Diferenţe drepturi salariate personal învăţământ
| Comentarii |
|
Calitatea procesual pasivă a Ministerului Educaţiei Cercetării Tineretului şi Sportului în litigiile de muncă cu personalul din învăţământ este justificată de dispoziţiile art. 282 C.muncii - conform cărora pot fi părţi în litigiul de muncă, pe lângă angajatorii propriu-zişi şi alte persoane juridice sau fizice care au această vocaţie în temeiul unor legi speciale sau a C.proc.civ, cu referire la art. 4 lit. d), n), ş) din H.G. nr. 366/2007, art. 167 din Legea nr. 84/1995 republicată cu modificări coroborat cu art. 27 şi 33 din H.G. nr. 2192/2004. Inspectoratul Şcolar Judeţean are la rândul său calitate procesuală pasivă, întrucât are atribuţii legale specifice angajatorului potrivit art. 11 alin. (5) din Legea nr. 128/1997, art. 142 lit. g) din Legea nr. 84/1995 şi, mai mult, este semnatară a Contractului colectiv de muncă la nivel de ramură învăţământ, la art. 2 din acest contract stabilindu-se calitatea sa de angajator. Consiliul Judeţean are calitate procesual pasivă deoarece potrivit art. 167 alin. (2) din Legea nr. 84/1995 republicată cu modificări are competenţe în alocarea, prin hotărâri proprii, fondurilor - din cote defalcate din impozitul pe venit la dispoziţia acestora - în vederea finanţării unităţilor de învăţământ preuniversitar de stat. Declararea neconstituţionalităţii unor dispoziţii legale ce modificau (reduceau) drepturi salariale ale personalului didactic şi didactic auxiliar recunoscute începând cu 1.10.2008, activează aplicarea de drept a dispoziţiilor iniţial începând cu data intrării lor în vigoare, nefiind incidenţă situaţia unei retroactivităţi a normei noi.
Secţia civilă, minori şi familie, conflicte de muncă şi asigurări sociale, Decizia nr. 142 din 2 februarie 2011
Prin sentința civilă nr. 818/C din 6 august 2010, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosar 809/103/2009, s-au respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive invocate de Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului, Inspectoratul Școlar Județean N. și Consiliul Județean N. ca nefondate și s-a admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamantul Sindicatul Liber al Lucrătorilor din învățământ și Cercetare Științifică Neamț în numele și pentru membrii săi de sindicat, respectiv B.M.D., B.A., B.A., B.E., C.A., C. A., C.F., etc., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Educației Cercetării și Tineretului, Inspectoratul Școlar Județean N., Consiliul Județean N., Consiliul Local C. și Școala cu cl. I-VIII C.
în consecință, au fost obligați pârâții să calculeze și să plătească către membrii de sindicat indicați diferența dintre drepturile salariale calculate în raport de valoarea coeficientului (1,000 la 400,00 lei) prevăzută de Legea nr. 221/2008 și cele acordate efectiv și încasate, pentru perioada 1 octombrie 2008-31 decembrie 2009, diferențe actualizate în raport de indicele de inflație, până la data plății efective; s-a respins, ca nefondat, capătul de cerere privind acordarea acestor drepturi după data de 31 decembrie 2009.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că, prin cererea introductivă, Sindicatul Liber al Lucrătorilor din învățământ și Cercetare Științifică N. în numele și pentru membrii de sindicat menționați a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Educației Cercetării și Turismului, Inspectoratul Școlar Județean N., Consiliul Județean N., Consiliul Local C. și Școala cu cl. I-VIII C., obligarea acestora la calcularea și plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 221/2008, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr. 221/2008 pentru aprobarea O.G. nr. 15/2008, începând cu data de 1 octombrie 2008, actualizate în funcție de coeficientul de inflație la data efectivă a plății.
Pârâtul Inspectoratul Școlar Județean N., prin întâmpinare, a invocat lipsa calității sala procesuale pasive și caracterul nefondat al pretențiilor față de faptul că drepturile salariale s-au plătit reclamanților în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare.
Această excepția a fost invocată și de pârâții Consiliul Județean N. și Ministerul Educației Cercetării și Tineretului, ambii susținând că nu au calitate procesuală pasivă în cauză.
Examinând excepțiile lipsei calității procesual pasive, prioritar fondului, instanța de fond le-a apreciat ca nefiind fondate justificat de următoarele:
Inspectoratul Școlar Județean N. dispune de calitate procesuală pasivă, conform art. 11 alin. (5) din Legea nr. 128/1997, art. 142 lit. g) din Legea nr. 84/1995, art. 33 alin. (7) și art. 38 alin. (5) din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Ramură de învățământ, art. 2, art. 31 alin. (2), deoarece acest pârât are atribuții specifice angajatorului, inclusiv în asigurarea efectuării legale a plății drepturilor bănești ale personalului didactic.
