Cerere in anulare

Jurisprudenţă şi speţe de drept civil (II)

Judecătoria CARACAL Sentinţă civilă nr. 2622 din data de 06.10.2014

Prin cererea înregistrată sub nr. …../207/2014, pe rolul Judecatoriei Caracal la data de 01.08.2014, contestatoarea-debitoare SC M. SRL cu sediul în București în contradictoriu cu intimata-creditoare SC H. Romania SRL cu sediul în Caracal, a formulat în temeiul dispozițiilor art. 1023 NCPC, acțiune in anulare impotriva Ordonanței de plata reprezentată de sentința civila nr. 1759 din 12 iunie 2014, ce a făcut obiectul dosarului nr. …/207/2014 al Judecătoriei Caracal, comunicata la data de 18 iulie 2014, pentru motivele prevăzute de art. 1023 alin 3 NCPC, respectiv nerespectarea procedurii si cauze de stingere a debitului, și pe baza probelor ce vor fi administrate , solicita admiterea acțiunii si sa se dispună anularea sentinței civile nr. 1759 din 12 iunie 2014, cu cheltuieli de judecata.

În motivarea cererii, s-a aratat ca nu s-au respectat cerințelor prevăzute pentru emiterea ordonanței de plata, conform dispozițiilor codului de procedura civila, astfel că societatea a fost somată si citată la alta adresa, a făcut dovada sediului social incepand cu data de 03.03.2014 ca fiind in București, bd. ….. nr. 62, bl. K5, ap. 30, sector 3, conform certificatului de înregistrare al societății care conține data eliberării : 3 martie 2014.

Daca la data anterior indicata societatea avea sediul social la o alta adresa decât cea indicata de S.C. H. România SRL este evident ca atat somația din 06.03.2014, cat si acțiunea au fost comunicate in mod greșit, iar creditoarea avea obligația de a face dovada sediului nostru social prin documente oficiale, certificat constatator emis de O.R.C. Mai mult de atat, creditoarea avea toate datele de contact ale debitoarei, purtase discuții anterior prin e-mail si fax, acestea (fiind cunoscut din practica) raman valabile pe termen lung si nu a incercat contactarea debitoarei sau a avocatului său, desi in luna august-septembrie 2013 a purtat corespondenta cu acesta.

Astfel, se observa ca nu sunt îndeplinite prevederile art. 1014 NCPC, somația trimisa in data de 06 martie 2014 trebuia sa fie comunicata la sediu cu confirmare de primire, ori acest lucru era imposibil, art. 1016 NCPC. dovada comunicării somație (prevăzute de art. 1014) la sediul social se depune la dosarul cauzei sub sancțiunea respingerii acesteia (a ordonanței) ca inadmisibile, ori dovada depusa arata in mod evident ca destinatarul este lipsa domiciliu, ceea ce echivalează cu lipsa sediu.

Se mai arata ca instanța nu a respectat dispozițiile legale in materie, in sensul ca a ignorat prevederile art. 1018, 1020 si 1021 NCPC. Astfel, desi a trimis cu 3 zile inaintea termenului de judecata, prevăzut de art. 1018 NCPC, întâmpinarea in care arăta faptul ca nu a fost citată la sediu (fapt dovedit cu certificatul de inregistrare la ORC din 03.03.2014) si ca este de acord sa achite debitul pana la data de 15 septembrie 2014, dar nu este de acord cu penalitatiile pe care le cere creditoarea, invocând condițiile de executare a contractului de către creditoare, aceasta nu a procedat la verificarea susținerilor cu privire la îndeplinirea condițiilor de admitere a ordonanței (somația si dovada comunicării), cu privire la contestarea penalitatiilor (presupunea administrarea unor probe complexe cu privire la starea de fapt in momentul rezilierii unilaterale a contractului de către creditoare) si nu a stăruit pentru a se ajunge la o intelegere (am cerut termen pentru a incheia o tranzacție), sau nu a procedat la emiterea ordonanței doar pentru partea de pretenții recunoscute .

