Cerere reexaminare amendă judiciară. Inadmisibilitatea apelului
| Comentarii |
|
Curtea de Apel SUCEAVA Decizie nr. 1028 din data de 14.12.2015
Pentru a decide astfel, instanța de apel, a reținut următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 13.02.2015, Judecătoria Suceava, în baza art. 284 Cod procedură penală a respins ca neîntemeiată cererea de anulare/reducere a amenzii judiciare formulată de petentul MAA și a menținut amenzile judiciare în cuantum de 2000 lei și respectiv, de 2000 lei aplicate petentului prin încheierea de ședință din data de 22.10.2014 în dosarul nr. 572/314/2014 aflat pe rolul Judecătoriei Suceava.
În baza art. 275 alin.2 Cod pr.pen., a obligat petentul MAA să plătească statului suma de 100 lei cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de acesta.
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Suceava a reținut că prin cererea înregistrată la data de 04.12.2014 sub nr. de dosar nr. 572/314/2014/a1, petentul MAA a solicitat reexaminarea/anularea amenzii judiciare în cuantum de 4000 lei dispusă de instanța de judecată prin încheierea din data de 22.10.2014, pronunțată în dosarul nr. 572/314/2014.
În motivare, petentul a arătat în esență că amenda a fost dispusă în mod tendențios, subiectiv și abuziv de către președintele completului de judecată care a prezidat ședința din data de 22.10.2014, respectiv doamna judecător ȘLG.
În subsidiar a solicitat reducerea amenzii, motivat de faptul că prin analiza speței în caz concret sunt întrunite toate elementele necesare constatării faptului că atitudinea calificată ca fiind ireverențioasă, nu a avut la bază reaua credință a petentului și nici intenția de a leza demnitatea doamnei judecător sau a profesiei sale de magistrat.
Pe larg, petentul a arătat că amenda i-a fost aplicată pe fondul unei animozități pe care doamna judecător i-o poartă din motive pur personale. Petentul a arătat că această animozitate reiese în primul rând din împrejurarea că la termenul de judecată din data de 09.10.2014 în dosarul nr. 12.019/314/2014 aflat pe rolul Judecătoriei Suceava a părăsit sala din motive de sănătate, lipsind aproximativ un minut iar ulterior, la revenirea în sală a fost jignit cu apelativul "impertinent"; de către același judecător care l-a amendat prin încheierea contestată, acesta solicitându-i să nu mai stea în banca a 3-a deoarece "nu îl vede bine";.
Petentul a apreciat că conduita judecătorului este incalificabilă în condițiile în care în ședința publică se aflau și alte persoane, respectiv avocați, polițiști, jandarmi, grefier, etc. și că nicio dispoziție legală nu permite judecătorului să dicteze unui avocat în ce bancă să stea în sala de judecată.
Cu referire la ședința de judecată în care a fost amendat, petentul a arătat că a solicitat respectuos judecătorului să repună cauza pe rol, în care avea calitatea de apărător, invocând prevederile art. 395 Cod penal, context în care acesta, folosind un ton arogant și incisiv i-a comunicat faptul că legea nu îi permite acest lucru și că se impune ca petentul să citească Codul de procedură penală, sugerând prin limbaj și ton că ar fi slab pregătit din punct de vedere profesional. Considerând că textele legale permiteau repunerea cauzei pe rol, petentul a constatat că sugestiile malițioase ale judecătorului sunt proferate în mod nejustificat și că cel care nu cunoaște legea este în fapt chiar judecătorul.
Petentul a mai arătat că s-a prezentat la toate termenele de judecată acordate în dosar, constatând că titularul completului învestit cu soluționarea cauzei lasă dosarul la a doua strigare sau la sfârșitul ședinței, pentru ca toți avocații să fie prezenți, aceasta fiind o cutumă a instanțelor sucevene. S-a declarat surprins că la termenul de judecată din data de 22.10.2014 instanța a refuzat categoric să lase dosarul la a doua strigare, aspect care în opinia sa a trădat o rea credință, în contextul în care anterior, a fost prezent la șase termene de judecată în același dosar, termene la care a fost de acord cu lăsarea cauzei la sfârșitul ședinței pentru a putea fi în sală și alți colegi avocați.
