Cerere de revizuire. Jurisprudență Revizuire
| Comentarii |
|
Curtea de Apel BUCUREŞTI Decizie nr. 515R din data de 11.03.2014
Cerere de revizuire Condițiile invocării dispozițiilor art.322 pct.10 din Codul de Procedură Civilă. Atâta timp cât în cauza respectivă nu a fost invocată excepția de neconstituționalitate a dispozițiile art.1 alin.1 și 2 din OUG nr.10/2013, nu se poate solicita revizuirea deciziei civile nr. 1832/30.10.2013 pronunțate de Curtea de Apel București Secția a- IV-a Civilă, chiar dacă a intervenit ulterior o decizie a Curții Constituționale, prin care s-a declarat neconstituțional temeiul legal, care a stat la baza pronunțării deciziei atacate.
Sediul materiei : dispozițiile art.322 pct.10 din Codul de Procedură Civilă
Prin sentința civilă nr.17146/04.10.2012 pronunțată în dosarul nr.12354/299/2012 al Judecătoriei Sectorului 1 București s-a admis cererea reclamantulu C.F. în contradictoriu cu pârâta A.N.R.P. și în consecință a fost obligată pârâta să achite reclamantului suma de 175.228,026 lei reprezentând contravaloarea tranșei de 60% din despăgubirile acordate prin Hotărârea nr.4584/29.10.2008 acordate prin Hotărârea nr.4584/29.10.2008 a Comisiei Județene Constanța pentru aplicarea Legii nr.9(1998, validată prin decizia nr.221/09.02.2010 a ANPR, sumă actualizată în raport cu indicele de creștere a prețurilor, începând cu data de 29.10.2008 și până la achitarea efectivă; a obligat pe pârâtă să achite reclamantului suma reprezentând actualizarea în raport cu indicele de creștere a prețurilor a tranșei de 40%, în valoare de 116.818,68 lei, pentru perioada 29.10.2008 - 23.02.2011; s-a luat act că reclamantul a precizat că va solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:
Potrivit art. 7 si 8 alin. 2 din Legea nr. 9/1998, dreptul la despăgubire stabilit de acest act normativ se stabilește prin hotărârea comisiei județene constituită în baza art. 7 din lege, procedura ulterioară presupunând doar validarea acestei hotărâri de către comisia constituită la nivelul administrației centrale.
Astfel, potrivit prevederilor art. 7 alin. 1 din Legea nr. 9/1998, comisiile județene și a Municipiului București primesc, verifică și rezolvă cererile de acordare a compensațiilor, iar hotărârile privind acordarea compensațiilor se dau în termen de cel mult 6 luni de la primirea cererilor. De asemenea, potrivit art. 4 din HG nr. 1277/2007, comisia centrală are doar atribuții de validare a hotărârii Comisiei Județene, prin aceasta din urmă stabilindu-se insă despăgubirile.
Potrivit dispozițiilor art. 8 alin. 2 din Legea nr. 9/1998, in cazul în care compensațiile se plătesc în anul în care au fost stabilite, acestea se acordă la nivelul la care au fost validate de comisia centrală, iar, în situația în care se achită în anul următor, direcțiile generale ale finanțelor publice le actualizează în raport cu indicele de creștere a prețurilor de consum din ultima lună pentru care a fost publicat de către Institutul Național de Statistică înaintea plății, față de luna decembrie a anului anterior.
Prin decizia nr. XXI a Înaltei Curți de Casație si Justiție, s-a admis recursul în interesul legii si s-a stabilit că, in aplicarea dispozițiilor art. 8 alin. 2 din Legea nr. 9/1998, privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, republicată, precum și ale art. 5 din Hotărârea Guvernului nr. 286/2004, data stabilirii compensațiilor este aceea a emiterii hotărârii comisiei județene, respectiv, a municipiului București, pentru aplicarea dispozițiilor Legii nr. 9/1998. Validarea de către Cancelaria Primului Ministru a hotărârilor comisiilor teritoriale, cu depășirea termenului de 60 de zile prevăzut în art. 7 alin. 3 din aceeași lege, atrage actualizarea întregii sume în raport cu indicele de creștere a prețurilor.