Contestatoarea - debitoare SC M. SRL arata ca la data pronunțării ordonanței de plata 12 iunie 2014, creanța in proporție de 80% era achitata de asigurătorul Euler Hermes Europe SA, motiv pentru care creditoarea nu mai avea dreptul de a cere emiterea somației pentru suma de 21.403,86 lei, si eventual putea cere diferența de 3.777,40 lei, neacceptata la plata de către asigurător.

Desi creditoarea a purtat negocieri de încasare a creanței la termenele propuse de subscrisa in perioada 03 iunie 2014 - 11 iunie 2014, acesta la data de 3 iunie 2014 a incasat de la asigurătorul sau suma de 21.403,86 lei, cu titlu de "plata de asigurare pentru evenimentul asigurat nr. 11442 - debitor M. SRL, notificat la data de 07.05.2013, conform extrasului de cont comunicat de asigurător subscrisei.

Având in vedere faptul ca asigurătorul a achitat debitul recunoscut in cuantum de 21.403,86 lei către creditoare anterior pronunțării ordonanței, asigurătorul era de drept subrogat in toate drepturile creditoarei cu privire la debitul datorat, in limita sumei de 21.403,86 lei achitata acesteia.

La puțin timp dupa pronunțarea ordonanței de plata a fost somată de E. H. Service România SRL, ca mandatar al societății E. H. Europe SA, care i-a trimis dovada achitării sumei in contul S.C. H. România S.R.L. la data de 03 iunie 2014, fiind somată să achite in termen de cinci zile debitul sub sancțiunea executării .

Având in vedere cele prezentate, intimata debitoare a procedat la plata debitului, desi era intr-o situație foarte delicata din punct de vedere financiar, către asigurător, conform ordinului de plata anexat prezentei la data de 01 iulie 2014, urmând ca restul de debit in valoare de 3.777,40 lei sa-l achite in luna august 2014 către creditoarea S.C. H. România S.R.L.

In concluzie, creditoarea pe durata negocierilor cu SC M. SRL, avea deja acoperit debitul in proporție de 80%, dar in fata instanței de judecata a cerut admiterea ordonanței, desi debitul sau nu era real si nu mai avea niciun drept de a cere suma incasata de la asigurător.

Totuși efectuând plata debitului in suma de 21.403,86 lei in contul asigurătorului creditoarei la data de 01 iulie 2014, debitoarea SC M. SRL considera ca acesta este un motiv care reprezintă o cauza de stingere a obligației ulterioara emiterii ordonanței de plata, conform dispozițiilor art. 1023, alin. 3 NCPC.

De asemenea, contestatoarea-debitoare SC M. SRL face precizarea ca neplata debitului nu s-a datorat neglijentei sau relei sale credințe, ci unor motive obiective, din păcate debitorii nu achita la termen sumele datorate si este in situația in care are promovate aproximativ 80 de ordonanțe de plata pe rolul judecătoriilor din București, din care s-au soluționat mai mult de 50 de dosare, dar la punerea in executare constata ca acestea nu au lichidități si nici bunuri ce pot fi executate.

In dovedirea acțiunii, se solicita proba cu înscrisuri, anexand la dosar notificarea de plata a debitului de la asigurător, dovada plații debitului către creditoarei, ordinul de plata către asigurător si extras bancar privind plata sumei de 21.403,86 lei.

La data de 15.09.2014, intimata-creditoare S.C. H. România S.R.L. a formulat întâmpinare la cererea în anulare formulată de către debitoarea S.C. M. S.R.L., solicitând respingerea cererea debitoarei prin care solicită anularea Sentinței civile nr. 1759/12.06.2014 pronunțată de Judecătoria Caracal în dosarul nr. …./207/2014, cu obligarea acesteia în temeiul prevederilor art. 453 din Codul de procedură civilă, la plata cheltuielilor de judecată suportate în cauză.

