Calitatea procesuală pasivă. Creanţă certă lichidă şi exigibilă.
| Comentarii |
|
Tribunalul BUCUREŞTI Decizie nr. 2773 din data de 04.09.2013
Dosar nr. 8488/ 303/ 2012
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BUCUREȘTI
SECȚIA A VI-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 2773
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 04.09.2013
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE: A M M
JUDECĂTOR: A M A
JUDECĂTOR: C M
GREFIER: L F C
Pe rol se află soluționarea cererilor de recurs formulate de recurenta-pârâtă S.C. Fr I C S.R.L. și recurentul-pârât B A-Vîmpotriva sentinței civile nr. 9609/ 08.11.2012, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București în dosarul nr. 8488/ 303/ 2012, în contradictoriu cu intimata-reclamantă S.C. M & C C E S.R.L., cauza având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns recurenții, prin reprezentant convențional, avocat G A, în baza împuternicirii avocațiale nr. 1457894/ 2013, depusă în ședință publică, lipsind intimata-reclamantă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că recurenții-pârâți nu și-a îndeplinit obligațiile care i-au fost puse în vedere prin citație și faptul că la data de 30.08.2013, prin Serviciul Registratură, intimata-reclamantă a depus întâmpinare, după care,
Recurenții-pârâți, prin avocat, depun dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 298,00 lei, 299,00 lei și timbru judiciar de 5 lei și 5 lei.
Tribunalul comunică recurenților, prin avocat, un exemplar de pe întâmpinare, după care pune în discuție excepția tardivității depunerii cererii de recurs formulată de către intimata-reclamantă, prin întâmpinare.
Recurenții-pârâți, prin avocat, solicită respingerea excepției ca neîntemeiată, arătând faptul că din procesele-verbale de comunicare a hotărârii, rezultă faptul că au fost comunicate la data de 24.12.2013.
Tribunalul, deliberând, respinge excepția tardivității, constatând că recursul a fost formulat în termen, respectiv la 08.01.2013 în cele 15 zile prevăzute de art. 301 C. proc. civ. din anul 1865, după care, pune în vedere părților să precizeze dacă solicită probe.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea fondului.
Recurenții-pârâți, prin avocat, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate și să se constate faptul că recurentul nu are calitatea procesuală pasivă. În ceea ce privește contractul de închiriere, documentul angajament de plată este redactat de intimată. Acest angajament de plată nu este semnat de clientul său în calitate de persoană fizică. Susține că peste semnătura acestuia este aplicată ștampila societății, astfel consideră că dacă a fost aplicată și ștampila, semnătura aparține societății și nu clientului său în calitate de persoană fizică. Consideră că susținerile instanței de fond din motivarea hotărârii conform căreia acesta a semnat în calitate de administrator, sunt incorecte, în sensul în care calitatea de administrator este o calitate ce aparține persoanei fizice și nu persoanei juridice. În ceea ce privește recursul legat de societate, consideră că această sumă nu este datorată, la momentul în care s-au încheiat relațiile de afacere între cele două societăți, s-a făcut un punctaj și s-a stabilit că datoriile care mai erau de plată în sensul utilităților spațiului respectiv să fie stinse din garanția care fusese constituită la momentul la care s-a încheiat acest contract. De altfel, prin acțiunea introdusă intimata a indicat suma și factura aferentă, ulterior, la un termen de judecată, a depus un document contabil, din care rezultă că această sumă este aferentă a patru facturi. Consideră că nu motivarea cererii de chemare în judecată este deficitară, ci probele sunt întocmite pro causa și sunt niște documente contabile eronate. Pentru aceste motive solicită admiterea recursului. Arată că solicită cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Tribunalul, constatând dezbaterile închise, reține cauza spre soluționare.