In cauză, instanța a constatat că, prin Hotărârea nr. 4584/29.10.2008 a Comisiei Județului Constanța pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, a fost aprobata cererea reclamantului, stabilindu-se valoarea totală a compensațiilor la suma de 292.046,71 lei.
Ulterior, prin Decizia nr. 221/09.02.2010 a Vicepreședintelui ANRP, a fost validată hotărârea, acordându-se reclamantului compensații in cuantum de 292.046,71 lei.
Instanța nu a putut reține ca întemeiate apărările pârâtei din cuprinsul întâmpinării, în sensul că, potrivit art. 5 din Hotărârea Guvernului nr. 286 /2004, compensațiile se achită in limita sumelor aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat, astfel că plata este condiționată de existența în bugetul de stat a unor sume suficiente aprobate anual cu această destinație, dreptul reclamantului fiind afectat de o condiție, nerealizarea acesteia conducând la prelungirea perioadei de plată.
A reține că lipsa fondurilor duce la prelungirea termenului de plată înseamnă o încălcare a dreptului reclamanților, nealocarea unor sume de bani cu această destinație nu pune la adăpost pe debitorul acestei obligații, soluția contrară însemnând golirea de conținut a dreptului reclamantului.
Reținând că reclamanții sunt îndreptățiți la plata compensațiilor, astfel cum au fost stabilite prin actele mai sus menționate, pârâta nefăcând dovada contrară, a achitării sumei solicitate si nici a faptului ca nu au fost alocate astfel de sume, instanța o va obliga pe pârâtă la plata către reclamant a sumei de 175.228,026 lei, reprezentând tranșa de 60% din despăgubirile acordate prin Hotărârea nr. 4584/29.10.2008 a Comisiei Județene Constanța pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, validată prin Decizia nr. 221/09.02.2010 a ANRP.
De asemenea, având în vederea întârzierea plății, inclusiv a tranșei de 40%, precum și decizia nr. XXI a Înaltei Curți de Casație si Justiție, aplicabilă în speță, instanța a dispus actualizarea sumei de 175.228,026 lei în raport cu indicele de creștere a prețurilor, începând cu data de 29.10.2008 și până la achitarea efectivă și o va obliga pe pârâtă să achite reclamantului suma reprezentând actualizarea în raport cu indicele de creștere a prețurilor a tranșei de 40%, în valoare de 116.818,68 lei, pentru perioada 29.10.2008-23.02.2011.
Împotriva sentinței civile nr.17146/04.10.2012 a formulat apel pârâta Autoritatea Națională Pentru Restituirea Proprietăților.
Prin decizia civilă nr.622 A/17.06.2013 pronunțată de Tribunalul București Secția a III a Civilă s-a respins, ca nefundat, apelul formulat de recurenta - pârâtă Autoritatea Națională Pentru Restituirea Proprietăților împotriva sentinței civile nr.17146/04.10.2012 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, în contradictoriu cu intimatul - reclamant Constantin Florin.
Pentru a dispune în acest sens s-au reținut următoarele:
Prima instanță a reținut corect situația de fapt dedusă judecății și anume că, prin Hotărârea nr.4584/29.10.2008 a Comisiei Județului Constanța pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 a fost aprobată cererea depusă de reclamantul Constantin Florin,stabilindu-se valoarea totală a compensațiilor bănești la suma de 292.046,71 lei, această hotărâre fiind validată de ANRP prin Decizia nr. 221/09.02.2010.
Instanța de fond a înlăturat în mod judicios susținerile formulate în apărare de către pârâtă și reiterate în cererea de apel, sub acest aspect neputând fi luate în considerare arătările pârâtei apelante, cum că plata nu a putut fi efectuată ca urmare a nealocării de la bugetul de stat a unor sume de bani cu o astfel de destinație, respectiv compensații bănești în temeiul Legii nr. 9/1998, întrucât dacă s-ar primi o astfel de susținere pentru justificarea prelungirii termenului de plată s-ar ajunge în final, la încălcarea dreptului reclamantului recunoscut printr-o hotărâre a Comisiei județene ce a fost validată de către apelantă, acest drept devenind iluzoriu, deci lipsit de substanță.