În întâmpinare, se arata că instanța a dat o hotărâre întrutotul temeinică și în strictă conformitate cu prevederile legale incidente, pe baza înscrisurilor de la dosarul cauzei și a situației de fapt evocată de părți prin actele lor, existente la dosarul pricinii. în mod judicios, instanța a reținut că acțiunea subscrisei este întemeiată, întrucât deținem o creanță certă, lichidă și exigibilă împotriva debitoarei, fiind astfel pe deplin utilă procedura ordonanței de plată, aplicabilă creanțelor certe, lichide și exigibile, care rezultă dintr-un înscris constatator asumat de părți, în speță, Contractul de distribuție nr. 357/20.11.2012. Totodată, sentința instanței de fond a fost pronunțată în mod corect, în baza probelor existente la dosarul cauzei, respectiv, a înscrisurilor depuse de ambele părți, administrate și apreciate în mod corect și legal de instanță, în același timp, vă rugăm să observați că motivarea hotărârii instanței este pertinentă, completă, întemeiată și concretă. Motivele de fapt și de drept care au condus instanța la soluția litigiului cuprinsă în dispozitiv se regăsesc în cuprinsul considerentelor sentinței, instanța aducând răspunsuri precise la toate capetele de cerere și la toate apărările formulate de ambele părți, pe baza înscrisurilor administrate în cauză și a normelor de drept substanțial și procesual.

O primă critică de ordin formal invocată de debitoare prin acțiunea sa în anulare o reprezintă aceea că a fost somată și citată la o altă adresă decât sediul social actual al societății debitoare, respectiv la sediul situat în București, bld. ….. nr. 62, bl. K5, ap. 30, sector 3.

Se arata ca, la momentul formulării și înregistrării la instanță a ordonanței de plată, a depus anexat cererii, dovada somării debitoarei în conformitate cu prevederile art. 1014 din Codul de procedură civilă. Chiar dacă debitoarea și-a schimbat sediul social, începând cu data de 03.03.2014, conform extrasului ORC, nedepus în fața instanței de fond, despre această împrejurare nu a avut cunoștință, nefiind informați de către debitoare, așa cum de altfel în mod corect reține și instanța de fond (pg. 7). în orice caz, debitoarea a fost citată în cauză și a formulat apărări, solicitând prin întâmpinare admiterea în parte a acțiunii, după ce anterior sesizării instanței, debitoarea s-a angajat în scris că va achita eșalonat datoria înregistrată către subscrisa societate.

O altă critică formulată de debitoare constă în aceea că instanța nu a respectat dispozițiile legale în materie.

Se mentioneaza ca în mod corect instanța a apreciat că sunt îndeplinite condițiile pentru admisibilitate a ordonanței de plată, respingând motivat aspectele invocate de debitoare cu privire la schimbarea sediului, întrucât la data somării nu a încunoștințat creditoare de modificarea sediului social. în plus de motivarea instanței, vă rugăm să observați poziția debitoarei exprimată în litigiu, care a fost de acord să achite debitul principal, însă nu și în privința penalităților de întârziere și a daunelor-interese, deopotrivă datorate în conformitate cu prevederile contractului încheiat între părți și în acord cu textul art. 1017 alin. 3 din Codul de procedură civilă.

In acest sens, instanța în mod corect a dispus obligarea debitoarei la plata penalităților de întârziere, stabilind că sunt aplicabile prevederile art. 4 pct. 5 din contract, de asemenea, fiind o creanța certă lichidă și exigibilă împotriva debitoarei pe care o deținem, în ciuda opoziției debitoarei afișată în fața instanței de fond și reiterată în cererea în anulare. Prin urmare, este greșită susținerea debitoarei că pentru calculul penalizaților de întârziere trebuia administrat un probatoriu mai amplu pentru clarificarea cuantumului acestora, în condițiile în care nu a intervenit rezilierea unilaterală a contractului de către părti.