T R I B U N A L U L,
Deliberând asupra recursurilor civile de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 9609/ 08.11.2012 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București în dosarul nr. 8488/ 303/ 2012 au fost respinse excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului B A V și excepția prescripției dreptului material la acțiune ca neîntemeiate. De asemenea, a fost admisă cererea formulată de reclamanta S.C. M & C C E S.R.L. în contradictoriu cu pârâții S.C. F I S.R.L. și B A-V, astfel cum a fost precizată, au fost obligați pârâții în solidar la plata sumei de 8.106,69 de lei, c/val chirie și energie electrică, către reclamantă, și la plata sumei de 600,4 lei, cheltuieli de judecată, către reclamantă.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că la data de 26.09.2007, intre reclamanta, in calitate de locator, si pârâta S.C. F I C S.R.L., in calitate de locatar, s-a incheiat contractul de inchiriere nr. 02 avand ca obiect spațiul comercial in suprafata de 111,56 mp impreuna cu cota parte indiviza de 12,77 mp din terenul aferent imobilului situat in B, bd. C nr., bloc, sector .
Astfel cum reiese din procesul-verbal de predare-primire reprezentand Anexa nr. 1 la contractul de inchiriere, la data de 26.09.2007, parata a preluat spatiul inchiriat.
Totodata, prin angajamentul de plata anexa nr. 2 la contractul de inchiriere, paratul B A V, in calitate de administrator al pârâtei S.C. F I S.R.L., s-a angajat in numele sociatatii ca in cazul in care aceasta nu va fi solvabila sa achite, ca persoana fizica, sumele prevazute in contractul de inchiriere nr. 02/ 26.09.2007, in contul reclamantei.
Instanta nu a reținut poziția paratului potrivit careia nu si-a asumat in nume propriu nicio obligație de garantie pentru societatea comerciala al carei administrator este, angajamentul de plata fiind semnat doar in calitate de reprezentant al societatii, iar nu ca persoana fizica, dovada fiind faptul ca a aplicat pe angajamentul de plata si ștampila societatii alaturi de semnatura sa, avand in vedere ca din angajamentul de plata aflat la fila 90 dosar, reiese fara dubiu ca acesta a fost incheiat de parat in nume propriu. Astfel, angajamentul priveste persoana fizica B A V, fiind asumat de acesta in calitatea sa de administrator al societatii comerciale, fiind evident ca obligatia nu rezulta din faptul ca este o simpla persoana fizica, ci din calitatea sa de persoana fizica, administrator al societatii comerciale locatar in contractul de inchiriere. In sprijinul acestei concluzii vine si dispozitia contractuala cuprinsa in art. 12.5 alin. 4 din contractul de inchiriere, in care se prevede ca administratorul/ directorul general al locatarului se obliga sa raspunda solidar pentru debitele ce nu vor fi achitate la termenele prevazute in contract, prin angajamentul de plata ce face parte integranta din prezentul contract - Anexa nr. 2. De asemenea, art. 12.5 alin. 5 stabileste ca pentru recuperarea creantelor, locatorul va putea urmari atat patrimoniul locatarului, persoana juridica, cat si patrimoniul persoanei fizice care se obliga alaturi de acesta prin angajamentul de plata care face parte integranta din contract. Prin urmare, avand in vedere si modalitatea in care au fost semnate contractul de inchiriere si procesul-verbal de predare-primire, in care se mentioneaza clar ca acestea sunt semnate de locatar, S.C. F I CS.R.L., prin administrator, B Aurelian V, spre deosebire de angajamentul de plata, in care acesta figureaza singur, "administrator/ director general, B A V"; obligatia de garantie a fost asumata in nume propriu, aplicarea stampilei societatii avand doar rolul de a intari ca obligatia priveste calitatea sa de administrator al societatii comerciale, nefiind de natura sa schimbe calitatea persoanei obligate. De altminteri, daca nu ar fi fost vorba de o obligatie asumata solidar, încheierea separata a unui angajament de plata pentru aceeasi persoana juridica ar fi fost lipsita de sens, de vreme ce obligațiile acesteia rezultau oricum din contract.
Fata de aceste considerente, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive pârâtului B A V ca neîntemeiata.
In ceea ce privește pretențiile reclamantei, instanța a reținut ca, prin actul adițional nr. 1/ 14.10.2008, termenul contractual a fost modificat la 2 ani, începând cu data de 01.11.2007 pana la data de 01.11.2009.
