Solicitare de compensare a imposibilităţii restituirii casei demolate cu suprafeţe de teren de aceeaşi valoare din domeniul privat al primăriei, după parcurgerea şi finalizarea procedurii prevăzute de legea nr.10/2001. Temei invocat: art.1 alin.2 şi art.1
| Comentarii |
|
Curtea de Apel SUCEAVA Decizie nr. 981 din data de 15.12.2015
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava la data de 22.04.2013, reclamanții R C. și R. D. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Municipiul S.- prin primar ca, prin hotărârea ce se va da să se dispună compensarea imposibilității restituirii casei demolate și a terenului aferent, fosta proprietate a lui R.D. (bunicul), imobil situat în municipiul S., fosta stradă K. M. format din teren în suprafață de 342 mp și construcții - 3 apartamente (clădire parter, etaj și subsol) înscris în CF 905 identic cu parcela nr. 475/1 - parcela de clădire cu casa nr. 1284 și parcela nr. 475/4 parcelă de clădire, cu acordarea unei suprafețe de teren echivalente ca întindere și valoare, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, au arătat că prin sentința civilă nr. 285/7 februarie 2008 a Tribunalului Suceava, menținută sub acest aspect prin decizia civilă nr. 1995/23.03.2010 a Î.C.C.J., s-a constatat că pentru imobilul mai sus arătat, sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii prin echivalent.
Reclamanții au arătat că imobilul fostă proprietate a autorului avea la nivelul anului 2006 o valoare de 1.042.000 lei / 970.000 lei potrivit expertizei extrajudiciare întocmită de expertul M. M.
Reclamanții au susținut că s-au adresat pârâtului solicitând bunuri în compensare, respectiv terenuri din proprietatea privată a Municipiului S. la aceeași valoare, identificate în anexa HCL nr. 3/2006 și terenuri puse la dispoziția pârâtului de către Agenția Domeniilor Statului.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 10 alin. 2 și art. 1 alin. 2 din Legea nr. 10/2001.
În dovedirea cererii s-a propus (fila 2 și 317) proba cu înscrisurile atașate la filele 6 - 295, 543 - 548 și proba cu expertiză pentru evaluare (obiectivele fiind atașate la fila 364 dosar) și topo (obiectivele fiind atașate la fila 341 dosar).
Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea ca nefondată a acțiunii.
S-a arătat că pentru imobilul identificat în acțiune au formulat notificare mai multe persoane, aspect reținut și prin sentința civilă nr. 285/7 februarie 2008 a Tribunalului Suceava, prin care s-a constatat că aceștia au dreptul la măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilele construcții - 3 apartamente situate în fosta stradă K. M. (actualmente stradă D., colț cu str. D. O.), înscrisă în CF 905 a com. cad. S.
Date fiind dispozițiile Legii nr. 247/2005 instanța de judecată în cadrul soluționării dosarului nr. 4326/86/2006 a ținut cont de aceste dispoziții legale și nu a stabilit cuantumul despăgubirilor apreciind că stabilirea cuantumului final se realizează de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 10 din Legea nr. 10/2001 și titlul VII din Legea nr. 247/2005.
Prin precizările depuse la data de 11.11.2013 (fila 340), pârâtul a arătat că pentru imobilul în litigiu nu a fost emisă dispoziție și prin urmare nu a fost înaintat dosarul Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor.
La data de 8.10.2013 (fila 325 ) și respectiv la data de 10.10.2013 (fila 335), B. P. și B. S. în calitate de moștenitori ai defunctei B. A. (fila 327, 328, 332) au formulat cerere de intervenție în interes propriu prin care au solicitat compensarea alături de reclamanți cu bunuri proprietatea pârâtei pentru imobilul cu privire la care prin sentința civilă nr. 285/7 februarie 2008 a Tribunalului Suceava, s-a constatat că autorii lor sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii prin echivalent.
Prin încheierea din data de 10.10.2013, în temeiul art. 64 Cod de procedură civilă s-au admis în principiu cererile de intervenție în interes propriu.
La data de 25.11.2013 (fila 343), a formulat cerere de intervenție numita N.O., în calitate de moștenitor testamentar al defunctei V. T. (filele 344-348), cerere care a fost admisă în principiu prin încheierea din data de 26.11.2013.