Ca atare, în mod greșit se susține de către debitoare că instanța nu a procedat corect atunci când a obligat-o la plata penalităților de întârziere și a daunelor - interese suplimentare, constatând pe bună dreptate că rezilierea unilaterală (chiar dacă în cauză nu a intervenit) de către creditoare nu are vreo influență pentru trecut, în privința daunelor -interese suportate de subscrisa cu recuperarea creanței din cauza întârzierii la plată a debitului principal și nici asupra penalităților de întârziere, care curg de la scadență fiecăreia dintre facturi până la achitarea integrală a debitului înscris în fiecare dintre facturile restante de plată (cf. art. 4 pct. 5 din contract - legea părților - cf. art. 1270 din Codul civil).

Se arată prin acțiunea în anulare că la data soluționării cauzei, respectiv 12.06.2014, creanța în proporție de 80 % era achitată de asigurătorul subscrisei E. H. Europe SA, astfel că nu mai aveam dreptul de a cere suma de 21.403,86 lei, ci eventual diferența de 3.777,40 lei. în acest sens, debitoarea anexează cererii în anulare notificările trimise în atenția ei de către asigurător, susținând că plata sumei de 21.403,86 lei a fost realizată de asigurător în data de 03.06.2014, iar debitoarea în urmă somării, a achitat suma menționată la data de 01.07.2014.

Creditoarea arata ca nu a cunoscut despre plata sumei de 21.403,86 lei, și nici nu avea cum, întrucât plata efectuată de asigurător în baza contractului de asigurare încheiat cu aceasta s-a realizat la data de 13.062014, conform Extrasului de cont nr. 164/16.06.2014, adică după pronunțarea soluției în cauză.

Prin urmare, în mod greșit se susține de debitoare că asigurătorul a achitat suma parțială la data de 03.06.2014, dacă era așa, prin întâmpinarea care a fost depusă de debitoare la data de 11.06.2014 avea să reclame această împrejurare, însă nu s-a întâmplat.

În drept, își întemeiaza întâmpinarea pe dispozițiile legale anterior menționate, solicitand în temeiul art. 411 alin. 2 din Codul de procedură civilă, judecarea în lipsa.

In dovedirea celor susținute prin întâmpinare, se solicita proba cu înscrisuri, atasand la dosar extrasul de cont nr. 164/16.06.2014; notificarea de plată nr. 0509/AJ/05.08.2014; cererea de executare silită nr. 0556/AJ/28.08.2014, împuternicire avocațială.

Instanța constată că în urma probelor administrate, prin sentința civila 1759/12.06.2014 pronunțată de Judecătoria Caracal în dosarul nr. 1895/207/2014, a fost admisa acțiunea formulată de reclamanta creditoare SC H. ROMÂNIA SRL, cu sediul în Caracal, împotriva pârâtei debitoare SC M. SRL, cu sediul în București, fiind obligată debitoarea la plata către creditoare a sumei de 25.181,26 lei cu titlu de debit principal, în termen de 30 de zile de la data comunicării ordonanței.

De asemenea, a fost obligată debitoarea la plata de daune interese de 0,15% pe zi de întârziere din valoarea facturilor neachitate integral pentru primele 5 zile, calculate de la data scadenței iar pentru întârzierile ce depășesc 5 zile de la data scadenței fiecăreia dintre facturi debitoarea va achita creditoarei penalități de întârziere în cuantum de 0,5% din valoarea acestora pentru fiecare zi de întârziere până la achitarea integrală a fiecăreia dintre facturi, în termen de 30 de zile de la data comunicării ordonanței, precum și la plata către creditoare a unor daune interese suplimentare în cuantum de 992 lei în termen de 30 de zile de la data comunicării ordonanței.

S-a admis în parte cererea creditoarei de obligare a debitoarei la plata cheltuielilor de judecată și obligată debitoarea la plata către creditoare a unor cheltuieli de judecată de 1200 lei.

Pentru a se pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că între părți a intervenit contractul de distribuție nr.357 din data de 20.11.2012 în baza căruia creditoarea SC H. ROMÂNIA SA în calitate de vânzător s-a obligat să furnizeze debitoarei SC M. SRL în calitate de distribuitor, game de produse cu drept de revânzare, în schimbul plății de către debitoare a contravalorii acestora, stabilită conform anexei 1 la prezentul contract.

