Recurs. Repunere in termenul de declarare a recursului. Inexistenţa unei împrejurări mai presus de voinţa părţii, care să o fi împiedicat să exercite calea de atac în termenul prevăzut de lege.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel BUCUREŞTI Decizie nr. 613 din data de 11.03.2014
Recurs. Repunere in termenul de declarare a recursului. Inexistența unei împrejurări mai presus de voința părții, care să o fi împiedicat să exercite calea de atac în termenul prevăzut de lege.
Art. 103 C.proc.civ.
Decizia civilă nr. 613/11.03.2014 Curtea de Apel București Secția a V-a Civilă
Asupra cauzei civile de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a VI - a Civilă la data de 30.09.2010 și sub nr, reclamanta A.V.A.S. a chemat în judecată pe pârâta A.S.M.C.P.J pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună desființarea contractului nr.4/19.03.2002 și obligarea pârâtei la plata de daune-interese în cuantum de minim 2.524.395 lei (reprezentând contravaloarea gajului constituit în favoarea AVAS pentru garantarea investițiilor) și în cuantum de 5.125.781,86 Euro și 727.025,76 lei (penalități calculate conform clauzelor contractuale), precum și la plata dividendelor încasate de asociația pârâtă pe perioada derulării contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni nr.4/2002.
De asemenea, reclamanta a solicitat instanței stabilirea prejudiciului ce i-a fost provocat și a întinderii daunelor-interese, altele decât cele mai sus-enumerate, care urmează a fi stabilite în fața instanțelor de judecată pe baza unei expertize întocmite în conformitate cu art.21 din OG nr.25/2002 și a reținerii sumelor achitate cu orice titlu de către pârâtă în contul contractului.
Prin încheierea de ședință din 24.11.2011 instanța a pus în sarcina reclamantei îndeplinirea anumitor obligații pentru continuarea desfășurării procesului sub sancțiunea aplicării art.1551 Cod procedură civilă.
Reclamanta, deși legal citată cu mențiunea îndeplinirii obligațiilor stabilite de instanță în sarcina sa, nu a înțeles să le îndeplinească, motiv pentru care tribunalul, apreciind că desfășurarea normală a procesului a fost împiedicată din vina părții reclamante, a dispus suspendarea cauzei în baza art.1551 Cod procedură civilă, astfel cum rezultă din încheierea de ședință de la 26.01.2012.
La data de 13.04.2012 reclamanta a formulat cerere de repunere pe rol, cerere ce a fost respinsă prin încheierea din 17.05.2012 ca urmare a neîndeplinirii integrale a obligațiilor stabilite în sarcina sa.
La data de 07.09.2012 reclamanta a formulat o nouă cerere de repunere pe rol, însoțită de precizări.
La termenul de judecată din 25.10.2012 instanța a repus cauza pe rol și a rămas în pronunțate pe excepția de perimare invocată de pârâtă.
Prin sentința civilă nr.15049 din 25.10.2012 tribunalul a admis excepția de perimare și a constatat perimată acțiunea formulată de reclamanta A.V.A.S..
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că prezentei acțiuni îi este aplicabil termenul de 6 luni prevăzut de art.248 alin.3 Cod procedură civilă, față de disp. art.223 din Legea nr.71/2011 conform cărora ";Dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, procesele și cererile în materie civilă sau comercială în curs de soluționare la data intrării în vigoare a Codului civil se soluționează de către instanțele legal învestite, în conformitate cu dispozițiile legale, materiale și procedurale în vigoare la data când acestea au fost pornite";.
În cauză, ultimul act de procedură îndeplinit a fost la data de 26.01.2012, dată de la care cauza a rămas în nelucrare mai mult de 6 luni, reclamanta neconformându-se integral obligațiilor stabilite de instanță în sarcina ei, ceea ce a atras, de altfel, și respingerea cererii de repunere pe rol formulate la data de 13.04.2012.
Cum instanța nu a admis aceasta cerere de repunere pe rol formulată în interiorul termenului de perimare, cererea nu a determinat întreruperea acestui termen.
Deoarece perimarea operează de drept, prin simpla curgere a timpului, instanța a apreciat că termenul de 6 luni s-a împlinit la data de 26.07.2012, astfel încât cea de-a doua cerere de repunere pe rol formulată la data de 07.09.2012 nu mai putea avea efect întreruptiv, chiar dacă ar fi fost găsită întemeiată.
În consecință, având în vedere cele anterior expuse, în baza dispozițiilor art.248-254 Cod procedura civilă tribunalul a constatat perimată cererea.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta A. A. A. S. B. (fostă A.V.A.S.), acesta fiind înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a V-a Civilă sub același număr unic.
Prin cererea de recurs reclamanta a formulat și o cerere de repunere în termenul de recurs, conform art.103 alin.1 și 2 Cod procedură civilă.