Totodată, petentul a mai arătat că exprimarea sa nu a fost jignitoare ci, lovindu-se de refuzul nejustificat al judecătorului de a repune cauza a rol, a folosit sintagma "nu stăpâniți legea, domnișoară Președinte";, concluzie pe care a tras-o din interpretarea prevederilor art. 395 Cod pr.pen. și din împrejurarea că la un termen anterior de judecată un pretins apărător s-a prezentat pentru unul din inculpați fără delegație și fără a ști numele inculpatului, condiții în care judecătorul a dispus amânarea judecății cauzei. În acest fel, au fost încălcate prevederile anexei II din Statutul Profesiei de Avocat, încălcare care face dovada faptului că judecătorul care l-a amendat nu cunoaște prevederile Legii nr. 51/1995 și prevederile Statutului Profesiei de Avocat.
Petentul a mai invocat în favoarea sa circumstanțe atenuante, învederând faptul că persoana pe care a reprezentat-o în dosar este chiar fratele său, MȘV, context în care implicarea sa în dosar nu a fost doar profesională, ci și de ordin afectiv. Din acest motiv, reacția sa a fost una normală de frustrare cu privire la faptul că nu și-a putut apăra fratele, deși timp de 6 luni a fost prezent mereu în sala de ședință, asistând cum judecătorul dispune amânarea judecății invocând temeiuri abuzive.
În plus, petentul a mai arătat că este la prima abatere de acest fel, dacă poate fi considerată abatere atitudinea sa
În dovedire, petentul a depus la dosarul cauzei înscrisuri constând în scrisoare medicală (fila 21 dosar) și sentința penală nr. 192/2012 a Judecătoriei Sectorului 1 București (filele 23-25 dosar).
Cererea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 284 alin. 2 Cod pr.pen.
Urmare a demersurilor instanței a fost atașată copie conformă a încheierii prin care a fost amendat petentul MAA și dosarul nr. 572/314/2014.
Analizând cererea petentului prin raportare la dispozițiile legale incidente, instanța a reținut următoarele:
Prin încheierea din data de 22.10.2014 pronunțată în ședința publică în dosarul nr. 572/314/2014, s-a dispus amendarea petentului MAA cu sumele de 2000 lei, respectiv 2000 lei pentru atitudine ireverențioasă. Pentru a proceda în acest fel, judecătorul a calificat ca reprezentând o atitudine ireverențioasă afirmațiile petentului care a arătat că persoana vătămată pe care o reprezintă "a fost privată de dreptul legal de a pune concluzii, în condițiile în care au fost acordate 6 termene de judecată fără ca partea vătămată să fie vinovată"; și că "are de propus probe și o schimbare de încadrare juridică și care este rațiunea pentru care nu se repune un dosar pe rol în contextul în care toți avocații sunt în sală";. De asemenea, judecătorul a calificat ca reprezentând o atitudine ireverențioasă afirmația petentului în sensul că "instanța are aceeași obligație de a cunoaște procedura penală, dar pe care se pare că nu o cunoaște";
Din cuprinsul cererii de anulare a amenzii judiciare aplicate prin încheierea de ședință menționată anterior, formulată de petentul MAA, rezultă că, în motivarea acesteia a invocat în principal animozitatea pre-existentă a judecătorului în privința sa, precum și caracterul abuziv și disproporționat al amendării sale.