Acest contract a fost semnat de ambele părți contractante intrând în vigoare începând cu data de 20.11.2012 fiind încheiat pe o perioadă de 1 an cu posibilitatea de a fi prelungit succesiv potrivit art.3 pct.1 Contract .

Pentru punerea în executare a contractului au fost emise si facturile nr.69531/27.02.2013; 69532/27.02.2013; 69697/5.03.2013; 69698/5.03.2013; 69699/5.03.2013; 69977/12.03.2013; 69978/12.03.2013 și nr.73255/17.05.2013, în valoare totală de 25.181,26 lei, facturi care nu au fost achitate până în prezent.

Potrivit art. 4 pct.4 din contract, debitoarei în calitate de distribuitor îi revenea obligația de a achita contravaloarea facturilor în termen de 50 de zile de la emitere, iar conform art. 4 pct.5 pentru sumele neplătite la termen vânzătoarea creditoare are dreptul de a percepe penalități de întârziere în cuantum de 0,15% din valoarea facturilor neachitate, pentru fiecare zi de întârziere în primele 5 zile iar pentru întârzieri peste 5 zile de la scadența facturilor, penalități de întârziere în cuantum de 0.5% din valoarea acestora pentru fiecare zi de întârziere.

În ceea ce privește procedura ordonanței de plată instanța a reținut că potrivit art.1013 alin.1 Cod pr.civ aceasta este aplicabilă creanțelor certe, lichide și exigibile, care rezultă dintr-un contract civil constatat printr-un înscris.

Față de modalitatea de reglementare a procedurii somației de plată instanța a reținut că această procedură este aplicabilă oricărui contract civil, indiferent de persoana părților contractante, obiectul contractului reprezentându-l obligarea la plata unei sume de bani, astfel că procedura ordonanței de plată este aplicabilă în cauza de față.

Instanța a constatat că facturile au fost emise în baza unui înscris asumat de către părți, respectiv contractul de distribuție nr..357 din 20.11.2012 (filele 17-20) care este semnat de ambele părți.

Creanța pe care creditorul o deține împotriva debitorului întrunește condițiile cerute de lege fiind certă, lichidă și exigibilă.

Conform dispozițiilor art.662 alin. 2 Cod pr.civ., creanța este certă atunci când existența ei rezultă din chiar înscrisul constatator al creanței, deci când existența acesteia este neîndoielnică.

Astfel, facturile anexate, fac dovada împotriva debitoarei, atât cu privire la executarea prestației de către creditoare, cât și cu privire la termenul de plată.

Creanța creditorului care constă într-o sumă de bani și care reprezintă o obligație constatată prin contractul de prestări servicii, este certă, existența ei rezultând din convenția părților și facturile fiscale depuse la dosar.

Potrivit art.662 alin.3 Cod pr.civ. creanța este lichidă atunci când cuantumul acesteia este determinat prin înscrisul care o constată sau cel puțin este determinabil prin înscrisul respectiv ori prin alte înscrisuri care emană, sunt recunoscute sau sunt opozabile debitorului.

Instanța a constatat îndeplinită și această condiție, creanța creditorului este lichidă, câtimea ei fiind determinată prin facturile fiscale depuse la dosar și care se referă la suma datorată de debitor pentru produsele ce i-au fost vândute de către creditoare.

Creanța este exigibilă, deoarece termenul în care debitorul trebuia să își achite obligațiile a expirat. Astfel, debitorul era obligat să plătească sumele stipulate în factură fiscală, în termen de 50 zile de la scadență. Instanța constată astfel că în cauză este îndeplinită cerința exigibilității prevăzută de lege..

