Caracterul fictiv al tranzacţiilor economice. Erori materiale in actele contabile emise de furnizor . Argument insuficient pentru a demonstra carcaterul fictiv al unei tranzactii cu consecinta anularii dreptului de deducere a TVA aferent.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel CRAIOVA - Sectia contencios administrativ si fiscal Decizie nr. 2315 din data de 06.03.2013
Prin sentința nr. 4326 din data de 29 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr. 4797/101/2011 a fost admisă acțiunea precizată formulată de reclamanta SC X SRL, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice
A fost anulată parțial decizia nr.35/02.09.2011 și decizia de impunere nr.3/25.05.2011 emise de DGFP Mehedinți în sensul că s-au menținut obligațiile de plată pentru suma de 1797 lei impozit pe profit, 2822 lei majorări și 275 lei penalități aferente impozitului pe profit, 849 lei TVA, 539 lei majorări și 127 lei penalități aferente TVA, precum și celelalte obligații de plată stabilite prin decizia de impunere.
Pentru a ajunge la această concluzie prima instanață si expertul a avut în vedere că factura nr.403/26.01.2009 îndeplinește condițiile de formă și fond prevăzute de legislația în vigoare, a fost înregistrată corect în evidențele contabile ale furnizorului și cumpărătorului, iar operațiunea de achiziționare a bunurilor înscrisă în această factură, dat fiind obiectul de activitate al reclamantei (construcții) a fost necesară, utilă și oportună. Scopul economic al operațiunii de achiziție a obiectelor de inventar înscrise în această factură (schelă metalică, panouri metalice,popi metalici) este realizarea obiectelor de activitate înscrise în actul constitutiv. Faptul că furnizorul nu declară livrarea prin declarația informativă privind livrările nu constituie un motiv pentru ca reclamanta, ca beneficiar, să nu poată înregistra achiziția. Aceeași este motivarea și pentru calculul TVA aferent facturii anterior menționate.
Împotriva sentinței a formulat recurs pârâta DGFP
Criticile recurentei vizând faptul ca tranzacția economica încheiata cu furnizorul SC X SRL nu este reala, fiind astfel înlăturat dreptul de deducere TVA aferent, nu sunt fondate.
Din considerentele expertizei contabile rezulta ca mărfurile ce fac obiectul tranzacției în discuție la acest punct, s-au regăsit în listele de inventar întocmite in anul 2009. Obiectele de inventar au fost corect înregistrate in contabilitate, prin debitarea contului 303 si creditarea contului 401. Ieșirea obiectelor din inventar s-a contabilizat în concordanta cu dispozițiile OMF nr. 1752/2005 prin debitarea contului 603 .
Chiar în Raportul de Inspecție fiscala se retine că s-a dispus un control încrucișat la furnizor, finalizat prin Procesul verbal nr. 2536/22042010 unde s-a constatat că furnizorul a înregistrat in propria contabilitate factura în discuție, că a declarat-o prin Declarația cod 394 cu unele erori materiale însă. Erorile din facturile fiscale se pot corecta în condițiile art. 159 C fiscal si in cursul controlului fiscal.
În consecință, dat fiind toate aceste împrejurări de fapt, Curtea constata ca prin actele de control fiscale ce fac obiectul contestației, nu s-a demonstrat caracterul fictiv al operațiunii prin precizarea unor indicii din care să rezulte ca mărfurile nu au existat în fapt si nu au fost tranzacționate în realitate, ci doar consemnate fictiv in contabilitate. Nu s-a invocat de către organele fiscale, lipsa din inventar a bunurilor, lipsa mențiunilor privind ieșirea din inventarul societății intimate, lipsa documentelor de transport între comercianți ori lipsa in materialitatea lor a tuturor acestor mărfuri .
Singurul argument ce sta la baza înlăturării dreptului de deducere TVA a fost cel referitor la neregulile privind înregistrările contabile si fiscale efectuate de furnizor.
Este adevărat că potrivit principiului neutralității TVA, deducerea TVA de către beneficiar este condiționata și posibilă prin colectarea corelativ de către furnizor.
Cu toate acestea, în condițiile în care beneficiarul deține toate documentele si îndeplinește toate condițiile enumerate de dispozițiile legale pentru exercitarea dreptului de deducere TVA, în care nu se invoca argumente privind lipsa in materialitate lor a mărfurilor, nu se justifica printr-un scop rezonabil si echitabil, înlăturarea dreptului de deducere.
În plus nu se invocă nici măcar lipsa mărfurilor la furnizor, ci doar o prezumția că între acesta din urma și proprii săi furnizori nu ar fi avut loc tranzacții reale, ceea ce nu face obiectului controlului judecătoresc în cauza de față.
Nerespectarea de către furnizor a obligațiilor legale privind declarațiile contabile și fiscale sunt sancționabile potrivit legii si presupun obligarea la colectare și la stabilirea unor obligații fiscale suplimentare, dar nu pot conduce în mod automat la înlăturarea dreptului de deducere al beneficiarului.
Aceste nereguli trebuie coroborate cu prezentarea unor indicii privind caracterul fictiv al tranzacției legate de inexistența mărfurilor în materialitatea lor.
Într-o interpretare contrara s-ar crea premisa, pe de o parte a impunerii suplimentare a beneficiarului prin anularea retroactiva a dreptului de deducere si corelativ cu o obligare la colectare a furnizorului care nu a întocmit potrivit legii declarațiile fiscale si contabile .
Premisa ar conduce la o încălcare a principiului neutralității ce guvernează materia TVA .
În concluzie nu sunt incidente dispozițiile art.11 Cod fiscal .
În ce privește a doua critica prezentata de recurent Curtea reține că Tribunalul a stabilit corect starea de fapt, în sensul că centrala de gaze a fost achiziționată conform facturii nr. 267380 din 28 10 2008 și vândută ulterior la data de 29 10 2008.
Motivația înlăturării dreptului de deducere TVA aferent acestei facturi de achiziție astfel cum a fost reținută prin actul de control fiscal , consta în faptul ca scopul economic al tranzacției nu a putut fi demonstrat fiind incidente disp. art. 11 alin.1 din legea nr. 571/2003 . În concret s-a precizat ca nu s-a putut realiza un control încrucișat si furnizorul nu a depus declarațiile fiscale si situațiile financiare aferente anilor fiscali 2007, 2008, 2009.
Faptul ca furnizorul a devenit inactiv ulterior emiterii facturii fiscale în discuție nu poate influenta dreptul de deducere exercitat in raport cu data emiterii facturii.
De asemenea, faptul că organele fiscale nu au fost în măsură să realizeze un control încrucișat la furnizor nu poate constitui argument pentru înlăturarea dreptului de deducere TVA la beneficiar, în lipsa altor argumente care să demonstreze că tranzacția fie este fictiva, fie documentele fiscale și contabile depus de beneficiar nu cuprind elementele prevăzute expres de lege pentru exercitarea dreptului de deducere.
Pentru nerespectarea dispozițiilor financiar valutare legea prevede sancțiuni contravenționale, iar actul de control fiscal nu indică temeiul de drept potrivit căruia fapta ar atrage înlăturarea dreptului de deducere.
Motivul vizând plata parțială este invocat și susținut ca temei al înlăturării dreptului de deducere tva doar in recurs. Se vor avea în vedere și în acest caz considerentele sus expuse pentru factura fiscala nr. 403 din 26.01.2009 .
Recursul a fost respins .
| ← Eroare privind valoarea estimată a contractului de ... | Citare. Obligaţia de a indica numele persoanei care este... → |
|---|
