CERERE DE VALOARE REDUSA. Jurisprudență Cereri
| Comentarii |
|
Tribunalul TELEORMAN Hotărâre nr. 325 din data de 03.09.2014
Prin decizia civilă nr. 325/03.09.2014, tribunalul a admis apelul de declarat de apelanta-reclamantă SC U S SA și a schimbat sentința apelată în sensul că a admis cererea.
A obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 857,08 lei cu titlu de despăgubiri civile.
A obligat intimata-pârâtă la plata sumei de 75 lei cheltuieli de judecată către apelanta-reclamantă.
Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a reținut că, prin formularul de cerere cu valoare redusă înregistrat sub nr. 4448/292/2013 din 20 decembrie 2013 pe rolul Judecătoriei RV, reclamanta S.C. US S.A. a chemat în judecată pe pârâta S.C. BC SRL, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată la plata sumei de 857,08 lei reprezentând contravaloare prestări servicii, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a încheiat cu pârâta S.C. BC SRL, contractul nr. 2117/2010 având ca obiect prestarea serviciului public de salubrizare privind precolectarea, colectarea, transportul și depozitarea deșeurilor menajere, pârâta având obligația de a achita lunar contravaloarea serviciului public de salubrizare.
A mai arătat că pârâta nu a achitat facturile emise de reclamantă și în care s-au indicat numărul, data emiterii acestora și suma înscrisă în facturi, reprezentând contravaloarea serviciului prestat și facturi reprezentând penalități de întârziere, calculate conform dispozițiilor contractuale în perioada 30.04.2012 - 27.05.2013, fapt din care rezultă reaua-credință a acesteia.
Reclamanta a mai menționat că a expediat pârâtei, somația de plată nr.3957/15.10.2013, care nu a fost primită de aceasta (lipsă de la domiciliu)
În drept, cererea a fost întemeiată pe disp. art. 1028 alin. 2 Cod de procedură civilă.
Reclamanta a depus la dosar situația privind facturile neîncasate și a solicitat încuviințarea probelor cu înscrisuri.
În temeiul art. 1029 alin. 3 Noul Cod de procedură civilă, la data de 23 decembrie 2013, a fost comunicat pârâtei formularul de răspuns, însoțit de copia formularului de cerere și copii de pe înscrisurile depuse de reclamantă, urmând ca în termen de 30 de zile de la comunicare, aceasta să depună la dosar formularul de răspuns completat corespunzător, ori să răspundă prin orice alt mijloc, însoțit și de înscrisurile de care înțelege să se folosească în cauză.
Pârâta la data de 22.01.2014 a comunicat instanței formularul de răspuns, în care a menționat faptul că nu recunoaște debitul solicitat de către reclamantă, precum și întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii.
În motivare, pârâta a arătat că nu datorează nicio sumă de bani reclamantei, având în vedere faptul că nu a semnat niciodată contract de prestării servicii cu aceasta.
În condițiile în care reclamanta nu a prestat nici un serviciu în favoarea sa , nu a semnat nicio factură și nici nu a acceptat-o la plată, astfel că apreciază, creanța ca nefiind certă, lichidă și exigibilă.
La data de 11.02.2014, prin răspunsul la întâmpinarea formulată de pârâtă, reclamanta a menționat că între părți a fost încheiat contractul de prestări servicii publice de salubrizare nr.2117/2020, conform căruia pârâta avea obligația să achite lunar contravaloarea serviciul public de salubrizare prestat de reclamantă, în calitate de operator.
Facturile reprezintă contravaloarea serviciului public de salubrizat prestat de reclamantă în fiecare lună. Contractul de tip abonament, facturile fiind emise în fiecare lună, beneficiarul acestui serviciu fiind obligat să achite lunar contravaloarea serviciului prestat.
A mai susținut reclamanta, că debitul precizat este cert, lichid și exigibil, iar cererea formulată îndeplinește și cea de-a treia condiție specială de admisibilitate și anume condiția existenței unui înscris constatator creanței, acest înscris fiind reprezentat de facturile emise.
Prin sentința civilă nr. 311 din 30 aprilie 2013 pronunțată de Judecătoria RV s-a respins cererea formulată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata unor sume de bani cu titlul de contravaloarea servicii și a depus ca dovadă a raporturilor juridice dintre părți contractul de prestare a serviciului public de salubrizare pentru instituții/agenți economici nr. 2117/2010, având ca obiect prestarea serviciului public de salubrizare privind precolectarea, colectarea, transportul și depozitarea deșeurilor menajere
A mai reținut că din verificarea contractului, rezultă că acesta nu poartă ștampila societății pârâte, existând doar numele acesteia înscris alături de numele și semnătura unei persoane fizice și că facturile depuse la dosarul cauzei de către reclamantă, în susținerea pretențiilor sale, nu poartă semnătura societății pârâte și nu sunt însușite de către aceasta.
Instanța de fond a mai motivat că reclamanta a înțeles să urmeze procedura specială privind cererile cu valoare redusă reglementată de dispozițiile art. 1025 și următoarele Cod procedură civilă și nu a administrat alte probe în susținerea cererii formulate, în răspunsul la întâmpinarea pârâtei menținând punctul de vedere și arătând că a încheiat un contract de prestării servicii pe care pârâta era obligată să-l respecte.
