Cerere în anulare împotriva hotărârii de respingere a acţiunii privind ordonanţa de plată. Lipsa caracterului cert, lichid şi exigibil al creanţei. Nelegalitatea cererii.
| Comentarii |
|
Tribunalul TELEORMAN Sentinţă civilă nr. 540 din data de 09.07.2014
Prin sentința civilă nr. 421/04.06.2014, pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr. … a fost respinsă, ca nefondată, cererea de ordonanță de plată formulată de creditoarea S.C. DB S.R.L. în contradictoriu cu debitoarea COMUNA VÎRTOAPE PRIN AUTORITATEA EXECUTIVĂ A ADMINISTRAȚIEI.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că reclamantul-creditor S.C. DB S.R.L. BUCUREȘTI a solicitat instanței ca, pe calea procedurii ordonanței de plată, să fie obligată debitoarea la plata sumei totale de 380043 lei, reprezentând servicii privind proiectare studiu de fezabilitate, pentru realizarea rețelei publice de alimentare cu apă potabila și pentru modernizarea drumurilor de interes local, susținând că a realizat pentru pârât aceste servicii care au fost aprobate de către consiliul local, în cauza sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 1013 din Codul de Procedură Civilă, republicat, creanța fiind certă, lichidă și exigibilă, asumată prin facturile fiscale transmise și recepționate, prin procesele verbale de primire a documentației atestata prin adresele de înaintare, prin plățile parțiale efectuate, documente care atestă faptul că debitoarea nu a avut nicio obiecție.
Însă, în condițiile în care debitoarea a susținut că debitul menționat de creditoare nu reprezintă o creanță certă, lichidă și exigibilă, dat fiind faptul că, pe de o parte, între parți nu exista un contract încheiat în care să fie precizat obiectul, prețul, durata de execuție a contractului responsabilitățile executantului și ale beneficiarului, precum și modalitățile de plată facturile fiscale, iar pe de alta parte că facturile fiscale precizate de către creditoare nu reprezintă obligații de plată, nepurtând semnătura vreunui reprezentant al său și nefiind însușite pentru plată, instanța a reținut că, în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 1020 din Codul de Procedură Civilă, republicat.
Astfel, instanța a concluzionat că atâta timp cât debitoarea nu și-a însușit creanța înscrisă în facturile existente la dosarul cauzei, iar probele confirmă faptul că acestea nu sunt semnate de către debitoare, în cauză, pentru clarificarea raporturilor juridice dintre părți, trebuie să fie administrate alte probe decât cele prevăzute de art. 1020 alin. 1 din Codul de Procedură Civilă, republicat, care nu pot fi administrate în această procedură, ci doar pe calea dreptului comun.
Împotriva acestei hotărâri a formulat cerere în anulare creditoarea S.C. DB S.R.L. susținând că sumele cuprinse în facturi reprezintă sumele stabilite în capitolul 3.2. - devize financiare, parte integrantă a studiului de fezabilitate, document care stabilește valoarea investiției, documente necesare și înaintate pentru procedura de participare la licitația de atribuire investiții.
Ori, atâta timp cât documentația a fost recepționată de către debitoare prin procesele-verbale de predare-primire din data de 09.11.2010 și 30.03.2011 care atestă prestarea serviciilor facturate, nu se poate reține că debitoarea nu și-a însușit facturile fiscale de plată emise doar pe considerentul că nu sunt semnate de către debitoare, întrucât facturile au fost recepționate de către debitoare și nu au fost restituite și nici contestate decât prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei.
Ca atare, creditoarea a susținut că, în cauză, sunt îndeplinite condițiile pentru emiterea unei ordonanțe de plată, creanța fiind certă, aspect care rezultă din semnarea fără obiecțiuni a procesului-verbal de predare-primire a documentației pentru care s-au emis facturi și lipsa obiecțiunilor, lichidă, întrucât câtimea ei este determinată prin actul de creanță, respectiv facturile fiscale și a celorlalte acte ce emană de la debitoare și exigibilă, deoarece scadența obligației de plată a prețului, în lipsa unei mențiuni exprese, este de 30 de zile, termen care a expirat.
În consecință, creditoarea a solicitat admiterea cererii în anulare, anularea sentinței civile nr. 421/04.06.2014 și admiterea cererii de ordonanță de plată, prin care debitoarea să fie obligată la plata sumei de 380.043 lei reprezentând:
-91.074, 28 lei c/v factura fiscala DF nr.149/01.10.2012 - servicii proiectare studiu de fezabilitate pentru realizarea rețelei publice de alimentare cu apă potabila, localitățile Vartoapele de Sus si Vartoapele de Jos, Comuna Vartoape, Județul Teleorman
-63.151,96 Iei c/v factura fiscala nr. DF. 148/01.10.2012 - servicii proiectare studiu de fezabilitate pentru realizarea rețelei publice de canalizare si stație de epurare in localitățile Vartoapele de Sus si Vartoapele de Jos,
-159.780,20 Iei - c/v factura fiscală nr. DF. 147/01.10.2012, servicii de proiectare studiu de fezabilitate modernizare drumuri de interes local in localitatea Vartoapele de Sus, Comuna Vartoape, Județul Teleorman,
-66.036,20 Iei - c/v factura fiscală nr. DF.146/01.10.2012 - servicii de proiectare studiu de fezabilitate modernizare drumuri de interes local în localitatea Garagau, Comuna Vartoape, Județul Teleorman.