Față de obiectul acțiunii principale, Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, are calitate procesuală pasivă, prin prisma art. 13 din O.U.G. nr. 32/2001 și art. 17 alin. (1)-(2) din Normele aprobate prin H.G. nr. 2192/2004. Conform acestor dispoziții legale, și acestui minister îi revin obligații de finanțare a învățământului preuniversitar, precum și finanțarea integrală a pârâtului Inspectoratul Școlar Județean Neamț.
Consiliul Județean pârât are calitate procesuală pasivă, deoarece conform Normelor aprobate prin H.G. nr. 2192/2004 și art. 167 alin. (3) din Legea nr. 84/1995 acest pârât asigurând aprobarea în bugetul local a sumelor necesare pății drepturilor bănești solicitate prin acțiune. De asemenea potrivit Legii nr. 215/2001, Consiliul Județean exercită funcția de ordonator principal de credite în exercitarea atribuțiilor privind bugetul județului și de asemenea art. 91 pct. 5 lit. a) din lege în exercitarea atribuțiilor prevăzute de lege, Consiliul Județean asigură conform competențelor cadrul necesar pentru furnizarea serviciilor publice de interes județean privind educația.
Pe fondul cauzei prima instanță a apreciat că acțiunea reclamanților, așa cum a fost precizată, este întemeiată în parte.
S-a reținut că reclamanții îndeplinesc funcții didactice și didactice auxiliare precizate de art. 8 și art. 6 din Legea nr. 128/1997, raporturile lor de muncă fiind guvernate de C.muncii.
Pentru pretențiile salariale aferente perioadei 1 octombrie 2008-31 martie 2009 s-a constatat că prin art. l alin. (l) lit. c) din O.G. nr. 15/2008 (publicată în M.Of. nr. 82/01.02.2008), s-a stabilit că pentru funcțiile didactice prevăzute în anexele nr. 1.2, 2 și 3 (între care se regăsesc și funcțiile pe care le au reclamanții) valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 poate deveni, aferent perioadei 1 octombrie 2008-31 decembrie 2008, de 299,933 lei, în condițiile realizării principalilor indicatori economici pe care este construit bugetul de stat pe anul 2008, respectiv creșterea produsului intern brut, ținta de inflație, precum și nivelul productivității muncii.
O.G. nr. 15/2008 a fost aprobată, cu modificări, prin Legea nr. 221/2008 (publicată în M.Of. nr. 730/28.10.2008). Art. 3 lit. c) din O.G. nr. 15/2008 a fost modificat, în sensul că pentru funcțiile didactice prevăzute în anexele nr. 1.2, 2 și 3 aferent perioadei 1 octombrie 2008-31 decembrie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 este 400,00 lei, „care reprezintă valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare".
Prin art. 1 lit. b) din O.U.G. nr. 136/2008 (publicată în M.Of. nr. 739/31.10.2008), s-a stabilit ca în perioada octombrie-decembrie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 a salariilor pentru funcțiile didactice prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. c) din O.G. nr. 15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008, să fie de 299,933 lei.
Prin Decizia nr. 1221/12.11.2008 (publicată în M.Of. nr. 804/02.12.2008), Curtea Constituțională a constatat că dispozițiile O.U.G. nr. 136/2008 sunt neconstituționale.
La data de 11 noiembrie 2008, a fost publicată, în M.Of. nr. 759, O.U.G. nr. 151/2008, care modifică și completează O.G. nr. 15/2008. Astfel, prin art. 1 pct. 2 se modifică art. 1 din O.G. nr. 15/2008, lit. c) urmând să prevadă că pentru funcțiile didactice prevăzute în anexele nr. 1.2, 2 și 3, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 este, aferent perioadei 1 octombrie 2008-31 decembrie 2008, de 299,933 lei. Prin art. 1 pct. 3 se completează O.G. nr. 15/2008 în sensul că după art. 1 din ordonanță se introduce un nou articol, art. 11, cu următorul cuprins: „(1) în cursul anului 2009 salariile de bază ale personalului didactic din învățământ, stabilite potrivit anexelor nr. 1.1, 1.2, 2 și 3, se majorează după cum urmează:
- pentru perioada 1 ianuarie 2009-28 februarie 2009, coeficienții de multiplicare și valorile coeficientului de multiplicare 1,000 sunt prevăzuți pentru toate funcțiile didactice și didactice auxiliare în anexele nr. 1.1a, 1.2a, 2a și 3a;
- pentru perioada 1 martie 2009-31 august 2009 se va acorda o treime din creșterea salariilor de bază obținute prin aplicarea coeficienților de multiplicare și a valorilor coeficientului de multiplicare 1,000 prevăzuți pentru toate funcțiile didactice și didactice auxiliare în anexele nr. 1.1b, 1.2b, 2b și 3b;
- pentru perioada 1 septembrie 2009-31 decembrie 2009, coeficienții de multiplicare și valorile coeficientului de multiplicare 1,000 sunt prevăzuți pentru toate funcțiile didactice și didactice auxiliare în anexele nr. 1.1b, 1.2b, 2b și 3b.". Anexele indicate mai sus indică pentru perioada octombrie 2008-decembrie 2009 o valoare a coeficientului de multiplicare 1,000 de 299,933 lei.