Nefondată a fost și critica referitoare la actualizarea sumelor datorate potrivit indicelui de inflație, această măsură fiind dispusă de instanță, în condițiile în care însăși prima tranșă a fost achitată cu întârziere către beneficiar, respectiv intimatul reclamant, ori soluția adoptată de prima instanță pe acest aspect este în deplină concordanță atât cu prevederile legale în materie cât și cu considerentele expuse în decizia nr. XXI, dată de Înalta Curte de Casație și Justiție în urma soluționării recursului în interesul legii.
Întrucât criticile formulate de apelanta pârâtă nu sunt întemeiate, tribunalul a procedat la respingerea apelului declarat în cauză de către ANRP și a menținut hotărârea primei instanțe.
Împotriva deciziei nr.622 A din 17.06.2013 pronunțată în dosarul nr.12354/299/2012 al Tribunalului București Secția a III a Civilă a formulat recurs Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților.
Prin decizia civilă nr. 1832/30.10.2013 pronunțată de Curtea de Apel București Secția a- IV-a Civilă, s-a admis recursul formulat de recurenta-pârâtă Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților împotriva Deciziei civile nr. 622 A/17.06.2013 pronunțată în dosar nr. 12354/299/2012 de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul-reclamant Constantin Florin, a fost modificată decizia civilă nr.622 A din 17.06.2013 pronunțată în dosarul nr.12354/299/2012 al Tribunalului București în sensul admiterii apelului și schimbării sentinței civile nr.17146/din 04.10.2012 pronunțată în dosarul nr.12354/299/2012 al Judecătoriei Sectorului 1 București în sensul respingerii acțiunii ca prematură.
În motivarea deciziei, pe excepția prematurității invocate în cuprinsul motivelor de recurs, s-au învederat următoarele:
Potrivit art.1 alin.1 și 2 din OUG nr.10 din 27.02.2013 plata despăgubirilor, în cazul titlurilor de plată emise și neachitate integral până la data intrării în vigoare a OUG nr.10/2013 se face în tranșe anuale de minim 20.000 lei, eșalonat pe timp de 10 ani iar plata tranșelor se face începând cu 1.01.2014.
Față de aceste dispoziții, dreptul de creanță reprezentând a doua tranșă de despăgubiri în sumă de 175.228,026 lei nu este încă actual și deci acțiunea este prematur introdusă, motiv pentru care fiind incidente art.304 pct.9 Cod procedură civilă, în temeiul art.312 Cod procedură civilă s-a admis recursul și s-a modificat decizia civilă nr.622 A/17.06.2013 în sensul admiterii apelului formulat de pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților cu consecința schimbării sentinței civile nr.17146/04.10.2012 în sensul respingerii acțiunii ca prematur formulată.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs revizuentul Constantin Florin, solicitând modificarea deciziei Civile nr.1832 R in sensul respingerii recursului formulat de ANRP împotriva Deciziei Civile nr.622A/17.06.2013 pronunțată de Tribunalul București.
În motivarea cererii de revizuire, se învederează următoarele:
După intrarea in vigoare a OUG 10/2013, la 28.02.2013, recurenta parata a formulat recurs împotriva deciziei Civile nr.622A/17.06.2013 pronunțată de Tribunalul București Secția a III-a Civila.
In cererea de recurs recurenta pârâtă a invocat pentru prima data excepția prematurității cererii de chemare in judecată, întemeiată pe prevederile art. 1 alin. 1 si 2 din OUG 10/2013 care prevedeau ca plata despăgubirilor se va face in tranșe anuale de minim 20.000 lei, eșalonat pe timp de 10 ani, iar plata transelor se face începând cu 01 .01.2014.
Instanța de recurs a mai reținut că dreptul de creanță al reclamantului, nu ar fi încă actual și deci acțiunea ar fi fost prematur introdusă, conform prevederilor art. 1 OUG nr. 10/2013.