La data de 20.08.2014, după depunerea raportului de expertiză privind evaluarea imobilului pârâtul nu a formulat obiecțiuni, însă a arătat că potrivit art. 21 alin. 3 și 6 din Legea nr. 165/2013 competența efectuării evaluării imobilelor în litigiu aparține Secretariatului Comisiei Naționale (fila 464), iar la data de 19.09.2014 pârâtul a invocat excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată invocând dispozițiile art. 41 alin. 5 și art. 21 alin. 3 și 6 din Legea nr. 165/2013 (fila 476).
La termenul din data de 23.09.2014 instanța a respins excepția inadmisibilității acțiunii, având în vedere că măsura compensării cu bunuri oferite în echivalent de entitatea investită cu soluționarea cererii formulate în baza Legii nr. 10/2001 este prevăzută și de Legea nr. 165/2013, în forma modificată.
La data de 25.11.2014, pârâtul a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză topo arătând că terenul identificat are ca proprietar înscris în cartea funciară, Statul Român, iar la data din 11.06.2015, cu privire la suplimentul la raportul de expertiză a arătat că imobilele identificate nu sunt bunuri disponibile în sensul Legii 10/2001, în acest sens fiind atașate contractele de închiriere încheiate de pârât (filele 745-752).
Pârâtul, prin precizările depuse la data de 11.06.2015 a invocat excepția autorității lucrului judecat (filele 742 - 744).
În motivare, a arătat că în anul 2006 reclamanții din prezentul dosar s-au adresat instanțelor judecătorești pentru obligarea pârâtului la emiterea unei dispoziții privitoare la retrocedarea unor imobile situate în municipiul Suceava, fiind pronunțată sentința civilă nr. 285 din 7 februarie 2008 a Tribunalului Suceava.
Examinând, conform art. 248 (1) Cod de procedură civilă, cu prioritate, excepția autorității de lucru judecat, tribunalul a constatat că nu a poate fi reținută, având în vedere lipsa identității de cauză și obiect.
Astfel, prin sentința civilă nr. 285 din 7 februarie 2008 a Tribunalului Suceava, modificată prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 363/2008, s-a constatat și că reclamanții au dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilele teren și construcții situate pe raza municipiului Suceava, str. Karl Marx.
Prezenta cerere vizează modalitatea de obținere a măsurilor reparatorii de la pârât.
Așadar, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 431 Cod de procedură civilă, tribunalul a respins excepția autorității lucrului judecat.
Tribunalul Suceava prin sentința civilă nr. 1233 din 30 iunie 2015 a admis în parte acțiunea având ca obiect "Legea nr. 10/2011"; formulată de către reclamanți și cererile de intervenție în interes propriu formulate de către intervenienții N.O., B. P. și B. S., în contradictoriu cu pârâtul Municipiul S.- prin primar.
A dispus restituirea către reclamanți și intervenienți în natură, ca teren echivalent pentru parte din valoarea imobilul situat în municipiul Suceava, fosta stradă K. M., format din teren în suprafață de 342 mp și construcții - 3 apartamente, înscris în CF 905 identic cu parcela nr. 475/1 - parcela de clădire cu construcția nr. 1284 și parcela nr. 475/4 parcelă de clădire, a două suprafețe de teren situate în mun. S. și identificate prin raportul de expertiză întocmit de către expert S. C., astfel:
- parte din parcela 38715 înscrisă în CF nr. 38715 având o suprafață de 884 mp materializată în anexa 4 a suplimentului la raportul de expertiză (f. 682), situat în municipiul S, cartier I, str. G. A. G., nr. 51, având valoarea de circulație de 22.277 Euro;
- parcela 693/1 înscrisă în CF 37394 având o suprafață de 3045 mp materializată în anexa 5 a suplimentului la raportul de expertiză (f. 683), situat în municipiul S., str. T. S., având valoarea de circulație de 39.585 Euro.
A obligat pârâtul la plata către reclamantul R. D.a sumei de1500 lei și către reclamanta R.C. a sumei de 1700 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
În ceea ce privește fondul cauzei, analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
Scopul Legii nr. 10/2001 este unul reparator, acela ca imobilele preluate abuziv de stat, de organizațiile cooperatiste sau de orice persoane juridice, în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, să se restituie în natură sau în echivalent, atunci când restituirea în natură nu mai este posibilă.
