Vânzare-cumpărare. Chiriaş. Apartament cumpărat în condiţiile Legii nr. 112/ 1995. Proprietar. Revendicare. Evicţiune. Restituirea prestaţiilor.
| Comentarii |
|
Ministerul Finanţelor. întinderea obligaţiei. Actualizare a sumei. Art. 1337,1341 pct. 1 şi 4, 1350 C. civ., art. 8 alin. 3 O. G. nr. 9/2000
Ministerul Finanţelor Publice va trebui să suporte evicţiune a totală a chiriaşului cumpărător al apartamentului pe temeiul Legii nr. 112/1995, fiind ţinut să restituie acestuia preţul actualizat al imobilului.
(Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, decizia nr. 1633 din 28 august 2002)
CURTEA,
Prin sentinţa civilă nr. 7829/03.09.2001 a Judecătoriei Cluj-Napoca, s-a admis acţiunea civilă intentată de reclamanta B. S., împotriva pârâţilor statul român prin C. L. M. Cluj-Napoca şi statul român prin M. F. şi în consecinţă, s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 31088 încheiat la data de 20 noiembrie 1996, între reclamantă şi S. C. „C.“ S. A. Cluj-Napoca, în calitate de mandatar al Consiliului local al municipiului Cluj-Napoca.
A fost obligat pârâtul Ministerul Finanţelor să îi plătească reclamantei suma de 101.195.253 lei, reprezentând preţul apartamentului nr. 1 A, situat în Cluj-Napoca, str. Ploieşti nr. 21, obiect al contractului a cărui nulitate s-a constatat, actualizat până la data de 31 martie 2000, la care o dată cu rămânerea definitivă a sentinţei, urmează să se calculeze şi dobânda legală de 28% pe an, până la plata sumei menţionate.
Au fost obligaţi pârâţii să îi plătească reclamantei câte 3.000.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut că prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 31088 încheiat la data de 20 noiembrie 1996, S.
C. „C.“ S. A. Cluj-Napoca, i-a vândut reclamantei apartamentul nr. 1 A, situat în Cluj-Napoca, str. Ploieşti nr. 21, în baza Legii nr. 112/1995, pentru preţul de 16.965.450 lei, din care 6.965.450 lei au fost achitaţi la data încheierii contractului urmând ca restul de 10.000.000 lei să fie plătiţi în termen de 5 ani, cu dobândă de 17% pe an. Reclamanta a achitat integral preţul apartamentului, până la data de 21 ianuarie 1997.
Prin sentinţa civilă nr. 710/1998 a Judecătoriei Cluj-Napoca (rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 1600/1998 a Tribunalului Cluj şi irevocabilă prin decizia civilă nr. 322/1999 a Curţii de Apel Cluj), s-a admis acţiunea reclamantului M. A. P., împotriva pârâtului Consiliul local al municipiului Cluj-Napoca şi în consecinţă, s-a constatat că reclamantul este moştenitorul proprietarului tabular M. I., decedat la data de 17 august 1942 şi că asupra imobilelor înscrise în C. F. nr. 1644 Cluj-Napoca şi C. F. nr. 5555 Cluj-Napoca, nu au operat dispoziţiile Decretului nr. 92/1950. S-a dispus rectificarea C. F. nr. 1644 Cluj-Napoca, nr. top 590, restabilirea situaţiei anterioare şi întabularea dreptului de proprietate al reclamantului.
Potrivit art. 1337 C. civ., vânzătorul unui bun răspunde pentru evicţiunea totală faţă de cumpărător, pârâtul Ministerul Finanţelor având obligaţia să îi plătească reclamantei preţul apartamentului plătit, reactualizat la suma de 101.195.253 lei. Conform art. 1341 pct. 1 şi 4 C. civ., cumpărătorul evins are dreptul să ceară de la vânzător, pe lângă restituirea preţului, şi daune interese ce se vor achita în baza art. 1350 acelaşi cod si a art. 8 alin. 3 din O. G. nr. 9/ 2000.
Ministerul Finanţelor are calitate procesuală pasivă, în baza art. 13 alin. 6 din Legea nr. 112/1995 şi art. 39 alin. 1 din Normele metodologice de aplicare a acestei legi.
Apelul declarat de pârâtul Ministerul Finanţelor împotriva sentinţei, a fost respins ca nefondat, prin decizia civilă nr. 72/22.01.2002 a Tribunalului Cluj. A fost obligat apelantul să îi plătească intimatei B.