Potrivit art. 4.1 din contract, de asemenea, modificat prin actul adițional nr. 1/ 14.10.2008, chiria lunara pentru folosința spațiului pentru perioada 01.11.2008-01.05.2009 a fost stabilita la suma de 2.200 de euro plătibila in lei la cursul BNR + 2% din ziua emiterii facturii, atât timp cat cursul BNR Ron/ Euro nu scade sub cursul BNR afișat la data semnării contractului, caz in care chiria se va factura la cursul BNR din data semnării actului adițional si anume suma de 8458 de lei, iar pentru ultimele 6 luni din contract, 01.05.2009 - 01.11.2009, chiria va fi renegociata in cursul lunii aprilie 2009.
Potrivit art. 5.1 din contract, chiria se va plăti lunar, pana la data de 10 a lunii pentru care se face plata. Daca data de 10 a lunii este o zi de sărbătoare legala sau o zi nelucrătoare, termenul scadent se considera ziua imediat următoare. De asemenea, in conformitate cu art. 5.5, plata utilităților energiei electrice (in cazul in care locatarul nu poate încheia contract separat pentru furnizarea energiei electrice) se va face pe baza facturii fiscale emise de locator, in termen de 5 zile de la data emiterii facturii. Factura fiscala pentru energie electrica se va emite de către locator in cuantumul prevăzut in factura fiscala emisa de furnizor pentru spațiul închiriat.
Din coroborarea facturilor fiscale nr. 75/ 10.03.2009, 77/ 25.03.2009, 78/ 10.04.2009, 102/ 31.12.2009 și 80/ 27.04.2009 cu chitanța nr. 76/ 30.03.2009 raportat la tabelul cuprinzând situația sumelor pretinse de la pârâți, aflat la fila 67 dosar, rezulta ca din suma de 7.600 de lei, achitata cu titlu de garanție, aspecte recunoscute de parata prin întâmpinare, reclamanta a imputat suma de 3.597 de lei asupra restului rămas din factura nr. 75/ 2009, reprezentând cval chiriei pentru luna martie 2009, având in vedere ca 3.360 de lei fuseseră plătiți direct de parata S.C. F I CS.R.L., conform chitanței menționate, iar suma de 4.003 lei asupra unei parți din chiria datorata pentru luna aprilie 2009, in valoare totala de 9.346 de lei, rezultata din factura nr. 78/ 2009.
Ca atare, la suma de 5.343 de lei rămasa din aceasta factura, cval chirie pentru luna aprilie 2009, se adaugă cval energiei electrice stabilite conform facturilor nr. 77/ 2009, 80/ 2009 și 102/ 2009.
Instanța nu a reținut susținerea paratei conform căreia reclamanta si-a modificat contabilitatea fata de situația prezentata in procedura ordonanței de plata, prezentând o situație diferita cu privire la proveniența debitului in cauza de fata, instanța apreciind ca este vorba despre o motivare deficitara a cererii introductive, dar care a fost detaliata de reclamanta prin cererea precizatoare, de vreme ce cererii formulate la data de 11.10.2012 i-a fost atașat tabelul de la fila 67, instanța considerând acest lucru ca pe o precizare nu doar sub aspectul renunțării la penalizări, ci si din perspectiva compunerii debitului.
Totodată, instanța nu a reținut că pârâta nu mai datorează nicio suma reclamantei, spațiul închiriat fiind restituit reclamantei la data de 16.05.2009, așa cum atesta procesul-verbal aflat la fila 91 dosar, astfel încât aceasta datorează cval chiriei pentru luna aprilie 2009, restul in valoare de 5.343 de lei rămas in urma compensării, așa cum s-a arătat anterior, reclamanta respectând înțelegerea parților sub acest aspect, efectuând compensarea garanției cu chiria datorata, iar aceasta suma a fost asumata de parata prin semnarea si stampilarea procesului-verbal, astfel încât susținerea sa ca nu cunoaște cum a fost efectuata compensarea este neîntemeiata, la care se adăuga cval energiei electrice. In aceasta privința, parata nu a dovedit ca ar fi încheiat un contract distinct de furnizare a energiei electrice, astfel incat sumele sunt datorate in conformitate cu art. 5.5 din contract, expus anterior, acestea ridicându-se la valoarea de 2763,69 de lei, conform facturilor nr. 77/ 2009, 80/ 2009 si 102/ 2009, de asemenea, recunoscute de parata prin semnarea procesului-verbal de predare-primire.