Printr-o ordonanță de urgență ulterioară - O.U.G. nr. 1/2009 (publicată în M.Of. nr. 60/30.01.2009) O.G. nr. 15/2008 a suferit noi modificări și completări. Reproducem mai jos cuprinsul art. 2 și art. 3, care se referă la O.G. nr. 15/2008:
- art. 2 «La articolul 11 alin. (1), lit. a) și b) din O.G. nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 și în anul 2009 personalului din învățământ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 30 ianuarie 2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și vor avea următorul cuprins:
„a) pentru perioada 1 ianuarie 2009-31 martie 2009, coeficienții de multiplicare și valorile coeficientului de multiplicare 1,000 sunt prevăzuți pentru toate funcțiile didactice și didactice auxiliare în anexele nr. 1.1a, 1.2a, 2a și 3a;
b) pentru perioada 1 aprilie 2009-31 august 2009 se va acorda o treime din creșterea salariilor de bază obținute prin aplicarea coeficienților de multiplicare și a valorilor coeficientului de multiplicare 1,000 prevăzuți pentru toate funcțiile didactice și didactice auxiliare în anexele nr. 1.1b, 1.2b, 2b și 3b;”»
- art. 3 «Valorile coeficientului de multiplicare 1,000 prevăzute în anexele nr. 1.1a, 1.2a, 2a, 3a, 1.1b, 1.2b, 2b și 3b la O.G. nr. 15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008, cu modificările și completările ulterioare, se aplică corespunzător perioadelor stabilite la art. 2 din prezenta ordonanță de urgență.»
însă, prin Decizia nr. 842 din 2 iunie 2009 (publicată în M.Of. nr. 464/06.07.2009) și Decizia nr. 984 din 30 iunie 2009 (publicată în M.Of. nr. 542/04.08.2009), Curtea Constituțională a constatat că dispozițiile art. I pct. 2 și 3 din O.U.G. nr. 151/2008 sunt neconstituționale. De asemenea, prin Decizia nr. 989 din 30 iunie 2009 (publicată în M.Of. nr. 531/31.07.2009), Curtea Constituțională a constatat că dispozițiile art. I pct. 2 și 3 din O.U.G. nr. 151/2008 și dispozițiile art. 2 și art. 3 din O.U.G. nr. 1/2009 sunt neconstituționale.
Prima instanță a apreciat că hotărârile date asupra excepțiilor de neconstituționalitate a prevederilor art. l lit. b) din O.U.G. nr. 136/2008, art. 1 pct. 2 și 3 din O.U.G. nr. 151/2008 și art. 2 și 3 din O.U.G. nr. 1/2009 determină neaplicarea în cauză a normelor juridice declarate neconstituționale, deoarece conform art. 124 raportat la art. 126 alin. (l) din Constituție instanța poate aplica doar legile aflate în vigoare.
Referitor la caracterul neretroactiv al deciziilor Curții Constituționale s-a reținut că. potrivit art. 147 alin. (4) din Constituție, deciziile curții au efect erga omnes și își produc afecte de la momentul pronunțării lor, astfel încât s-a considerat că ordonanțele controlate sunt neconstituționale din momentul pronunțării hotărârii Curții Constituționale și nu își mai produc efect, astfel încât s-a apreciat că în toate litigiile ce se soluționează ulterior pronunțării deciziilor Curții Constituționale, ordonanțele declarate neconstituționale nu se vor mai putea aplica.
Instanța de fond a analizat în continuare pretențiile salariale aferente perioadei 1 aprilie 2009-31 decembrie 2009.
S-a reținut că prin art. 1 pct. 3 din OUG nr. 151/2008 a fost introdus în O.G. nr. 15/2008 un nou articol, art. 11, care stabilește pentru perioada 1 ianuarie 2009-31 decembrie 2009, coeficienți de salarizare inferiori celor stabiliți prin Legea nr. 221/2008. însă, prin Decizia nr. 842/02. 06.2009, Curtea Constituțională a declarat neconstituționale dispozițiile art. 1 pct. 2 și 3 din O.U.G. nr. 151/2008, deci în cuprinsul O.G. nr. 15/2008 nu mai există niciun articol cu nr. 11. De asemenea, prin Decizia nr. 989/30. 06.2009, Curtea Constituțională a declarat, din nou, ca neconstituționale dispozițiile art. I pct. 2 și 3 din O.U.G. nr. 151/2008 și, în plus, a constatat neconstituționalitatea art. 2 și art. 3 din O.U.G. nr. 1/2009 (care modificau art. 11 al O.G. nr. 15/2008), deci nici în continuare s-a apreciat că nu se poate admite existența vreunui art. 11 în cuprinsul O.G. nr. 15/2008, constatarea neconstituționalității introducerii acestui art. 11 având. efect abrogator (prin art. 147 alin. (1) și alin. (4) din Constituție).