Raportat la înscrisurile depuse la prezentul dosar și actele dosarului nr. 572/314/2014, instanța a constatat că la termenul de judecată din data de 22.10.2014, petentul s-a prezentat în sala de judecată după închiderea dezbaterilor și fixarea termenului pentru deliberare și pronunțare, dar mai înainte de sfârșitul ședinței de judecată și a solicitat repunerea cauzei pe rol, motivat de faptul că a fost privat de dreptul și procedura de a pune concluzi orale și de asemenea, arătat că dorește să depună alte înscrisuri și probe de propus, condiții în care a apreciat că i se aduce o gravă vătămare dreptului părții vătămate de a-și putea expune punctul de vedere cu privire la daunele materiale și morale. Totodată, după ce judecătorul a dispus amendarea sa cu suma de 2000 lei pentru că a insistat în cererea formulată (cu toate că i-a adus la cunoștință că are posibilitatea depunerii de concluzii scrise și l-a avertizat că va fi amendat dacă va continua în același fel), petentul a afirmat că "se pare că instanța nu cunoaște procedura penală";, context în care a fost amendat din nou cu suma de 2000 lei.
Petentul a depus la dosarul cauzei o adeverință medicală datată 10.09.2014 din care rezultă că i-a fost recomandat un tratament medicamentos pentru pneumonie. Instanța observă că înscrisul depus nu prezintă relevanță în soluționarea prezentei cauzei și nu poate confirma pretinsa animozitate invocată de către petent, care ar decurge din apelativul "impertinent"; pe care judecătorul l-ar fi folosit în privința sa cu altă ocazie, în cursul soluționării unui alt dosar aflat pe rolul Judecătoriei Suceava, când petentul a părăsit sala de judecată, invocând un motiv de natură medicală.
Din acest punct de vedere, instanța a constatat că în temeiul art. 240 alin. 2 din Statutul profesiei de avocat "Conflictele avocatului cu magistrații sau cu alte autorități publice se aduc de îndată de către acesta la cunoștința decanului baroului, care va decide asupra măsurilor ce trebuie luate";. Astfel, dacă petentul apreciază că din atitudinea magistratului se desprinde o animozitate reală în privința sa, are obligația de a aduce de îndată la cunoștința conducerii Baroului pe listele căruia figurează înscris, în vederea efectuării demersurilor legale. Din actele dosarului dedus judecății nu rezultă că petentul ar fi procedat în acest mod iar pretinsa animozitate invocată nu a fost susținută de mijloace de probă în acest sens, aprecierea petentului având caracter subiectiv.
Totodată instanța a constatat că petentul a fost amendat succesiv în aceeași ședință de judecată, de fiecare dată cu suma de 2000 lei. Judecătorul care a dispus amendarea petentului a calificat drept ireverențioase manifestările sale exteriorizate în cadrul ședinței de judecată din data de 22.10.2014. Temeiul juridic al amendării petentului este dat de art. 283 alin. 4 lit. i) Cod pr.pen. constând în "manifestările ireverențioase ale (…) oricăror alte persoane față de judecător";. Corelativ acestui text, instanța a reținut că potrivit art. 40 din Legea nr 51/1995: "avocatul este dator (…) să manifeste conștiinciozitate și probitate profesională, să pledeze cu demnitate față de judecători și de părțile din proces, să depună concluzii scrise sau note de ședință ori de câte ori natura sau dificultatea cauzei cere aceasta ori instanța de judecată dispune în acest sens. Nerespectarea imputabilă a acestor îndatoriri profesionale constituie abatere disciplinară";.
Astfel, raportat la dispozițiile legale anterior menționate, instanța a reținut că față de refuzul judecătorului de a repune cauza pe rol în dosarul nr. 572/314/2014, motivat de constatarea că petentul are posibilitatea de a depune concluzii scrise, atitudinea petentului a-și susține în continuare cererea a fost corect calificată ca fiind ireverențioasă de către judecătorul cauzei. De asemenea, afirmația "se pare că instanța nu cunoaște procedura penală"; reprezintă o manifestare ireverențioasă întrucât partea nemulțumită de soluția unei instanțe are posibilitatea legală de a uza de căile de atac prevăzute expres de lege, urmând ca greșelile de judecată să fie îndreptate de instanțele superioare, dacă acest lucru se impune.
