Cerere de chemare în judecată formulată de soţi şi semnată doar de către unul dintre ei. Ratificare ulterioară. Efecte
| Comentarii |
|
Mandatul dat pe parcursul judecăţii de către soţul care nu a semnat cererea de chemare în judecată a celuilalt soţ are ca efect acoperirea nulităţii cererii de chemare în judecată.
Secţia civilă, Decizia nr. 371 din 7 aprilie 2011
Prin cererea înregistrată sub nr. 18632/325/2008 în data de 25.11.2008 la Judecătoria Timișoara, reclamanții P.M. și P.R. au chemat în judecată pârâtul Statul Român prin Consiliul Local al Municipiului Timișoara, solicitând instanței, ca prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună obligarea acestuia la vânzarea terenului aferent imobilului construcție înscris în CF 2 Timișoara la prețul pe care-l va stabili instanța și să dispună intabularea dreptului de proprietate al reclamanților asupra terenului, cu titlu de bun comun prin cumpărare.
Prin sentința civilă nr. 19078/22.12.2009 Judecătoria Timișoara a admis excepția lipsei calității de reprezentant a reclamantului P.M. pentru reclamanta P.R. și a anulat acțiunea formulată de P.M. în numele reclamantei P.R.; a fost admisă excepția lipsei calității procesuale active integrale a reclamantului P.M. și a fost respinsă acțiunea formulată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că acțiunea ce face obiectul prezentului dosar a fost formulată de reclamanții P.M. și P.R., însă a fost semnată doar de reclamantul P.M.
La termenul de judecată din data de 20.01.2009, instanța de fond a pus în vedere reclamanților să se prezinte în instanță pentru a semna acțiunea, iar pentru termenul de judecată următor, din data de 17.02.2009, s-a depus la dosar o adeverință medicală în care se menționa că reclamanta P.R. are afecțiuni medicale și că nu este deplasabilă, precum și un înscris sub semnătură privată denumit „împuternicire” în care se menționa că reclamanta îl împuternicea pe reclamantul P.M. să o reprezinte în fața instanțelor de judecată și, în acest sens, să poată formula precizări de acțiune, propune probe, să angajeze apărător sau renunța la judecată, inclusiv să semneze acțiunea introductivă în numele reclamantei și să exercite orice alt drept procesual care îi este conferit acesteia prin lege în calitatea de reclamantă.
Potrivit art. 67 C.proc.civ. „părțile pot să exercite drepturile procedurale personal sau prin mandatar”, iar în ceea ce privește forma în care trebuie dat mandatul pentru formularea unei acțiuni sau pentru reprezentarea în judecată, art. 68 C.proc.civ. prescrie forma înscrisului „sub semnătură legalizată”.
Având în vedere că mandatul dat reclamantului P.M. de către reclamanta P.R. nu îndeplinește condiția sus-menționată și față de împrejurarea că acest viciu nu a fost înlăturat pe parcursul soluționării litigiului, deși instanța de fond a solicitat în mod expres acest lucru la termenul de judecată din data de 17.11.2009 în îndeplinirea rolului său activ reglementat de art. 129 C.proc.civ., față de dispozițiile art. 161 C.proc.civ., judecătoria a admis excepția lipsei calității de reprezentant a reclamantului P.M. pentru reclamanta P.R. și, pe cale de consecință, a anulat acțiunea formulată de acesta în numele reclamantei P.R.
Deoarece prin acțiunea de față s-a solicitat obligarea Statului Român la vânzarea terenului aferent imobilului ambilor reclamanți și intabularea dreptului de proprietate al acestora în cartea funciară, fiind necesară coparticiparea procesuală activă a ambilor reclamanți și văzând că acțiunea a fost formulată doar de către unul dintre reclamanți, respectiv P.M., văzând dispozițiile art. 137 C.proc.civ., instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale active integrale a acestuia respingând, pe cale de consecință, acțiunea ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă integrală.
împotriva acestei sentințe au formulat apel reclamanții.
în motivarea apelului s-a criticat pentru nelegalitate hotărârea instanței care a soluționat cauza pe cele două excepții.
Prin decizia civilă nr. 554/A din 1 iulie 2010, pronunțată în dosar nr.18632/325/2008, Tribunalul Timiș a admis apelul, sens în care a desființat sentința apelată și a trimis cauza spre rejudecare la Judecătoria Timișoara.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Timiș a reținut că în apel, reclamanții au depus procura autentificată sub nr. 3904/27.11.2009 despre care au făcut vorbire în cuprinsul motivelor de apel și care este eliberată anterior pronunțării sentinței apelate care a intervenit la data de 22.12.2009, fiind confirmate în felul acesta susținerile apelanților, astfel că greșit s-a soluționat cauza pe excepția lipsei calității de reprezentant a reclamantei.
în ceea ce privește cea de-a doua excepție, s-a reținut că art. 35 alin. (1) C. fam. consacră mandatul tacit între soți în ceea ce privește administrarea și folosirea bunurilor comune, mandatul expres fiind cerut doar la vânzarea sau grevarea unui bun imobil comun, nu și la achiziționarea unui astfel de bun.