în acest context, al inexistenței vreunui art. 11 în cuprinsul O.G. nr. 15/2008, pârâții au încercat invocarea unei pretinse modificări adusă acestui articol inexistent, modificare care ar fi supraviețuit chiar și stării de neconstituționalitate a articolului, modificare adusă prin art. 2 din O.U.G. nr. 31/2009 (publicată în M.Of. nr. 211/01.04.2009) și art. 2 din O.U.G. nr. 41/2009 (publicată în M.Of. nr. 286/30.04.2009), prin acestea fiind practic restaurată valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 la 299,933 lei pentru perioada ulterioară datei de 1 aprilie 2009, încercându-se perpetuarea normelor ce au fost, anterior, declarate neconstituționale.
S-a considerat că această teză este inacceptabilă într-un stat de drept, deoarece este contrazisă atât de normele de tehnică legislativă, cât și de principiul inaplicabilității normelor declarate neconstituționale perpetuate prin actele normative succesive de modificare și completare, așa cum acest principiu este statuat expres și indiscutabil chiar de Curtea Constituțională.
Sub primul aspect (al normelor de tehnică legislativă) s-a apreciat că este incontestabil faptul că orice modificări și completări ale unui articol devenit inexistent ca urmare a abrogării - în speță art. l1 din O.U.G. nr. 15/2008, art. 2 din O.U.G. nr. 31/2009 și art. 2 din O.U.G. nr. 41/2009, devin inaplicabile deoarece au rămas fără obiect.
Sub cel de-al doilea aspect (al principiului edictat de Curtea Constituțională ) s-a reținut că normele declarate neconstituționale rămân inaplicabile chiar dacă sunt perpetuate prin acte normative succesive de modificare și completare și chiar dacă aceste acte nu mai pot fi declarate în mod separat neconstituționale, deoarece între timp au fost abrogate.
Importantă s-a apreciat a fi și Decizia nr. 124/2010 a Curții Constituționale, prin care s-a constatat că toate dispozițiile din ordonanțele de urgență ale Guvernului (ce modificau sau completau niște dispoziții legale declarate neconstituționale prin Decizia nr. 842/2009 și Decizia nr. 989/2010) „erau oricum afectate de vicii de neconstituționalitate”, situație în care actele normative succesive de modificare sau completare sunt lovite de același viciu de neconstituționalitate în măsura în care confirmă soluția legislativă declarată neconstituțională.
în raport de toate acestea s-a concluzionat că reclamanților din cauză nu li se pot respinge pretențiile salariale aferente perioadei 1 aprilie 2009-31 decembrie 2009 deoarece pe de o parte prevederile modificatoare ale art. 2 din O.U.G. nr. 31/2009 și ale art. 2 din O.U.G. nr. 41/2009 au rămas fără obiect, iar pe de altă parte aceste prevederi nu pot acoperi neconstituționalitatea constatată de Curtea Constituțională prin Deciziile nr. 842/2009 și nr. 989/2009, stare de neconstituționalitate care a fost perpetuată și pe perioada anului 2009, iar în caz contrar s-ar încălca dispozițiile art. l alin. (5), art. 147 alin. (4) raportat la art. 124 din Constituție.
S-a apreciat că în cauză nu s-a dovedit ingerința în dreptul membrilor de sindicat cu privire la respectarea drepturilor lor salariale s-a făcut cu respectarea limitelor reglementate de art. l din Protocolul adițional la Convenție, potrivit căruia privarea de un bun se poate face dacă aceasta este prevăzută de lege, adică de normele interne aplicabile și dacă este impusă de o cauză de utilitate publică, iar reclamanții pot pretinde cel puțin o „speranță legitimă” cu privire la realizarea drepturilor lor referitor la creșterile salariale fiind beneficiari ai dispozițiilor O.G. nr. 15/2008 așa cum a fost aprobată prin Legea nr. 221/2008.
De asemeni s-a constatat că demersurile legislative ale Guvernului în domeniul salarizării din învățământ sunt în contradicție și cu dispozițiile Convenției Europene a Drepturilor Omului, impunându-se ca reclamanților să li se restituie diferența drepturilor salariale de care aceștia ar fi trebuit să beneficieze potrivit dispozițiilor O.G. nr. 15/2008 așa cum a fost aprobată prin Legea nr. 221/2008.
