Cerere de valoare redusa. Jurisprudență Plăţi
| Comentarii |
|
Judecătoria CARACAL Sentinţă civilă nr. 2911 din data de 04.11.2014
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Caracal sub nr. …../207/2014, din data de 22.07.2014, reclamanta SC CEZ VANZARE SA a chemat în judecată pe pârâtul Spitalul Drăgănești-Olt - Policlinica Drăgănești-Olt, solicitând instanței, ca prin sentința ce o va pronunța, în procedura prevăzută de art. 1025 -1032 NCPC privind cererile cu valoare redusă, să-l oblige pe pârât la plata sumei de 406, 24 lei reprezentând contravaloarea energie electrică, a dobânzii contractuale și a penalităților de întârziere în valoare de 36, 96 lei, calculate în conf. cu prev. art. 14 alin. 3 lit. a din Contractul cadru de furnizare a energiei electrice, aprobat prin Decizia ANRE nr. 57/1999, precum și a cheltuielilor de judecată constând in taxa judiciară de timbru de 50 lei.
A menționat reclamanta S.C. CEZ Vânzare S.A. Craiova că procentul penalităților de întârziere aplicat pentru debitele restante, reprezintă nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, fiind expres stabilit și prevăzut prin reglementari legale, respectiv OG nr. 92/2003, cu modificările și completările legislative intervenite, astfel că astfel că până la data de 01.03.2014 a fost de 0,04% pentru fiecare zi de întârziere, iar începând cu data de 01.03.2014 este de 0, 03% pentru fiecare zi de întârziere.
Modul de calcul al acestora, respectiv valoarea de bază pentru care se percepe penalizarea, perioada de calcul, numărul de zile de întârziere și coeficientul de calcul aplicat, rezultă și din fiecare factură anexată cererii.
În fapt, motivând cererea, reclamanta prin mandatar a arătat că între S.C. Cez Vânzare S.A. (succesoare în calitate de furnizor de energie electrică a fostei Electrica Oltenia S.A.) și debitor s-au derulat raporturi contractuale, în baza cărora S.C. Cez Vânzare S.A. a livrat către debitor energie electrică, astfel, începerea derulării relațiilor contractuale s-a realizat la data în care debitorul a început să consume energie electrică, însușindu-și totodată și toate obligațiile contractului cadru de furnizare a energiei electrice.
S-a mai arătat de către reclamantă prin mandatar că, în conformitate cu contractul semnat, care este standard și aplicabil la nivel național, reglementat prin act normativ (Decizia președintelui ANRE nr. 57/1999 pentru aprobarea contractelor-cadru de furnizare a energiei electrice, publicată în Monitorul Oficial al României Partea I nr. 623/1999 și Ordinul nr. 5 din 21.02.2003 privind modificarea contractelor-cadru de furnizare a energiei electrice), S.C. CEZ VÂNZARE S.A. avea obligația să furnizeze energie electrică, iar debitorul avea obligația să achite contravaloarea serviciilor prestate în baza facturilor emise de către S.C. CEZ Vânzare S.A. în termenul de scadență de 10 zile de la data emiterii facturilor, data emiterii facturilor și termenul scadenței fiind înscrise pe factură (art.14 modificat din Contractul cadru de furnizare a energiei electrice). Pentru serviciile prestate și neachitate la termen s-au calculat penalități conform contractului cadru aprobat de ANRE.
A mai menționat reclamanta prin mandatar că, S.C. CEZ Vânzare S.A și-a onorat obligația de a furniza debitorului energie electrică, fără ca acesta din urmă să-și fi îndeplinit întocmai obligația corelativă de achitare a facturilor, în contextul în care nu a tăgăduit existența raportului juridic obligațional invocat de creditoare ca izvor al pretențiilor și nici nu a opus împrejurarea neexecutării culpabile de către aceasta a obligațiilor contractuale, după cum nu a formulat niciodată vreo obiecție cu privire la obligația de plată a debitului restant și a penalităților.
Reclamanta a solicitat în continuare obligarea pârâtului la plata penalităților de întârziere, calculate potrivit reglementărilor legale și contractuale, până la achitarea efectivă a debitelor restante.
În drept, reclamanta-creditoare prin mandatar a invocat dispozițiile art.150 alin.1 și 2, art. 223 alin. 3, art. 277, art. 453, art. 628 alin. 2, art. 662, art.1025-1032 C.pr.civ.; art.1270, art.1516, art.1535 NCC; art. 969, art.1073 Vechiul cod civil; art.156 din Regulamentul de furnizare a energiei electrice, aprobat prin HG 1007/2004; Decizia ANRE nr. 57 din 11.10.1999 pentru aprobarea contractelor - cadru de furnizare a energiei electrice; Ordinul nr. 5 din 21.02.2003 privind modificarea contractelor-cadru de furnizare a energiei electrice; art.120 alin. 7 din OG 92/2003, vechea lege a energiei electrice 13/2007; Legea energiei electrice și a gazelor naturale nr.123/2012 publicată în Monitorul Oficial Partea I nr.485/16.07.2012.