Conform art. 1 alin. 2 teza 1 din Legea nr. 165/2013 măsurile reparatorii prin echivalent vor consta în compensarea cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către autoritatea investită prin lege cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei îndreptățite, precum și măsura compensării prin puncte, prevăzută în Cap. III.
Reclamanții și intervenienții au dovedit calitatea lor de persoane îndreptățite la acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent pentru imobilele indicate în acțiune, conform sentinței civile nr. 285 din 7.02.2008, și au solicitat a li se acorda bunuri în compensare.
Astfel, prin decizia civilă nr. 1995/23.03.2010 a Î.C.C.J. și decizia civilă nr. 126/12 noiembrie 2008 a Curții de Apel Suceava s-a menținut dispoziția din sentința civilă nr. 285/7 februarie 2008 a Tribunalului Suceava prin care s-a constatat că reclamanții și B. A., autoarea intervenienților B. P. și B.S.,precum și V.T, autoarea intervenientei N. O. au dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent pentru suprafața de 2377 mp teren, situat pe raza municipiului S., afectat de construcții și utilități și pentru imobilele construcții - 3 apartamente situate în fosta stradă K. M., înscrisă în CF 905 a com. cad. Suceava.
S-a reținut prin sentința civilă nr. 285/7 februarie 2008 a Tribunalului Suceava că potrivit extrasului CF 905 autorul părților a fost proprietarul parcelei nr. 475/1 parcela de clădire cu construcția nr. 1284 și al parcelei 475/4 parcela de clădire, parcele identificate de către expertul T. P., rezultând suprafața de 342 mp, care este afectată de construcții, iar casa situată pe aceasta a fost demolată.
În litigiul de față, reclamanții au cerut instanței să dispună compensarea lor cu teren echivalent imobilului înscris în CF 905, preluat de la autorul comun, R.D..
La solicitarea reclamanților, a fost administrată proba cu expertiză pentru evaluare imobilului preluat de către stat, menționat mai sus, întocmită de către experta C.L., potrivit căreia terenul în suprafață de 342 mp și imobilele construcții - 3 apartamente situate în fosta stradă K. M. au valoarea de piață estimată conform Standardelor Internaționale de Evaluare de 213.000 euro și valoarea conform Grilei Notariale de 207.300 euro (filele 398-457)
Prin expertiza topometrică întocmită de către expert S.C. s-au identificat două parcele de teren, una de 884 mp (valoarea de piață de 22.277euro) - categoria de folosință arabil, parte din imobilul cu nr. cadastral 38715, înscris în Cartea Funciară nr. 38715 a municipiului S, situat în cartier I, str. G. A. G. nr. 51 închiriată conform susținerii pârâtului numitului P. V.cu contractul de închiriere nr. 176/20. 05.2014 (f. 749 -751), iar alta de 3045 mp (valoarea de piață de 39.585 Euro) - teren situat în mun. Suceava, str. T. S., identic cu pf.693/1 înscrisă în CF nr. 37394 a mun. S, închiriat conform susținerii pârâtului, numitului P. V. cu contractul de închiriere nr. 5100/06. 01.2012 (f. 745 -748).
Deși pârâtul a încercat să acrediteze ideea că aceste terenuri n-ar putea servi la compensare întrucât nu aparțin domeniului privat al municipiului (f. 534), prin suplimentul la expertiză întocmit pentru lămurirea acestui aspect, expertul cauzei a infirmat apărările pârâtului, concluzionând, pe baza constatărilor în teren și a datelor din cadastrul imobiliar edilitar, că Municipiul S. este proprietar tabular (f. 680-728).
În lipsa unor probe certe care să pună sub semnul îndoielii constatările expertului, părerea acestuia prevalează, fiind susținută de înscrisurile atașate suplimentului la raportul de expertiză , urmând a fi înlăturate simplele susțineri, nedovedite, ale pârâtului, relativ la situația celor două parcele de teren.
Fiind așadar libere în accepțiunea Legii nr. 10/2001 și a Normelor de aplicare a acestei legi aprobate prin HG nr. 250/2007, cele două parcele de teren vor servi la compensarea reclamanților conform dispozițiilor art. 1 alin. 2 teza 1 din Legea nr. 165/2013.
Nu prezintă relevanță că fac obiectul unor contracte de închiriere către terțe persoane, aceste convenții nevalorând o translație a proprietății din patrimoniul unității administrativ-teritoriale, nefiind prin urmare un impediment la compensare (a se vedea art. 14 din lege).
