Momentul începerii executării pedepsei în cazul arestării condamnatului într-o ţară membră a Uniunii Europene în baza unui mandat european de arestare emis de autorităţile române.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel CRAIOVA Decizie nr. 964 din data de 24.04.2013
Nu se poate considera că inculpatul a început executarea pedepsei,în momentul arestării în străinătate, deoarece autoritățile țării în care se afla, l-au arestat pe inculpat în baza mandatului european de arestare, nu în baza mandatului de executare a pedepsei închisorii.
În privința deducerii perioadei executate în străinătate, aceasta este prevăzută de art.15 din Legea nr.302/2004, dar acest articol nu prevede că începerea executării pedepsei are loc la data arestării efectuate de autoritățile străine.
Prin sentința penală nr. 3128 din 22.06.2004, Judecătoria Tg-Jiu în baza art. 288 alin.1 C.pen. a condamnat pe inculpatul C. C. la 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 41-42 C.pen.
În baza art. 291 C.pen. a fost condamnat inculpatul la 2 ani închisoare cu aplicarea art. 41-42 C.pen.
În baza art. 292 C.pen. a fost condamnat inculpatul la 2 ani închisoare cu aplicarea art. 41-42 C.pen. și s-a constatat grațiată această pedeapsă prin Legea nr. 543/2002.
În baza art. 293 C.pen. a fost condamnat același inculpat la 2 ani închisoare cu aplicarea art. 41-42 C.pen. și s-a constatat că această pedeapsă a fost grațiată.
În baza art. 70 alin. 1 din O.U.G. 105/2001 a fost condamnat inculpatul la 2 ani închisoare, cu aplicarea art. 41-42 C.pen.
În baza art. 33-34 C.pen. au fost contopite pedepsele de 3 ani, 2 ani și 2 ani închisoare aplicate și negrațiate, în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, la care a fost adăugat un spor de 8 luni, astfel că inculpatul va executa în final, pedeapsa de 3 ani și 8 luni închisoare.
S-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 C.pen., în condițiile și pe durata prev. de art. 71 C.pen.
În baza art. 293 Cod penal, a fost condamnat inculpatul T. C. S. la 2 ani închisoare și s-a constatat grațiată pedeapsa conform Legii nr. 543/2002.
S-a dispus anularea actelor false.
Împotriva sentinței penale nr. 3128/22.06.2204 pronunțată de Judecătoria Tg-Jiu în dosarul nr. 4935/2004 a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg-Jiu, criticând-o ca nelegală și netemeinică, cu motivarea că încadrarea juridică a faptelor comise de inculpatul Cheormi Cristian este greșită, impunându-se schimbarea acesteia.
Prin decizia nr. 449 din 08.09.2004 pronunțată de Tribunalul Gorj Secția Penală în dosarul nr. 2225/2004 a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg-Jiu împotriva sentinței penale nr. 3128 din 22 iunie 2004 pronunțată de Judecătoria Tg-Jiu în dosar nr. 4935/2004.
A fost desființată sentința și trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță, unde a fost înregistrată sub nr. 14283/2004.
Prin sentința penală nr. 6775 din data de 23.12.2004, pronunțată de Judecătoria Tg-Jiu în dosarul nr. 14283/2004, în baza art. 293 alin. 2 C.pen. a fost condamnat inculpatul T. C. S., la 1 an închisoare și s-a constatat grațiată pedeapsa conform Legii nr. 543/2002.
În baza art. 334 C.pr.pen. a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor cu privire la inculpatul C. C. din art. 288 alin. 1, art. 291, art. 292, art. 293 C.pen. și art. 70 alin. 1 din OUG nr. 105/2001 cu aplicarea art. 33-34 C.pen. și art. 41-42 C.pen. în art. 31 alin. 2 rap. la art. 288 alin. 1, art. 291, art. 292, art. 293 și art. 70 alin. 1 din OUG 105/2001 cu aplicarea art. 33-34 C.pen. și art. 41-42 C.pen.
În baza art. 31 alin. 2 rap. la art. 288 alin.1 a fost condamnat inculpatul C. C., la 2 ani închisoare, cu aplicarea art. 41-42 C.pen.
În baza art. 31 alin. 2 C.pen. rap. la art. 291 C.pen. a fost condamnat inculpatul la 2 ani închisoare cu aplicarea art. 41-42 C.pen.
