cerere de valoare redusa. Jurisprudență Cereri; Plăţi
| Comentarii |
|
Judecătoria ONEŞTI Sentinţă civilă nr. 140 C din data de 12.02.2016
SENTINȚA CIVILĂ NR. 140C
Ședința din Camera de Consiliu din data de 12.02.2016
Instanța constituită din:
Președinte - Alina Daniela Ursu
Grefier - Liliana Georgescu
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamanta … în contradictoriu cu pârâtul …, având ca obiect cerere de valoare redusă.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc la data de 10.02.2016, fiind consemnate în încheierea de amânare de la aceea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre când, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea hotărârii pentru astăzi, 12.02.2016, când în aceeași compunere, a hotărât:
I N S T A N Ț A,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 11.07.2014 sub număr de dosar 4965/270/2014, reclamanta .. a solicitat instanței obligarea pârâtului …, la plata sumei de 1738 lei din care 1060 lei debit restant și 678 lei penalități de întârziere, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că la data de 20.10.2009 între părți a fost încheiat Contractul de închiriere nr. 5565, având ca obiect închirierea imobilului construcție tip P, cu o suprafață construită de 40 mp și terenul aferent construcției în suprafață de 300 mp. Pârâtul nu a achitat niciodată chiria. Totodată, s-a arătat că la data de 14.10.2013 prin Hotărârea Consiliului Local al Unității Administrativ Teritorială … nr. 67 din 14.10.2013 s-a hotărât rezilierea contractelor de închiriere din locația …. ca urmare a neîndeplinirii obligațiilor contractuale de către locatari.
În drept, cererea a fost motivată pe dispozițiile art. 969 cod civil și pe ale art.1429 pct.2 Cod civil din 1864
În probațiune reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri, anexând cererii, în copie, următoarele: contractul de închiriere nr. 5564 din 20.10.2009 (filele 10-16 dosar), procesul verbal de predare-primire din 10.09.2009 (fila 14 dosar), Hotărârea nr. 67/14.10.2013 (fila 15 dosar), anexa nr.1 la Hotărâre (file 16-18 dosar).
Cererea a fost scutită de plata taxei judiciare de timbru conform art. 30 din O.U.G. nr. 80/2013.
Pârâtul, deși i s-a comunicat formularul de răspuns în temeiul art. 1030 alin. 3 Cod procedură civilă, nu a completat acest formular și nici nu a depus vreun alt răspuns.
La data de 29.07.2014, reclamanta a depus o cerere de majorare a cuantumului creanței, respectiv la suma de 2399 lei din care 1044 lei debit principal și 1355 lei penalități, anexând fișa de calcul pentru aceste sume (fila 32 dosar), somație nr. 83/28.07.2014 (fila 33 dosar), somație nr. 216/05.09.2013 (fila 34 dosar).
La data de 23.10.2014 pârâtul a depus la dosar precizări, invocând totodată excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru sumele mai vechi de data de 11.07.2011.
La data de 19.11.2014 reclamanta a formulat concluzii cu privire la excepția invocată, solicitând respingerea acesteia, arătând în esență că la data de 06.07.2012 a fost emisă o înștiințare de plată, iar în anii 2013 și 2014 au fost emise somații de plată care sunt depuse la dosar, acte ce echivalează cu o întrerupere a prescripției. Reclamanta a solicitat și majorarea cuantumului pretențiilor la suma de 4342 din care 2281 lei debit principal și 2061 lei penalități.
Prin sentința civilă nr. 4645 pronunțată la data de 20.11.2014 de Judecătoria Onești a fost admisă excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârât și a fost admisă în parte cererea reclamantei, pârâtul fiind obligat la plata către reclamantă a sumei de 1332 lei reprezentând debit restant, 798,84 lei reprezentând penalități de întârziere și 50 lei cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr. 372/2015 pronunțată la data de 08.06.2015 de Tribunalul Bacău a fost casată sentința civilă nr. 4645 pronunțată la data de 20.11.2014 de Judecătoria Onești și s-a dispus trimiterea dosarului spre rejudecare.
Dosarul a fost din nou înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 01.09.2015 sub numărul 4965/270/2014*.
La termenul din data de 11.11.2015 instanța a invocat din oficiu excepție prescripției dreptului material la acțiune.
În cursul cercetării judecătorești instanța a încuviințat proba cu înscrisurile existente la dosarul cauzei.
