pretentii. Jurisprudență Asigurări auto şi alte asigurări; Plăţi

Judecătoria ONEŞTI Sentinţă civilă nr. 404 din data de 09.02.2016

SENTINȚA CIVILĂ NR. 404

Ședința publică din data de 09.02.2016

Instanța constituită din:

Președinte - Emanuela Popescu

Grefier - Mihaela Ladan

Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe reclamantul … în contradictoriu cu pârâtul … având ca obiect "pretenții";.

La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează:

- cauza are ca obiect "pretenții";,

- se află la al doilea termen de judecată,

- procedura de citare legal îndeplinită,

- stadiul procesual fond,

- prin compartimentul registratură, la data de 03.02.2016, reclamanta a depus la dosar înscrisurile solicitate de instanță cu precizarea că dorește majorarea penalităților de întârziere, menționate în capătului doi al cererii de chemare în judecată.

Față de lipsa părților instanța lasă cauza la a doua strigare.

La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.

Nemaifiind formulate alte cereri, chestiuni prealabile de discutat, excepții de invocat ori probe de administrat, instanța potrivit art. 244 Cod procedură civilă, constată terminată cercetarea judecătorească.

Față de cererea formulată de reclamant de judecare a cauzei în lipsă, potrivit dispozițiilor prev. de art. 223 alin. 3 Cod procedură civilă, în temeiul art. 394 al. 1 din Codul de procedură civilă, instanța declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare asupra cererii.

INSTANȚA,

-deliberând-

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Onești la data de 09.10.2015 sub nr. 5433/270/2015, reclamanta … a chemat în judecată pe pârâta … solicitând obligarea acesteia la plata următoarelor sume:

- suma de 9282 lei reprezentând rate restante RCA

- suma de 1234,24 lei reprezentând penalizări de întârziere calculate de la data scadenței până la data de 05.10.2015.

- penalități de întârziere de 0,1% pe zi calculate de la data depunerii prezentei acțiuni și până la achitarea integrală a debitului.

- cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii s-a arătat că a emis mai multe polițe RCA pentru autovehiculele aflate în patrimoniul pârâtei, părțile convenind achitarea primelor de asigurare în 8 rate egale, în sumă totală de 12396, 20 lei. Primele trei rate au fost achitate la termenele stabilite, iar restul, scadente la data de 15.07.2014, 15.09.2014, 15.10.2014, 15.12.2014, 15.01.2015, 15.03.2015, în valoare de 9282 lei nu au fost achitate la datele stabilite de către părți. După emiterea polițelor RCA și înmânarea acestora asiguratului, asigurătorul a fost nevoit să ia toate măsurile pentru a suporta riscurile aferente încheierii acestor contracte și de a plăti despăgubiri dar asiguratul nu și-a îndeplinit obligațiile de plată, sens în care reclamanta a transmis și o notificare către pârâtă prin care îi specifica sumele restante. Reclamanta a mai arătat că potrivit art. 48 din Legea 136/195, persoanele juridice care au în proprietate vehicule supuse înmatriculării/înregistrării în România au obligația să se asigure pentru cazurile de răspundere civilă ca urmare a pagubelor produse prin accidente de vehicule și să mențină valabilitatea contractului de asigurare prin plata primelor de asigurare.

În drept s-au invocat dispozițiile art. 1270, art. 1357, art. 1516 și art. 1538 C.civil, art. 48 și 53 din Legea nr. 136/1995 și art. 18 alin. 2 din Normele privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule puse în aplicare prin Ordinul CSA nr. 14/2011.

În dovedirea cererii reclamanta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și a depus la dosar, în copie: contract cadru RCA CCRCA4113/15/04.2014(f. 10), scadentar (f. 11), situația ratelor neachitate(f. 7,8), notificare de plată(f. 9), confirmare de primire(f. 12).

În baza art. 223 C.pr.civ., reclamanta a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Acțiunea a fost timbrată cu taxa de timbru de 631 lei conform art. 3 lit. b din O.U.G. nr. 80/2013.

Deși i s-a comunicat pârâtei acțiunea în cadrul etapei scrise, aceasta nu a formulat întâmpinare în conformitate cu dispozițiile art. 201 C.pr.civilă și nici nu s-a prezentat la termenele de judecată.