În baza art. 31 alin. 2 rap. la art. 292 C.pen. a fost condamnat inculpatul la 2 ani închisoare cu aplicarea art. 41-42 C.pen. și s-a constatat grațiată această pedeapsă prin Legea nr. 543/2002.
În baza art. 31 alin. 2 rap. la art. 293 C.pen. a fost condamnat inculpatul la 2 ani închisoare cu aplicarea art. 41-42 C.pen.
În baza art. 31 alin. 2 rap. la art. 70 alin. 1 din OUG 105/2001 a fost condamnat inculpatul la 2 ani închisoare cu aplicarea art. 41-42 C.pen.
În baza art. 33-34 C.pen. au fost contopite pedepsele de 2 ani, 2 ani și 2 ani închisoare aplicate și grațiate în pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare la care s-a adăugat un spor de 8 luni, astfel că inculpatul va executa în final, pedeapsa de 2 ani și 8 luni închisoare.
Au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C.pen. în condițiile și pe durata prev. de art. 71 C.pen. și s-a dispus anularea actelor false.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs - peste termenul prevăzut de lege - inculpatul C. C., solicitând admiterea acestuia, deoarece a lipsit de la urmărirea penală și judecata cauzei pe fond, neștiind de existența procesului încă din faza de urmărire penală.
Curtea a constatat că nu este competentă să soluționeze calea de atac formulată de inculpat, deoarece aceasta a fost calificată greșit ca fiind recurs și nu apel, cum ar fi trebuit și a fost greșit trimisă la Curtea de Apel Craiova, competența materială și teritorială revenind Tribunalului Gorj.
Astfel, s-a constat că la data la care s-a soluționat cauza, infracțiunile pentru care a fost judecat inculpatul erau supuse două grade de jurisdicție, apel și recurs, potrivit art. 27 alin. 1 pct. 2 așa cum a fost modificat prin Legea nr. 356/2006, modificări care însă nu înlătură gradele de jurisdicție existente la data judecății fondului cauzei.
În aceste condiții, Curtea a apreciat, așa cum s-a arătat, că formularea căii de atac este supusă regulilor procedurale la care a început judecata, în acest sens, fiind și dispozițiile art. 24 alin. 1 din Legea nr. 202/2010 care reglementează procedura specifică căilor de atac pentru cauzele în care s-au pronunțat hotărâri până la intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010, lege care a înlăturat calea de atac a apelului pentru infracțiunile de care este acuzat inculpatul.
Prin decizia penală nr. 2422 din 28.11.2012 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, Secția Penală și pentru Cauze cu Minori în dosarul nr. 72/318/2004 a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalul Gorj.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj la data de 21 decembrie 2012 sub nr. 72/318/2004, cu prim termen de judecată la data de 21.01.2013, când au fost solicitate documente privind data începerii executării pedepsei de către apelantul inculpat.
Prin decizia penală nr.1 din 21 ianuarie 2013, Tribunalul Gorj, a admis apelul peste termen formulat de inculpatul C. C.
S-a respins excepția privind prescripția răspunderii penale.
S-a desființat sentința penală nr. 6775/23.12.2004 a Judecătoriei Tg-Jiu, în parte și rejudecând, s-a admis cererea formulată de inculpat privind judecarea cauzei conform dispozițiilor art. 320 ind.1 C.pr.pen.
În baza art. 334 C.pr.pen. s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor din art. 288 alin. 1 C.pen. în art. 31 alin.2 C.pen. rap. art.288 alin.1 C.pen. cu aplicarea art. 41-42 C.pen.
În baza art. 31 alin.2 C.pen. rap. art. 288 alin. 1 C.pen. cu aplicarea art. 41-42 C.pen. și art. 320 ind. 1 alin.7 C.pr.pen. a fost condamnat inculpatul la 1 an și 6 luni închisoare.
În baza art. 291 C.pen. cu aplicarea art. 41-42 C.pen. și art. 320 ind. 1 alin.7 C.pr.pen. a fost condamnat inculpatul la 1 an și 6 luni închisoare.
În baza art. 292 C.pen. cu aplicarea art. 41-42 C.pen. și art. 320 ind.1 alin. 7 C.pr.pen. a fost condamnat inculpatul la 1 an și 4 luni închisoare.