Dimpotrivă, art. 30 alin. (1) C. fam. prevede că „ Bunurile dobândite de timpul căsniciei, de oricare dintre soți, sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune ale soților” ceea ce înseamnă că legiuitorul permite achiziționarea de către un soț a unui bun imobil fără consimțământul expres al celuilalt soț. Prin urmare, chiar și lipsa participării reclamantei în acest litigiu, textul mai sus citat permite reclamantului singur achiziționarea unui bun imobil, fără a avea consimțământul soției sale, astfel nu se impune coparticiparea procesuală activă a reclamanților, astfel cum greșit a apreciat instanța de fond.
împotriva deciziei a declarat recurs pârâtul Statul Român prin Consiliul Local al Municipiului Timișoara, solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate și admiterea excepției lipsei calității de reprezentant al reclamantului intimat P.M. pentru reclamanta P.R. și a excepției lipsei calității procesuale integrale a reclamantului intimat P.M.
In motivarea recursului, a susținut că în mod greșit Tribunalul Timiș a admis apelul reclamanților reținând că, anterior pronunțării hotărârii primei instanțe, a existat depusă la dosar procura autentificată sub nr. 3904 din 27.11.2009.
S-a arătat că prima instanță a solicitat la mai multe termene depunerea procurii, însă reclamanta P.R. nu a dat curs acestei solicitări, depunând la dosar doar o adeverință medicală din care rezultă că nu este deplasabilă și un înscris sub semnătură privată prin care îl împuternicea pe soțul său P.M. să o reprezinte în fața instanțelor de judecată.
Drept urmare, a arătat că prima instanță în mod corect a făcut aplicarea dispozițiilor art. 67 C.proc.civ., iar soluția pronunțată de instanța de apel este greșită întrucât la vânzarea terenului se impune consimțământul ambilor soți, context în care reclamantul P.M. nu a avut calitate procesuală activă integrală.
In drept, recursul a fost motivat cu dispozițiile cuprinse în art. 304 pct. 8 și 9 C.proc.civ.
Analizând legalitatea hotărârii recurate în raport de motivele de recurs invocate și dispozițiile cuprinse în art.304 și urm. C.pr.civ., Curtea a stabilit că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Reclamanții P.M. și P.R. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul, ca prin hotărârea care se va pronunța, să se dispună obligarea acestuia la vânzarea terenului aferent imobilului construcție, înscris în CF nr. 2 Timișoara, la prețul pe care-l va stabili instanța și să dispună intabularea dreptului de proprietate al reclamanților asupra terenului, cu titlu de bun comun, prin cumpărare.
Prima instanță a dispus conform celor mei sus arătate pe motiv că, potrivit art. 67 C.proc.civ., părțile pot să exercite drepturile procedurale personal sau prin mandatar, iar în ceea ce privește forma în care trebuie dat mandatul pentru formularea unei acțiuni sau pentru reprezentarea în judecată, art. 68 C.proc.civ. prevede forma înscrisului sub semnătură legalizată, ceea ce nu s-a realizat.
Soluția instanței de apel, de desființare a hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare este legală, iar recursul nefondat, câtă vreme la dosar există procura autentificată sub nr. 3904 din 27.11.2009, dată anterior pronunțării hotărârii primei instanțe - 22.12.2009, context în care dispozițiile cuprinse în art.67, respectiv 68 C.proc.civ. au fost respectate.
Posibilitatea ratificării actelor de procedură îndeplinite de o persoană care nu și-a justificat calitatea de mandatar nu este prevăzută în mod expres în Codul de procedură civilă, însă o asemenea posibilitate nu poate fi contestată și decurge din însăși concepția legiuitorului asupra nulităților procesuale. Aceasta pentru că nulitatea trebuie să reprezinte doar un ultim remediu, iar ratificarea actelor făcute de o persoană ce nu a înfățișat procură de reprezentare este de natură să dea eficiență întregii activități procesuale.
Ținând seama și de circumstanțele concrete ale cauzei, Curtea a constat că în speță este vorba de o acțiune formulată de soții P. având ca obiect achiziționarea unui imobil, iar art. 35 alin. (1) Codul familiei consacră mandatul tacit între soți în ceea ce privește administrarea și folosirea bunurilor comune; alin. (2) teza I din art. 35 Codul familiei prevede că oricare dintre soți, exercitând singur aceste drepturi, este socotit că are și consimțământul celuilalt soț; art. 30 alin.(1) Codul familiei prevede că bunurile dobândite în timpul căsătoriei de oricare dintre soți sunt, de la data dobândirii lor bunuri comune ale soților. Din coroborarea celor două texte rezultă indubitabil că art. 35 Codul familiei se aplică în situația introducerii unei acțiuni de către unul din soți prin care se urmărește dobândirea unui bun imobil, altfel spus, nu se impune coparticiparea procesuală activă a reclamanților.
Față de cele ce preced, în temeiul art. 312 C.proc.civ. Curtea a respins recursul declarat de pârât.
(Judecător Florin Șuiu)
| ← Mărturie mincinoasă. Ordonanţă de scoatere de sub urmărire... | Exequator – recunoaşterea hotărârii judecătoreşti de... → |
|---|