S. cheltuieli de judecată în apel, în sumă de 3.700.000 lei.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reţinut că problema calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanţelor Publice, a fost tranşată cu autoritate de lucru judecat, prin decizia civilă nr. 314/2001 a Tribunalului Cluj, rămasă irevocabilă.
Chiar dacă apelantul a fost de bună-credinţă, acesta nu poate fi obligat numai la plata preţului achitat de reclamantă, întrucât prin actualizarea sumei plătite cu titlu de preţ, nu s-a făcut altceva decât repunerea reclamantei în situaţia anterioară achitării preţului, având în vedere deprecierea monetară. Fundamentul răspunderii Ministerului Finanţelor Publice îl constituie îmbogăţirea fără justă cauză, între reclamantă şi pârât neexistând nici un raport contractual şi nefiind întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale.
Sumele plătite pentru cumpărarea apartamentelor au intrat într-un fond extrabugetar la dispoziţia ministerului, pentru folosirea lor în sensul asigurării aplicării Legii nr. 112/1995.
împotriva acestei decizii, a declarat recurs pârâtul Ministerul Finanţelor Publice, solicitând admiterea recursului şi modificarea sentinţei în temeiul art. 304 pct._9 C. pr. civ.
în motivare, recurentul a arătat că nu este de acord cu reţinerea instanţei de apel, potrivit căreia fundamentul răspunderii apelantului l-ar constitui îmbogăţirea fără justă cauză, întinderea obligaţiei
M. F. P. fiind limitată de măsura îmbogăţirii acestuia corelativ cu măsura însărăcirii reclamantei.
întrucât în fondul extrabugetar aflat la dispoziţia M. F. P. pentru punerea în aplicare a Legii nr. 112/ 1995, a fost virată contravaloarea apartamentului, recurentul nu poate fi obligat decât la restituirea acesteia, diferenţa calculată în funcţie de indicele inflaţiei şi cheltuielile de judecată trebuie să cadă în sarcina consiliului local.
Recursul este fondat.
Preţul apartamentului cumpărat de reclamantă prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 31088/ 20.11.1996, în sumă de 16.965.450 lei, a fost virat în fondul extrabugetar, cont nr. 5021, constituit în baza art. 13 alin. 6 din Legea nr. 112/1995 şi art. 39 din Normele metodologice de aplicare a legii, la dispoziţia Ministerului Finanţelor Publice.
întrucât s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare, iar retroactivitatea constituie un principiu al efectelor nulităţii, care urcă până în momentul încheierii actului, trebuie să se ajungă la situaţia în care nu s-ar fi încheiat contractul de vânzare-cumpărare. Or, la data pronunţării sentinţei, 11.09.2001, preţul apartamentului de 16.965.450 lei, nu mai are valoarea din anii 1996-1997, când a fost achitat.
Prin urmare, pârâtul Ministerul Finanţelor Publice, nu a fost obligat decât la restituirea preţului actualizat, plătit de reclamantă, şi nu la o sumă mai mare în valoare reală. Banii plătiţi de reclamantă în anii 1996 şi 1997, au intrat în contul M. F. P. şi au produs dobânzi în acest cont, de care nu a profitat pârâtul Consiliul local al municipiului Cluj-Napoca.
Prima instanţă şi-a întemeiat sentinţa pe dispoziţiile art. 1337,1341 pct. 1 şi 4 şi art. 1350 C. civ., precum şi ale art. 8 alin. 3 din O. G. nr. 9/2000. Este adevărat că instanţa de apel a reţinut ca fundament al răspunderii civile a M. F. P., îmbogăţirea fără justă cauză. Preţul apartamentului a intrat în contul recurentului, în temeiul unei dispoziţii legale, art. 13 alin. 6 din Legea nr. 112/1995, iar restituirea actualizată a acestuia, s-a făcut ca urmare a efectului constatării nulităţii contractului de vânzare-cumpărare.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 304 pct. 9 C. pr. civ., se va respinge recursul ca nefondat.
în baza art. 274 alin. 1 C. pr. civ., recurentul va fi obligat să îi plătească intimatei B. S., cheltuieli de judecată în recurs, în sumă de 3.000.000 lei.
| ← ACŢIUNE OBLICĂ. Condiţii privitoare la titularul acţiunii.... | Somaţie de plată. Creanţă civilă. Competenţă materială... → |
|---|