În motivarea recursului și a cererii de repunere în termen reclamanta a arătat că instanța de fond a încălcat dispozițiile art.248 Cod procedură civilă, astfel cum acestea au fost modificate/abrogate parțial prin art.219 din Legea nr.71/2011. Cum alin.3 al art. 248 Cod procedură civilă a fost abrogat, termenul de prescripție pentru toate procesele este termenul de 1 an.
În situația în care instanța de recurs va trece peste această susținere și va considera că perimarea operează în termen de 6 luni, recurenta a solicitat să se constate că excepția perimării a fost în mod nelegal admisă, fără respectarea dispozițiilor legale privind citarea A.A.A.S.B. cu mențiunea perimării, fiind astfel încălcate dispozițiile procedurale prevăzute de art. 248 și următoarele Cod procedură civilă, dispoziții sancționate cu nulitatea absolută conform art.105 și următoarele Cod procedură civilă.
A susținut recurenta că, prin necomunicarea citației cu mențiunea perimării i-a fost încălcat dreptul la apărare în sensul că excepția nu a fost pusă în discuția părților conform principiul contradictorialității, A.A.A.S. neavând posibilitatea să depună apărările legale pe excepția perimării și să cunoască data pronunțării pentru a respecta și declara calea de atac a recursului și termenul legal de 5 zile de la pronunțare.
Față de aceste susțineri și de dispozițiile legale imperative încălcate de către instanța de fond, apreciind că sunt aplicabile dispozițiile art.103 alin.1 Cod procedură civilă, A.A.A.S fiind împiedicată să declare recursul în termen legal de o împrejurare mai presus de voința sa, recurenta a solicitat repunerea sa în termenul de recurs.
A mai susținut recurenta că instanța de fond în mod nelegal a reținut că în cauză nu a fost îndeplinit niciun act de procedură în termen de 6 luni. Aceasta deoarece, urmare a obligațiilor stabilite în sarcina sa prin încheierea de ședință din 24.11.2011, A.A.A.S. a răspuns solicitărilor instanței prin adresa nr.P/836/24.01.2012, însă tribunalul a dispus în mod nelegal suspendarea cauzei prin încheierea din 26.01.2012.
Ulterior suspendării, prin cererea nr.P/3114/11.04.2012 și precizările nr.P/3113/11.04.2012 a solicitat repunerea pe rol a cauzei și a răspuns solicitărilor instanței de fond, însă cererea de repunere pe rol a fost respinsă.
La data de 7.09.2012 A.A.A.S a formulat o nouă cerere de repunere pe rol.
Prin toate aceste cereri de repunere pe rol și prin precizările depuse, dosarul nu a stat în nelucrare, instanța putând cel mult să mențină suspendarea cauzei, însă de la data depunerii cererilor de repunere pe rol/precizări începând să curgă un nou termen al perimării.
Potrivit art.249 Cod procedură civilă perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură, făcut în vederea judecării cauzei, de către partea care justifică interes. Or, față de cererile de repunere pe rol și de precizările formulate, a susținut recurenta că perimarea a fost întreruptă, fiind îndeplinite acte de procedură în vederea judecării procesului.
Față de motivele invocate recurenta a solicitat admiterea recursului și casarea sentinței atacate, cu trimiterea cauzei aceleiași instanțe pentru continuarea judecății.
În drept, recurenta a invocat dispozițiile art.304 pct. 9, art.314-315, art.248 și următoarele Cod procedură civilă.
În cauză, intimata pârâtă A. S. M. C. P. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității recursului față de dispozițiile art.253 alin.2 Cod procedură civilă, solicitând respingerea cererii de repunere în termen formulată de recurentă și respingerea recursului ca tardiv formulat.
Intimata-pârâtă a formulat apărări și pe fondul recursului, solicitând respingerea acestuia, având în vedere că termenul de perimare aplicabil în cauză este de 6 luni, conform dispozițiilor legale de la data începerii procesului, iar cursul perimării nu a fost întrerupt deoarece cererile de repunere pe rol în vederea continuării judecății formulate de recurenta-reclamantă au fost respinse, astfel că ele nu pot fi considerate acte de procedură care să poată conduce la întreruperea cursului perimării în condițiile art.249 Cod procedură civilă.
În ședința publică din 11.03.2014 Curtea a rămas în pronunțare pe cererea de repunere în termenul de recurs formulată de recurentă și pe excepția tardivității recursului invocată de intimată, prin natura lor cele două cereri trebuind a fi soluționate împreună.
Analizând cu prioritate cererea de repunere în termenul de recurs formulată de recurentă, Curtea constată că aceasta este nefondată pentru următoarele considerente:
Prin criticile formulate de recurentă la pct. B.1 din motivele de recurs, aceasta a susținut nelegalitatea sentinței atacate ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale privind citarea A.A.A.S cu mențiunea perimării, fiind astfel încălcate dispozițiile procedurale prevăzute de art.248 și următoarele Cod procedură civilă, sancționate cu nulitate absolută conform art.105 și următoarele Cod procedură civilă.