Cu privire la perioada ulterioară datei de 31 decembrie 2009, perioadă pentru care s-a solicitat acordarea drepturilor salariale izvorâte din neaplicarea Legii nr. 221/2008, s-a apreciat că odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 330/2009 pentru aplicarea salarizării unitare, nu mai există temei legal pentru acordarea pretinselor drepturi, deci cererea se impune a fi respinsă.
S-a mai considerat admisibilă și cererea de actualizare a prejudiciului suferit conform indicelui de inflație în raport de dispozițiile art. 1082 C.civ. și art. 161 alin. (4) C.muncii .
împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, în termen, motivat și legal scutit de plata taxei de timbru conform art. 15 lit. a) din Legea nr. 146/1997, pârâții Ministerul Educației Cercetării Tineretului și Sportului, Inspectoratul Școlar Județean N. și Consiliul Județean N., cauza înregistrându-se pe rolul Curții de Apel Bacău sub nr. 809/103/2009.
în motivarea recursului pârâtului Ministerul Educației Cercetării Tineretului și Sportului s-a susținut, în esență, nelegalitatea și netemeinicia sentinței sub următoarele aspecte:
- al greșitei respingeri a excepției lipsei calității sale procesuale pasive cu o motivare necorespunzătoare, fondată pe o interpretare trunchiată a prevederilor H.G. nr. 2192/2004; astfel, s-au nesocotit dispozițiile art. 17 alin. (1)-(2) din H.G. nr. 2192/2004 și ale art. 13 din O.U.G. nr. 32/2001 ce reglementează expres și limitativ cheltuielile aferente unităților de învățământ preuniversitar asigurate prin bugetul ministerului, iar plata drepturilor salariale nu face parte din această categorie; de asemenea, nu s-a observat că nu are nici un fel de raporturi juridice de muncă cu personalul didactic și nici obligații cu privire la calcularea și plata salariilor acestora.
- al încălcării unui principiu fundamental de drept, acela al neretroactivității legii, prin aplicarea Deciziilor Curții Constituționale unor perioade anterioare pronunțării și publicării lor în M.Of.; în acest mod s-a nesocotit că salariile au fost acordate reclamanților în baza O.G. nr. 15/2008, astfel cum era modificată și completată la momentul plății, singurul act normativ în raport cu care se putea verifica dacă dreptul pretins fusese ori nu exercitat în limitele sale interne de ordin material și juridic, astfel încât să fie ocrotit de lege;
- al depășirii atribuțiilor puterii judecătorești prin aplicarea unui alt coeficient pentru perioada 1 aprilie 2009-31 decembrie 2009, decât cel prevăzut de O.U.G. nr. 31/2004 și O.U.G. nr. 41/2009, și al încălcării principiului constituțional al separației puterilor în stat - substituindu-se Curții Constituționale - prin interpretarea eronată a considerentelor Deciziei Curții Constituționale prin care s-a respins excepția de neconstituționalitate a prevederilor O.U.G. nr. 31/2004 și O.U.G. nr. 41/2009, ordonanțe care au constituit cadrul legal aplicabil în perioada aprilie 2009-decembrie 2009.
Recurentul Inspectoratul Școlar Județean N. a susținut în recursul declarat, în esență, că hotărârea este netemeinică și nelegală deoarece:
- în mod greșit a respins excepția lipsei calității sale procesuale pasive, față de atribuțiile sale limitate doar la administrarea procesului educațional, de lipsa unor raporturi juridice de muncă cu reclamanții și de lipsa calității sale de angajator - art. 33 alin. (7) și art. 38 alin. (5) din Contractul Colectiv de Muncă ramură contravenind art. 11 alin. (5) Legea nr. 128/1997, art. 7 alin. (8) din Legea nr. 84/1995, art. 20 din Ordinul Ministrului Educației nr. 4925/2005, art.. 8 lit. j) din H.G. nr. 2192/2004 );
- aplicarea O.G. nr. 15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008, privind calculul și plata salariilor, s-a făcut de către unitatea de învățământ conform legii în vigoare, iar declararea neconstituțională a dispozițiilor de modificare nu poate produce efecte retroactiv prin plata drepturilor salariale pentru perioada 1 octombrie 2008-31 decembrie 2009 în alt cuantum decât cel prevăzut de O.U.G. nr. 136/2008 și de O.U.G. nr. 151/2008 în vigoare la data plății.
Pentru perioada de după aprilie 2009 nu se puteau ignora dispozițiile O.U.G. nr. 31/2009 și ale O.U.G. nr. 41/2009 fără încălcarea principiului de drept privind efectul imediat al legii noi și a principiului aplicării ei doar pentru viitor, instanța neputând aprecia asupra constituționalității acestor acte normative fără depășirea atribuțiilor sale.