La termenul din data de 12.01.2016, instanța a încuviințat reclamantei și a fost administrată proba cu înscrisuri. De asemenea, s-a emis o adresă către reclamantă în vederea depunerii unor înscrisuri suplimentare. Reclamanta a depus răspunsul său la data de 03.02.2016, prin care a solicitat și majorarea capătului de cerere privind penalitățile de întârziere la suma de 4036,58 lei.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:

În fapt, prin contractul cadru RCA CCRCA4113/15.04.2014(f. 10) și anexa acestui act juridic, părțile au convenit emiterea și încasarea polițelor RCA pentru autoturismele cu nr. …, …, …, …, …(f. 29), pe o perioadă de un an, începând cu data 22.04.2014. Prima de asigurare totală a fost calculată la suma de 12396,20 lei, ce urma a fi achitată în 8 rate, data scadenței fiind menționată în scadentarul anexat contractului(f. 29). Conform susținerilor reclamantei, pârâta a achitat doar primele trei rate, în valoare de 3114,20 lei, ratele scadente la data de 15.07.2014, 15.09.2014, 15.10.2014, 15.12.2014, 15.01.2015, 15.03.2015, în valoare de 9282 lei, nefiind plătite(f. 7). Cu privire la acest debit, reclamanta a emis o notificare de plată la data de 27.05.2015 prin care a pus în întârziere pe pârâtă, administratorul societății semnând confirmarea de primire(f. 7,12).

În drept,

Potrivit art. 1350 C.pr.civ: "; (1) Orice persoană trebuie să își execute obligațiile pe care le-a contractat.

(2) Atunci când, fără justificare, nu își îndeplinește această îndatorire, ea este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părți și este obligată să repare acest prejudiciu, în condițiile legii.

(3) Dacă prin lege nu se prevede altfel, niciuna dintre părți nu poate înlătura aplicarea regulilor răspunderii contractuale pentru a opta în favoarea altor reguli care i-ar fi mai favorabile.";

Conform art. 1516 C.civ: "; (1) Creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă și la timp a obligației.

(2) Atunci când, fără justificare, debitorul nu își execută obligația și se află în întârziere, creditorul poate, la alegerea sa și fără a pierde dreptul la daune-interese, dacă i se cuvin:

1. să ceară sau, după caz, să treacă la executarea silită a obligației;

2. să obțină, dacă obligația este contractuală, rezoluțiunea sau rezilierea contractului ori, după caz, reducerea propriei obligații corelative;

3. să folosească, atunci când este cazul, orice alt mijloc prevăzut de lege pentru realizarea dreptului său.";

Potrivit art. 1538 C.civ.:";(1) Clauza penală este aceea prin care părțile stipulează că debitorul se obligă la o anumită prestație în cazul neexecutării obligației principale.

(2) În caz de neexecutare, creditorul poate cere fie executarea silită în natură a obligației principale, fie clauza penală.

(3) Debitorul nu se poate libera oferind despăgubirea convenită.

(4) Creditorul poate cere executarea clauzei penale fără a fi ținut să dovedească vreun prejudiciu.";

De asemenea, art. 48 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România prevede că "persoanele fizice sau juridice care au în proprietate vehicule supuse înmatriculării/înregistrării în România, precum și tramvaie au obligația să se asigure pentru cazurile de răspundere civilă ca urmare a pagubelor produse prin accidente de vehicule în limitele teritoriale de acoperire și să mențină valabilitatea contractului de asigurare prin plata primelor de asigurare, precum și să aplice pe parbrizul vehiculului sau în alt loc vizibil din exterior vigneta"; iar art. 53 din aceeași lege arată că "prin norme adoptate de Autoritatea de Supraveghere Financiară conform legii se stabilesc: aplicarea asigurării obligatorii de răspundere civilă auto, limitele teritoriale de acoperire, nivelul despăgubirilor, condițiile de plată, durata asigurării, facilitățile și penalizările aplicabile asiguraților, criteriile și condițiile pentru acordarea sau retragerea autorizației, persoanele care au obligația să încheie contracte de asigurare, modalitatea de gestionare a cazurilor de refuz al asigurătorului de a încheia asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto, dacă este cazul, precum și alte informații referitoare la acest tip de asigurare";.

În acest sens, art. 15 din Normele privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule puse în aplicare prin Ordinul C.S.A. nr. 14/29.11.2011 prevede că "se consideră că un vehicul este asigurat, dacă proprietarul acestuia are încheiat un contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule"; iar art. 18 prevede că "documentul de asigurare obligatorie RCA eliberat de un asigurător RCA în schimbul unei prime plătite de proprietarul sau utilizatorul unui vehicul garantează, pentru perioada de valabilitate înscrisă, despăgubirea prejudiciilor provocate prin accidente de vehicule produse în limitele teritoriale de acoperire, în conformitate cu prevederile prezentelor norme sau cu dispozițiile legislației privind asigurarea obligatorie RCA, în vigoare la data accidentului, ale statului în care acesta s-a produs";.