Aceleași critici au stat și la baza formulării cererii de repunere în termenul de recurs, conform art.103 Cod procedură civilă, recurenta reclamantă susținând că a fost împiedicată să declare recursul în termenul legal de o împrejurare mai presus de voința ei, căci nefiind citată cu mențiunea perimării nu a cunoscut data pronunțării pentru a respecta și declara calea de atac în termenul legal de 5 zile de la pronunțare.
Potrivit art.103 Cod procedură civilă, neexercitarea căii de atac în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei.
În speță nu avem nicio dispoziție legală aplicabilă care să dispună altfel decât atragerea decăderii conform art.103 Cod procedură civilă.
În ceea ce privește existența unei împrejurări mai presus de voința părții care a împiedicat-o să exercite calea de atac în termenul legal prevăzut de lege, Curtea reține că recurenta a invocat nelegala sa citare pentru termenul din 25.10.2012 cu mențiunea "perimării";.
Față de această susținere a recurentei, Curtea constată că dispozițiile art.103 Cod procedură civilă pentru repunerea în termenul de recurs nu sunt îndeplinite, necitarea părții cu mențiunea perimării nefiind o împrejurare mai presus de voința sa care să o fi împiedicat să exercite calea de atac a recursului în termenul legal de 5 zile de la pronunțare prevăzut de art.253 alin.2 Cod procedură civilă.
Astfel, Curtea a constatat că pentru termenul din 25.10.2012 recurenta-reclamantă a fost legal citată, conform dovezii aflate la fila 273 dosar fond, partea semnând de primire pentru actul procedural comunicat.
Excepția perimării a fost invocată de către pârâtă, în ședință publică, neexistând nici o dispoziție legală care să prevadă obligarea instanței de acordare a unui nou termen pentru a i se comunica acest aspect reclamantei.
Recurenta-reclamantă A.A.A.S a înțeles să nu participe la ședința de judecată, lucru permis conform art.85 și art. 242 alin.2 Cod procedură civilă (invocat de recurenta-reclamantă în cuprinsul cererii de chemare în judecată), însă aceasta avea obligația de a urmări desfășurarea procesului conform art.129 alin.1Cod procedură civilă.
Recurenta-reclamantă a optat pentru a nu participa la ședința de judecată, deși a fost legal citată, astfel că nu poate invoca încălcarea dreptului său la apărare în sensul că excepția nu a fost pusă în discuția părților conform principiului contradictorialității. Lipsa părții legal citate nu împiedica soluționarea cauzei (indiferent că era vorba de o soluționare pe fond sau pe vreo excepție), iar invocarea excepției în ședință publică și acordarea cuvântului pe aceasta părții prezente s-a făcut cu respectarea principiilor oralității și contradictorialității procesului civil.
Contradictorialitatea procesului civil înseamnă, pe lângă soluționarea unei cereri numai după citarea sau înfățișarea părților și comunicarea motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază pretențiile și apărările, obligația instanței de a supune discuției părților excepțiile invocate. Această obligație a fost respectată, paralizarea principiul contradictorialității nefiind lăsată la latitudinea vreunei părți prin simpla neprezentare a ei în fața instanței.
Mai mult, Curtea arată că citarea părților trebuia a fi efectuată pentru termenul din 25.10.2012 conform mențiunilor prevăzute de art.88 și urm. Cod procedură civilă, neexistând nicio dispoziție legală care să prevadă obligația citării reclamantei cu mențiunea perimării (chiar și atunci când se acordă termen pentru discutarea perimării unei cauze suspendate).
Recurenta-reclamantă, fiind legal citată conform art.88 și urm. Cod procedură civilă pentru termenul din 25.10.2012, avea obligația de a urmări desfășurarea procesului, ceea ce implică și cunoașterea datei pronunțării și respectarea termenului de exercitare a recursului în 5 zile de la pronunțare, conform art.253 alin.2 Cod procedură civilă.,
Având în vedere toate aceste considerente, Curtea va respinge ca nefondată cererea de repunere în termen formulată de recurentă, reținând că aceasta nu a dovedit că a fost împiedicată de o împrejurare mai presus de voința sa să exercite calea de atac în termenul prevăzut de lege, conform art.103 Cod procedură civilă.
Ca urmare a respingerii cererii de repunere în termenul de exercitare a recursului, văzând că sentința atacată a fost pronunțată la data de 25.10.2012, că termenul de recurs era de 5 zile de la pronunțare conform art.253 alin.2 Cod procedură civilă, iar prezentul recurs a fost exercitat de reclamantă la data de 10.12.2013, cu depășirea termenului legal, Curtea va admite excepția tardivității recursului și, în baza art.253 alin.2 coroborat cu art.103 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca tardiv formulat.
| ← Cerere de revizuire. Jurisprudență Revizuire | Recurs. Nelegala citare la soluţionarea dosarului având ca... → |
|---|