Recurentul Consiliul Județean N., în motivarea recursului, a invocat lipsa calității sale procesual pasive în cauză, întrucât nu există raporturi juridice de muncă cu membrii de sindicat care au solicitat respectivele drepturi bănești, iar prevederile art. 167 din Legea nr. 84/1995 nu conferă președintelui consiliului județean calitatea de ordonator de credite și nici nu stabilesc includerea ori alocarea fondurilor aferente învățământului în/din bugetul județului. De asemenea, a apreciat că prevederile art. 91 pct. 5 lit. a) din Legea nr. 215/2001 nu au legătură cu litigiul de față și nu pot fonda obligația sa la plata drepturilor salariale solicitate.
Legal citați, prin mandatarul desemnat, reclamanții au depus prin avocat concluzii scrise, solicitând - pentru motivele susținute și la fond - respingerea recursurilor ca nefondate;
La termenul din 17.11.2010 instanța a solicitat intimatei Școala C. să înainteze relații privind calitatea reclamanților și perioada lucrată; cu adresa de la fl. 69 Școala cu clasele I-VIII C. a înaintat relațiile solicitate.
Relațiile au fost comunicate și recurentului Inspectoratului Școlar Județean N. pentru a verifica pe baza evidențelor sale dacă acestea corespund sau nu situației contractuale.
Cu adresa nr. 12889/19.01.2011 s-a confirmat de către această parte că în perioada 1.10.2008-31.12.2009 reclamanții au avut calitatea de personal didactic și didactic auxiliar;
Premergător analizei recursurilor s-a observat faptul că în recurs s-au depus relații pentru o serie de persoane ce nu au figurat ca și reclamanți la fond; în aceste condiții, față de faptul că instanța de recurs este investită a verifica legalitatea și temeinicia soluției instanței de fond numai în limitele cadrului procesual stabilit în primul ciclu procesual relațiile furnizate de intimata Școala C. au fost valorificate numai în ce-i privește pe reclamanții semnatari ai acțiunii și cu privire la care s-a dispus soluția recurată.
Examinând cauza sub aspectul motivelor de recurs invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și față de limitele prevăzute de art. 304, 3041, 312 C.proc.civ., Curtea de Apel a reținut următoarele:
Toți recurenții au invocat ca motiv de recurs greșita respingere a excepțiilor invocate referitoare la calitatea lor procesuală pasivă.
Referitor la modul în care au primit rezolvare excepțiile s-a apreciat că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a legii, justificat de următoarele:
Ministerul Educației Cercetării Tineretului și Sportului are calitate procesuală în cauză în raport de dispozițiile art. 282 C.muncii - conform cărora pot fi părți în litigiul de muncă, pe lângă angajatorii propriu-ziși și alte persoane juridice sau fizice care au această vocație în temeiul unor legi speciale sau a C.proc.civ.
Ori, potrivit Contractului Colectiv Muncii nivel ramură învățământ - semnat de această parte - i se stabilește Ministerului calitatea de angajator;
Mai mult, art. 4 lit. d), n) și ș) din H.G. nr. 366/2007 - astfel cum au fost menținute prin H.G. nr. 51/2009 art. 4 alin. (l) pct. 4, 14 și 20 - confirmă vocația de angajator a Ministerului Educației prin atribuțiile reglementate în materia:
- elaborării cadrului normativ metodologic funcțional, operațional și financiar în care se realizează politicile în domeniul învățământului, inclusiv politicile salariale;
- asigurării modului de formare și utilizare a resurselor umane, materiale și financiare necesare realizării procesului de învățământ și educație;
- comunicării și colaborării cu celelalte structuri ale administrației publice centrale și locale și cu societatea civilă în domeniile care vizează conținutul procesului de educație și învățământ și asigurarea condițiilor materiale și financiare de desfășurare a acestui proces;
De asemenea, potrivit art. 167 din Legea nr. 84/1995 republicată cu modificări, coroborat cu art. 27 și art. 33 din H.G. nr. 2192/2004, finanțarea de bază a unităților de învățământ cuprinde printre altele și cheltuielile de personal, prin bugetul Ministerului Educației și Cercetării asigurându-se cheltuielile aferente unităților de învățământ preuniversitar determinate pe baza unei formule de finanțare și a unor indicatori reglementați prin norme metodologice elaborate de Ministerul Educației - art. 167: (7) Baza de calcul a fondurilor alocate unităților de învățământ prin și din bugetele locale, pentru finanțarea de bază, o constituie costul standard pe elev/preșcolar. (...)