Este de observat că nu au fost identificate terenuri care să satisfacă în întregime dreptul la compensare (pentru imobilul identic cu parcela nr. 475/1 - parcela de clădire cu construcția nr. 1284 și parcela nr. 475/4 parcelă de clădire, parcele în suprafață de 342 mp retrocedată în principiu), iar părțile nu au formulat obiecțiuni la suplimentul la raportul de expertiză.
Reclamanții nu au dorit suplimentarea probatoriului în acest sens, susținând, în ședința din 26.05.2015 (fila 731) că pentru diferența valorică vor formula acțiune separată de identificare de bunuri pentru compensare.
Pentru considerentele învederate, în baza art. 1 alin. 2 teza 1, coroborat cu art. 21 alin. 2 din Legea nr. 165/2013 și art. 26 din Legea nr. 10/2001 tribunalul a admis în parte acțiunea și a dispus restituirea către reclamanți și intervenienți, în natură, ca teren echivalent pentru parte din imobilul teren în suprafață de 342 mp și construcții - 3 apartamente situate în fosta stradă K.M., înscris în CF 903 identic cu parcela nr. 475/1 - parcela de clădire cu construcția nr. 1284 și parcela nr. 475/4, parcelă de clădire, a două suprafețe de teren situate în mun. S., evidențiate în HCL Suceava nr. 3/26 ianuarie 2006, nr. 144/30.06.2011, actul de partaj voluntar autentificat sub nr. 718/19.02.2007 de BNP O. B. și identificate prin raportul de expertiză întocmit de către expert S. C. (fila 512-513, 682-683) astfel:
- parte din parcela 38715 înscrisă în CF nr. 38715 având o suprafață de 884 mp materializată în anexa 4 a suplimentului la raportul de expertiză (f. 682), având valoarea de circulație de 22.277 Euro;
- parcela 693/1 înscrisă în CF 37394 având o suprafață de 3045 mp materializată în anexa 5 a suplimentului la raportul de expertiză (f. 683) având valoarea de circulație de 39.585 Euro.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, reclamanta R. C. a suportat suma de 3200 lei - din care suma de 2700 lei onorariu aferent expertizei întocmită de expert C.L. (fila 466) și suma de 500 lei onorariu aferent expertizei întocmită de expert S.C. (f. 358); reclamantul R. D. a suportat suma de 1600 lei - din care suma de 300 lei onorariu aferent expertizei întocmită de expert C. L. (fila 392) și suma de 1300 lei onorariu aferent expertizei întocmită de expert S. C. (f. 535).
Având în vedere admiterea doar în parte a acțiunii, faptul că lucrarea expertului S. C. a servit în cea mai mare parte la darea soluției, culpa procesuală a pârâtului, în baza art. 274, art. 276 din vechiul Cod de procedură civilă pârâtul a fost obligat la plata către reclamanta R. C. a sumei de 1700 lei și către reclamantul R. D. a sumei de1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul Municipiul S.- prin primar.
În motivarea apelului, a arătat că instanța de judecată a reținut că scopul Legii nr. 10/2001 este unul reparator, acela că imobilele preluate abuziv de stat, de organizațiile cooperatiste sau de orice persoane juridice, în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, să se restituie în natură sau în echivalent, atunci când restituirea în natură nu mai este posibilă, iar reclamanții și intervenienții au dovedit calitatea lor de persoane îndreptățite la acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent pentru imobilele indicate în acțiune, conform Sentinței civile nr. 285/7.02.2008 și au solicitat a li se acorda bunuri în compensare.
Astfel, s-a solicitat administrarea unei probe cu expertiză pentru evaluare imobil și a unei expertize topometrice. În ceea ce privește proba pentru evaluare imobil întocmită de către experta C. L., terenul în suprafață de 342 m.p. și cele trei apartamente situate în fosta stradă K. M.au valoare de piață estimată conform Standardelor Internaționale de evaluare de 213.000 Euro și valoarea conform Grilei Notariale de 207.300 Euro.
Instanța nu a arătat care este valoarea pe care a luat-o în considerare, respectiv valoarea de piață sau valoarea conform grilei notariale.
S-a reținut că reclamanții nu au dorit suplimentarea probatoriului, susținând în ședința din data de 26.05.2015 că pentru diferența valorică vor formula acțiune separată de identificare de bunuri pentru compensare.