Reclamanta-creditoare, în dovedirea cererii a solicitat proba cu înscrisuri și cu interogatoriul pârâtului și a depus la dosar următoarele înscrisuri: sentința civila nr. 11758/26.11.2013 a Judecătoriei Slatina, cod unic de identificare, fișă cont, calcul penalități, facturi ( f. 25-70), ordine de plată, împuternicire avocațială și ordinul de plată reprezentând dovada achitării taxei judiciare de timbru.
În baza disp. art. 1028 al. 4, instanța a solicitat reclamantei să depună la dosar contractul de prestări servicii încheiat cu pârâtul.
La data de 10.09.2014, reclamanta a comunicat instanței că în ceea ce privește contractul de prestări servicii solicitat nu a fost identificat, dar a depus contractul cadru de furnizare energie electrică la consumatorii casnici, prevăzut de anexa nr. 1 de la Decizia nr. 57/1999 pentru aprobarea contractelor cadru de furnizare a energiei electrice emise de Autoritatea Națională de Reglementare în domeniul energiei electrice.
În temeiul art. 1029 NCPC instanța a dispus comunicarea către pârât a formularului de răspuns, precum și copie de pe acțiune și înscrisurile anexate, cu mențiunea ca în termen de 30 de zile de la comunicarea acestor acte pârâtul să înainteze formularul de răspuns completat corespunzător, precum și copii de pe înscrisurile de care înțelege să se folosească.
Având în vedere lipsa de procedura cu pârâtul, citația fiind restituita cu mențiunea ,, la adresa indicata sediul desființat"; și solicitarea reclamantei de a se proceda la citarea prin publicitate deoarece nu a identificat actualul sediu al pârâtului, instanța a dispus citarea prin publicitate a pârâtului, respectiv prin afișare la ușa instanței, la ultimul sediul cunoscut și pe portalul instanței de judecata.
Analizând cererea reclamantei în considerarea probelor de la dosar și prin raportare la dispozițiile legale incidente, instanța a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Potrivit art. 1030 alin. 2 NCPC ,,în cazul în care nu se primește nici un răspuns de la partea interesată în termenul stabilit la art. 1029 alin. 4, 6 sau 8, instanța se va pronunța cu privire la cererea principală sau la cererea reconvențională în raport cu actele aflate la dosar’’.
Întrucât pârâtul, deși legal citat, nu a depus formular de răspuns sau alt mijloc adecvat, instanța, raportat la dispozițiile art. 1030 alin. 2 NCPC, mai sus menționate, se va pronunța cu privire la cererea introductivă în raport cu actele aflate la dosar.
Examinând actele aflate la dosar, instanța a constatat că, între S.C. CEZ VÂNZARE S.A., în calitate de furnizor și pârâtul Spitalul Drăgănești-Olt - Policlinica Drăgănești-Olt, în calitate de consumator, nu a fost încheiat un contract de furnizare a energiei electrice la consumatorii casnici, având ca obiect furnizarea energiei electrice la locul de consum și reglementarea raporturilor dintre furnizor și consumator privind furnizarea, condițiile de consum, facturarea și plata energiei electrice și nici nu a fost depus contractul cadru de furnizare energie electrică la consumatorii casnici, prevăzut de anexa nr. 1 de la Decizia nr. 57/1999 pentru aprobarea contractelor cadru de furnizare a energiei electrice emise de Autoritatea Națională de Reglementare în domeniul energiei electrice.
Reclamanta prin mandatar a menționat că între părțile litigante s-au desfășurat relații comerciale, constând în furnizarea de către reclamantă a energiei electrice în favoarea pârâtei, aspect ce rezultă din înscrisurile aflate la filele 18-70, începerea derulării relațiilor contractuale realizându-se la data în care pârâtul a început să consume energie electrică, corelativ în sarcina sa născându-se obligația de plată a facturilor emise de către societatea furnizoare, iar în executarea contractului dintre părți, reclamanta a prestat serviciile de furnizare energie electrică de comun convenite de părți, pentru contravaloarea cărora a emis facturile aflate la dosar, în valoare totală de 406,24 lei, fără însă că pârâtul să își îndeplinească obligația de plată a acestora la termenul stabilit.