Așadar, doar o altă instanță de judecată poate aprecia dacă judecătorul, cu nesocotirea normelor de fond ori de procedură a pronunțat o hotărâre contrară normelor legale iar partea care apreciază că într-adevăr a fost comisă o greșeală de judecată are posibilitatea de a o contesta prin mijloacele legale prevăzute de lege, prin folosirea unui limbaj adecvat, de natură juridică, oricât de revoltată ar fi soluția pronunțată.
În ceea ce privește lipsa de proporționalitate invocată de petent, instanța a reținut că petentul a fost amendat cu suma de 2000 lei, de fiecare dată, afirmația acestuia că amenda a fost orientată spre maxim neputând fi reținută întrucât amenda prevăzută de art. 284 alin. 4 lit. i) are limitele prevăzute între 500 și 5000 lei. Amenda a fost aplicată în cuantumul legal iar cuantumul său raportat la abaterile săvârșite de petent apare ca fiind rezonabil.
Instanța a mai reținut că în baza art. 5 Cod pr.pen., organele judiciare au obligația de a asigura, pe bază de probe, aflarea adevărului cu privire la faptele și împrejurările cauzei, (…), având obligația de a strânge și de a administra probe atât în favoarea, cât și în defavoarea suspectului sau inculpatului, iar conform art. 357 Cod pr.pen., modul de conducere a ședinței de judecată aparține în exclusivitate președintelui completului.
Raportat la susținerile petentului, instanța le-a apreciat ca neîntemeiate, pentru considerentele anterior menționate.
Totodată, instanța a reținut că amenda de 4000 lei ce a fost aplicată este proporțională cu abaterile judiciare reținute în sarcina petentului.
În consecință, în baza art. 284 Cod pr.pen. instanța a respins ca neîntemeiată cererea de anulare/reducere a amenzii judiciare formulată de petentul MAA și a menținut amenzile judiciare în cuantum de 2000 lei și respectiv, de 2000 lei aplicate petentului prin încheierea de ședință din data de 22.10.2014 în dosarul nr. 572/314/2014 aflat pe rolul Judecătoriei Suceava.
În baza art. 275 alin.2 Cod pr.pen., a obligat petentul MAA să plătească statului suma de 100 lei cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de acesta.
Împotriva acestei încheieri a declarat apel petentul MAA solicitând, în principal, admiterea apelului cu consecința directă a anulării pedepsei amenzii dispuse în mod abuziv de către președintele completului de judecată care a prezidat ședința din data de 22.10.2014 care în mod tendențios și subiectiv i-a aplicat amenda judiciară în cuantum de 4.000 lei, motivat de o prezumtivă atitudine ireverențioasă pe care acesta ar fi manifestat-o față de instanța de judecată în ședința din 22.10.2014.
În subsidiar, a solicitat admiterea apelului cu consecința reducerii cuantumului amenzii, motivat de faptul că prin analiza speței pe caz concret, a considerat că sunt întrunite toate elementele necesare constatării faptului că acea atitudine calificată ca fiind "ireverențioasă"; de către instanță și care i-a fost imputată, nu a avut la bază reaua sa credință și nici intenția de a leza demnitatea președintelui completului de judecată sau a distinsei sale profesii de magistrat.
În motivare a arătat că instanța învestită cu judecarea pe fond a cererii de anulare/reducere amendă nu a admis în mod totalmente nefundat administrarea probatoriului constând în înregistrarea audio a ședințelor de judecată din data de 09.10.2014, respectiv 22.10.2014, înregistrări care prezentau elemente esențiale prin intermediul cărora putea face dovada relei - credințe a domnișoarei judecător ȘLG, precum și a subiectivismului evident cu care l-a amendat.