Precizează că efectuarea evaluărilor imobilelor în temeiul Legii nr. 10/2001 este strict prevăzută de lege. Singura entitate care evaluează imobile este Secretariatul Comisiei Naționale.
Dispozițiile art. 21 din Legea nr. 165 din 16 mai 2013, privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, prevăd la alin. 3, respectiv 6 următoarele:
"Dispozițiile autorităților administrației publice locale emise potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se transmit Secretariatului Comisiei Naționale după exercitarea controlului de legalitate de către prefect. Dispozițiile art. 11 alin. (1) și (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, rămân aplicabile";.
"Evaluarea imobilului se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a prezentei legi de către Secretariatul Comisiei Naționale și se exprimă în puncte. Un punct are valoarea de un leu";.
Prin urmare, în mod greșit instanța de judecată a respins excepția inadmisibilității acțiunii formulate de reclamanții R. C. și R D.
Solicită admiterea apelului și desființarea sentinței civile nr. 1233/30.06.2015 pronunțată de Tribunalul Suceava.
În drept, invocă dispozițiile art. 466 si următoarele din Codul de procedură civila.
Examinând actele dosarului în raport de motivele de apel invocate, Curtea constată următoarele :
Prin sentința civilă nr. 285 din 7.02.2008 a Tribunalului Suceava, (dosar nr. 4326/86/2006), rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 1995 din 23 martie 2010 a Î.C.C.J. (dosar nr. 363/39/2008), s-a constatat îndreptățirea reclamanților și a autorilor intervenienților din prezenta cauză la măsuri reparatorii prin echivalent pentru suprafața de 2377 m.p. teren situat pe raza mun. S., afectată de construcții și utilități, și pentru imobilele construcții apartamente, în nr. de trei, situate în fosta stradă K. M., suprafață înscrisă în CF 905 a comunei cadastrale S.
Pentru o parte din imobilele de mai sus, respectiv pentru imobilul demolat din str. K. M. (CF 905 com. cad. S.) și pentru parcelele nr. 475/1 și 475/4, reclamanții au solicitat prin prezenta acțiune compensarea imposibilității restituirii acestora cu suprafețe de teren de aceeași valoare, din proprietatea privată a Mun. S., identificate în HCL nr. 3/2006.
Cererea care formează obiectul prezentului dosar a fost înregistrată la data de 22.04.2013, anterior modificărilor survenite prin Legea nr. 165/2013, dată la care erau în vigoare dispozițiile Legii nr. 10/2001, cu modificările survenite prin Legea nr. 247/2005, Titlul VII, reclamanții invocând ca temei în drept dispozițiile art. 1 alin. 2 și art. 10 alin. 2 din Legea nr. 10/2001.
Așa cum rezultă din cuprinsul dosarului nr. 4326/86/2006 al Tribunalului Suceava, reclamanții și intervenienții din prezenta cauză s-au adresat, inițial, instanței, la data de 2.03.2006, cu o cerere de restituire a imobilelor înscrise în CF 905 Suceava, în urma refuzului autorității administrative locale de a proceda la soluționarea notificării nr. 544/2001.
Prin precizările depuse la fila 102 din acest dosar, moștenitorii foștilor proprietari au arătat că în prezent imobilul nu mai există, fiind demolat, motiv pentru care au solicitat compensarea cu alte bunuri în conformitate cu dispozițiile art. 26 alin. 1 din Legea nr. 10/2001. În urma adresei dispusă de instanță, pârâta Primăria Municipiului Suceava a arătat în răspunsul de la fila 169 din dosarul menționat că unitatea administrativ-teritorială nu deține bunuri care să poată fi oferite în compensare, aspect dovedit cu procesele-verbale de afișare depuse la dosar. În consecință, prin concluziile scrise depuse la dosarul inițial (f. 279 dosar), reclamanta și intervenienții de la acea dată au solicitat despăgubiri pentru imobilele care nu pot fi restituite în natură, instanța de fond constatând, așa cum am arătat, îndreptățirea acestora la măsuri reparatorii prin echivalent, în temeiul art. 1 alin. 2 din Legea nr. 10/2001.