In ceea ce privește faptul ca facturile nu au fost acceptate de parata, instanța a reținut ca, exceptând facturile nr. 80 si 102/ 2009, toate celelalte facturi sunt semnate si stampilate de către parata, iar faptul ca acestea nu i-ar fi fost comunicate nu o exonerează de obligația de plata, așa cum s-a arătat anterior, suma reprezentând cval energiei electrice fiind recunoscuta la predarea spațiului către reclamanta, parata asumându-si obligația de a efectua plata in 15 zile.
In privinta prescrierii dreptului la actiune pentru suma rezultata din factura nr. 77/ 2009, aceasta a fost emisa pentru cval energiei electrice, conform art. 5.5 din contract, plata trebuia efectuata in termen de 5 zile de la data emiterii facturii. Astfel fiind, cum factura a fost emisa la data de 25.03.2009, ultima zi de plata a fost 30.03.2009. Așadar, din acest moment se poate calcula termenul de prescripție, in raport de art. 1 si 3 din Decretul nr. 167/ 1958, insa, având in vedere si prevederile art. 101 alin. 1 si art. 104 Cod procedura civila, cum cererea a fost trimisa prin posta la data de 30.03.2012, cum reiese din ștampila de pe plic, termenul de prescripție nu era împlinit la data sesizării instanței. Pe de alta parte, așa cum s-a reținut anterior, prin procesul-verbal de predare-primire încheiat la data de 16.05.2009, parata a recunoscut suma datorata cu titlu de cval energie electrica, o parte rezultând si din factura 77/ 2009, astfel incat recunoașterea sa a determinat si întreruperea cursului prescripției.
Fata de aceste aspecte, instanța a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune ca neîntemeiata.
Având în vedere considerentele expuse, văzând și disp. art. 969, art. 970, art. 1073 cod civil in vigoare la data nașterii raporturilor dintre parți, instanța a admis cererea precizată.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâții S.C. F IC S.R.L. și B A-V.
Prin recursul formulat de pârâtul B Va-A a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinței atacate și pe fond să se admită excepția invocată și să se constate că pârâtul nu are calitate procesuală pasivă în cauză.
În motivarea recursului s-a arătat că între S.C. F I C S.R.L. și reclamantă a intervenit la data de 29.09.2007 un contract de închiriere înregistrat cu numărul de "02" în arhiva reclamantei. Obiectul contractului a fost reprezentat de închirierea de către S.C. F C S.R.L. a unui spațiu comercial situat în B, Bd. C, nr. , Bl. , parter, sector .
La data de 14.10.2002 contractul a fost modificat prin actul adițional nr. 1 în sensul modificării perioadei de valabilitate și a chiriei lunare.
Chiria lunară a fost stabilită la suma de 2.200 Euro lunar.
Recurentul-pârât B V A deținea la acel moment calitatea de administrator al S.C. F I C S.R.L.. calitate în care a semnat contractul de închiriere precum și anexele acestuia.
Cu privire la acțiunea formulată împotriva recurentului s-a invocat în fața instanței de fond excepția de ordine publică a lipsei calității procesuale pasive și arată că nu are calitate procesuală pasivă și nu poate fi obligat la suportarea debitelor ce aparțin unei persoane juridice având în vedere că nu s-a angajat niciodată personal la suportarea acestora.
Recurentul a semnat contractul de închiriere numărul 02 din data de 29.09.2007 în calitate de administrator și reprezentant legal al S.C. F I C S.R.L.
Nu s-a angajat niciodată să suporte personal datoriile niciunei persoane juridice sau fizice.
Nu s-a angajat niciodată să suporte personal vreo datorie a S.C. F I C S.R.L. rezultată din derularea contractului dintre această societate și societatea reclamantă S.C. M & C C S.R.L., în care nu este parte.