Față de actele dosarului instanța a apreciat că nu poate fi reținut un raport juridic contractual între reclamantă și pârâtă, nu poate fi angajată răspunderea pârâtei și pentru considerentele expuse și în temeiul art. 1270 și art. 1350 cod civil , precum și art. 1025 și următoarele din noul Cod de procedură civilă, a respins cererea .
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen, reclamanta, care a formulat critici pentru nelegalitate și netemeinicie, prin care a solicitat schimbarea hotărârii, în sensul admiterii cererii formulate, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată efectuate.
A motivat că deși pârâta a susținut că nu a semnat contractul de prestări servicii cu reclamanta în anul 2010, a achitat în perioada 2010-2012 la anumite intervale, c/v serviciului prestat, iar în anul 2013 nu a achitat nimic din debitul restant, plățile efectuate fiind o dovadă a faptului că a acceptat contractul încheiat.
În dezvoltarea acestui motiv de apel, apelanta a menționat că deși pe contract nu există ștampila societății, acesta nu este lovit de nulitate, fiind semnat de VS.
Apelanta a mai susținut că pârâta a refuzat de mai multe ori să primească facturile de la salariații săi, motiv pentru care i-a comunicat prin poștă somația nr. 1713/19.04.2013 prin care i-a adus la cunoștință că figurează în evidențele sale la data de 15.04.2013, cu un debit de 709,52 lei.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 470 și urm. C. proc. civ.
În dovedirea susținerilor sale apelanta a depus înscrisuri în copie xerox.
Intimata a depus întâmpinare la data de 29 iulie 2014, prin care a solicitat respingerea ca nefondat a apelului declarat,
A motivat că în perioada 2010-2012 a achitat c/v facturilor emise de reclamantă, iar din data de 30 aprilie 2012 deși nu i s-a mai ridicat gunoiul, i s-au trimis facturi, pe care nu le-a achitat.
Intimata a mai susținut că a depus la data de 14.01.2013 o cerere către reclamantă, prin care a solicitat rezilierea contractului și încetarea emiterii facturilor, însă, până la data de 27.05.2013 i s-au trimis în continuare facturi.
La data de 12 august 2014, apelanta a depus răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apărărilor pârâtei, întrucât aceasta menționează că nu a semnat facturile emise întrucât nu s-a prestat serviciul de salubrizare, fără a prezenta vreo dovadă în acest sens.
Referitor la susținerea intimatei în ce privește rezilierea contractului, a menționat că denunțarea se putea realiza unilateral, potrivit art. 17 alin.1 lit. b, numai în condițiile existenței unui preaviz de 30 de zile lucrătoare și după achitarea debitelor restante.
Verificând în limitele cererii de apel și a apărărilor formulate, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii, prin prisma dispozițiilor legale incidente, Tribunalul, va admite apelul declarat, pentru considerentele care vor succede.
Instanța de fond a respins cererea formulată de reclamantă împotriva pârâtei reținând că pe contractul depus de reclamantă în dovedirea raporturilor juridice cu pârâta nu apare ștampila acesteia, ci doar semnătura unei peroane fizice, situație similară și în cazul facturilor emise.
Verificând contractul nr. 2117/23.01.2010 depus la dosar de către reclamantă, se constată că la utilizator este trecută pârâta SC BC SRL, numele administratorului VS și semnătura acestuia.
Faptul că, în contractul respectiv nu apare și ștampila societății, nu constituie o cauză de nulitate a acestuia, care să ducă la concluzia inexistenței sale.
Mai mult decât atât, în temeiul contractului încheiat, pârâta a efectuat plăți, recunoscute de aceasta prin întâmpinările depuse la fond și în apel.
De asemenea, pârâta a depus la dosar dovada înregistrării cererii de reziliere a contractului, ceea ce presupune recunoașterea și existența unui contract valabil încheiat.
Nici faptul că facturile depuse la dosarul cauzei de către reclamantă, în susținerea pretențiilor sale, nu poartă semnătura societății pârâte și nu sunt însușite de către aceasta, nu poate justifica respingerea cererii formulate.
Potrivit art. 15 alin.6 din contractul încheiat de părți, refuzul total sau parțial de plată al utilizatorului de a plăti o factură emisă de operator, trebuie comunicat în termen de 5 zile de la primirea facturii, după acest termen, factura fiind considerată ca având ,,bun de plată";, orice obiecție fiind nulă.
În cauză, pârâta nu a contestat facturile emise de apelantă și pentru care pretinde că nu a beneficiat de c/v serviciului prestat, astfel încât facturile emise fac dovadă deplină împotriva acesteia cu privire la sumele menționate.
În raport de considerentele menționate, instanța de apel a apreciat că, în mod eronat instanța de fond nu a reținut la apreciere contractul încheiat de părți și nu a recunoscut valoare probatorie facturilor depuse în susținerea cererii.
Cu înscrisurile depuse la dosar (contract și facturi fiscale), reclamanta a făcut dovada existenței unei creanțe de 857,08 lei reprezentând c/v servicii prestate și penalități de întârziere
Ca urmare, în baza art. 480 alin.2 C.proc. civ., apelul a fost admis, sentința instanței de fond a fost schimbată în tot, în sensul că s-a dispus obligarea pârâtei la plata sumei de 857,08 lei cu titlu de despăgubiri către reclamantă și intimata pârâta a fost obligată la plata sumei de 75 lei cheltuieli de judecată către apelanta reclamantă (fond și apel ).
| ← PRETENTII. Jurisprudență | PRETENTII. Jurisprudență Plăţi → |
|---|