În temeiul art. 248, alin. 1 Cod procedură civilă, analizând cu prioritate excepția prescripției dreptului material la acțiune, instanța reține următoarele:
Obiectul acțiunii de față îl constituie plata chiriei aferentă perioadei 2009-2013, data scadenței fiind, pentru ratele trimestriale stabilite contractual, 31.12.2009, 31.03.2010, 31.06.2010, 31.09.2010, 31.12.2010, 31.03.2011, 31.06.2011 și 31.09.2011.
O primă problemă o constituie lega aplicabilă față de data încheieri contractului și data formulării acțiunii.
Potrivit art. 6 alin. 4 din Codul civil "Prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt supuse în întregime dispozițiilor legale care le-au instituit";.
Având în vedere că în cauză contractul de închiriere nr. 5565 a fost încheiat la data de 20.10.2009, deci anterior intrării în vigoare a noului Cod civil (data intrării în vigoare a acestuia fiind 01.10.2011), se va aplica Decretul nr. 167/1958 privind prescripția extinctivă, iar nu dispozițiile noului Cod civil. Față de dispozițiile art. 18 din Decretul nr. 167/1958, instanța este obligată din oficiu să verifice și,eventual, să invoce din oficiu împlinirea termenului de prescripție extinctivă. În acest a dispus și Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 1/2014 pronunțată într-un recurs în interesul legii, conform căreia "prescripțiile extinctive începute anterior datei de 1 octombrie 2011, împlinite ori neîmplinite la aceeași dată, rămân supuse dispozițiilor art. 18 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, republicat, astfel încât atât instanțele de judecată, din oficiu, cât și părțile interesate pot invoca excepția prescripției extinctive, indiferent de stadiul procesual, chiar în litigii începute după 1 octombrie 2011";.
Potrivit art. 1 din Decretul nr. 167/1958, "Dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege. Odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal se stinge și dreptul la acțiune privind drepturile accesorii";.
Fiind un drept de creanță, termenul general de prescripție este de 3 ani în materia acțiunilor personale, indiferent de izvorul raportului juridic obligațional (contractual, delictual). Acest termen începe să curgă de la data nașterii dreptului la acțiune sau, în obligațiile care urmează să se execute la cererea creditorului precum și în acelea al căror termen de executare nu este stabilit, de la data nașterii raportului de drept (art. 7 din Decretul nr. 167/1958).
Întrucât în cauză s-a stabilit un termen de executare, termenul de prescripție începe să curgă de la expirarea acestui termen și pentru că este vorba de prestații succesive, potrivit art. 12 din Decretul 167/1958, dreptul la acțiune cu privire la fiecare din aceste prestații se stinge printr-o prescripție deosebită.
Deși contractul de față este încheiat de o autoritate publică, în cauză nu este aplicabil termenul de 5 ani reglementat de Codul fiscal și Codul de procedură fiscală întrucât chiria nu este o creanță fiscală deoarece nu provine din raporturi fiscale existente între părți, ci își are izvorul în convenția părților, căreia i se aplică normele de drept privat, deci implicit regulile de drept comun privitoare la prescripția extinctivă.
Reclamanta a invocat faptul că prin înștiințarea de plată și somațiile din 2013 și 2014 a intervenit întreruperea prescripției conform art. 16 lit. c) din Decretul nr.167/1958. Potrivit art. 16 lit. c și alin. 2 "Prescripția este întreruptă (…) printr-un act începător de executare. Prescripția nu este întreruptă, dacă s-a pronunțat încetarea procesului, dacă cererea de chemare în judecată sau executare a fost respinsă, anulată sau dacă s-a perimat, ori dacă cel care a făcut-o a renunțat la ea";.
În ce privește înștiințarea de plată, aceasta nu este un act de executare, ci un act anterior executării silite, astfel că ea nu a dus la întreruperea termenului de prescripție. Referitor la somațiile nr. 83/28.07.2014 și nr. 216/05.09.2013 (filele 33-34 dosar), instanța constată că deși sunt invocate de aceasta, nu este făcută dovada comunicării lor către pârât, situație în care efectul lor întreruptiv nu poate fi reținut.
În consecință, dreptul material la acțiune pentru fiecare dintre sumele datorate cu titlu de chirie a început să curgă de la data scadenței pentru fiecare dintre sumele datorate trimestrial, conform contractului, respectiv de la 31.12.2009, 31.03.2010, 31.06.2010, 31.09.2010, 31.12.2010, 31.03.2011, 31.06.2011 și 31.09.2011.
