o consacrare echivalentă a instituţiei, care să o enunţe şi să o accepte ca şi cauză de ineficacitate a unei hotărâri judecătoreşti susceptibile de executare silită şi intrată în puterea lucrului judecat.
în lipsa unui asemenea suport legal - şi care îşi găseşte justificare în împrejurarea că pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti concretizează soluţionarea unui litigiu cu mijlocirea forţei coercitive a statului, astfel că executarea, inclusiv silită, a hotărârii constituie scopul final al judecăţii şi reprezintă o consecinţă naturală a implicării statului în tranşarea litigiilor -este inadmisibil a se constata - afară de cazurile când legea ar prevedea-o expres - că o hotărâre judecătorească poate fi considerată caducă şi deci nesusceptibilă să producă efecte conform cu cele cuprinse în dispozitivul ei datorită intervenirii, ulterior rămânerii ei irevocabile, a unor motive străine de voinţa părţilor şi care exclud orice vinovăţie a acestora.
Trebuie admis însă că unele hotărâri îşi păstrează puterea lucrului judecat doar atâta vreme cât împrejurările avute în vedere la pronunţarea lor au rămas neschimbate, fiind posibilă pornirea unui nou proces atunci când situaţia de fapt existentă la momentul pronunţării hotărârii şi care a întemeiat-o a suferit modificări.
Au un asemenea specific inclusiv hotărârile privitoare la constituirea sau stingerea servituţii de trecere, concluzia sprijinindu-se din punct de vedere legal pe dispoziţiile art. 616 şi 636 C.civ. şi avându-şi justificare în împrejurarea că terenurile pot suferi, în timp, modificări ale situaţiei lor faptice care să nu poată fi imputate proprietarilor, dar care să impună fie constituirea unei servituţi, fie stingerea uneia preexistente.
în speţă, deşi reclamanţii au solicitat, formal, să se constate caducitatea sentinţei civile 5260/1994 a Judecătoriei Cluj-Napoca, devenită irevocabilă prin respingerea apelului şi recursului declarate în contra ei de actualii reclamanţi, ei semnalează instanţelor intervenirea, ulterior intrării sentinţei în puterea lucrului judecat, a unei împrejurări care, necunoscută fiind în primul proces, are valoarea uneia ce reclamă, în sensul art. 616 C.civ., constituirea unui drept de servitute în beneficiul fondului aflat în proprietatea reclamanţilor.
Este însă de observat că atât prin sentinţa civilă nr. 5260/1994 a Judecătoriei Cluj-Napoca, dar şi prin deciziile date în apelul şi recursul îndreptate împotriva ei, instanţele au admis acţiunea reclamanţilor (dispunând obligarea pârâţilor - actual reclamanţi recurenţi -la a sista trecerea pietonală şi cu mijloace de transport peste drumul proprietatea fostelor reclamante), totodată respingând acţiunea înaintată de pârâţi pentru stabilirea în favoarea fondului ce le aparţinea a unei servituti de trecere care coincide cu cea pretinsă în procesul de faţă, sub motivul, tras din expertiza tehnică efectuată în cauză, că pârâţii au posibilitatea să amenajeze un pod care să le asigure în mod direct accesul pe fondul proprietatea lor, fără a mai trece pe cel aflat în proprietatea reclamantelor (actuale pârâte), ei având inclusiv posibilitatea de a solicita organelor administraţiei competente acordarea avizelor şi autorizaţiilor necesare construirii.
în atari condiţii, trebuie considerat că reclamanţii erau îndreptăţiţi a invoca schimbarea împrejurărilor avute în vedere la pronunţarea sentinţei civile nr. 5260/1994 a Judecătoriei Cluj-Napoca, cu consecinţa pierderii de către aceasta a puterii lucrului judecat şi naşterii în beneficiul lor a dreptului de a pretinde constituirea unui drept de servitute care să aservească fondul pârâtelor intimate, numai sub condiţia de a face dovada unei imposibilităţi absolute a lor, totodată care să le poată fi imputată, de a obţine de la organele de stat competente toate autorizaţiile necesare legalei edificări a podului despre care se face vorbire în motivarea sentinţei nr. 5260/1994.
Or, simplul refuz al unei autorităţi de a elibera un anume aviz sau autorizare nu poate fi acceptat ca dovadă a epuizării de către recurenţi a tuturor demersurilor legale, lor fiindu-le deschise, în condiţiile Legii nr. 29/1990, inclusiv calea acţiunii în contencios administrativ împotriva refuzului - ce poate fi nejustificat.
în speţă, recurenţii nu au făcut, în sensul celor de mai sus, dovada parcurgerii în totalitate a căilor ce le sunt recunoscute de lege pentru obţinerea avizelor şi autorizărilor necesare construirii podului, prin a căror epuizare să se constate că într-adevăr realizarea lucrării ar fi nelegală, acceptând soluţiile de respingere date de Consiliul Local al comunei Ciucea, Direcţia de Urbanism şi Amenajare a Teritoriului şi Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului.
Or, prin aceasta nu s-a (ăcut dovada unei imposibilităţi absolute a reclamanţilor de a obţine avizele şi autorizările necesare construirii podului, ceea ce face ca acţiunea ce au introdus-o să fie, cu privire la capătul de cerere în stabilirea servituţii de trecere (redeschiderea vechii căi de acces), prematură, ei putând reitera cererea doar după epuizarea căilor legale de obţinere a avizelor şi autorizărilor.
| ← CARTE FUNCIARĂ - încheiere de carte funciară - îndatorire de... | ACŢIUNE OBLICĂ. Condiţii privitoare la titularul acţiunii.... → |
|---|