A mai arătat că instanța învestită cu judecarea pe fond a cererii de anulare/reducere amendă nu a reținut în mod nejustificat nicio circumstanță atenuantă de natură a justifica anularea amenzii sau după caz a reducerii acesteia. În pofida faptului că însuși reprezentantul parchetului (care de altfel a fost prezent în sala de judecată și în ședința din 09.10.2014), a solicitat reducerea pedepsei amenzii, instanța a respins cererea în ansamblu, ca nefondată.
La termenul din data de 23.11.2015 instanța de apel a pus în discuție excepția inadmisibilității apelului, excepție cu privire la care petentul nu a formulat concluzii oral sau înscris, deși judecarea cauzei a fost amânată în acest scop în două rânduri, și s-a dispus și amânarea pronunțării în vederea depunerii de eventuale concluzii scrise.
Analizând apelul prin prisma motivelor invocate, cât și a celor care pot fi invocate din oficiu conform art. 417 alin. 2 Cod procedură penală, Curtea constată următoarele:
Conform dispozițiilor art. 284 alin. 2 Codul de procedură penală persoana cu privire la care instanța a dispus aplicarea unei amenzi judiciare poate cere anularea sau reducerea acesteia, iar conform alin. 3 al aceluiași articol "dacă persoana amendată justifică de ce nu și-a putut îndeplini obligația, instanța poate dispune anularea sau reducerea amenzii.
De asemenea, conform dispozițiilor art. 409 alin. 1 lit. e Codul de procedură penală persoana amendată poate face apel cu privire la amenda aplicată, iar încheierea prin care instanța dispus amendarea face parte din categoria încheierilor reglementate de art. 048 Codul de procedură penală (ce pot fi atacate împreună cu fondul cauzei, neavând cale de atac separată). La aceeași concluzie conduc și dispozițiile art. 410 alin. 2 referitoare la termenul de exercitare al apelului împotriva acestor încheieri, care începe a curge de la data pronunțării și se încheie cel mai târziu în 10 zile de la pronunțarea sentinței pe fondul cauzei.
Din examinarea acestor dispoziții legale se desprinde concluzia că cererea de anulare sau reducere a amenzii (denumită în mod curent reexaminarea amenzii) este esențialmente diferită de exercitarea căii de atac a apelului cu privire la încheierea de aplicare a amenzii judiciare. Astfel, în ultimul caz, ca orice apel formulat, instanța de control judiciar are deplină libertate de a examina situația dedusă judecății (amendarea petentului) sub toate aspectele de fapt și de drept, putând concluziona că aceasta este nelegală, netemeinică sau doar disproporționată; în cazul instituției reglementate de art. 284 Codul de procedură penală se precizează în mod clar că se poate dispune doar anularea sau reducerea amenzii și doar în măsura în care cel interesat justifică de ce nu și-a putut îndeplini obligația. Legiuitorul nu a reglementat o cale de atac împotriva încheierii prin care se soluționează cererea de reexaminare, iar în condițiile în care această cerere este soluționată (conform dispozițiilor art. 284 alin. 5 Codul de procedură penală) de un alt complet decât cel care a aplicat amenda, nu poate fi considerată ca fiind o încheiere dintre cele avute în vedere de art. 408 Codul de procedură penală pentru a putea fi atacată împreună cu fondul cauzei.
În prezenta cauză petentul a indicat în mod expres, atât prin cererea scrisă cât și oral în fața instanței, că apelul vizează încheierea prin care a fost soluționată cererea de reexaminare, nu încheierea de amendare în sine. De altfel, față de data declarării apelului (27.02.2015) și data soluționării fondului cauzei (18.11.2014, prin Sp.446/2014 a Judecătoriei Suceava.), calea de atac a apelului ar fi fost oricum tardivă.
În consecință, în baza art.421 pct.1 lit. a Cod procedură penală a fost respins ca inadmisibil apelul formulat de petentul MAA, împotriva încheierii din 13.02.2015, ds.572/314/2014/a1 al Judecătoriei Suceava.
| ← Solicitare de compensare a imposibilităţii restituirii casei... | Achizitii publice. Justificarea interesului parții a cărei... → |
|---|