Deși, OUG 10/2013 a intrat in vigoare la 1 an de la introducerea cererii de chemare in judecata, Curtea de Apel București a considerat că legea se va aplica retroactiv, deși obligația de plata a despăgubirilor a devenit scadenta încă de la momentul validării Hotărârii Comisiei Județene.
Curtea de Apel București a mai considerat că o cerere de chemare in judecată introdusă in vederea valorificării drepturilor de creanță ale reclamantului a fost prematur introdusa, deși termenul legal de plata fusese depășit cu mulți ani înainte de introducerea cererii de chemare in judecata.
La data de 12.12.2013, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a art. I si III din OUG 10/2013. Aceste articole neconstituționale stabileau ca plata despăgubirilor în cazul titlurilor emise si neachitate integral până la data intrării in vigoare a ordonatei se va face începând cu data de 01.01.2014 in transe anuale de minim 20.000 lei, eșalonat pe 10 ani.
Decizia CCR privind OUG nr.10/2013 a intrat in vigoare la data 24 ianuarie 2014, când a fost publicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr.63.
Titlul deciziei este următorul: Decizia nr.528 din 12 decembrie 2013 referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor Ordonanței de urgenta a Guvernului nr.10/2013 pentru plata eșalonată a despăgubirilor stabilite potrivit dispozițiilor Legii nr.9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor romani pentru bunurile trecute in proprietatea statului bulgar in urma aplicării Tratatului dintre Romania si Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, ale Legii nr.290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor romani pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase in Basarabia, Bucovina de Nord si Ținutul Herta, ca urmare a stării de război si a aplicării Tratatului de Pace intre Romania si Puterile Aliate si Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, precum si ale Legii nr.393/2006 privind acordarea de compensații cetățenilor romani pentru bunurile trecute în proprietatea fostului Regat al Sârbilor, Croaților si Slovenilor, in urma aplicării Protocolului privitor la câteva insule de pe Dunăre si la un schimb de comune intre Romania si Iugoslavia, încheiat la Belgrad la 24 noiembrie 1923, semnată la Belgrad la 5 iulie 1924, precum si pentru modificarea si completarea Legii nr.9/1998, Legii nr.290/2003 si Legii nr.393/2006.
Ca urmare a faptului ca OUG 10/2013 a fost declarată neconstituțională de către CCR, se revine la perioada anterior valabila de recuperare a despăgubirilor, prevăzute de Legea nr.9/1988, respectiv plata trebuind a se face in doua transe anuale: prima tranșă de bani de 40 % fiind plătită în anul în care au fost stabilite, iar cea de a doua tranșă de 60 % va fi plătită în anul următor.
În final, revizuentul solicită admiterea cererii, modificarea deciziei nr. 1832 R în sensul respingerii recursului formulat de ANRP împotriva deciziei civile nr. 622 A/17.06.2013 pronunțată de Tribunalul București.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.322 pct.10 din Codul de Procedură Civilă.
În dovedirea susținerilor, s-a atașat decizia Curții Constituționale privind admiterea excepției de neconstituționalitate privind dispozițiile OUG nr.10/2013, publicată în Monitorul Oficial nr.63/24.01.2014, partea I.
Analizând cererea de revizuire formulată din prisma criticilor formulate și a motivului de revizuire prevăzut de art.322 pct.10 din Codul de Procedură Civilă, Curtea învederează că este nefondată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art.322 pct.10 din Codul de Procedură Civilă, constituie motiv de revizuire "dacă, după ce hotărârea a devenit definitivă, Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra excepției invocate în acea cauză, declarând neconstituțională legea, ordonanța ori o dispoziție dintr-o lege sau dintr-o ordonanță care a făcut obiectul acelei excepții ori alte dispoziții din actul atacat, care, în mod necesar și evident, nu pot fi disociate de prevederile menționate în sesizare";.