Afirmațiile de mai sus sunt susținute de următoarele aspecte:
Documentul invocat de către reclamantă în virtutea căreia solicită obligarea reclamantului la suportarea în solidar a datoriilor societății împreună cu S.C. F I C S.R.L. este reprezentat de către angajamentul de plată, Anexa nr. 2 la contract.
Pentru a putea angaja răspunderea juridică a unei persoane și pentru a-i fi opozabil un document trebuie să îndeplinească condițiile de valabilitate ale actului juridic. Una dintre condiții este existența voinței valabil exprimate a persoanei concretizată în însușirea prin semnătură a conținutului documentului mai exact a obligațiilor menționate în acesta.
În lipsa consimțământului valabil exprimat al unei dintre părți nu se naște niciun raport juridic obligațional între cele două părți. In acest sens este imperios necesar ca exprimarea consimțământului să fie clară și să rezulte fără echivoc din actul juridic încheiat aspect ce nu confirmă în prezenta speță.
Trebuie observat că pe acest document "angajament de plață"; nu se regăsește simpla sa semnătură olografă. Fiind o persoană fizică manifestarea mea de voință în sensul acceptării celor înscrise în acest document se poate proba numai prin existența semnăturii mele olografe pe acest document. Din studierea acestui document se poate observa ca este semnat de către recurent și este aplicata impresiunea de ștampilă a S.C. F I C S.R.L., aspect ce denotă faptul că a semnat acest document în calitate de administrator al societății și în numele acesteia și nu în nume propriu.
Instanța de judecată în mod eronat și surprinzător afimă în cadrul motivelor ce au stat la baza pronunțării hotărârii recurate că "angajamentul privește persoana fizică B A V, fiind asumat de acesta în calitatea sa de administrator al societății comerciale [...]". Practic din această afirmație pe care o regăsim în motivarea hotărârii ar rezulta că administratorul societății comerciale este o persoană distinctă ce poate avea calitatea de parte într-un raport juridic obligațional și își poate asuma obligații și dobândi drepturi ca persoană distinctă. Este evident că afirmația este greșită, administratorul este numai o funcție în cadrul organizării și funcționării unei persoane juridice și prin urmare această funcție nu poate dobândi drepturi și obligații.
Dovada de necontestat cu privire la faptul că nu și-a asumat niciodată obligații de plată în nume personal este reprezentată de faptul că nu a semnat angajamentul de plată în nume personal.
Instanța de fond nu a analizat afirmațiile recurentului prin care a arătat că peste semnătura sa olografă pe înscrisul invocat se regăsește ștampila societății comerciale și prin urmare obligația nu a fost asumată.
În conținutul documentului se prevede în mod clar că B A V "în calitate de Administrator al S.C. F I C S.R.L." semnează respectivul document. Calitatea de administrator al societății comerciale are legătură cu societatea comercială și nu cu persoana fizică sau juridica (în cazul de față) ce are această calitate. Prin urmare invocarea acestei calități în cadrul documentului respectiv este asociată cu persoana juridică și reprezintă o exprimare a voinței acesteia, aspect confirmat si de ștampila aplicată pe document.
Mai mult decât atât, la locul privind semnătura este menționat "Administrator/Director General B A V" urmat de sintagma "Semnătura și ștampila societății". Chiar din modalitatea de redactare aleasă de către reclamanta S.C. M & C C S.R.L., încă odată se confirmă susținerea recurentului conform cărei actul emană de la societatea comercială S.C. F I C S.R.L. și nu de la acesta. Dacă era un document prin care recurentul își asuma vreun fel de obligație de plată atunci documentul respectiv nu trebuia să conțină și calitatea sa de administrator al S.C. F I C S.R.L. pentru că obligația în nume personal nu are legătură cu persoana juridică și de asemenea nu trebuia să conțină ștampila societății comerciale.