Raportat la data introducerii prezentei acțiuni, 11.07.2014, dreptul la acțiune cu privire la sumele scadente anterior datei de 11.07.2011 s-a prescris, singura sumă cu privire la care prescripția nu s-a împlinit fiind cea scadentă la data de 31.09.2011.
Prin urmare, pentru sumele scadente anterior datei de 11.07.2014 urmează ca instanța să admită excepția prescripției dreptului material la acțiune și, pe cale de consecință, să respingă cererea cu privire la suma de 949 de lei reprezentând debit principal.
Ca urmare a admiterii excepției prescripției dreptului material la acțiune pentru debitul principal de 949 de lei, instanța va constata prescris dreptul material la acțiune și cu privire la debitul accesoriu - penalitățile convenționale calculate la acest debit, potrivit art. 1, alin. 2 din Decretul 165/1958.
Pe fondul cauzei, analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, între reclamanta …, în calitate de locator, și pârâtul …, în calitate de locatar, s-a încheiat contractul de închiriere nr. 5565 din 20.10.2009, al cărui obiect consta în cedarea către pârât a folosinței imobilului construcție tip P (locuință single/duplex) în suprafață de 40 mp, suprafața utilă 31,70 mp și a terenului curte - construcție aferent, în suprafață totală de 300 mp, pârâtul obligându-se să achite trimestrial chiria în cuantum de 507 lei/an.
Prin Hotărârea Consiliului Local al Comunei … nr. 67/14.10.2013 s-a aprobat rezilierea contractelor de închiriere din locația Rotunda, ca urmare a neplății chiriei timp de 2 (două) semestre succesive și refuzul de plată nejustificat al chiriei de către chiriași.
În perioada 31.12.2009-31.09.2011, U.A.T. … a calculat o chirie restantă de 1044 lei și penalități de întârziere de 1354,54 lei.
În drept, conform art. 1026 Cod procedură civilă, procedura cu privire la cererile de valoare redusă se aplică atunci când valoarea cererii, fără a se lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii, nu depășește suma de 10.000 lei la data sesizării instanței. De asemenea, cererea introdusă nu trebuie să se regăsească între cele prevăzute de art. 1026 alin. 3 Cod procedură civilă. Raportat la cauza de față, se constată a fi îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1026 și urm. Cod procedură civilă.
De asemenea, instanța reține că sunt incidente situației de fapt anterior descrisă dispozițiile art. 969 alin. 1, art.970 alin. 1 și art. 1169 Cod civil din 1864 dat fiind că raporturile juridice contractuale s-au născut sub imperiul acestor dispoziții legale și față de dispozițiile art. 3 din Legea nr. 71/2011 de punere în aplicare a Codul civil aprobat prin Legea nr. 287/2009.
Dispozițiile art. 969 alin 1 și art. 970 alin. 1 Cod civil din 1864 consacră principiul obligativității contractului în raporturile dintre părți și principiul executării cu bună credință a convențiilor.
Analizând cererea formulată de reclamantă se constată că inițial a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 1060 lei debit principal reprezentând chirii scadente la data datele de 31.12.2009, 31.03.2010, 31.06.2010, 31.09.2010, 31.12.2010, 31.03.2011, 31.06.2011 și 01.09.2011, ulterior majorându-și pretențiile la suma de 2281 lei debit principal, adăugând și chiriile aferente perioadei 31.09.2011 -31.09.2013, dată la care s-a decis prin HCL nr. 67/2013 rezilierea contractelor de închiriere încheiate.
Instanța constată că această cerere de majorare a pretențiilor a fost făcută după primul termen de judecată.
Conform art. 204, alin. 1 și 3 Cod procedură civilă "Reclamantul poate să își modifice cererea și să propună noi dovezi, sub sancțiunea decăderii, numai până la primul termen la care acesta este legal citat. (…) Modificarea cererii peste termenul prevăzut la alin. 1 poate avea loc cu acordul expres al tuturor părților. ";
Față de data modificării cererii de chemare în judecată și față de refuzul expres al pârâtului cu privire la majorarea pretențiilor de către reclamantă, instanța constată că cererea de majorare depusă la data de 19.11.2014 este tardiv formulată, astfel că instanța se va pronunța doar cu privire la debitul de 2399 lei compus din 1044 lei debit principal și 1355 lei penalități astfel cum a fost majorat la data de 29.07.2014, majorare depusă în termen.