Pentru incidența acestui motiv de revizuire este necesar să fie îndeplinite următoarele condiții:
1.să existe un dosar în curs de soluționare pe rolul instanțelor de judecată;
2.în cauza respectivă să fie invocată excepția de neconstituționalitate cu privire la o dispoziție legală incidentă în cauză;
3. instanța învestită cu soluționarea excepției de neconstituționalitate să sesizeze Curtea Constituțională cu soluționarea excepției invocate;
4. instanța de judecată să pronunțe, în cauza, în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate, o hotărâre definitivă, fundamentată pe dispoziția legală atacată la Curtea Constituțională;
5.Curtea Constituțională să admită excepția de neconstituționalitate invocată.
În cauza de față, se constată că nu este incident motivul de revizuire invocat, deoarece nu este întrunită cea de-a doua condiție (în cauză nu a fost invocată excepția de neconstituționalitate cu privire la o dispoziție legală incidentă în cauză), având în vedere următoarele:
Prin decizia civilă nr. 1832/30.10.2013 pronunțată de Curtea de Apel București Secția a- IV-a Civilă, s-a admis recursul formulat de recurenta-pârâtă Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților împotriva deciziei civile nr. 622 A/17.06.2013 pronunțată în dosar nr. 12354/299/2012 de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul-reclamant C. F., a fost modificată decizia civilă nr.622 A din 17.06.2013 pronunțată în dosarul nr.12354/299/2012 al Tribunalului București în sensul admiterii apelului și schimbării sentinței civile nr.17146/din 04.10.2012 pronunțată în dosarul nr.12354/299/2012 al Judecătoriei Sectorului 1 București în sensul respingerii acțiunii ca prematură.
Pe parcursul soluționării cauzei, niciuna dintre părți nu a invocat neconstituționalitatea dispozițiilor art.1 alin.1 și 2 din OUG nr.10/2013 și nu s-a dispus sesizarea Curții Constituționale.
Astfel, hotărârea judecătorească, a cărei revizuire se solicită, a fost pronunțată la data de 30.10.2013 și s-a fundamentat pe dispozițiile art.1 alin.1 și 2 din OUG nr.10/2013.
După pronunțarea acestei decizii, la data de 12.12.2013 a fost pronunțată de către Curtea Constituțională decizia nr.528/2013, prin care s-au declarat neconstituționale prevederile Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.10/2013.
Această decizie a fost publicată în Monitorul Oficial nr.63/24.01.2014, partea I.
Instanța de revizuire învederează că, atâta timp cât în cauza respectivă nu a fost invocată excepția de neconstituționalitate a dispozițiile art.1 alin.1 și 2 din OUG nr.10/2013, nu se poate solicita revizuirea deciziei civile nr. 1832/30.10.2013 pronunțate de Curtea de Apel București Secția a- IV-a Civilă, chiar dacă a intervenit ulterior o decizie a Curții Constituționale, prin care s-a declarat neconstituțional temeiul legal, care a stat la baza pronunțării deciziei atacate.
În acest sens, instanța de revizuire învederează că, potrivit art. 11 alin.3 din Legea nr.47/1992 " Deciziile, hotărârile și avizele Curții Constituționale se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Deciziile și hotărârile Curții Constituționale sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor";.
De asemenea, conform art.31 din Legea nr.47/1992 "(1) Decizia prin care se constată neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare este definitivă și obligatorie";.
Caracterul obligatoriu al deciziei Curții Constituționale se produce de la data publicării în Monitorul Oficial și numai pentru viitor.
Singura excepție de la dispozițiile menționate este reprezentat de dispozițiile art.322 pct.10 din codul de procedură civilă care impun condiția ca excepția să fie invocată pe parcursul soluționării cauzei, înainte de pronunțarea unei hotărâri definitive.
În lipsa invocării excepției de neconstituționalitate și nesesizării Curții Constituționale de către instanța de judecată, nu este incident motivul de revizuire invocat.
Pentru aceste considerente, constatându-se că nu este incident motivul de revizuire prevăzut de dispozițiile art.322 pct.10 din Codul de Procedură Civilă, va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire.
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A IV A CIVILĂ /DECIZIA CIVILĂ NR. 515 R/11.03.2014
| ← Legea nr. 221/2009 privind acordarea despăgubirilor morale... | Recurs. Repunere in termenul de declarare a recursului.... → |
|---|