În baza art. 293 C.pen. cu aplicarea art. 41-42 C.pen. și art. 320 ind. 1 alin.7 C.pr.pen. a fost condamnat inculpatul la 1 an și 6 luni închisoare.
În baza art. 70 alin. 1 din O.U.G. 105/2001 cu aplicarea art. 41-42 C.pen. și art. 320 ind. 1 alin. 7 C.pr.pen. a fost condamnat inculpatul la 1 an și 4 luni închisoare.
În baza art. 10 din Legea nr. 543/2002, s-a constatat grațiată pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare aplicată inculpatului pentru infracțiunea prev. de art. 292 C.pen. cu aplicarea art. 41-42 C.pen.
În baza art. 33-34 C.pen. s-au contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare, pedeapsă ce urmează a fi executată conform art. 57 C.pen.
S-au interzis inculpatului drepturile civile prev. de art. 64 lit. a teza a-II-a și lit. b Cod penal.
S-a deduce din pedeapsa aplicată perioada începând cu 14.09.2012 la zi.
S-au menținut restul dispozițiilor sentinței penale apelate.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
În motivare s-au arătat următoarele:
Prin adresa nr. H2/15678/11.01.2013 Penitenciarul Tg-Jiu a comunicat instanței că apelantul inculpat a început executarea pedepsei la data de 14.09.2012.
Apelantul inculpat după punerea în discuție a cererii privind admiterea apelului peste termen a solicitat instanței judecarea conform dispozițiilor art. 3201 C.pr.pen. arătând că își însușește pe deplin actele de urmărire penală efectuate în cauză și nu dorește să formuleze alte cereri.
Tribunalul analizând actele și lucrările dosarului și văzând și dispozițiile art. 371 alin. 2 C.pr.pen., art. 379 pct. 2 lit. a C.pr.pen. a admis apelul, a desființat sentința penală nr. 6775/23.12.2004 a Judecătoriei Tg-Jiu în parte și rejudecând, s-a admis cererea formulată de apelantul inculpat privind judecarea cauzei conform dispozițiilor art. 3201 C.pr.pen.
În același timp, instanța în baza art. 334 C.pr.pen. a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor numai în ceea ce privește infracțiunea prev. de art. 288 alin. 1 C.pen., în sensul aplicării dispozițiilor art. 31 alin. 2 C.pen., inculpatul determinând cu intenție la săvârșirea infracțiunii de fals material o persoană care a comis acea faptă fără vinovăție.
Instanța de apel a reținut că apelantul inculpat C. C. având restricție de a pătrunde în Italia, de unde fusese expulzat, a hotărât să schimbe pașaportul și să obțină altul care să-i permită deplasarea în unul din statele din vestul Europei, fără probleme.
În acest sens, l-a cunoscut pe inculpatul T. C. S. din Mătăsari, care nu deținuse până în anul 2002 pașaport și l-a determinat pe acesta să-l ajute în ideea obținerii documentului necesar.
În schimbul sumei de 1.000.000 lei inculpatul T. C. S. i-a înmânat inculpatului C. buletinul de identitate eliberat la împlinirea vârstei de 14 ani, unde fotografia nu mai corespundea noii fizionomii.
Folosind buletinul de identitate și certificatul de naștere al inculpatului T., inculpatul C. a obținut ulterior de la Serviciul Pașapoarte Gorj un nou pașaport la data de 09.09.2002 pe care a fost aplicată fotografia personală, documentul de identificare personal fiind folosit în tranzitul către alte state, acesta fiind descoperit ulterior în Portugalia.
Apelantul inculpat a recunoscut și regretat faptele săvârșite.
Dovedită fiind vinovăția acestuia pentru infracțiunile susmenționate tribunalul a procedat la condamnarea acestuia la o pedeapsă cu închisoarea cu privare, în sensul dispozițiilor art. 57 C.pen. urmând a fi reținute dispozițiile art. 3201 C.pr.pen.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj și inculpatul Cheormi Cristian.
În motivare procurorul a arătat că în mod greșit tribunalul a dispus admiterea apelului peste termen, în condițiile în care inculpatul a fost arestat în Portugalia la 4 septembrie 2012 în baza mandatului european de arestare emis în urma condamnării definitive prin s.p.nr.6775 din 23 decembrie 2004.