(8) Determinarea costului standard pe elev/preșcolar se face de către Consiliul Național pentru Finanțarea învățământului Preuniversitar, pe baza indicatorilor menționați la alin. (7), conform normelor metodologice elaborate de către Ministerul Educației și Cercetării și aprobate prin hotărâre a Guvernului. Nivelul costului standard pe elev/preșcolar se aprobă de către Ministerul Educației și Cercetării, cu consultarea partenerilor sociali și a structurilor asociative ale autorităților administrației publice locale.
(9) Alocarea fondurilor pentru finanțarea de bază a unității de învățământ se face pe baza unei formule de finanțare, care ia în considerare costul standard pe elev/preșcolar, numărul de elevi/preșcolari din unitatea de învățământ, precum și factorii de corecție dependenți de densitatea de elevi în zonă, severitatea dezavantajelor și alți factori.
Art. 27: Formula de finanțare cuprinde ansamblul etapelor, procedurilor și indicatorilor utilizați de instituțiile cu atribuții în domeniul finanțării învățământului în procesul de alocare a fondurilor pentru învățământ de la bugetul de stat, bugetele locale și din alte surse.
Art. 33: în procesul de fundamentare a deciziilor cu privire la volumul fondurilor alocate învățământului, în subordinea Ministerului Educației si Cercetării și a consiliilor locale funcționează organisme consultative de specialitate cu atribuții în acest domeniu).
Aceeași concluzie rezidă și din susținerile reclamanților și cele ale recurentului Consiliul Local al Municipiului Roman - necontestate de Ministerul Educației -, coroborat cu emiterea de către această parte a Ordinelor de punere în aplicare a legilor de salarizare (vezi Ordin nr. 5702/2008, nr. 5869/2008)
Rezultă astfel că Ministerul Educației și Cercetării are în responsabilitate atât asigurarea finanțării învățământului preuniversitar, cât și stabilirea modalității de calcul a salariilor și repartizarea sumelor în mod adecvat astfel încât să se asigure fondurile necesare plății lor (aspect ce a constituit obiectul acțiunii deduse judecății).
Inspectoratul Școlar Județean N. are la rândul său calitate procesuală pasivă în cauză, întrucât are atribuții legale specifice angajatorului potrivit art. 11 alin. (5) din Legea nr. 128/1997, art. 142 lit. g) din Legea nr. 84/1995 și, mai mult, este semnatară a Contractului colectiv de muncă la nivel de ramură învățământ, la art. 2 din acest contract stabilindu-se calitatea sa de angajator. De asemenea, în toate ordinele emise de către Ministrul Educației pentru punerea în aplicare a dispozițiilor în materia salarizării (menționate anterior) se stabilește obligația sa de a le duce la îndeplinire, fapt ce constituie o recunoaștere a competenței sale în această materie.
Și recurentul Consiliul Județean N. are calitate procesual pasivă deoarece potrivit art. art. 167 alin. (21) din Legea nr. 84/1995 republicată cu modificări are competențe în alocarea, prin hotărâri proprii, fondurilor - din cote defalcate din impozitul pe venit la dispoziția acestora - în vederea finanțării unităților de învățământ preuniversitar de stat.
Sunt incidente în cauză și dispozițiile H.G. nr. 2192/2004 care prevăd că, consiliul județean repartizează consiliilor locale fondurile aferente învățământului, aprobat prin legea anulă a bugetului de stat, precum și fonduri din cote defalcate din impozitul pe venit la dispoziția acestora.
Fondurile primite din unele venituri de la bugetul de stat prin legea anuală a bugetului de stat se repartizează pe unități administrativ-teritoriale de consiliul județean prin hotărâre pe baza anumitor indicatori - art. 28 lit. b) din H.G. nr. 2192/2004.
Așadar Consiliul Județean N. are calitate procesuală pasivă, în calitatea sa de ordonator principal de credite potrivit Legii nr. 215/2001 care prevede la art. 104 lit. c) că exercită funcția de ordonator principal de credite în exercitarea atribuțiilor privind bugetul județului iar conform art. 91 pct. 5 lit. a) din lege, în exercitarea atribuțiilor prevăzute de lege consiliul județean asigură conform competențelor cadrul necesar pentru furnizarea serviciilor publice de interes județean privind educația.
Motivele de recurs privind fondul cauzei au fost analizate din perspectiva tuturor recursurilor formulate în cauză, vizând în esență aceleași aspecte, Curtea constatând că: - majoritatea reclamanților aveau în perioada 1.10.2008-31.12.2009 calitatea de personal didactic și personal didactic auxiliar în cadrul Școlii cu clasele I-VIII C., astfel cum rezultă din adresa depusă la fila 69 dosar recurs; prin urmare li se aplică în materia salarizării dispozițiile O.G. nr. 15/2008.