Din aceste aspecte rezultă fără echivoc faptul că nu există consimțământul recurentului valabil exprimat în sensul în care sa se oblige în numele S.C. F I C S.R.L. cu privire la achitarea oricăror sume de bani. per a contrario documentele persoanei juridice nu sunt legale fără a exista semnătura reprezentantului și ștampila societății, condiției cumulative, iar în cazul unei persoane fizice dacă peste semnătură acesteia este aplicată și ștampila unei persoane juridice, coroborat cu mențiunea în cuprinsul actului a persoanei juridice ca semnatar, înseamnă că nu a existat niciodată manifestarea de voință în sensul asumării de către persoana fizică a obligațiilor rezultate din relația contractuală dintre cele 2 societăți comerciale și între persoana fizică și juridică nu s-a născut niciodată un raport juridic obligațional valabil.
De altfel, se considera corect raționamentul instanței de fond atunci necesitatea existenței semnăturii debitorului pe un act juridic prin care-și asumă obligații este relativă, nemaifiind obligatorie, concluzie ce nu poate fi acceptată.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 299-316 C. proc. civ., art. 1280 Cod civil.
Prin recursul formulat de pârâta S.C. F I C S.R.L. s-a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinței atacate și pe fond respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind neîntemeiată.
În motivarea recursului recurenta-pârâtă a arătat că prin cererea de chemare în judecată adresată instanței de judecată intimata-reclamantă S.C. M & C C E S.R.L. a solicitat instanței obligarea recurentei-pârâte în solidar cu B V Aurelian, la achitarea următoarelor sume de bani: 8.106,69 lei reprezentând debit principal; penalități de întârziere pentru fiecare zi de întârziere din debitul principal.
Ulterior prin precizarea cererii de chemare în judecată intimata a renunțat la capătul de cerere privind penalitățile de întârziere.
Debitul în sumă de 8.106,69 lei, invocat de către intimata S.C. M & CC S.R.L., susține aceasta că este rezultatul neexecutării de către recurentă a obligațiilor de plată asumate prin contractul de închiriere numărul 02 din data de 26.09.2007 unde, S.C. F IC S.R.L., a avut calitatea de locatar.
Creanța solicitată nu este certă. În acest sens se arată faptul că prin cererea introductivă intimata arată că suma solicitată în cuantum de 8.106,69 lei provine din neachitarea parțială a facturii fiscale numărul 78 din data de 10.04.2009 ce a avut o valoarea totală de 9.346 lei.
La termenul de judecată din data de 11.10.2012 intimata a depus documentul contabil denumit "Situația sumelor neîncasate de S.C. M & C CS.R.L de la S.C. F I C S.R.L." din care rezultă că suma de 8.106,69 lei provine din neachitarea totală sau parțială a mai multor facturi respectiv: Factura fiscală nr. 77/ 25.03.2009 emisă pentru contravaloarea energie electrică în cuantum de 682,12 Iei; Factura fiscală nr. 78/ 10.04.2009 emisă pentru contravaloarea chiriei pentru luna aprilie 2009 în cuantum de 9.346 lei - rest de plată 5.343 lei; Factura fiscală nr. 80/ 27.04.2009 emisă pentru contravaloarea energie electrică în cuantum de 271,40 lei; Factura fiscală nr. 102/ 31.12.2009 emisă pentru contravaloarea energie electrică în cuantum de 1.810,17 lei.
Documentul a fost depus de asemenea și în dosarul nr. 11472/ 303/ 2011 cu numele de "situație de clienți - facturi neîncasate" din care rezultă faptul că debitul ar fi aferent facturilor menționate anterior iar în prezenta cauză depună un al document contabil "situație clienți - facturi + încasări".
La data încheierii contractului de închiriere recurenta-pârâtă i-a virat reclamantei suma de 7.600 de lei cu titlu de garanție care la sfârșitul contractului, conform înțelegerii părților trebuia să acopere contravaloarea sumelor restante.
Este evident că atâta timp cât intimata depune documente care sunt contradictorii cererii de chemare în judecată, pretențiile solicitate sunt incerte și nu pot fi admise.
Trebuie avut în vedere că cele 2 documente menționate anterior sunt contrare documentului depus odată cu cererea de chemare în judecată și denumit "situație clienți-facturi-încasări 01.01.2009-31.12.2011" de unde rezultă că suma solicitată este aferentă numai facturii fiscale nr. 78/ 10.04.2009.