Instanța a reținut din înscrisurile aflate la filele 18-70 din dosar constând în facturi și fișa contului din 23.06.2014, că nu se poate stabili cu exactitate perioadele de facturare, cu atât mai mult cu cât reclamanta nici nu a preciza care este perioada pentru care s-a solicitat debitul compus din contravaloarea consumului de energie și penalitățile de întârziere.
A mai reținut instanța că reclamanta a menționat că, în cazul neachitării facturii de către consumator în termen de 30 de zile de la data scadenței pe temeiul art. 11 alin. 1 și 2 din Contractul-cadru de furnizare a energiei electrice la consumatorii casnici, aprobat prin Decizia ANRE 57/1999, reclamanta este îndreptățită să calculeze penalități de întârziere, egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, stabilit conform reglementărilor legale în vigoare, penalități ce se datorează începând cu prima zi după data scadenței, în speță reclamanta calculând penalități în cuantum total de 36,96 lei.
Totodată, reclamanta numai a precizat prin cererea formulată că, în cuprinsul facturilor fiscale privind valoarea penalităților de întârziere anexate prezentei acțiuni, se evidențiază expres modul de calcul, fiind menționate facturile asupra cărora sunt calculate penalitățile, perioada de calcul, numărul de zile de întârziere, procentul aplicat-potrivit reglementărilor în vigoare la data calculului și valoarea acestora.
Față de situația de fapt reținută mai sus, instanța constată că nu s-a făcut dovada că între părți s-a născut un raport juridic ce este supus regulilor răspunderii civile contractuale, iar conform prevederilor articolului 1270 din Codul civil, contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante. De asemenea, în temeiul articolului 1555 din Codul civil, dacă din convenția părților sau din împrejurări nu rezultă contrariul, în măsura în care obligațiile pot fi executate simultan, părțile sunt ținute să le execute în acest fel.
Prin urmare, în temeiul regulilor teoriei generale a obligațiilor, creditorul pretins al unui raport juridic trebuie să probeze în fața instanței existența dreptului de creanță, caz în care revine debitorului sarcina dovezii fie a nevalabilității raportului juridic, fie a stingerii obligației în modurile recunoscute de Codul civil, cel mai frecvent fiind acela al plății, totodată, în raportul juridic bilateral, fiecare parte trebuie să execute prestația sa, și numai dacă partea cocontractantă nu execută, atunci cealaltă parte poate invoca excepția de neexecutare, ceea ce nu e cazul în prezentul dosar, pârâtul rămânând și acesta în pasivitate.
Conform susținerilor reclamantei, pârâtul nu a înțeles să achite sumele de plată înscrise în facturile fiscale anexate cererii de chemare în judecată.
Examinând înscrisurile aflate la dosar, instanța a constatat că facturile fiscale depuse la dosarul cauzei nici nu sunt menționate în cuprinsul cererii de chemare în judecată, cum de altfel nu este menționată nici perioada pentru care este solicitat debitul, iar în condițiile în care între părți nu s-a făcut dovada încheierii unui contract de furnizare a energiei electrice la consumatorii casnici, având ca obiect furnizarea energiei electrice la locul de consum și reglementarea raporturilor dintre furnizor și consumator privind furnizarea, condițiile de consum, facturarea și plata energiei electrice, nu se poate aprecia asupra îndeplinirii de către pârâtă a obligațiilor sale contractuale. Mai mult, nu se poate stabili realitatea raporturilor contractuale dintre părțile cauzei și nici cadrul procesual, în ce privește obiectul cauzei dedus judecății, din moment ce chiar reclamanta nu poate indica cu claritate ce servicii au fost facturate și pentru ce perioadă.
Față de cele mai sus expuse, instanța conchide că în cauză nu sunt întrunite condițiile legale impuse de art. 1025 NCpc, astfel că va respinge cererea cu a cărei judecată a fost investită.
În concluzie, constatând că reclamanta nu a făcut dovada temeiniciei susținerilor sale, astfel cum pretind dispozițiile art. 249 C.pr.civ., în temeiul dispozițiilor art. 1.030 C.pr.civ., instanța va respinge prezenta acțiune având ca obiect "cerere cu valoare redusă";, prin care s-a solicitat obligarea pârâtului la plata către reclamantă a sumei totale de 443,20 lei din care suma de 406, 24 lei reprezentând contravaloarea serviciilor prestate (furnizare energie electrică) și suma de 36,96 lei reprezentând penalități de întârziere.
Postat 28.11.2014
| ← Plangere contraventionala. Jurisprudență Amenzi | Uzucapiune. Jurisprudență Uzucapiune (Prescripţia achizitivă) → |
|---|