Considerente de fapt și de drept

Instanța constată că, în cazul obligațiilor de ,,a da";, operează o prezumție în favoarea creditorului, în sensul că dovada titlului face dovada creanței. Prin urmare, în baza art. 249 C.pr. civilă, revine debitorului sarcina de a răsturna prezumția, probând efectuarea plății.

Având în vedere că reclamanta în calitate de asigurător RCA și-a îndeplinit obligațiile stabilite prin contractul de asigurare, pârâta avea obligația de a-și achita, la rândul său, obligațiile care îi reveneau în baza acestui contract, respectiv de a achita primele de asigurare la datele convenite în contractul părților.

Întrucât pârâta nu și-a îndeplinit aceste obligații, răspunderea sa contractuală este antrenată astfel că va fi obligată la plata prejudiciului creat constând în plata celor cinci rate restante, respectiv suma de 9282 lei.

Pe lângă aceste rate, părțile au prevăzut în contract la art. 3 lit. b și o clauză penală, respectiv o penalitate pe care debitorul obligației bănești o va achita creditorului în cazul întârzierii în executarea obligației astfel încât și aceasta este datorată de către pârâtă ca urmare a neexecutării obligației de plată a ratelor de asigurare la scadența convenită tot de părți prin contractul lor.

Cât privește cuantumul acestor penalități, el a fost stabilit de părți la 0,1% pe zi din valoarea primelor restante. Având în vedere că pârâta avea obligația de a achita aceste rate la data de 15.07.2014, 15.09.2014, 15.10.2014, 15.12.2014, 15.01.2015, 15.03.2015, și aceasta nu și-a îndeplinit această obligație, instanța va obliga pârâta și la plata penalităților de întârziere care totalizează, până la data de 05.10.2015, suma de 4036,58 lei, modul de calcul fiind menționat în centralizatorul calculului penalităților de la fila 32 din dosar.

Cu privire la solicitarea reclamantei privind obligarea pârâtei la plata penalităților convenționale de întârziere în continuare până la data îndeplinirii efective a obligației de plată instanța reține următoarele:

Având în vedere că potrivit convenției părților aceste penalități se acordă până la data plății integrale a sumei datorate și că aceste penalități sunt determinabile atât sub aspectul cuantumului (de 0,1% pe zi de întârziere) cât și al perioadei de calcul (respectiv de la data depunerii prezentei acțiuni, 09.10.2015 și până la data plății integrale a debitului), instanța consideră că și acest capăt de cerere îndeplinește condițiile art. 1270 C.civ. astfel că el va fi admis. Se observă astfel că reclamanta nu a solicitat clauza penală în continuare de la data de 05.10.2015 și până la achitarea debitului ci de la data depunerii acțiunii, această dată fiind 09.10.2015, data înregistrării pe rolul instanței a acțiunii astfel că în virtutea principiului disponibilității prevăzut de art. 9 C.pr.civilă și al art. 22 alin. 6 C.pr.civilă, instanța se va pronunța în limitele învestirii sale.

Fiind în culpă procesuală, conform art. 453 coroborat cu art. 451 din Codul de procedură civilă, va fi obligată pârâta și la cheltuieli de judecată în sumă de 631 lei reprezentând taxa de timbru.

Pentru aceste motive,

În numele legii,

H O T Ă R Ă Ș T E:

Admite acțiunea precizată formulată de reclamanta …, CUI-…, cu sediul în …, în contradictoriu cu pârâta …. cu sediul în …

Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 9282 lei reprezentând contravaloarea ratelor de asigurare neachitate, precum și la plata penalităților de întârziere în cuantum de 4036,58 lei calculate de la data scadenței și până la data de 05.10.2015.

Obligă pârâta la plata către reclamantă a penalităților de întârziere în cuantum de 0,1% pe zi de întârziere, calculate pentru debitul de 9282 lei de la data de 09.10.2015 și până la data plății integrale a acestuia.

Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 631 lei reprezentând cheltuieli de judecată - taxa de timbru.

Cu apel în 30 zile de la comunicare, apel care se depune la Judecătoria Onești.

Pronunțată în ședință publică azi, 09.02.2016.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre pretentii. Jurisprudență Asigurări auto şi alte asigurări; Plăţi