Este evident că o parte din aceste documente conțin date false fiind constituite pro causa, și relevă modalitatea simplă în care intimata S.C. M & C C S.R.L. modifică după propriu interes înregistrările contabile contrar dispozițiilor legale.
Instanța de judecată printr-o motivare neechidistantă găsește și o scuză pentru cele 2 documente contabile contradictorii depuse de către intimată în sensul în care consideră că este vorba despre o "motivare deficitară a cererii de chemare în judecată". Totuși, având în vedere aceste aspecte instanța de judecată prin prisma rolului activ nu a găsit de cuviință să solicite explicații reclamantei în timpul dezbaterilor pe fond ale cererii de chemare în judecată, și s-a mărginit la a găsi o scuză pentru neconcordanțele dintre documentele depuse de către reclamantă.
Din actele care emană de la intimată rezultă o incertă situație contabilă a creanțelor pe care aceasta susține că le are de încasat de la recurentă. In acest sens, după propriul interes, intimata modifică izvorul obligației de la o factură la alta cu scopul de a motiva solicitarea unor penalități de întârziere pe cale separată. Aceste modificări au cel puțin un caracter delictual în situația în care intimata urmărește o îmbogățire fără justă cauză
Este evident că intimata a modificat documentele contabile pentru a imprima o justificare și o motivare viabilă pretențiilor formulate aspect pe care-l consideră a fi nelegal, iar documentele depuse sunt întocmite "pro causa" și sunt nule.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 299-316 C. proc. civ., art. 1280 Cod Civil.
Intimata-reclamantă S.C. M& CC ES.R.L. a depus întâmpinare la recursul formulat de recurentul pârât B A V invocând excepția tardivității cererii de recurs.
Analizând recursurile declarate, tribunalul reține următoarele:
1. În ceea ce privește recursul declarat de recurentul-pârât B V A, tribunalul reține următoarele:
Principala critică adusă de recurentul-pârât sentinței pronunțate de instanța de fond privește soluția referitoare la calitatea procesuală pasivă a acestuia. Astfel, recurentul susține că nu are calitate procesuală pasivă în prezentul litigiu.
Tribunalul apreciază această critică drept nefondată, pentru următoarele considerente:
Calitatea procesuală presupune existența unei identități între persoana reclamantului și cel care este titularul dreptului afirmat (calitate procesuală activă), precum și între persoana chemată în judecată (pârâtul) și cel care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecății (calitate procesuală pasivă).
Potrivit art. 948 C. civ. din anul 1864, aplicabil în speță potrivit art. 5 din Legea nr. 223/ 2011, una dintre condițiile esențiale pentru validitatea unei convenții este consimțământul valabil al părții care se obligă.
Prin consimțământ se înțelege acea condiție esențială, de fond și generală a actului juridic civil care constă în exteriorizarea hotărârii de a încheia un act juridic civil.
Una dintre condițiile de valabilitate a consimțământului este aceea a exteriorizării acestuia.
Cu privire la această condiție, tribunalul constată că recurentul-pârât a semnat Anexei nr. 2 la contractul de închiriere nr. 02/ 26.09.2007 (fila 90 în dosarul de fond).
Potrivit acestei anexe, recurentul-pârât B A V s-a angajat să achite sumele prevăzute în contract, în cazul în care S.C. F I C S.R.L. nu le-ar achita.
Deși recurentul susține că nu și-a dat consimțământul cu privire la angajamentul de plată, care are natura juridică a unei fidejusiuni, tribunalul constată că acesta a semnat acest înscris. Faptul că a fost aplicată și ștampila intimatei S.C. F I C S.R.L. nu poate duce la concluzia, susținută de către recurent, potrivit căreia nu a înțeles să își asume acest angajament. Astfel, tribunalul reține că, atâta timp cât recurentul-pârât avea și calitatea de administrator al S.C. F I S.R.L., semnând contractul de închiriere menționat mai sus, apare ca inutil ca acesta să fi semnat angajamentul de plată de două ori, pentru a se concluziona că și-a dat consimțământul pentru acesta în nume propriu.