În ceea ce privește caracterul cert al obligației, obligația debitorului de a plăti creditoarei penalități nu poate fi pusă la îndoială. Astfel pe de o parte instanța a constatat creanța creditorului care constă într-o sumă de bani și care reprezintă o obligație constatată printr-un înscris, ca fiind certă, lichidă și exigibilă existența și cuantumul ei rezultând din facturile fiscale depuse la dosar, iar pe de altă parte instanța a constatat că potrivit art. 4.5 din același contract încheiat intre părți debitorul si-a asumat obligația plății unor penalități de întârziere in cazul neîndeplinirii la scadenta a obligației principale. De asemenea, instanța a reținut că potrivit art. 1270 alin. 1 din Codul civil, "contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante.

Referitor la caracterul lichid al obligație debitorului de a plăti creditoarei penalități instanța a apreciat că și această condiție este îndeplinită. Astfel obligația debitoarei de a plăti creditoarei penalități este determinabilă fiind stabilită în cuprinsul contractului.

În ceea ce privește caracterul exigibil al creanței având ca obiect plata penalităților instanța a apreciat că acesta decurge din modul de redactare dispozițiilor art.4 pct.5 din contract.

Instanța a înlăturat apărarea reclamantei cu privire la caracterul incert, nelichid și neexigibil al obligației, ca urmare a faptului că s-a procedat la rezilierea unilaterală a contractului de către creditoare, ceea ce a condus la eventuale daune în ceea ce o privește, având în vedere că debitorul nu a depus la dosarul cauzei vreun înscris prin care să facă dovada aspectelor învederate, iar pe de altă parte acestea nu reprezintă cauze de natură a nega caracterul cert, lichid și exigibil al creanței având ca obiect penalități și daune interese suplimentare.

În ceea ce privește aspectele invocate de către debitor constând în faptul că sediul societății a fost schimbat motiv pentru care nu a intrat în posesia somației, instanța a constatat că debitoarea nu a depus la dosarul cauzei nici un înscris eliberat de Oficiul Registrului Comerțului prin carte să facă dovada schimbării sediului social data emiterii somației și de asemenea nu a încunoștințat creditoarea cu privire la acest aspect.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța , în cauza de față reține că acțiunea in anulare este întemeiată în parte pentru următoarele considerente:

Între părți a intervenit contractul de distribuție nr.357 din data de 20.11.2012 în baza căruia creditoarea SC H. ROMÂNIA SA în calitate de vânzător s-a obligat să furnizeze debitoarei SC M. SRL în calitate de distribuitor, game de produse cu drept de revânzare, în schimbul plății de către debitoare a contravalorii acestora, stabilită conform anexei 1 la prezentul contract.

Sustinerile contestatoarei-debitoare că a fost somată și citată la o altă adresă decât sediul social actual al societății debitoare, respectiv la sediul situat în București, bld. …. nr. 62, bl. K5, ap. 30, sector 3 sunt neîntemeiate întrucât la momentul formulării și înregistrării la instanță a ordonanței de plată, a depus anexat cererii, dovada somării debitoarei în conformitate cu prevederile art. 1014 din Codul de procedură civilă.

Chiar dacă debitoarea și-a schimbat sediul social, începând cu data de 03.03.2014, conform extrasului ORC, aceasta a fost citată în cauză și a formulat apărări, depunând întâmpinare prin care a solicitat admiterea în parte a acțiunii.

Reține instanța de control că, prin ordinul de plata nr. 493/1.07.2014, debitoarea a achitat suma de 21403, 86 lei, catre asiguratorul creditoarei (E. H. Europe SA.), ramănând o diferență de 3777,40 lei.

Această plata s-a efectuat după pronunțarea sentinței civile nr. 1759/12.07.2014.

Urmare a faptului ca nu au fost îndeplinite obligatiile stabilite, creditoarea a trecut la executarea silita a debitoarei fiind emise forme de executare de catre BEJ Asociati ,, AEQUITAS"; Bucuresti pentru titlul executoriu reprezentat de acesta hotărâre judecătoreasca.

Prin Biroul registratura s-a depus la dosar dovada achitarii diferentei de debit in cuantum de 3777,40 lei prin Ordinul de plată nr. 704/19.09.2014 către debitoarea SC H. SRL Caracal.

