Cerere acordare drepturi de natură salarială. Includerea premiului anual în salariul lunar începând cu 01.01.2011. Nelegalitatea cererii
| Comentarii |
|
Tribunalul TELEORMAN Sentinţă civilă nr. 514 din data de 05.10.2015
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Teleorman secția CMASCAF sub nr…., reclamanta A.F. în contradictoriu cu pârâții Primarul comunei F. - reprezentant al comunei F. județul Teleorman și Consiliul Local al Comunei F. a solicitat obligarea acestora la acordarea diferenței de salariu rezultată din includerea premiului anual în salariul lunar începând cu 01.01.2011, actualizată cu indicele de inflație, dobânda legală și cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că dreptul la premiul anual prevăzut la art.25 din Legea-cadru nr.330/2009 a fost menținut și după abrogarea acestui articol.
Aceasta rezultă din dispozitivul deciziei nr.21/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție potrivit căruia, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art.8 din Legea nr.285/2010, premiul pentru anul 2010, prevăzut de art.25 din Legea - cadru nr.330/2009, a fost inclus în majorările salariale stabilite pentru anul 2011, potrivit art.1 din Legea nr.285/2010, nemaiputând fi acordat în forma supusă vechii reglementări.
Totodată, dreptul de a beneficia de acest premiu este unul câștigat atâta timp cât la 30.12.2010 dispozițiile legale care îl prevedeau erau în vigoare, principiu consacrat de art.1 din Codul civil și art.15 alin.2) din Constituție, legea neretroactivând.
În cauză au fost încălcate și prevederile art.17 din Declarația Universală a Drepturilor Omului potrivit cărora orice persoană are dreptul la proprietate și nimeni nu poate fi lipsit în mod arbitrar de proprietatea sa.
De asemenea, trebuie avută în vedere și soluția dată de Comisia Europeană în cauza C-310 potrivit căreia dreptul primar al Uniunii și art.15 din Directiva Consiliului nr.200/43/CE și art.17 din Directiva Consiliului nr.2000/78/CE, se opun unei decizii a Curții Constituționale prin care li se interzice instanțelor naționale să înlăture aplicarea unor dispoziții interne pe care le consideră contrare dreptului Uniunii.
În drept a invocat art.25 din Legea nr.330/2009, Legea nr.284/2010, art.1 din Codul civil, art.15 alin.2), art.20, art.41, art.44, art.124-125 din Constituție, Directiva Consiliului nr.2000/78/CE, Legea nr.47/1992 și Decizia nr.2/2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a cerut judecarea cauzei în lipsă.
La 11.06.2015 este primită la dosar întâmpinare formulată de pârâți prin care învederează că lasă la aprecierea instanței soluționarea acțiunii cu respectarea dispozițiilor legale.
În drept au invocat Legile nr.554/2004, nr.188/1999, republicată, și nr.215/2001, art.114¹ alin.2) și art.115-118 din Codul de procedură civilă.
Reclamanta A.F. a formulat răspuns la întâmpinare - fila 17 dosar, prin care a reiterat solicitările din cererea introductivă.
Analizând cererea de chemare în judecată în raport de probele administrate și prevederile legale aplicabile cauzei de față, instanța reține că aceasta este nefondată, pentru următoarele considerente:
Prin Legea nr. 330/2009, Legea cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, au fost abrogate toate celelalte prevederi privind salarizarea personalului bugetar.
Potrivit art. 25 alin. (1) din actul normativ sus indicat, "pentru activitatea desfășurată, personalul beneficiază de un premiu anual egal cu media salariilor de bază a indemnizațiilor de încadrare, după caz, realizate în anul pentru care se face premiere plata făcându-se potrivit alin. 4 al aceluiași articol începând cu luna ianuarie a anului următor.
Modul de calcul al drepturilor salariale pentru anul 2010 a fost stabilit de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrări funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilire a salariilor acest precum și alte măsuri în domeniul bugetar.
Ulterior, potrivit art. 39 alin. l lit. w din Legea nr. 284/2010, privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice "La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă... Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fon publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 762 din 9 noiembrie 2009 modificările ulterioare".