Problema juridică a conceptului de „retroactivitate”, deși nedefinit (nedetaliat) de către vreo normă juridică, a fost unanim interpretat de către doctrină și practica jurisdicțională ca semnificând faptul că „legea este retroactivă de îndată ce înțelege să reglementeze fapte care înainte de intrarea ei în vigoare au dat naștere, au modificat sau stins o situație juridică sau efecte pe care acea situație le-a produs înainte de aceeași dată - facta praeterita (.,.); și nu este retroactivă, aplicându-se de la intrarea în vigoare, situațiilor juridice care se vor naște, se vor modifica ori stinge după această dată, situațiilor juridice în curs de formare, modificare sau stingere la data intrării ei în vigoare - facta pendentia, precum și efectelor viitoare ale raporturilor juridice trecute facta futura. In cazul în care legea nouă creează o instituție nouă și (...) dacă starea anterioară de fapt are un caracter de permanență, [cum este situația drepturilor salariale solicitate de reclamanți a căror certitudine sau incertitudine este în curs de analiză și stabilire de către instanța de judecată], legea cea nouă va putea guverna asemenea fapte nu ca aparținând trecutului, ci ca fapte actuale”.
Mutatis mutandis asta înseamnă că în toate litigiile soluționate ulterior publicării deciziei Curții Constituționale prin care s-a admis excepția de neconstituționalitate sau în care s-a constatat neconstituționalitatea în considerente, legea sau ordonanța declarată neconstituțională nu se va mai putea aplica.
Este cazul și litigiului de față care a fost soluționat de către prima instanță după ce au fost publicate în M.Of. Deciziile nr. 1221/2008, 842/2009, 983/2009, 984/2009, 989/2009, 105/2010, 106/2010, 124/2010 pronunțate de Curtea Constituțională. Prin urmare, instanța de fond nu mai era ținută de dispozițiile normative declarate neconstituționale, verificând pretențiile reclamanților în raport de dispozițiile O.G. nr. 15/2008 astfel cum fuseseră aprobate prin Legea nr. 221/2008, act normativ ce justifica admiterea acțiunii. Deci, nu a existat nici o depășire de către instanța de fond a limitelor de competență prin arogarea de competențe din sfera legislativului.
Referitor la aplicabilitatea O.U.G. nr. 31/2009 și O.U.G. nr. 41/2009 pentru perioada 1.04.2009-31.12.2009, Curtea a constatat că în privința acestora Curtea Constituțională nu a stabilit prin nici o decizie constituționalitatea acestora. Dimpotrivă prin Decizia nr. 124/2010 publicară în M.Of. nr. 272/27.04.2010, Curtea Constituțională a reținut în considerentele deciziei faptul că „dispozițiile art. 2 din O.U.G. nr. 41/2009 erau oricum afectate de vicii de neconstituționalitate, întrucât modificau niște dispoziții legale declarate neconstituționale prin Decizia nr. 842/2009 și Decizia nr. 989/2009.Curtea reamintește considerentele de principiu prin Decizia nr. 983/30.06.2009, publicată în M.Of. nr. 531/31.07.2009 unde a reținut că nici modificarea sau completarea dispoziției legale criticate de către legiuitorul ordinar sau delegat nu poate acoperi neconstituționalitatea constatată de către Curtea Constituțională, actele normative succesive de modificare sau completare fiind lovite de același viciu de neconstituționalitate în măsura în care confirmă soluția legislativă declarată neconstituțională din punct de vedere intrinsec sau extrinsec. O atare soluție se impune și pentru că viciul de neconstituționalitate stabilit de instanța de contencios constituțional trebuie eliminat și nu perpetuat prin actele normative succesive de modificare și completare. In cazul de față, Guvernul, în calitate de legiuitor delegai, prin O.U.G. nr. 41/2009, a persistat în hotărârea sa de a nu lua în considerare prevederile Legii nr. 221/2008, reducând majorările salariale stabilite de Parlament.”
Evident că pentru identitate de rațiune aceste considerente din Decizia nr. 124/2010 se aplică prin analogie și art. 2 și 3 din O.U.G. nr. 31/2009.
Prin urmare, instanța de fond nu a constatat neconstituționalitatea acestor acte normative, ci a înlăturat aplicarea lor în baza considerentelor deciziei Curții Constituționale, interpretând că nu pot produce efecte juridice din moment ce modificau și completau o normă constatată neconstituțională (deci neaplicabilă).
Rezultă astfel că este eronată susținerea pârâților conform căreia instanța de fond și-a depășit atribuțiile pronunțându-se asupra constituționalității O.U.G. nr. 31/2009 și O.U.G. nr. 41/2009.
Pentru considerentele expuse, văzând și dispozițiile art. 312 C.proc.civ. Curtea a va respins recursurile promovate ca neîntemeiate.
(Judecător Petrina-Manuela Aștefănesei)
| ← Cerere accesorie. Cale de atac | Calcul pensie anticipată parţială fără a se avea în vedere... → |
|---|