Deși inculpatul a fost predat autorităților române - DGPMB - Serviciul de reținere și arestare preventivă nr.9, Secția 15 Poliție București la 14 septembrie 2012, începerea executării pedepsei care trebuia să fie avută în vedere de instanță la calcularea celor 10 zile era 4 septembrie 2012, deoarece atunci a fost arestat de autoritățile portugheze, iar inculpatul putea declara apel.
Chiar dacă depunerea cererii de apel s-ar fi făcut greșit la altă instanță, aceasta nu ar fi atras anularea cererii de apel.
Mai mult, potrivit art.15 din Legea nr.302/2004, durata arestului efectuat în străinătate se compută din durata pedepsei aplicate de instanțele române.
În mod greșit s-au aplicat dispozițiile art.3201 Cod pr.penală, deoarece primul termen de judecată a fost la 7 ianuarie 2013, când i s-a luat declarație inculpatului, dar acesta nu a recunoscut și nu a solicitat aplicarea acestor dispoziții legale. La termenul următor a solicitat aplicarea procedurii speciale.
Privitor la încadrarea juridică a faptelor, instanța de apel nu a pus în discuția părților noua încadrare și nu a atras atenția inculpatului că are dreptul să ceară lăsarea cauzei mai la urmă sau eventual, amânarea judecății pentru a-și pregăti apărarea.
Instanța de apel nu a constatat grațiată pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.293 Cod penal, potrivit Legii nr.543/2002.
Greșit au fost contopite pedepse grațiate, ținând cont și de Decizia nr.10/1995 a Înalte Curți de Casație și Justiție.
Instanța de apel a dedus în mod greșit perioada executată, în mod corect trebuia dedusă de la 4 septembrie 2012, așa cum prevăd dispozițiile art.15 din Legea nr.302/2004.
Inculpatul a solicitat reducerea pedepsei, aplicarea dispozițiilor art.81 Cod penal, având în vedere atitudinea sinceră, are doi copii minori, a conștientizat gravitatea faptelor, a avut o conduită bună, astfel încât se poate aprecia că se poate îndrepta și fără privarea de libertate.
Totodată, a solicitat reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art.74 lit.a și c Cod penal, ținând cont și de conduita bună a sa atât în România, cât și în Portugalia.
Prin decizia penală nr.964 din 24 aprilie 2013 a Curții de Apel Craiova s-au dispus următoarele:
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj și inculpatul C. C., împotriva deciziei penale nr.1 din 21 ianuarie 2013, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr. 72/318/2004.
Casează în parte decizia.
Descontopește pedepsele .
Constată grațiată pedeapsa aplicată pentru infracțiunea prev. de art.293 Cod penal.
Contopește pedepsele rămase negrațiate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, 1 an și 6 luni închisoare.
Deduce perioada executată de la 04.09.2012 la zi.
Dispune anularea mandatului de executare vechi și emiterea unui mandat corespunzător.
Menține celelalte dispoziții ale deciziei.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
În motivare,instanța de recurs a arătat următoarele:
Analizând recursurile prin prisma motivelor invocate și examinând cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea apreciază că sunt fondate numai în privința neconstatării grațierii pedepsei aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art.293 Cod penal, greșitei contopiri a pedepselor grațiate, greșitei deduceri a perioadei executate.
Este nefondată critica parchetului privind tardivitatea apelului declarat de inculpat.
Deși inculpatul a fost arestat de autoritățile portugheze la data de 4 septembrie 2012, această arestare s-a efectuat în baza mandatului european de arestare nr.24 din 20 noiembrie 2009 emis de Judecătoria Târgu Jiu.
Prin urmare, nu se poate considera că inculpatul a început executarea pedepsei aplicată prin sentința penală nr.6775 din 23 decembrie 2004 a Judecătoriei Târgu Jiu, la 4 septembrie 2012, deoarece autoritățile portugheze l-au arestat pe inculpat în baza mandatului european de arestare, nu în baza mandatului de executare a pedepsei închisorii nr.9211 din 21 februarie 2005, emis de Judecătoria Târgu Jiu în baza sentinței penale mai sus arătate.
De altfel, autoritățile portugheze nici nu puteau să-l aresteze pe inculpat în baza mandatului de executare a pedepsei închisorii, în condițiile în care între statele membre ale Uniunii Europene, în privința cooperării judiciare internaționale în materie penală se aplică Decizia cadru nr.2002/584/JAI a Consiliului Uniunii Europene din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre, transpusă în legislația internă prin Legea nr.302/2004.
