Calcul pensie anticipată parţială fără a se avea în vedere adeverinţe care atestă activitate desfăşurată în grupa a-II-a de muncă
| Comentarii |
|
La calculul drepturilor de pensie este necesar a se avea în vedere şi adeverinţele privind condiţiile de muncă speciale şi/sau deosebite, atât timp cât menţiunile din cuprinsul acestora nu au fost contestate în instanţă.
Secţia civilă, minori şi familie, conflicte de muncă şi asigurări sociale, Decizia nr. 285 din 7 martie 2011
Prin sentința civilă nr. 1513 din 12 noiembrie 2010 a Tribunalului Neamț, s-a admis contestația formulată de contestatoarea I.F. în contradictoriu cu intimata C.J.P. Neamț, s-a anulat decizia nr. 247499/11.06.2010 emisă de intimată, care a fost obligată să emită o nouă decizie, cu luarea în calcul a perioadei 1 aprilie 1985-1 aprilie 2001, ca fiind desfășurată în grupa a II-a de muncă, conform înscrierilor din carnetul de muncă al contestatoarei și a adeverințelor nr. 16419/19.08.2009 și nr. 11801/28.05.2009 emise de SC A.T.P.R. SA
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că prin cererea introductivă contestatoarea a formulat contestație împotriva deciziei nr. 247499 din 11 iunie 2010 privind acordarea pensiei anticipate parțial emisă de intimata C.J.P. Neamț solicitând anularea acesteia și emiterea unei noi decizii cu luarea în calcul a adeverințelor eliberate de SC A.M.T.P.R. SA privind încadrarea în grupa a II-a de muncă.
S-a reținut că s-a solicitat anularea deciziei privind acordarea pensiei anticipate parțiale emisă la 11 iunie 2010 cu luarea în considerare a unei adeverințe care atestă că în perioada 1 aprilie 1985-1 aprilie 2001 contestatoarea a lucrat în condițiile grupei a II-a de muncă în conformitate cu prevederile Ordinului nr. 50/1990, anexa II, pct. 143 conform nominalizării efectuate prin Hotărârea Consiliului de Administrație nr. 45512/1996.
S-a apreciat că apărarea intimatei în sensul că locul de muncă al contestatoarei nu poate fi încadrat în grupa a II-a de muncă nu poate fi reținută întrucât competența nominalizării persoanelor care se încadrează în grupa I și a II-a de muncă se face de conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități conform pct. 6 din Ordinul nr. 50/1990 iar dovada perioadelor desfășurate în locurile de muncă și activitățile ce se încadrează în aceste grupe se face pe baza înregistrării acestora în carnetul de muncă.
S-a considerat că intimata era obligată să se conformeze mențiunilor existente în carnetul de muncă al contestatoarei, neavând competența de a reanaliza dacă aceasta a lucrat sau nu în condiții deosebite ce determină încadrarea activității în grupa a II-a de muncă.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs intimata.
în susținerea recursului s-a arătat, în esență, că hotărârea este nelegală întrucât motivarea se bazează pe considerente reținute în mod eronat, deoarece ignoră faptul că prevederile pct. 3 din Ordinul nr. 50/1990 se referă la categoriile de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în Anexele 1 și 2, iar activitatea de programator ajutor și economist nu sunt prevăzute în actul normativ invocat, ea făcând parte dintre activitățile desfășurate în grupa a II-a de muncă.
A arătat recurenta că din documentele depuse de intimată pentru dovedirea încadrării în grupa a II-a de muncă nu se regăsește aprobarea conducerii departamentului iar activitățile desfășurate de aceasta nu pot fi considerate activități cu condiții deosebite.
A susținut și că este competentă să decidă dacă documentele care stau la baza emiterii unei decizii de pensionare au fost întocmite în conformitate cu prevederile legale, conform dispozițiilor art. 24 din H.G. nr. 13/2004 privind atribuțiile caselor teritoriale de pensii.
A mai arătat recurenta că mențiunile din carnetul de muncă au caracter mediat și puterea probatorie a carnetului de muncă nu este absolută, iar pentru încadrarea activității unei persoane într-o anumită grupă de muncă sunt importante condițiile concrete în care își desfășoară activitatea, condiții grele sau nocive și periculoase, cel puțin 70% în programul de lucru, ori în cazul petentei este posibil ca aceasta să-și fi desfășurat ocazional activitatea în aceste condiții.
De asemeni a precizat că faptul plății unor contribuții la asigurări sociale de stat pentru grupa a II-a nu conferă drepturi salariatului, dacă acesta nu se încadra în categoria ce-i conferă dreptul la condiții deosebite.
Examinând cauza sub aspectul motivelor de recurs invocate, Curtea de Apel a reținut următoarele:
Recurenta a susținut, în esență, că nu a avut în vedere înscrierile din carnetul de muncă al intimatei referitoare la mențiunile care atestă că aceasta și-ar fi desfășurat activitatea în condiții ce-i conferă dreptul la încadrarea activității ca fiind desfășurată în grupa a II-a de muncă, deoarece în mod greșit a fost încadrată activitatea acesteia în grupa a II-a de muncă, activitatea desfășurată, nefiind desfășurată în acele condiții care să-i permită încadrarea în grupa a II-a de muncă conform Ordinului nr. 50/1990.
Potrivit art. 82 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 cererea de pensionare împreună cu actele care dovedesc îndeplinirea condițiilor prevăzute de prezenta lege se depun la casa teritorială de pensii în raza căreia se află domiciliul asiguratorului.
Ordinul nr. 40/04.05.2001 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale prevede la pct. 28 că actele la care se face referire la art. 82 alin. (2) din lege sunt printre altele carnetul de muncă și adeverința privind condițiile de muncă speciale și/sau deosebite.
în raport de textele legal menționate s-a constatat că recurenta trebuia să aibă în vedere la stabilirea pensiei intimatei atât carnetul de muncă cât și adeverințele privind condiții de muncă speciale și/sau deosebite, ceea ce însă a recunoscut că nu a făcut cu motivația privitoare la faptul că mențiunile prevăzute de actele prezentate nu ar fi legale.
S-a apreciat că ceea ce este important în cauză este faptul că în mod nelegal recurenta nu a avut în vedere actele prevăzute de lege pentru stabilirea pensiei intimatei.
Faptul că mențiunile cuprinse în carnetul de muncă sau datele cuprinse în adeverințele în cauză nu ar fi conforme cu dispozițiile legale, nu pot fi analizate în prezenta cauză atât timp cât nu au fost contestate în instanță de către recurentă.
în situația în care ar fi contestat actele în discuție în instanță cu privire la legalitatea înscrisurilor din cuprinsul lor, doar instanța de judecată putea aprecia asupra legalității acestora și în nici un caz angajați ai casei județene de pensii, iar în raport de soluția instanței actele urmau sau nu a fi avute în vedere de recurentă.
Or, în lipsa unei contestări în instanță a mențiunilor din carnetul de muncă sau din adeverințe, acestea trebuiau a fi avute în vedere de recurentă la stabilirea pensiei intimatei.
De aceea motivele de recurs invocate, referitoare la încadrarea sau neîncadrarea activității intimatei în grupa a II-a de muncă nu au fost analizate în raport de obiectul cauzei care vizează legalitatea deciziei de pensionare emisă intimatei.
în considerarea celor reținute anterior Curtea de Apel în baza art. 3041 C.proc.civ. a respins recursul ca nefondat.
(Judecător Daniela Părău)
| ← Diferenţe drepturi salariate personal învăţământ | Partaj de bunuri comune. Bun propriu → |
|---|