Din aceste dispoziții reiese că s-a abrogat Legea nr. 330/2009 în integralitatea sa inclusiv art. 25 care prevedea acordarea premiului anual.
Curtea a statuat cu valoare de principiu că "stabilirea sistemului de salarizare pentru sectorul bugetar este un drept și o obligație a legiuitorului" (Decizia nr. 108 din 14 februarie 2006 ) și că "stabilirea principiilor și a condițiilor de acordare a drepturilor salariale personalului bugetar intră în atribuțiile exclusive ale legiuitorului. Modificarea reglementărilor în această materie nu înseamnă restrângerea exercițiului unor drepturi fundamentale (Decizia nr.706 din 11 septembrie 2007 ).
Prin Deciziile nr.289 din 7 iunie 2005 și nr.339 din 28 iunie 2005 , Curtea a statuat că "atât încadrarea prin lege a diferiților funcționarilor publici în anumite categorii, clase și grade profesionale cât și salarizarea conform acestei încadrări nu reprezintă drepturi fundamentale, care nu s-ar putea modifica pentru viitor, tot prin lege. Astfel, legiuitorul este în drept să modifice sistemul de salarizare existent ori să îl înlocuiască cu altul nou.
Modul de calcul a drepturilor salariale în anul 2011 a fost stabilit prin Legea 285/2010.
Potrivit art. 8 din Legea nr. 285/2010 sumele corespunzătoare premiului anual pe anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar.
Drepturile salariale, începând cu data de 1 ianuarie 2011 au fost stabilite potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 285/2010, iar în majorarea de 15% a acestora a fost inclusă suma corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010.
Problema de drept privind interpretarea dispozițiilor art.8 din Legea nr.285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, a fost tranșată în mod definitiv de către Înalta Curte de Casație și Justiție și Curtea Constituțională.
Potrivit dispozițiilor art. 517 alin. 4 Cod de procedură civilă adoptat prin Legea nr. 134/2010, dezlegarea problemelor de drept dată de Completul înaltei Curții de Casație și Justiție de recursuri în interesul legii este obligatorie pentru instanțe de la data publicării în Monitorul Oficial.
Prin Decizia nr. 21/18 noiembrie 2013 a Înaltei Curții de Casație și Justiție a fost admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție stabilindu-se că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art.8 din Legea nr.285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, premiul pentru anul 2010, prevăzut de art. 25 din Legea cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, a fost inclus în majorările salariale stabilite pentru anul 2011, potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 285/2010, nemaiputând fi acordat în forma supusă vechii reglementări.
Față de natura și obiectul pretențiilor deduse judecății în speță, au relevanță dispozițiile Deciziei în Interesul Legii nr. 21/18.11.2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - decizie care are putere obligatorie potrivit art. 517 alin. 4 Cod Procedură Civilă - prin care s-a statuat că "în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 8 din Legea nr.285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, premiul pentru anul 2010, prevăzut de art. 25 din Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, a fost inclus în majorările salariale stabilite pentru anul 2011, potrivit dispozițiilor art.1 din Legea nr.285/2010, nemaiputând fi acordat în forma supusă vechii reglementări";.
Dispozitivul acestei decizii este clar: premiul pentru anul 2010, prevăzut de art. 25 din Legea nr. 330/2009, a fost inclus în majorările salariale stabilite pentru anul 2011, nemaiputând fi acordat în forma supusă vechii reglementări.
Așa fiind, nu se mai poate pune problema existenței vreunei obligații în sarcina intimatului-pârât de a include premiul anual în salariul lunar începând cu 01.01.2011 și în continuare ori de a efectua calculul și plata diferenței bănești reprezentând includerea premiului anual în salariu începând cu 01.01.2011 și în continuare, așa cum se solicită prin acțiune.
Câtă vreme art. 8 prima teză din Legea nr. 285/2010 s-a prevăzut explicit că "sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011";, iar instanța supremă a stabilit că "premiul pentru anul 2010, prevăzut de art. 25 din Legea nr. 330/2009, a fost inclus în majorările salariale stabilite pentru anul 2011, pretențiile deduse judecății apar ca fiind lipsite de orice temei legal și în mod just au fost respinse prin hotărârea apelată.