Referitor la debitul principal în cuantum de 1044 lei, instanța constată că anterior a fost admisă excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru chiriile scadente anterior datei de 11.07.2011, rămânând o singură rată care nu este prescrisă în cuantum de 95 lei, rată scadentă la data de 01.09.2011.
Cu privire la suma de 95 lei, instanța arată că în materia răspunderii contractuale, câtă vreme creditorul a făcut dovada existenței unei creanțe, neexecutarea culpabilă se prezumă câtă vreme debitorul nu face dovada faptului plății sau al unei cauze exoneratoare de răspundere. Revine așadar debitorului sarcina de a proba efectuarea plății, prin aplicarea principiului general statuat prin dispozițiile art. 249 Cod procedură civilă, conform căruia acela ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească.
Instanța constată că pârâtul nu a făcut dovada că ar fi achitat sumele pretinse de reclamantă și, în acest context probator, sunt întrunite condițiile angajării răspunderii civile contractuale a pârâtului, motiv pentru care îl va obliga pe pârâtul … la plata către reclamantă a sumei de 95 lei reprezentând contravaloare chirie scadentă la data de 01.09.2011.
În ceea ce privește suma solicitată cu titlu de penalități de întârziere, instanța arată că neexecutarea, executarea cu întârziere sau necorespunzătoare a unei obligații contractuale atrage răspunderea contractuală a părții care în mod culpabil nu și-a îndeplinit întocmai obligația și a cauzat un prejudiciu celeilalte părți. Potrivit art. 1068 și 1069 Cod civil din 1864, în cazul neexecutării la termen a obligației, creditorul poate cere de la debitor pe lângă obiectul obligației principale și penalitatea, dacă aceasta a fost stipulată pentru simpla întârziere.
Conform art. 7 din contractul părților "întârzierea la plată generează penalități de întârziere însemnând 0,1% din suma datorată pentru fiecare zi de întârziere";.
Raportat la suma reprezentând debitul principal pentru care acțiunea urmează să fie admisă, de 95 de lei, penalitățile de întârziere reprezintă suma de 92,245 lei, conform fișei de calcul depusă de reclamantă.
Prin urmare, instanța reține că și clauza penală are caracter obligatoriu fiind asumată prin contract, iar modul de calcul nu a fost contestat de către pârâtă astfel că urmează să admită în parte și acest capăt de cerere și să oblige pârâta să achite reclamantei suma de 92,245 lei reprezentând penalități de întârziere, calculate de la data de 31.09.2011 și până la 31.05.2014.
Față de admiterea doar în parte a acțiunii, în temeiul art. 453 alin. 2 Cod procedură civilă, pârâtul va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 50 de lei constând în onorariul avocatului ales pentru redactarea acțiunii, redus la acest nivel având în vedere atât respingerea în parte a cererii, dar și faptul că deși nu respectă o proporționalitate exactă cu măsura în care acțiunea a fost admisă, este rezonabil să se acorde la acest nivel față de activitatea apărătorului.
Pentru aceste motive,
În numele legii
H O T Ă R Ă Ș T E:
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârât.
Admite în parte acțiunea formulată de către reclamanta …, cu sediul în … și sediu procesual ales Cabinet avocat Luncanu Clara, cu sediul în …. în contradictoriu cu pârâtul …, CNP …, cu domiciliul în …
Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 95 de lei reprezentând chirie pentru imobilul ce a făcut obiectul contractului nr. 5565/20.10.2009.
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a penalităților de întârziere în cuantum de 92,245 lei, aferent debitului principal de 95 de lei.
Respinge ca prescrisă cererea în privința diferenței de 949 de lei reprezentând contravaloarea chiriei aferentă ratelor scadente anterior datei de 11.07.2011, precum și în privința penalităților aferente acestei sume.
Obligă pârâtul la plata sumei de 50 de lei către reclamantă cu titlu de cheltuieli de judecată constând în onorariul de avocat, având în vedre admiterea doar în parte a cererii.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare, ce se va depune la Judecătoria Onești.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 12.02.2016.
| ← sechestru asigurator. Jurisprudență Sechestru. Confiscare... | actiune in constatare → |
|---|