De asemenea, creditoarea a solicitat obligarea debitoarei la plata dobânzii legale de la data scadentei fiecărei facturi și până la plata integrală, precum și la plata sumei reprezentând actualizarea debitului principal și a dobânzii legale cu indicele de inflație de la data scadentă până la data plații efective.
Debitoarea a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea, ca nefondată, a cererii în anulare, susținând, în esență, că instanța de fond a făcut o apreciere judicioasă a actelor din dosar ș ia aplicat corect dispozițiile legale atunci când a reținut că nu există o creanță certă, lichidă și exigibilă ș ia concluzionat că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 1013 din Codul de Procedură Civilă, republicat.
Astfel, debitoarea a arătat că, în cauză, creanța nu poate fi considerată ca fiind certă din moment ce provine din costuri estimative ale unei investiții, fiind stabilită în mod unilateral și arbitrar de către creditoare și cât timp aceasta nu rezultă dintr-un contract sau alte înscrisuri însușite de părți prin semnătură, procesele-verbale de predare anexate cererii în anulare, ca și hotărârile Consiliului Local al comunei Vartoape, nefăcând referire la cuantumul creanței.
Ca atare, debitoarea a arătat că, în cauză, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de 1013 din Codul de Procedură Civilă, republicat, care guvernează procedura specială privind emiterea unei ordonanțe de plată, respectiv existența unei creanțe certe, lichide și exigibile.
Examinând cererea în anulare a sentinței civile nr. 421 din 04.06.2014 pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr. …, formulată de creditoarea S.C. DB S.R.L. din perspectiva dispozițiilor art. 1023 alin. 3 din Codul de Procedură Civilă, republicat, Tribunalul constată că motivele invocate în acțiunea în anulare sunt nefondate.
Astfel, în conformitate cu prevederile art. 1013 alin. 1 din Codul de Procedură Civilă, republicat, procedura ordonanței de plată de aplică creanțelor certe, lichide și exigibile constând în obligații de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist și o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți sub semnătură ori în alt mod admis de lege.
Prin urmare, procedura specială a ordonanței de plată este admisibilă numai în cazul obligațiilor asumate prin contract constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau alt înscris, însușit de părți sub semnătură ori în alt mod admis de lege.
De asemenea, din dispozițiile art. 1020 din Codul de Procedură Civilă, republicat, rezultă că această procedură poate fi exercitată, spre deosebire de acțiunile în pretenții, promovate pe calea dreptului comun, numai dacă creanța pretinsă nu este contestată de debitor nu numai în ceea ce privește existența, ci și cuantumul valoric al acesteia, instanța în această procedură, fiind ținută să examineze doar actele, explicațiile și lămuririle părților, sub aspectul temeiniciei cererii și îndeplinirii condițiilor de fond anterior menționate și să hotărască asupra pertinenței probelor invocate pentru emiterea ordonanței de plată.
Ca atare, se poate reține că, spre deosebire de acțiunile în pretenții promovate pe calea dreptului comun, procedura ordonanței de plată implică o condiție suplimentară de admisibilitate, respectiv doar pentru creanțele necontestate de părți prin apărări de fond și numai dacă înscrisul doveditor ori creanța sunt însușite, iar nu contestate de debitor.
Ori, în cauză, obiecțiunile debitoarei au vizat atât inexistența unei creanțe certe, lichide și exigibile, cât și existența creanței în sine, debitoarea susținând că și-a îndeplinit obligațiile de plată față de creditoare pentru serviciile prestate.
De asemenea, privitor la creanța în suma pretinsă de creditoare, debitoarea a învederat că aceasta nu a fost constatată printr-un înscris însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege, ceea ce a fost de natură să confere cererii creditoarei un caracter contencios și să permită aprecierea că, pentru clarificarea acestor aspecte, este necesară administrarea de probe specifice unui proces purtat în condițiile dreptului comun.
Pe de altă parte, prin invocarea de către debitoare a îndeplinirii obligațiilor de plată, constând în contravaloarea serviciilor efectuate pentru studiul de fezabilitate, aspect recunoscut și de creditoare, numai că aceasta a pretins că plățile efectuate reprezintă doar contravaloarea parțială a acestora, în mod corect s-a reținut că, în cauză, creanța debitoarei nu este certă.
În acest sens, este de observat că înscrisurile existente la dosarul cauzei - hotărâri ale Consiliului Local, procese-verbale de predare-primire a studiului de fezabilitate pentru lucrările de modernizare drumuri comunale în localitatea Garagau, comuna Vartoape, jud. Teleorman, respectiv pentru rețele publice de canalizare a apelor uzate menajere și stație de epurare în localitățile Vartoapele de Sus și Vartoapale de Jos și de alimentare cu apă potabilă în aceleași localități din comuna Vartoape, jud. Teleorman - filele 5-6, nu fac nicio referire la cuantumul creanței solicitate.
Prin urmare, având în vedere obiecțiunile formulate de debitoare, precum și faptul că apărările acesteia sunt susceptibile de a fi verificate doar pe calea dreptului comun, procedura ordonanței de plată având aplicabilitate doar atunci când creanța este certă, lichidă și exigibilă, respectiv clară și necontestată și cum, în prezenta cauză, creanța este litigioasă, fiind contestată existența ei, ceea ce impune administrarea de probe, Tribunalul va respinge ca nefondată cererea în anulare formulată de creditoarea S.C. DB S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 421 din 04.06.2014 pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr. … în contradictoriu cu debitoarea COMUNA VÎRTOAPE, județul Teleorman.
| ← Acţiune în anulare act administrativ fiscal. Decizie pentru... | Cerere de acordare drepturi băneşti de natură salarială.... → |
|---|