Ca atare, semnarea angajamentului de către recurentul-pârât echivalează cu consimțământul acestuia, chiar dacă a fost aplicată și ștampila S.C. F I C S.R.L., acest fapt nemodificând manifestarea de voință a părții.
Dacă recurentul-pârât nu ar fi dorit să își asume acest angajament de plată, ar fi trebuit să nu îl semneze în nicio modalitate.
Astfel, având în vedere că angajamentul de plată îl privește numai pe recurentul-pârât ca persoană fizică, dacă intenția acestuia ar fi fost să nu își dea consimțământul nu ar fi trebuit să îl semneze nici în calitatea pe care o susține în cererea de recurs.
Față de cele expuse mai sus, tribunalul apreciază că recurentul-pârât are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză, instanța de fond respingând în mod corect excepția invocată.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 C. proc. civ. din anul 1865, tribunalul va respinge recursul formulat de recurentul-pârât B V A, împotriva sentinței civile nr. 9609/ 08.11.2012 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București în dosarul nr. 8488/ 303/ 2012, ca nefondat.
2. În ceea ce privește recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. F I C S.R.L., tribunalul reține următoarele:
Prin cererea de recurs, recurenta-pârâtă a arătat că nu este certă creanța la care a fost obligată prin sentința pronunțată de către instanța de fond.
Tribunalul apreciază această critică drept nefondată, pentru următoarele considerente:
Relativ la contradicțiile care ar exista între motivele cererii de chemare în judecată și documentele depuse în susținerea ei, tribunalul constată că acestea au fost lămurite de instanța de fond, în considerentele sentinței atacate, arătându-se motivele care au stat la baza soluției pronunțate.
Pe de altă parte, deși recurenta-pârâtă susține că anumite înscrisuri depuse de către intimata-reclamantă conțin date false, nu a folosit mijloacele juridice puse la dispoziție de codul de procedură civilă din anul 1865. Astfel, recurenta-pârâtă avea posibilitatea de a se înscrie în fals cu privire la înscrisurile care ar fi conținut date false, în condițiile art. 180 - 184 din acest act normativ.
Pe de altă parte, dacă recurenta considera că nu are nicio datorie față de intimata-reclamantă, avea obligația de a proba aceasta, prin chitanțe liberatorii sau alt mijloc de probă admisibil în cauză, în condițiile art. 1169 C. civ. din anul 1864. Deși avea această posibilitate, recurenta-pârâtă nu a procedat în acest mod.
Pentru aceste considerente, tribunalul apreciază că - în mod corect - instanța de fond a admis cererea de chemare în judecată.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 C. proc. civ. din anul 1865, tribunalul va respinge recursul formulat de recurenta-pârâtă S.C. F I C S.R.L., împotriva sentinței civile nr. 9609/ 08.11.2012 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București în dosarul nr. 8488/ 303/ 2012, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge recursurile formulate de recurentul-pârât B V A, domiciliat în București, Str. L, nr. , Bl. , et. , ap. , sectorul , și cu domiciliul ales la S.C.A. G și M, în B, C G, nr. , Bl. , sc. , et. , ap. , sectorul , și recurenta-pârâtă S.C. F I C S.R.L., cu sediul în B, C G, nr. , Bl. , sc. , et. ap. , sectorul , și cu sediul ales la S.C.A. G și M, în B, C G, nr. , Bl., sc. , et. , ap. , sectorul , împotriva sentinței civile nr. 9609/ 08.11.2012 pronunțată de Judecătoria Sectorului B în dosarul nr. 8488/ 303/ 2012, în contradictoriu cu intimata-reclamantă S.C. M & C C E S.R.L., cu sediul în B, Str. O, nr. , Bl. , sc. et. , ap. , sectorul , ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 04 septembrie 2013.
JUDECĂTOR JUDECĂTOR JUDECĂTOR
A M M A M A C M
GREFIER
L FC
Red. C.M./ Dact. F.I.
02 exemplare/ 11.09.2013
Judecătoria Sectorului 6 București - dosar nr. 8488/ 303/ 2012
Judecător fond - M D
| ← Suspendarea executării prevederilor contractuale.... | Nulitate act juridic. Autoritatea de lucru judecat → |
|---|