Ordonatorii principali de credite trebuie să respecte legea și să o aplice ca atare, chiar dacă aceasta are ca efect, pentru viitor, modificarea unor clauze din contractele de muncă, individuale sau colective 3 (...). Rațiunea acestei concluzii constă în faptul că temeiul încheierii, modificării și încetării contractului este legea (...). Toate aceste considerente demonstrează că angajatorul public prin natura cheltuielilor angajate în legătură cu plata drepturilor salariale, respectiv cheltuieli bugetare, și prin temeiul stabilirii sistemului de salarizare, respectiv legea, nu este în aceeași situație cu cel privat, astfel încât la o situație de fapt diferită îi corespunde și un tratament juridic diferențiat" (Decizia nr. 1658 din 28 decembrie 2010).
Așadar, legiuitorul este competent să stabilească un cadru legal în care să invocă, în principal, următoarele texte din Constituție:art. 15 alin.(2) privind neretroactivitatea legii;art. 16 alin.(l) privind egalitatea în drepturi;art.41 alin.(5) privind drepturile la negocieri colective; art.44 privind dreptul de proprietate privată
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a distins între dreptul angajatului de a continua să primească, în viitor, un salariu într-un anumit cuantum și dreptul de a primi efectiv salariul cuvenit pentru perioada în care munca a fost prestată.
Curtea Constituțională a reținut că "dispozițiile constituționale nu instituie nici o obligație, pentru legiuitor și nici un drept al cetățeanului în sensul sporirilor periodice a cuantumului drepturilor bănești, precum dreptul la salariu, la soldă ori indemnizație" (Decizia nr.576 din 5 mai 20II ).
Cât privește salariul care urmează a fi plătit în viitor, Curtea, prin Decizia nr.575 din 4 mai 2011, a stabilit că "este dreptul autorității legiuitoare de a elabora măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării în concordanță cu condițiile economice și sociale existente la un moment dat".
Curtea Constituțională a statuat că "beneficiul unor drepturi salariale suplimentare, cum este și prima de concediu, nu constituie un drept fundamental" (Decizia nr.503 din 16 noiembrie 2004 ).
"Sporurile primite și alte stimulente, acordate demnitarilor și altor salariați prin acte normative, reprezintă drepturi salariale suplimentare, iar nu drepturile fundamentale, consacrate și garantate de Constituție" (Decizia nr. 108 din 14 februarie 2006 ).
Totodată, "premiile ca și sporurile sau adaosurile la salariul de bază, constituie drepturi cu caracter salarial suplimentar, iar nu drepturi fundamentale al căror exercițiu ar putea fi restrâns numai în condițiile prevăzute de art.53 din Constituție". (Decizia nr.74 din 2 februarie 2006 ).
Prin deciziile pronunțate, Curtea a mai statuat că dispozițiile de lege criticate se aplică în egală măsură întregului personal din sectorul bugetar și că nu se poate vorbi de drepturi fundamentale atunci când se reclamă încetarea acordării unui astfel de stimulent sau drept salarial suplimentar cum este premiul anual, așa încât incident art. 41 din Constituție, care garantează salariaților dreptul la salariu.
În considerarea argumentelor ce preced, instanța va respinge ca nefondată acțiunea reclamantei privind acordarea diferenței de salariu reprezentând includerea premiului anual în salariul lunar, începând cu 01.01.2011 și în continuare, a calculului și a plății diferențelor de salariu, începând cu 01.01.2011 și în continuare, proporțional cu perioada lucrată, reactualizat în funcție de indicele de inflație la data plății efective și a dobânzii legale .
Ca o consecință a respingerii capătului de cerere privind acordarea diferențelor reprezentând includerea premiului anual urmează să fie respins și capătul de cerere accesoriu privind plata de daune interese moratorii.
| ← Cerere acordare drepturi de natură salarială. Vouchere de... | Acţiune în constatare → |
|---|