Prin urmare, numai în momentul în care inculpatul a fost preluat de autoritățile judiciare române, la 14 septembrie 2012, a început executarea pedepsei aplicată prin sentința penală nr.6775 din 23 decembrie 2004 a Judecătoriei Târgu Jiu, care a stat la baza emiterii mandatului de executare a pedepsei închisorii nr.9211 din 21 februarie 2005, emis de Judecătoria Târgu Jiu, așa cum rezultă și din adresa nr.145023 din 17 septembrie 2012 a IPJ Satu Mare, Serviciul Investigații Criminale, cum și din adresa nr.H2/15678 din 11 ianuarie 2013 a Penitenciarului Târgu Jiu.
În privința deducerii perioadei executate în Portugalia, aceasta este prevăzută de art.15 din Legea nr.302/2004, dar acest articol nu prevede că începerea executării pedepsei are loc la data arestării efectuate de autoritățile străine.
Referitor la critica privind nepunerea în discuția părților a schimbării încadrării juridice a faptelor, Curtea apreciază că încălcarea dispozițiilor art.334 Cod pr.penală, ar atrage nulitatea prevăzută de art.197 alin.1 Cod pr.penală, dar numai atunci când inculpatului i s-ar fi adus o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin casarea deciziei penale în privința schimbării încadrării juridice a faptelor.
Ori, pe de o parte, instanța de apel a dat o corectă încadrare juridică a faptelor, iar pe de altă parte, inculpatului nu i s-a adus vreo vătămare, aspect ce rezultă și din motivele de recurs formulate de inculpat în sensul că inculpatul nu a criticat în niciun mod faptul că nu s-a pus în discuție schimbarea încadrării juridice.
În această situație, nu se impune reformarea deciziei în privința modului în care s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor.
Este nefondată și critica parchetului privind aplicarea dispozițiilor art.3201 Cod pr.penală.
La termenul din 7 ianuarie 2013 instanța de apel l-a ascultat pe inculpat numai pentru a stabili dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.365 Cod pr.penală.
Numai după ce tribunalul a apreciat că apelul formulat de inculpat îndeplinește condițiile prevăzute de art.365 Cod pr.penală, l-a ascultat pe inculpat cu privire la faptele de care era acuzat.
În acest context, primul termen, în sensul dispozițiilor art.11 din OUG nr.121/2011, a fost, în speță, la 21 ianuarie 2013, când inculpatul a formulat cerere de judecarea cauzei potrivit dispozițiilor art.3201 Cod pr.penală, recunoscând săvârșirea faptelor și solicitând ca judecata să aibă loc numai în baza probelor administrate la urmărirea penală.
Este nefondată critica inculpatului privind individualizarea pedepsei și a modalității de executare, având în vedere criteriile prevăzute de art.72 Cod penal, gradul de pericol social mediu al faptelor, împrejurările în care s-au săvârșit, consecințele produse, neimpunându-se reținerea circumstanțelor atenuante, ținând cont de comportamentul inculpatului, care nu s-a prezentat în fața instanței de fond și s-a sustras de la executarea pedepsei, fiind necesară emiterea unui mandat european de arestare pentru prinderea sa.
Faptul că inculpatul a avut o atitudine sinceră a fost avut în vedere de instanța de apel în momentul când a admis cererea de judecare a cauzei potrivit dispozițiilor art.3201 Cod pr.penală și prin orientarea cuantumului pedepselor spre minimul special prevăzut de lege.
Sunt întemeiate criticile privind neconstatarea grațierii pedepsei aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.293 Cod penal, greșita contopire a pedepselor grațiate și greșita deducere a perioadei executate.
Astfel, potrivit Legii nr.543/2002, pedeapsa aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.293 Cod penal este grațiată, având în vedere data săvârșirii acesteia.
Totodată, ținând cont de Decizia nr.10/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a admis recursul în interesul legii, instanța de apel trebuia să contopească numai pedepsele care nu au fost grațiate.
Având în vedere dispozițiile art.15 din Legea nr.302/2004, din pedeapsa rezultantă tribunalul trebuia să deducă și durata arestului efectuat în Portugalia, de la 4 septembrie 2012.
| ← Inadmisibilitatea contestaţiei în anulare.Invocarea în mod... | Eroare privind valoarea estimată a contractului de ... → |
|---|