Astfel, față de solicitarea reclamanților din prezenta cauză, aceea de a compensa imposibilitatea restituirii casei demolate cu suprafețe de teren de aceeași valoare din proprietatea privată a primăriei, sunt întemeiate criticile formulate în apel de pârâtul Municipiul S. - prin primar, în sensul că evaluarea imobilelor în temeiul Legii nr. 10/2001 se făcea doar de Secretariatul Comisiei Centrale, conform procedurii expres prevăzută prin reglementările Titlului VII din Legea nr. 247/2005, în forma în vigoare la acel moment.
Astfel, în art. 1 Titlul VII din actul normativ sus-menționat, se arată că Legea nr. 247/2005 modificată reglementează sursele de finanțare, cuantumul și procedura de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor care nu pot fi restituite în natură, rezultate din aplicarea Legii nr. 10/2001.
În reglementarea anterioară Legii nr. 165/2013, conform art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, Secretariatul Comisiei Centrale trimitea dosarul conținând propunerea de despăgubiri unui evaluator desemnat, pentru întocmirea raportului de evaluare, raportul urmând a fi înaintat Comisiei Centrale, care emitea titlul de despăgubiri.
La data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, prin art. 50 al acestei legi, au fost abrogate parte din prevederile Titlului VII, inclusiv dispozițiile referitoare la evaluarea imobilelor potrivit standardelor internaționale, fiind aplicabile prevederile noii legi în ce privește procedura de acordare a măsurilor compensatorii pentru imobilele care nu pot fi restituite în natură. Pentru persoanele cărora le-a fost deja constatată îndreptățirea la despăgubiri în temeiul Legii 10/2001, art. 11 din Legea nr. 368/2013 prevede posibilitatea opțiunii returnării dosarelor înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale, în vederea restituirii în natură sau prin compensare cu alte bunuri, în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoarea a acestei din urmă legi.
Trebuie precizat că acțiunea inițială a reclamanților formulată în temeiul Legiui 10/2001, în urma căreia li s-a constatat îndreptățirea la măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilele din prezenta cauză, a fost introdusă la instanță în anul 2006, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005, astfel încât, chiar și sub imperiul acesteia, evaluarea imobilelor nu se făcea de către instanță, ci de Secretariatul Comisiei Centrale, iar în lipsa unei astfel de evaluări nu ar fi fost posibilă acordarea unor bunuri în echivalent, tocmai pentru că instanța nu putea stabili valoarea în limitele căreia să opereze compensarea.
Cu atât mai mult, textele de lege invocate de reclamanții din prezenta cauză (art. 1 alin. 2 și art. 10 alin. 2 din Lg. 10/2001) nu pot constitui temei legal pentru admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, în condițiile în care reclamanților și intervenienților li s-a recunoscut deja, în procedura prevăzută de Legea 10/2001, îndreptățirea la măsuri reparatorii prin echivalent.
De altfel, chiar în cuprinsul deciziei nr. 1995/2010 a Î.C.C.J, prin care a fost modificată sentința civilă nr. 285/2008 a Tribunalului Suceava care constată îndreptățirea reclamanților la măsuri reparatorii prin echivalent, instanța de control a menționat în considerente că verificările instanței "trebuie să se limiteze doar la stabilirea dreptului reclamantei și al intervenienților în interes propriu de a primi măsuri prin echivalent, fără a se putea stabili valoarea acestora";.
Prin urmare, excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârât la instanța de fond și reiterată în calea de atac prin criticarea respingerii acesteia, nu este dată în cauză, motivele de apel invocate conducând, însă, la respingerea ca nefondată a acțiunii, având în vedere că reclamanții și intervenienții au obținut în temeiul Legii nr. 10/2001 o recunoaștere a drepturilor lor, iar finalizarea procedurii de acordare a despăgubirilor (sau "executarea sentinței civile nr. 285 din 7.02.2008 a Tribunalului Suceava";, așa cum intitulează reclamanta prezenta acțiune în concluziile scrise la f. 82 din prezentul dosar) era prevăzută anterior de dispozițiile Titlului VII, iar, după intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013, de această din urmă lege.
Pentru considerentele reținute, Curtea apreciază că motivele de apel invocate sunt întemeiate, motiv pentru care, în baza art. 480 alin. 2 Cod procedură civilă, va admite apelul, va schimba în totalitate sentința și, în rejudecare va respinge acțiunea ca nefondată.
| ← Expropriere pentru cauză de utilitate publică – stabilirea... | Cerere reexaminare amendă judiciară. Inadmisibilitatea apelului → |
|---|