Prin urmare, instanța de control constata ca in prezent creanța datorata in cuantum de 25181, 26 lei a fost achitată în totalitate.

În ceea ce priveste, penalitătile de întârziere, instanța retine ca pot. disp. art. 4 pct.4 din contract, debitoarei în calitate de distribuitor îi revenea obligația de a achita contravaloarea facturilor în termen de 50 de zile de la emitere, iar conform art. 4 pct.5 pentru sumele neplătite la termen vânzătoarea creditoare are dreptul de a percepe penalități de întârziere în cuantum de 0,15% din valoarea facturilor neachitate, pentru fiecare zi de întârziere în primele 5 zile iar pentru întârzieri peste 5 zile de la scadența facturilor, penalități de întârziere în cuantum de 0.5% din valoarea acestora pentru fiecare zi de întârziere, astfel încât în mod corect instanța de fond a dispus obligarea debitoarei la plata penalităților, penalități care urmează a fi calculate potrivit clauzelor contractului pana la data achitării integrale a debitului datorat.

Instanța retine, de asemenea in ceea ce priveste acordarea daunelor interese că acest capăt de cerere este întemeiat, întrucât anterior declanșării litigiului, creditoarea a facut demersuri in vederea stingerii amiabile a acestui conflict, fapt ce rezulta din factura seria . RO AVM nr. 130712/03.07.2013 emisa de Cabinetul de avocat Moțoc Ștefan, astfel încât în mod corect s-a dispus obligarea la plata acestor daune.

Potrivit disp. art. 1.013 Cpc procedura ordonanței de plată se aplică creanțelor certe, lichide și exigibile constând în obligații de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist și o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege.

Procedura ordonanței de plată presupune pe lângă condițiile generale pentru exercitarea oricărei acțiuni în justiție, îndeplinirea anumitor cerințe speciale, respectiv creditorul trebuie să aibă o creanță certă, lichidă și exigibilă, iar dovada acestora se face numai cu înscrisuri.

În speță sunt îndeplinite condițiile prev. de lege in ceea ce priveste penalitatile de întârziere și daunele interese, considerent pentru care instanța urmeaza sa admită în parte cererea în anulare formulată de contestatoarea-debitoare SC M. SRL, cu sediul în București, în contradictoriu cu intimate-creditoare SC H. Romania SRL, cu sediul în Caracal.

Instanța urmează să anuleze în parte ordonanța de plată emisă prin sentința civilă nr. 1759/12.06.2014, pronunțată de Judecătoria Caracal în dosarul nr. 1895/207/2014 și să admită în parte cererea ordonanței de plată formulată de creditoarea SC H. Romania SRL - Caracal, în contradictoriu cu debitoarea SC M. SRL - București, constatând achitat debitul principal datorat creditoarei.

Instanța va menține restul dispozițiilor sentinței civile nr. …./12.06.2014, pronunțată de Judecătoria Caracal în dosarul nr. …./207/2014.

Cu privire la obligarea contestatoarei-debitoare la plata cheltuielilor de judecata in cuantum de 3720 lei, instanța retine că aceasta sumă față de disp. art. 453 alin. 2 Cpc și complexitatea relativ redusă a prezentei cauze având ca obiect acțiune în anulare, instanța apreciază că onorariu avocațial este vădit disproporționat, cu atât mai mult cu cât procedura soluționării acestui tip de cauze este una relativ simplă ce nu presupune administrarea unor dovezi complexe în acest tip de cauze fiind admisibilă doar proba cu înscrisuri.

Prin urmare, față de aspectele învederate instanța apreciază necesară reducerea cuantumului cheltuielilor de judecată ce urmează a fi acordate creditoarei, prin reducerea onorariului de avocat, astfel încât va obliga contestatoarea-debitoare să plătească intimatei-creditoare suma de 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Postat 31.10.2014

← Hotarare care tine cont de act autentic. Jurisprudență Contracte		Ordonanta presedintiala. Jurisprudență Ordonanţă Preşedinţială →

Cerere in anulare

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Cerere in anulare